Sunteți pe pagina 1din 11

Importanta cresterii porcielor

Cresterea porcinelor prezinta o imoprtanta deosebita pentru economia noastra natioanala, fiind in acelasi timp deosebit de rentabila pentru unitatile agricole, carora le adduce mari venituri banesti. Rentabilitatea cresterii porcinelor se datoreaza produselor pe care aceasta specie le furnizeaza, in primul rand, carnea si grasimea. Astazi, cca 40% din necesarul de carne din industria alimentara este asigurat cu carne de porc. Pe langa aceasta, datorita continutului ridicat in subsatnta uscata(40%-50%), calitatea carnii de porc este superioara carnii furnizate de celelalte specii, fiind mai consistenta si mai hranitoare (un kilogram de carne de porc produne 2500-3000 de calorii). De asemenea, carnea de porc este gustoasa, frageda, usor conservabila, din ea obtinandu-se preparate valoroase (sunca,muschi,etc.). grasimea obtinuta de la porci este mult mai apreciata si cautata in industria alimentara , chimica, farmaceutica, etc. Produsele secundara obtinute de la porci (pielea, parul, organelle interne, unghiile) sunt de asemenea folosite in industrie. Nu trebuie subapreciata nici valoarea balegarului de porc ca ingrasamant organic si mai ales faptul ca cca. 10% din cheltuielile facute cu hranirea porcilor se recupereaza prin valoarea balegarului produs. Rentabilitatea cresterii porcilor este asigurata de insusirile fiziologice ale acestei specii, cum ar fi: -Prolificitatea. In mod normal la o singura fatare, o scroafa poate da 7-12 sau mai multi purcei, in timp ce femelele din alte specii, la o fatare, dau doar 1-2 produsi. Aceasta insusire da posibilitatea ca prin produsii sai o scroafa sad ea intr-un an cca. 1200-1500kg greutate vie, deci o cantitate foarte mare de carne de consum. -Precocitatea. Un purcel care la nastere are 1 kg, la 6 luni ajunge la 60-70kg, deci de 60 de ori greutatea initiala, in timp ce la celelalte specii in aceeasi perioada greutatea se dubleaza, tripleaza sau cel mult se inzeceste. Porcul ajunge la maturitatea sexuala mai devreme decat celelate specii, ceea ce face sa poata fi folosit la reproductie de la varsta de 8-10 luni. -Gestatia scurta. La scroafa gestatia dureaza 114 zile,fapt care da posibilitatea sa se obtina doua fatari pe an. Aceasta insusire este este folosita de crescatorii fruntasi pentru a obtine de la fiecare scroafa, chiar 5 fatari in 2 ani. -Folosirea hranei. Porcul froloseste foarte bine hrana, fiindu-I necesare pentru un kg spor de greutate, 3-4 unitati nutritive, pe cand la celelalte specii, pentru acelasi spor de greutate sunt necesare mai multe unitati nutritive. Trebuie mentionat ca sporul zilnic in greutate este de 600-1500 , mult mai ridicat fata de celelalte specii, daca-l raportam la greutatea vie a animalului. Pe langa aceasta, sporurile in greutate se pot realiza foarte avantajos, putandu-se folosi reziduurile si resturile agricole, industriale, alimentare si inclusive pe cele de la bucatarie. -Randamentul la taiere, adica raqportul dintre greutatea vie sic ea rezultata dupa taiere, este foarte ridicat, si anume 80-90% pe cand la celelalte specii de animale este de 40-60%.

Aclimatizarea este o insusire valoroasa a acestei specii, porcul adaptanduse in general usor la orice conditii climatice, daca se asigura conditii bune de intretinere si ingrijire.

Originea porcilor
Actualele rase de porci domestici provin din trei forme de porci salbatici denumite: Sus scrofa ferus, Sus vittatus si Sus mediteraneus. Sus scrofa ferus sau mistretul european traieste si astazi in unele locuri din Europa, Asia Centrala, Asia mica, precum si partea de nord a Africii. Mistretul european se caracterizeaza printr-o conformatie corporala buna si o costitutie robusta. Mistretul are corpul lung, picioarele inalte si puternice, si vioi; spinarea este convexa, crupa tesita. Corpul este acoperit de o piele groasa cu par des, lung si gros, de culoare bruna sau bruna-cenusie. Pe linia superioara a corpului, parul este mai lung, formand un fel de coama pe toata lungimea corpului. Are temperamentul vioi, este rezistent la intemperii si ager. Traieste in carduri prin paduri, unde se hraneste cu jir, ghinda, radacini, melci, rame, etc. Mistretul ajunge la maturitate la varsta de 2 ani, cand poate atinge o greutate de 180-200kg. Cu toate ca nu se preteaza pentru ingrasat, carnea este gustoasa. Scroafa intra in calduri la varsta de un an si de obicei in luna noiembrie. Gestatia dureaza pana la 4 luni, fatarea avand loc la inceputul primaverii. Fata o data pe an 5-6 purcelusi, care prezinta pe corp niste dungi longitudinale ce dispar dupa intarcare, la varsta de 4-5 luni. Din Sus scroafa ferus, dupa domesticire, au luat nastere vechile rase englezesti precum si rasele primitive europene. Sus vittatus sau mistretul asiatic traieste in Asia de sud-est. el se aseamana, in general, cu cel European, este insa mai mic, mai scurt si are o greutate de 120160kg. Corpul este mai cilindric, picioarele mai scurte. Capul este mai scurt (insa mai larg ca la mistretul european) cu profilul usor concave. Are de obicei o dunga mai deschisa, care imbraca, care imbraca obrazul si gatul; urechile sunt mari si blegi. Din dreptul urechilor pleaca mai multe incretituri spre obraz, dand aspectul obrazului cu masca. Este tardiv si cu prolificitate redusa. Din aceasta forma salbatica au provenit rasele de porci domestici, care au populat Asia si au contribuit la formarea raselor europene. Porcul salbatic mediteranean( Sus mediteraneus) ocupa, din punct de vedere al conformatiei, o pozitie intermediara intre primele doua forme. Se crede ca din aceasta forma au provenit rasele de porci din Spania, Italia, Iugoslavia (rasa Mangalita).

Rasele de porci
Clasificarea raselor de porci se poate face dupa mai multe criterii. Dupa originea lor, porcii se clasifica in rase provenite din Sus scrofo ferus, din Sus vittatus sau din Sus mediteraneus. Dupa caracterele lor morfologice, porci cu urechi scurte si urechi lungi. Dupa culoare: porci de culoare alba, neagra,rosie, etc. alt criteriu de clasificare este gradul de ameliorare, putand fi rase primitive, rase ameliorate si rase perfectionate(amelioratoare). Dupa felul productiei, rasele se impart in rase de carne,de grasime si mixte.

Rasele de porci din Romania Rasa Stocli


Porcii din aceasta rasa au fost raspanditi in Moldova de nord, in Oltenia si in Delta Dunarii. Porcul de rasa Stocli provine din Sus scrofa ferus. Are corpul turtit, cu picioarele inalte si puternice. Capul este lung, puternic, drept si turtit lateral. Urechile sunt mici si drepte. Spinarea si salele sunt drepte sau convexe. Crupa este lunga, stramta si tesita. Abdomenul este supt. Corpul porcului Stocli se incadreaza, in general, intr-un dreptunghi. Pielea este groasa si acoperita cu par neted, lung si des. Culoarea parului este cenusie cu diferite nuante, in special roscata. Pe linia superioara a corpului parul formeaza un fel de coama mai inchisa la culoare. Porcul Stocli din Lunca Dunarii se numeste si porcul Baltaret. Este mai dezvoltat ca in celelalte regiuni, are o culoare mai deschisa numita si siva. Rasa Stocli are o productivitate redusa. Porcul Stocli foloseste bine pasunea, in special pe cea de balta. Este foarte rezistent la intemperii, frig, vant, inghet, calduri excessive, lipsa de hrana, de asemenea si la boli. Femela fata 7-9 purcei cu o greutate medie de 900-1000g. Purceii cresc incet. Intarcarea se face la 2-3 luni. Porcul Stocli hranit bine, la varsta de 2 ani, atinge greutatea de 150-180 kg. Are o carne buna, cu slanina consistenta, gustoasa insa putina. Randamentul la taiere este de cca. 70%.

Rasa Mangalita
Rasa Mangalita formeaza aproximativ 28% din totalul porcinelor din tara. Aria de raspandire cuprinde mai multe regiuni, mai ales lunca Dunarii, Oltenia si nordul Transilvaniei. Din punct de vedere al conformatiei, porcul Mangalita este mezomorf (corpul se poate incadra intr-un patrat). Porcul de rasa Mangalita prezinta un corp scurt , de talie mijlocie, larg si descins. Are capul mic, cilindric, cu profilul usor concave. Ochii sunt mici si negri. Urechile sunt potrivite si putin blegi. Gatul este

scurt si gros. Spinarea si salele sunt convexe. Toracele este destul de larg cu coastele bine arcuite. Crupa este larga, insa tesita. Abdomenul este lasat. Membrele sunt subtiri si scurte, cu chisite moi, pe care calca adesea cand sunt bine ingrasati. Pielea este fina, elastica si foarte subtire fiind pigmentata, fapt care apara animalul de arsita soarelui. De asemenea botul, genele si unghiile sunt totdeauna pigmentate. Parul este cret si des, cu doua feluri de fire: lungi si scurte. Din punct de vedere al culorii, se disting patru varietati de Mangalita: blonda sau alba, neagra, rosie sau pantece alb de randunica (mai deschisa pe abdomen si la subsori). La noi in tara se gasesc primele trei varietati, din care varietatea alba este cea mai raspandita. Morfologic, varietatile se aseamana intre ele. Porcul adult are in medie urmatoarele dimensiuni: inaltimea 68cm, lungimea 122cm, perimetrul toracelui 124cm, al fluierului 16,3cm. Greutatea corporala este de 280kg(la 3ani). Caracteristicile biologice(care sunt aceleasi la toate varietatile) sunt valoroase si appreciate. Astfel, sporul zilnic in greutate este de 600-800g, pentru 1kg greutate vie spor, consuma 5-6 unitati nutritive. Este rezistent la intemperii si la imbonlaviri si foloseste bine pasunea. Precocitatea este potrivita, purceii cantarind la nastere 1kg, la 2 luni 12kg, la 6 luni 45kg, la 1 an 80-100kg, iar la 3 ani putand ajunge la 300kg. Prolificitatea este redusa, 4-6 purcei, ceea ce constituie un defect al rasei. Instinctul matern si de alaptare sunt slabe. Randamentul la taiere este foarte ridicat, de 80-85% cu grasime in proportie de 50-60%. Mangalita este considerate cea mai buna rasa de porci producatoare de grasime. In perspective, aceasta rasa va fi redusa numeric, urmand sa ocupe aproximativ 18% din efectivul total de porci pe tara.

Porcul de Bazna
Porcul de Bazna s-a format la noi, la sfarsitul secolului trecut in localitatea Bazna in urma imperecherii dintre vieri din rasa Berk si scroafe din rasa Mangalita, varietatea blonda. Este un porc mixt, avand caractere intermediare intre Berk si Mangalita. Astfel, de la Mangalita a mostenit rezistenta si folosirea buna a pasunii, iar de la Berk precocitatea, prolificitatea si calitatea carnii. Morfologic, se carcaterizeaza ca un animal de dimensiuni mijlocii. Are corpul potrivit de mare. Capul este mic, cu profilul drept sau usor concave, cu fruntea larga. Urechile sunt potrivite, drepte sau aplecate inainte. Gatul este bine dezvoltat. Spinarea si salele sunt drepte, lungi si largi. Crupa este bine dezvoltata. Toracele este larg si adanc. Membrele sunt scurte si puternice. Pielea este fina, acoperita de un par subtire si neted. Culoarea corpului este neagra cu un brau alb care cuprinde greabanul, regiunile spetelor si uneori chiar si membrele anterioare. Acest caracter de exterior nu este inca bine consolidate, aparand indivizi la care acest brau este mai larg sau mai ingust. In orice caz nu se admite culoarea alba sau baltata la porcul de Bazna, prezenta braului alb fiind insa obligatory.

Constitutia este robusta-compacta, iar temperamentul vioi. Porcul de Bazna este destul de precoce, puceii cantarind la nastere 1-1,2kg, la 6luni 5060kg, la 1an 80-100kg, iar la 3 ani 300-350kg. Sporul zilnic inregistrat este de 600-1000g, utilizand pentru 1kg spor greutate vie 4,5 unitati nutritive. Randamentul la taiere este de 80-85% din care jumatate carne si jumatate grasime. Prolificitatea este mai ridicata decat la Mangalita si anume de 8-10 purcei la o fatare. Prin selectie s-a ajuns la 16 purcei.

Porcul de Strei
Porcul de Strei s-a format la inceputul acestui secol pe valea raului Strei din orasul Hateg, ca rezultat al incrucisarii dintre porcul local Palatin cu rasele Cornwall,Berk si Mangalita. In present, se creste in orasele Hateg si Petrosani. Este un porc de productie mixta, inclinand insa spre productia de grasime. Are caracterele morfologice ale raselor parentale. Corpul este cilindric. Capul este drept cu urechile mari si aplecate inainte. Spinarea si salele sunt drepte. Toracele este adanc. Picioarele puternice. Lungimea corpului la adult este in medie de 135cm, iar perimetrul toracelui este de 120cm. porcul de Strei are pielea de culoare neagra, uneori putand apare culoarea alba la extremitati. Porcul de Strei este rezistent si foloseste bine pasunea. Are precocitate potrivita, purceii cantarind la nastere 1kg, la 6 luni 50kg, iar la 2 ani 150kg. Randamentul la taiere este in jur de 70-75%. Prolificitatea este buna si anume 10 purcei la o fatare.

Rasa Marele Alb


Aceasta rasa cunoscuta si sub denumirea Marele Alb de carne, datorita insusirilor ei de mare valoare, este cea mai raqspandita dintre rasele de carne. A fost formata in jurul anului 1850 in comitatul York din Anglia, folosindu-se incrucisarea, selectia severa, alaturi de o hranire si ingrijire speciala. La baza formarii acestei rase se afla porcii locali englezesti, porcii chinezesti, siamezi, italieni si spanioli. Datorita faptului ca se adapteaza foarte usor diferitelor conditii de clima, precum si faptului ca are o mare putere de transmitere a caracterelor sale valoroase, rasa Marele Alb a fost raspandita in toate tarile, servind la crearea raselor ameliorate locale. La noi in tara a fost importanta inca din secolul trecut insa nu a fost crescuta in mod rational. Astazi ocupa cca. 45% din efectivul porcin, urmand ca pe viitor impreuna cu alte rase de carne sa aiba cea mai mare pondere, aproximativ 65%. Din punct de vedere al tipului morfologic, Marele Alb reprezinta tipul rasei de carne. Are corpul lung, cilindric si bine imbracat cu muschi. Capul este potrivit de mare cu fruntea larga, cu profilul drept sau uneori usor concav.

Urechile sunt de marime mijlocie, subtiri, purtate iniante si in sus sau putin blegi. Gatul este cilindric si bine prins. Uneori se poate intanli un gat prea lung, care insa este defectuos. Spinarea si salele sunt foarte lungi si largi cu musculature bogata. Spetele sunt musculoase si bine prinse. Crupa este lunga si larga, iar suncile sunt frumoase, pline, descinzand pana la jaret. Picioarele sunt puternice, cu articulatii largi si aplomburi corecte. Pielea este fina, elastica de culoare albroz. Uneori pielea poate prezenta incretituri, care insa sunt considerate defecte. Parul este subtire, neted si rar, fapt care face ca animalul san u fie prea bine protejat de arsita sau intemperii. Constitutia rasei Marele Alb este robusta-compacta, iar temperamentul este vioi., insa bland. Are o precocitate foarte pronuntata, purceii cantarind in medie la nastere 1,2kg, la 2 luni 20kg, la 4 luni 45kg, la 6 luni 70 kg, la varsta reproductiei de 10luni,110 kg. Pusi la ingrasat, la varsta de 3 ani ating 300-350kg, iar unele exemplare chiar 500-600kg. Foloseste foarte bine hrana si in special concentratele si pasunea, producand 1kg greutate vie cu 3,5-4 unitati nutritive. Realizeaza un spor mediu zilnic de 800-1600g. Randamentul la taiere este de 80-85%, carnea fiind gustoasa, consistenta si frageda. Aceasta rasa detine recordul prolificitatii, scroafele fiind foarte prolifice, dand 10-12 purcei sau chiar 30 purcei la o fatare. Dupa fatare secreta lapte in abundenta, fapt care face ca rasa sa se remarce si printr-o mare capacitate de alaptare. Pentru calitatile sale Marele Alb va ramane o rasa de viitor pentru tara noastra fiind folosita la ameliorarea porcilor locali.

Rasa Alb Mijlociu


Aceasta rasa se aseamana cu Marele Alb, din care s-a format. Din punct de vedere al conformatiei se deosebeste de Marele Alb prin faptul ca are capul mai scurt, mai larg si mai carn. Corpul este ceva mai scurt insa mai larg, iar picioarele mai scurte. Este foarte precoce. Se ingrasa mai repede decat Marele Alb, folosind foarte bine concentratele, insa nu si pasunea. Prolificitatea este insa mai redusa decat la Marele Alb, scroafele dand 7-8 purcei la o fatare. Este o rasa destul de pretentioasa fata de conditiile de ingrijire si intretinere. La noi in tara a stat la baza formarii porcului de Banat, rezultat din incrucisarile facute timp indelungat intre porcii locali cu albul mijlociu, peste care s-a facut apoi infuzie cu Edelschwein.

Rasa Edelschwein sau Albul german de carne


Provine din Germania, unde s-a format in urma incrucisarilor intre rasa Marele Alb si rasele locale. Din punct de vedere al conformatiei, intruneste conditiile tipului de carne. Capul este potrivit de mare, larg si cu profilul drept. Urechile sunt de marime potrivita. Spinarea si salele sunt lungi, largi si sunt foarte bine dezvoltate. De asemenea, suncile sunt pline. Osatura este bine consolidate. Pielea este fina si subtire cu parul neted de culoare alba. Poseda insusiri fiziologice mult appreciate. Are precocitate foarte ridicata, la varsta de 6 luni atingand 120kg, iar la 1 an 160kg. Este la fel de prolific ca Albul de carne, scroafele dand 10-12 purcei la o fatare. Porcul Edelschwein foloseste hrana forte bine, dand sporuri mari de greutate. De asemenea, foloseste foarte bine pasunea. Are carne mult apreciata pentru sunci si bacon.

Rasa Landrace sau daneza


Aceasta rasa a fost formata mai intai in Danemarca si apoi in tarile nordice, prin selectie si incrucisari multiple intre porcii locali si porcii din rasele englezesti de carne sau mixte(Marele Alb, Albul mijlociu, Berk). La inceputul secolului XX, incrucisarile au fost oprite, trecandu-se la crestere in rasa curate. Folosindu-se din plin lucrarile de selectie s-a ajuns ca astazi, rasa Landrace, sa fie considerate cea mai buna rasa pentru productia de bacon. Conformatia corporala a porcilor din aceasta rasa este intru totul corespunzatoare tipului de bacon. Astfel, capul este destul de lung si larg cu urechiele lungi, subtiri si inclinate spre fata. Gatul drept, spinarea si salele sunt foarte lungi, largi, bine imbricate in muschi si drepte. Suncile pline si adanci. Linia inferioara a abdomenului dreapta. Membrele destul de puternice. Dimensiunile corporale de largime se maresc treptat spre trenul posterior, ceea ce reprezinta o garantie ca jumatatea anterioara a corpului nu da multa grasime. Rasa Landrace se pemarca printr-o buna precocitate, purceii atingand la nastere in medie 1,300kg, la intarcare 15kg, la 6 luni 65-70kg, la 7 luni 90kg, iar la 12 luni 140-150kg. Foloseste foarte bine hrana; pentru 1 kg spor in greutate consuma 3,1-3,2 unitati nutritive. Prolificitatea este aseamanatoare cu cea a Marelui Alb, insa capacitatea de alaptare a scroafelor este mai redusa. De acest lucru trebuie sa se tina neaparat seama in cresterea purceilor sugari, acestia urmand sa fie hraniti cu hrana suplimentara in special de origine animala (lapte de vaca). Rasa Landrace a fost importata la noi in tara ca material de prasila, urmand a fi crescuta alaturi de Marele Alb.

Rasa Cornwall sau Marele negru


Aceasta rasa este originara din Anglia, unde a fost creata in secolul trecut. Porcii din aceasta rasa au corp mare cu forme corporale lungi si bine dezvoltate. Au capul lung, cu urechile foarte mari si blegi asemanandu-se cu porcii din rasa Marele alb. Foloseste bine pasunea si rezista bine la arsita, deoarece au pielea pigmentata in negru.

Rasa Berk au Negrul mijlociu


Este un porc mijlociu, cu forme largi si indesate. Are capul carn cu urechile mici si ridicate. Picioarele sunt scurte si subtiri. Pielea este fina si de culoare neagra in afara de cea de pe rat, extremitatile picioarelor si varful cozii, care este alba. Datorita pigmentatiei, rezista bine la inslolatii. Are o constitutie robusta, temperament vioi si fire blanda. Rasa Berk este precoce. Tineretulcreste foarte repede, iar adultii se ingrasa bine, producand o carne frageda si marmorata, de buna calitate. Foloseste bine pasunea. Are prolificitatea buna, scroafele dand 8-10 purcei la o fatare. In tara noastra, a fost folosit la formarea porcului de Bazna, caruia i-a luat locul unde a fost importat.

Selectia la porcine

Dupa cum se stie, scopul selectiei este de a allege cele mai bune exemplare din turma cu care sa se asigure imbunatatirea pe viitor a efectivului de porcine. Aceasta alegere se face in urma aprecierii complexe dupa origine, exterior, productivitate si descendenta. Se va da o atentie deosebita vierilor si scroafelor care se remarca printr-o buna dezvoltare corporala, printr-o conformatie si constitutie caracteristica tipului productiv, printr-o productivitate ridicata. Daca exemplarele analizate provin din indivizi de valoare si daca isi transmit la urmasi caracterele positive, valoarea lor pentru reproductie va fi si mai mare. Selectia individuala a porcinelor dupa cele patru criterii cunoscute este absolut obligatorie in crescatoriile de prasila in care se urmareste obtinerea reproducatorilor de calitate. In crescatoriile de porci cu caracter industrial, de regula, se practica selectia masala (dupa criteriile exteriorului si productivitatii). Se cere insa ca siin aceste crescatorii, animalele care sunt destinate a alcatui nucleul de reproductie sa fie supuse unei selectii individuale.

Aprecierea porcinelor dupa origine Aceasta apreciere se face prin analizarea pedigreului. Cu cat un vier sau o scroafa are mai multi stamosi de valoare, situatii in geeratii mai apropiate, cu atat valoarea lor este mai mare. Aceasta analiza va urmari la stramosi aceeasi particularitati economice, de productivitate si exterior pe care le vom arata mai sus. Aprecierea porcinelor dupa productivitate Aprecierea porcinelor dupa productivitate se face luandu-se in considerare urmatoarele insusiri: prolificitatea, capacitatea de alaptare, capacitatea de ingrasare a porcinelor, precocitatea, randamentul la taiere. -prolificitatea este un element foarte important in aprecierea productivitatii scroafelor, reprezentand insusirea femelelor de a dacat mai multi produsi vii la o fatare. Prolificitatea este legata de rasa animalelor , existand rase cu o prolificitate mare, care dau in mod normal 10-12 purcei la o fatare si rase mai putin prolifice care dau normal numai 4-8 purcei la o fatare. -capacitatea de alaptare reprezinta insusirea scroafelor de a da mai mult lapte. Pentru a putea calcula cantitatea de lapte secretata, se face diferenta intre greutatea lotului de purcei la 28 zile si greutatea lui la nastere, inmultindu-se aceasta diferenta cu 3(pentru 1 kg spor la crestere sunt necesare 3 kg de lapte). Pentru mai multa usurinta in apreciere, capacitatea de alaptare este exprimata prin greutatea lotului de purcei la varsta de 28 de zile. In aprecierea capacitatii de alptare trebuie sa se tina seama de o serie de factori, care influenteaza aceasta insusire, cum ar fi: rasa(de exemplu, scroafele din rasa Marele Alb au capacitatea de alaptare egala cu 35-60kg, cele din rasa Mangalita 32-40kg, iar cei din rasa Bazna 35-50kg), varsta femelei, numarul purceilor care sug (cercetarile efectuate artata ca pentru un purcel in plus sau in inus, productia de lapte a scroafei in 24 ore creste sau scade cu 0,5-0,6kg), conditiile de hranire si ingrisire, respectarea programului zilnic de grajd. Nu trebuie neglijat nici faptul ca datorita pozitiei ugerului de-a lungul regiunii abdominale, vascularizatia diferitelor parti ale acesteia va fi diferita, fapt care face ca partea anterioara, care este mai bogat vascularizata sa produca lapte mai mult decat partea mijlocie si posterioara, care este mult mai putin vascularizata. Cu cat o scroafa produce mai multlapte, cu atat purceii vor fi mai bine dezloltati. Cu cat purceii vor fi mai bine dezvoltati, cu atat valoarea scroafei va fi mai mare. Pentru a se face o apreciere mai justa a scroafelor dupa prolificitate si capacitatea de alaptare este necesar sa se ia in considerare rezultatele inregistrae la doua fatari. La vieri, aprecierea dupa prolificitate si capacitatea de alaptare, se face luandu-se in consideratie aceste insusiri, la cel putin 5 din cele mai bune fiice ale sale. Pe langa acestea in aprecierea vierului trebuie sa se tina cont de numarul

scroafelor montate in timp de un an, din care numarul celor care au fatat (procent de fecunditate), numarul mediu de purcei nascuti vii pe cap de scroafa montata, greutatea medie a purceilor la fatare, etc. -capacitatea de ingrasare si randamentul se determina cu ajutorul ingrasarilor de proba. Prin aceste ingrasari de proba, care se efectueaza in statiuni de controlul productiei de porci, se urmareste ajungerea cat mai repede la greutatea de 100kg, cu un consum cat mai redus de furaje. Se supun ingrasarii de proba doua loturi formate din cate doi purcei, proveniti din doua fatari diferite. In cazul cand nu se pot trimite loturile la statiunea de control; aprecierea precocitatii se face pe baza greutatii purceilor la varsta de 2 si 4 luni. -randamentul la taiere se stabileste dupa sacrificare, atunci cand purceii pusi la proba au ajuns la 100kg. o data cu randamentul se aprecieaza si calitatea carnii. Aprecierea porcinelor dupa exterior Aprecierea porcinelor dupa exterior trebuie facuta avandu-se in vedere tipul de productivitate precum si precocitatea rasei respective. Astfel, rasele de carne au capul de marime mijlocie cu profilul drept sau usor concave, gatul scurt si puternic, corpul lung, cilindric, greaban, spinare, sale si crupa lungi, largi si drepte. Linia inferioara a trunchiului paralela cu cea superioara. Piciocrele scurte, dar puternice. Osatura bine dezvoltata. Pielea subtire, acoperita cu par fin si des. Rasele de grasime au capul mare, cu ratul mai ascutit, profilul mai drept, gatul ceva mai lung, trunchiul mai lung si turtit, greaban, spinare, sale si crupa cu defecte de forma si de profil (convex). Crupa oblica, uneori tesita,. Picioarele ceva mai lungi. Osatura este puternica, pielea groasa, acoperita cu par gros si rar. Intre aceste doua tipuri se incadreaza animalele , care se cresc in special pentru productia mixta de carne si grasime. Conformatia corporala este intermediara. La aprecierea exteriorului trebuie sa se dea o atentie deosebita si numarului de sfarcuri, acestea fiind in stransa legatura cu prolificitatea animalelor si cu capacitatea de alaptare a scroafelor. Aprecierea procinelor dupa descendenta

Aprecierea porcinelor dupa descendenta este absolute necesara, aceasta apreciere indicand adevarata valoare de ameliorare a animalului. Pentru aprecierea dupa descendenta se pot aplica toate metodele amintite la partea de zootehnie generala. Se aplica insa mai usor (datorita posibilitatii de a se obtine doua fatari pe an) metoda compararii produsilor a doi sau mai multi vieri cu acelasi grup de scroafe. In felul acesta in stabilirea valorii vierilor se exclude influenta mamelor. Chiar daca se aplica acesta metoda trebuie sa se dea o atentie

deosebita rezultatului fiecarei imperecheri, pentru ca numai in acest fel se pot obtine rezultate bune, imperechind in viitor vierii numai cu femelele de la care s-a obtinut cea mai buna prasila.

Bonitatea porcinelor
Bonitatea, care reprezinta actiunea concreta de apreciere a animalelor, dupa criteriile amintite, se efectueaza la porcine tot p erase, sexe si varste. Ordinea de examinare este urmatoarea: mai intai vierii, dupa care urmeaza (dupa fiecare din ei) fii si fiicele lor adulte si tineretul de reproductie. La urma se boniteaza scroafele. Bonitatea animalelor este bines a se faca pe cat posibil in aer liber sau intrun loc mai larg pentru a se putea aprecia mai bine conformatia corporala, gradul de dezvoltare, miscarile, etc. Instructiunile Ministerului Agriculturii, privind bonitatea vierilor si scroafelor se refera in special la aprecierea dupa criteriile exteriorului si productivitatii.