De-a lungul tractului gastrointestinal, glandele secretorii ndeplinesc doua functii de baza: n primul rnd, sinteza de enzime digestive n majoritatea zonelor tractului digestiv, de la nivelul cavitaii orale pn la captul distal al ileonului. n al doilea rnd, glandele mucoase de la nivelul cavitii orale i pn la anus secret mucus pentru lubrefierea i protejarea segmentelor tubului digestiv.
Glandele oxintice sunt situate la nivelul suprafeelor interne ale corpului i fundului gastric, ceea ce reprezint aproximativ 80% din stomac. Glandele pilorice sunt localizate n poriunea antral a stomacului, adic n restul de 20% din regiunea distal a stomacului. Cea mai important substana anorganic este acidul clorhidric.n afara acestuia, sucul gastric mai conine NaCl, KCl, fosfat de calciu i, n cantitate mai mic, bicarbonat de sodiu, mai ales n sucul glandelor pilorice i cardiale.
Acidul clorhidric se gsete n proporie de 1,8-2,3 g/l, din care 0,7-1,4 g/l sub form liber i aproape 1g/l combinat. mpreun cu acizii organici: acid lactic, acid butiric i acid carbonic, HCl asigur aciditatea total a sucului gastric.
Acidul clorhidric este produs la nivelul proeminenelor de tip vilozitar ale acestor canalicule, i este transportat ulterior prin canalicule ctre polul secretor la celulei.
Mecanismul chimic prin care este produs acidul clorhidric este unul complex, fiind constituit din mai multe etape : 1. Ionul de clor este transportat activ din citoplasma celulei parietale in lumenul canalicular, iar ionii de sodiu sunt transportai activ din canalicul n citoplasma celulei parietale. Aceste dou efecte combinate produc un potenial negativ cuprins ntre -40 i -70 milivoli la nivel canalicular, care va determina difuziunea ionilor de potasiu i a unui numr mic de ioni de sodiu ncrcai pozitiv din citoplasma celular n canalicul. Astfel, la nivelul canalicular ajunge n principal clorur de potasiu i n cantiti mai reduse clorur de sodiu. 2. Apa va fi disociat n ioni de hidrogen i ioni hidroxil la nivelul citoplasmei celulare. Ionii de hidrogen sunt apoi secretai activ n canalicul la schimb cu ionii de potasiu : acest schimb activ este catalizat de H+ , K+ - ATP-az. n plus, ionii de sodiu sunt reabsorbii activ de ctre o pomp de sodiu distinct. Astfel, cei mai muli ioni de potasiu i sodiu care au difuzat anterior n canalicul sunt reabsorbii n citoplasma celular, i ionii de hidrogen ajung n canalicul, rezultnd o soluie intracanalicular bogat n acid clorhidric. Acidul clorhidric este ulterior secretat n exterior prin captul deschis al canalicului direct n lumenul glandei. 3. Apa ajunge n canalicul prin osmoz, ca urmare a surplusului de ioni secretai dla nivel canalicular. Astfel, secreia final a canaliculului conine ap, acid clorhidric n concentraie de aproximativ 150-160 mEq/l, clorur de potasiu n concentraie de 15 mEq/l i o cantitate redus de clorur de sodiu. 4. n cele din urm, dioxidul de carbon, format n timpul metabolismului celular sau ptruns n celul din snge, se combin, sub aciunea anhidrazei carbonice, cu ionii hidroxil (din etapa 2) pentru a forma ioni bicarbonat . Acetia vor difuza din citoplasma celulei n lichidul extracelular la schumb cu ionii de clor care ptrund n celul din lichidul extracelular i sunt ulterior secretai n canalicul.
2. n plus, celulele ECL pot fi stimulate de (a) ACETILCOLINA eliberat de terminaiile ramurilor gastrice ale nervilor vagi i (b) probabil de substanele hormonale secretate de sistemul nervos enteric al peretelui gastric. Rolul acidului clorhidric: - Denatureaz proteinele i le pregtete pentru aciunea proteolitic a pepsinei - Transform Fe3+ in Fe2+ - Stimuleaz eliberarea de secretin n contact cu mucoasa duodenal - Regleaz ritmul evacurii gastrice - Efect bactericid Dintre substanele organice din sucul gastric, cele mai importante sunt enzimele. Acestea sunt: pepsina, catepsina, labfermentul, lipaza gastric, lizozimul i ureaza.
Labfermetul, denumit si presura sau renina gastrica, produce coagularea laptelui prin mecanismul precipitrii cazeinogenului solubil, pe care l transforma in cazeina si paracazeina in prezenta Ca2+. La adult se gsete in cantitate mica si acioneaz la un pH optim de 4,5-5,5. Coagulul cuprinde particule grsoase si separa un lichid restant, lactoserum, in compoziia cruia intra substane minerale, lactoza si proteine necoagulate(lactoalbumine si lactoglobuline), care sunt atacate de pepsina. Separarea laptelui, sub aciunea sa, in doua fraciuni, una solida, care rmne in stomac, si alta lichida care este evacuata rapid in intestin, reprezint un fenomen de adaptare ce permite stomacului sugarului sa primeasc o cantitate de lapte apreciabila in raport cu volumul stomacului, ingerat in 24 de ore de-a lungul celor aproximativ 8 mese. In prezent, existenta enzimei este contestata att la sugar cat si la adult, toate enzimele proteolitic gastrice avnd capacitatea de a coagula laptele. Lipaza gastrica este o enzima ntlnita doar in stomacul copilului, activa la pH 5,5 ai inactiva in mediu mai acid. Ea acioneaz asupra trigliceridelor ce conin acizi graii cu lan lung elibernd cantiti mici de acizi grai si gliceride pariale. La sugar enzima hidrolizeaza 25% din lipidele laptelui. Gelatinaza scindeaz gelatina, o proteina componenta a esutului conjunctiv. Lizozimul, asemntor celui produs in secreia salivara, scindeaz glucidele, acionnd optim la pH de 5,3. Ureaza gastrica este un produs al celulelor mucoase si al bacteriilor din sucul gastric, aciunea ei, de scindare a ureei, fiind minora. Ureea disponibila pentru hidroliza intra in contact cu enzima cnd apa traverseaz mucoasa gastrica in timpul secreiei gastrice. De aceea, in timpul secreiei acide, o cantitate mica de uree este hidrolizata in mucoasa, produsele rezultate fiind alcalina: doua molecule de amoniac pentru o molecula de CO2. Cantitatea de amoniac format, fiind egala numai cu 1/500 pari din cantitatea de acid secretata, hidroliza ureei nu contribuie la neutralizarea acidului la subiecii normali in afara cazului in care sunt ingerate cantiti mare de uree(15-25g), neutralizarea putnd ajunge pana la jumtate din activitatea gastrica.
eferentele acestui sistem asigura reflexe gastrosecretoare lungi, vago-vagale, si scurte, colinergice intramurale. Sistemul simpatic, mai puin important, participa la coordonarea activitii secretorii a stomacului, avand un rol inhibitor asupra acesteia, att prin aciune directa asupra celulelor parietale secretoare, cat si indirect, prin influenarea motricitatii vasculare si, deci, a fluxului sanguin din mucoasa gastrica. Simpaticul deine in acelai timp si o funcie trofica, stimulnd diferenierea celulara si regenerarea mucoasei gastrice. Reglarea neuro-umorala a secreiei gastrice este impartita in trei faze: cefalica, gastrica si intestinala.
Faza cefalic. Faza cefalic a secreiei gastrice ncepe naintea ptrunderii alimentelor n
stomac, cu precdere n perioada ingestiei. Ea este iniiat de vederea, mirosul, gndul sau gustul alimentelor, i cu ct apetitul este mai mare, cu att este mai intens stimularea. Impulsurile neurogene care declaneaz faza cefalic a secreiei gastrice au originea n cortexul cerebral i n centrii foamei din amigdal i hipotalamus. Ele sunt transmise nucleilor motori dorsali ai vagilor i de acolo pe cale vagal ctre stomac. Aceast faz a secreiei produce n mod normal aproximativ 20% din secreia gastric asociat ingestiei unei mese.
Faza gastric. Odat cu ptrunderea alimentelor n stomac, ele vor stimula (1) reflexele
vagovagale lungi de la stomac la creier i napoi la stomac, (2) reflexele enterice locale i (3) mecanismul gastrinic, toate acestea avnd rolul de a ntreine secreia gastric, toate acestea avnd rolul de a ntreine secreia gastric o perioad de cteva ore, ct timp alimentele rmn n stomac. Faza gastric a secreiei produce aproximativ 70% din secreia gastric total asociat ingestiei unei mese i, prin urmare, asigur cea mai mare parte a secreiei gastrice zilnice n cantitate de aproximativ1500 mililitri.
n absena factorului intrinsec, doar aproximativ 1/50 din cantitatea de vitamin B12 este absorbit. n plus, n absena factorului intrinsec din organism, vitamina B12 din alimentaie nu este preluat de organism n cantiti adecavate pentru a determina maturarea hematiilor tinere, abia formate n mduva osoas. Consecina este inslalarea anemiei pernicioase.
3.Ulcerul peptic
Ulcerul peptic reprezint o zon excoriat a mucoasei gastrice sau intestinale provocat n principal de aciunea digestiv a sucului gastric sau a secreiilor intestinului subire. Locaia cel mai des implicat n apariia ulceurului peptic este reprezentat de zona de civa centrimetri din jurul pilorului. n plus, ulcerele peptice apar mai frecvent pe curbura mic la nivelul poriunii antrale a stomacului i mult mai rar n poriunea inferioar a esofagului unde sucurile gastrice reflueaz foarte des. De asemenea, o form de ulcer peptic numit ulcer marginal apare frecvent pe locul unde s-a realizat o comunicare chirurgical de tip gastrojejunostom ntre stomac i poriunea jejunal a intestinului subire.