Sunteți pe pagina 1din 1

Ce este Lohn-ul?

Peste tot in lume exista confectii cu eticheta "made in Romania". Nu intotdeauna insa, este vorba de exporturi sub nume/marca proprii ale unor fabrici de aici, ci de multe ori, de produse executate in sistem lohn, cu materiale, modele si marci ale unor parteneri de afaceri din strainatate.

Lohn-ul reprezinta un tip de contract international prin care un producator (executant) se obliga sa execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), in schimbul unei remuneratii si pe baza documentatiei tehnice pusa la dispozitie de ordonator.
In tarile unde forta de munca este ieftina, cum este cazul Romaniei, al statelor din Sud-Estul Europei sau al celor asiatice (China, India, Taiwan, ca sa dam doar cateva exemple), se practica frecvent sistemul de productie in lohn. Beneficiarul pune la dispozitia producatorului materialele si materiile prime, documentatia de executie (modele, proiecte, desene etc.) dupa care va fi realizat produsul finit, stabileste parametrii tehnici si indicatorii de calitate ai produsului finit. La randul sau producatorul se angajeaza sa realizeze produsul finit in conformitate cu normele tehnice stabilite de beneficiar, pana la data la data prevazuta in contractul de lohn. Desigur, ca sa poata fi indeplinite aceste conditii, trebuie asigurate si echipamentele tehnologice si know-how-ul necesare. Producatorul are insa avantajul ca de acestea se ocupa de multe ori insusi beneficiarul, care asigura retehnologizarea fabricii, calificand/specializand si mana de lucru la standarde occidentale si asigurand consultanta de specialitate. Iar investitia producatorului este minima, deoarece beneficiarul suporta si cheltuielile de aprovizionare, costurile de productie, transport si desfacere. Pe de alta parte insa, producatorului ii revine doar un mic procent din profit, care nu ii permite o dezvoltare a afacerii, prin forte proprii. El ramane in acest fel dependent de beneficiarii care ii aduc comenzi. Iar volumul acestora trebuie sa fie foarte ridicat, pentru ca venitul producatorului sa creasca si el direct proportional. Sistemul de lohn este preferat si de intreprinzatorii care au facut investitii - si-au deschis mici fabrici, au cumparat tehnologie moderna etc.- si doresc sa le recupereze in timp cat mai scurt si sa asigure continuitatea productiei. Industria confectiilor ramane domeniul predilect pentru productia in lohn, deoarece aici nivelul de salarizare este scazut, iar retehnologizarea necesita investitii moderate din punct de vedere al beneficiarului. Din pretul de vanzare al produsului, unei fabrici de lohn ii revine cam 10% (dar calculat doar la costul manoperei), iar salariatului in jur de un procent. Dar confectiile nu sunt singura ramura unde se practica lohn-ul. Un alt sector este cel al tehnologiei informatiei (IT), unde programatorii romani sunt platiti de cateva ori mai putin decat colegii lor din Occident. Desi lohn-ul este considerat un tip de tranzactie rentabila in primul rand pentru beneficiar, a fost adoptat ca mod de productie de multe firme romanesti. Un rau necesar, pentru ca in multe cazuri reprezenta singura varianta pentru retehnologizare si investitii sau, fara comenzi (chiar si cu profituri reduse), fabrica si-ar fi inchis portile. Dar firmele bazate in mare parte pe lohn au sanse reduse de dezvoltare, tocmai pentru ca profiturile pe care le incaseaza sunt vizibil mai mici in comparatia cu exporturile facute in nume propriu. Ramane poate doar satisfactia ca un tricou Lacoste, o pereche de pantofi Sergio Tacchini, o rochie Oscar de la Renta sau Versace ori niste blugi Calvin Klein, ascund, sub o marca celebra, munca bine facuta a unui roman.