Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A CA SA
REVISTA
CA RTI PSIHOLOGIE
EVENIMENTE
BLOGURI
SPECIA LISTI
PSY TEST
VA RIA
CONTA CT
mi place
Tw eet
cauta pe site...
Search
Terapia Dependentelor - abordari ale recuperarii pe termen lung [2012] Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi [2011] Trauma, atasament, constelatii familiale. Psihoterapia traumei [2012]
Astmul a devenit o boala familiara in zilele noastre, originile sale aflandu-se in antichitate. Mark Jackson (2009) ne spune povestea acestei boli inca periculoase din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. El observa cum atitudinea fata de aceasta boala s-a schimbat din antichitate, cand era privita ca un dezechilibru umoral si pana la recunoasterea ei ca fiind o boala a plamanilor in secolul al XVII-lea. De asemenea, observa cum s-a schimbat perceperea astmului ca o boala a artistilor, in perceptia lui ca o boala moderna a scriitorilor de elita precum Proust si Schoenberg. In ciuda imbunatatirii tratamentului, numarul de cazuri de astm a ajuns la o valoare alarmanta, aceasta fiind o consecinta a vietii moderne. astmul a fost considerat pentru prima oara printre bolile psihosomatice de scoala lui Alexander (Alexander, 1950). Argumentele aduse de acesta sunt urmatoarele: factorul psihic participa semnificativ, fie singular, fie sumativ, impreuna cu alti factori etiologici organo-specifici la aparitia si evolutia astmului (Iamandescu, 1995); terenul de aparitie al astmului este in general mixt, pacientul avand o dubla vulnerabilitate psihica si de organ la factori etiologici psihogeni; astmul asociaza frecvent alte tulburari psihice anxietate, depresie, care pot fi premergatoare sau consecutive diagnosticarii. Date fiind aceste argumente pertinente, este evidenta necesitatea unei abordari psihosomatice specifice a astmului, care sa tina seama de etiologia mixta, de dinamica simptomatologiei si de implicatiile bolii asupra vietii de zi cu zi, precum afectarea calitatii vietii si toate elementele asociate. Astfel apar necesare cooperarea intre medicul specialist si psiholog pe de o parte, iar pe de alta parte o abordare psihoterapeutica sub forma unui demers integrativ, care sa includa metode si tehnici specifice mai multor scoli de psihoterapie pe care le vom sistematiza in continuare in functie de eficienta demonstrata in abordarea astmului. In extenso George Ionescu definea psihoterapia ca o forma de tratament psihologic structurata in tehnici si metode, aplicata in mod deliberat, in grup sau individualizat, de catre un terapeut specializat, omului sanatos aflat in dificultate, caruia ii confera confort moral si o mai buna sanatate, pe care il ajuta spre o mai buna integrare; celui cu dificultati de relationare; celui suferind somatic, pe care il conduce spre alinare; celui alienat, caruia ii dezvolta capacitatea de orientare in viata si de resocializare (Ionescu, 1990, p.24, in Dafinoiu, 2001, p. 19) Este necesara abordarea astmului dintr-o perspectiva psihosomatica, data fiind etiologia mixta, simptomatologia si implicatiile bolii asupra vietii de zi cu zi a pacientului, interferenta cu activitatile zilnice si restrictionarea acestora, afectarea calitatii vietii si toate elementele asociate. Astfel apar necesare cooperarea intre medicul specialist si psiholog pe de o parte, iar pe de alta parte o abordare psihoterapeutica sub forma unui demers integrativ, care sa includa metode si tehnici specifice mai multor scoli de psihoterapie pe care le vom sistematiza in continuare in functie de eficienta demonstrata in abordarea astmului. Unul dintre aspectele cele mai importante care pot optimiza tratamentul in cazul acestei afectiuni ar trebui sa fie luarea in considerare a componentei emotionale care sta la baza aparitiei si mentinerii acesteia (Holdevici, 2009, p. 330) Psihoterapiei i s-a acordat treptat din ce in ce mai multa atentie, la inceput fiind considerata ca simplu adjuvant al tratamentului alopat, iar ulterior, pe masura demonstrarii etiologiei preponderent psihogene a astmului, aceasta a fost utilizata cu o frecventa mult mai mare si cu rezultate semnificative. In terapia astmului bronsic, scaderea anxietatii produse de senzatia de sufocare prezinta o mare importanta (Holdevici, 2009, p. 330)
C auti un psiholog, psihoterapeut, logoped, psihiatru sau trainer? Alege excelenta! Aici ii gasesti pe cei mai buni!
Manifestari
CARTI PSIHOLOGIE
Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale. Editia a II-a revazuta si adaugita [2012] Depresia in 60 de intrebari. C um sa o depasim O istorie a psihologiei moderne [2012] Darul psihoterapiei [2011] Imaginile-Limbajul sufletului [2010] Psihodinamica dezvoltarii umane. C restere, maturitate, senectute [2012] EMOTIILE INDUSE DE MUZIC A. C orelate psihofiziologice si diferente interindividuale [2012]
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
1/14
1. Interventii de tip cognitiv-comportamental I. Holdevici prezinta in Gandirea Pozitiva (2000, p. 254) o lista a problemelor ce trebuie evaluate in interviul preliminar cu pacientii cu tulburari psihosomatice si somatoforme:
atitudinea pacientului fata de problema sa si fata de faptul ca i-a fost recomandata psihoterapia; istoricul problemei si detalii de natura cognitiva, afectiva, comportamentala si fiziologica in legatura cu
aceasta; istoricul investigatiilor efectuate si a tratamentelor urmate; factorii care il fac sa se simta mai rau si cei care il fac sa se simta mai bine, precum si momentele sau
situatiile in care simptomele se accentueaza sau sunt abia observabile; nivelul handicapului sau invalidarii pacientului in plan social, ocupational; convingerile in legatura cu originea, cauza si evolutia bolii, cu natura si semnificatia simptomelor.
Psihoterapeutul trebuie sa stabileasca impreuna cu pacientul ce este problema sa si nu ce nu este aceasta si sa cada de acord asupra definirii problemei in termeni psihologici, sa stabileasca obiective clare formulate in termeni comportamentali concreti si sa adopte o atitudine colaborativa si nu una combativa (nu ai boala respectiva). La inceput, terapeutul trebuie sa para ca accepta in totalitate convingerile pacientului bazate pe date de observatie clare, insa in acelasi timp trebuie sa ii arate ca poate exista o explicatie alternativa la cele observate de acesta si ca vor fi utilizate sarcini specifice pentru a testa respectiva explicatie. Obiectivul consta in a-i demonstra pacientului ca simptomele sale pot fi influentate si chiar produse si de alti factori decat cei despre care ei cred ca le produc. De pilda, exista o probabilitate mai mare ca un pacient diagnosticat cu astm bronsic alergic sa faca o criza de astm in cazul in care se gandeste ca in camera in care se afla este prezent alergenul la care reactioneaza si nu si-a luat tratamentul, decat daca uita de prezenta acelui alergen. Intr-un studiu realizat in India in anul 2002, autorii au incercat sa identifice eficacitatea psihoterapiei cognitiv comportamentale ca adjuvant in tratamentul astmului bronsic. C ercetatorii au realizat 15 sedinte in care au utilizat tehnici comportamentale, relaxare progresiva Jacobson, restructurare cognitiva, strategii de coping si consiliere comportamentala a membrilor din familia pacientilor semnificativi pentru acestia si au constatat o ameliorare semnificativa a simptomelor, scaderea anxietatii si depresiei si o crestere importanta a calitatii vietii pacientilor diagnosticati cu astm bronsic (Grover, Kumaraiah, Prasadrao, DSouza, 2002). Intr-o alta cercetare realizata pe 50 de cupluri in care unul dintre parteneri era diagnosticat cu astm bronsic usor spre moderat, iar celalalt avea un nivel ridicat de distres. Autorii au constatat ca perceptia pacientelor suferind de astm bronsic asupra bolii si tratamentului este afectata negativ de distresul psihic al partenerilor lor. C a urmare a acestei concluzii, autorii sugereaza includerea partenerilor in tratament, acestia putand avea un rol de suport si abordarea multidisciplinara a astmului (Afari, Schmaling, 2000). Alex H. S. Harris, C arl E. Thoresen, Keith Humphreys si John Faul au publicat in anul 2005 rezultatele unei cercetari in care au studiat efectele descrierii intr-un jurnal a experientelor stresante, traumatizante, pe de o parte, a celor pozitive, pe de alta parte si a intamplarilor obisnuite din ziua precedenta asupra simptomelor astmului bronsic. C ompletarile in jurnal trebuiau facute o data pe saptamana, trei saptamani la rand, timp de 20 de minute, iar lotul de subiecti inclusi in studiu a numarat 114 participanti, cu media de varsta de 43,15 ani. C oncluziile nu au relevat diferente in ceea ce priveste manifestarile clinice ale astmului ca urmare a descrierii intr-un jurnal a starilor emotionale pozitive sau negative, fata de descrierea starilor neutre, legate de intamplarile obisnuite de viata (Harris, Thoresen, Humphreys, Faul, 2005) Intr-un alt studiu similar publicat in Journal of Pediatric Psychology, in anul 2006, insa realizat pe adolescenti de data aceasta, care aveau drept sarcina sa scrie timp de trei zile despre evenimentele stresante din viata lor, autorii au ajuns la concluzia ca descrierea starilor emotionale a condus la imbunatatirea functionarii psihoemotionale si comportamentale a adolescentilor diagnosticati cu astm, mai ales la cei care au scris despre procesualitatea emotiilor si despre schimbarea perspectivei asupra problemei. Scrierea a condus la descarcarea starilor afective negative si cresterea in intensitate a celor pozitive, la internalizarea problemei si la scaderea in intensitate a simptomelor astmului (Warner, Lumley, C asey, Pierantoni, Salazar & all, 2006). Hajjar (1999) considera ca, in mod obisnuit, se iau in considerare trei obiective principale ale interventiei de tip comportamental la pacientii cu astm bronsic: modificari ale functiei pulmonare lucrul asupra tulburarilor emotionale secundare astmului si consecintelor acestora alterarea relatiilor familiale ca urmare a diagnosticarii cu astm. Autorul mentionat considera ca aceste obiective pot fi atinse prin utilizarea a cinci metode importante, respectiv relaxarea, biofeedback-ul, intarirea pozitiva, desensibilizarea sistematica si autosugestia.
Si tu poti contribui la dezvoltarea psihologiei din Romania! Sprijina Revista Psyvolution! Te invitam sa faci o donatie! Suma donata:
EUR
Studiile efectuate au demonstrat ca efectele relaxarii mentale si musculare ca tehnica singulara sunt indoielnice, in timp ce asocierea tehnicilor de relaxare precum antrenamentul autogen si meditatia transcendentala cu alte tehnici precum desensibilizarea sistematica si biofeedback-ul, poate conduce la rezultate clinice deosebite in cazul astmului, cum ar fi ameliorarea simptomelor respiratorii si a altor parametri obiectivi, masurabili. De asemenea, s-a constatat ca raspunsul pacientilor la terapie este influentat si de alti factori precum varsta si severitatea astmului (Erskine-Milliss, Schonell, 1981, p. 365). Relaxarea semnifica in sens larg o deconectare generala a individului de activitatea sa cotidiana, mergand de la odihna activa pana la forme statice de deconectare. In sens mai restrans insa, relaxarea este o tehnica psihoterapeutica si autoformativa, fundamentata stiintific, care urmareste realizarea unei decontractii musculare si nervoase, avand drept efect economisirea energiei fizice si psihice, cresterea rezistentei la stres a organismului si diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat (Holdevici, Vasilescu, 1998, p. 17). Relaxarea este o metoda de autoreglare a starilor psihice care poate fi utilizata in pregatirea psihologica a sportivilor, cosmonautilor, precum si in tratamentul unor afectiuni de tip nevrotic sau psihosomatic. Daniel David (2006, p. 213) include tehnicile de relaxare in cadrul procedurilor de interventie cognitivcomportamentala care pot influenta pozitiv planul biologic al persoanei, in vederea remiterii tabloului clinic. Relaxarea produce modificari la nivel psihofiziologic in sensul echilibrarii balantei vegetative, prin reducerea activitatii sistemului nervos vegetativ simpatic. In literatura de specialitate au fost descrise o serie de tehnici de relaxare, dintre care le vom enumera si descrie pe cele cu ajutorul carora s-au obtinut rezultate semnificative la pacientii cu astm bronsic.
1/6/13
Tehnica de relaxare musculara progresiva a fost initiata de medicul Edmond Jacobson (1888-1983), este inspirata din cercetarile autorului asupra fiziologiei sistemului muscular si consta in alternarea relaxarii cu incordarea principalelor grupe de muschi, pana la eliminarea contractiilor musculare si atingerea relaxarii (Jacobson, 1938, in David, 2006, p.217). Acesta este unul dintre motivele pentru care invatarea relaxarii conduce la reducerea stresului si a anxietatii, contribuind la sentimentul de bunastare al subiectului (Sultanoff, Zalaquett, 2000). Aceasta tehnica are o larga utilizare in psihoterapie, in special in cazul pacientilor anxiosi. Anxietatea este unul dintre factorii declansatori, care mentin sau pot agrava simptomele astmului, lucru care confirma inca o data efectele benefice pe care le poate avea aceasta tehnica de relaxare asupra astmaticilor. Tehnica implica o serie de faze succesive, pornind de la relaxarea musculara si ajungand la cea psihica, avand o durata de aproximativ 20-30 de minute. In pozitia sezut sau culcat pe spate, subiectului i se sugereaza contractarea si relaxarea pe rand a diferitelor grupe musculare, constientizarea senzatiilor de contractare rafinand simtul muscular. Aceasta succesiune contractie relaxare a diferitelor grupe musculare conduce treptat la extinderea relaxarii asupra intregului corp. Intr-o faza ulterioara, subiectul constientizeaza tensiunile musculare reziduale provocate de starile afective, fiind condus treptat catre relaxarea psihica. Metoda este foarte utila, subiectul invatand pe aceasta cale sa controleze tensiunile musculare ce apar in situatii care determina trairi emotionale puternice si sa le reduca in mod voluntar, fapt care conduce la instalarea calmului (Holdevici, Vasilescu, 1998, p. 19-20). Aceasta tehnica de relaxare are la baza in special sugestii directe, insa Wilkinson (1993) considera despre acestea ca sunt de evitat in cazul pacientilor astmatici, pentru ca a sugera unui astfel de pacient faptul ca nu se sufoca, in momentul in care acest lucru este evident, poate avea un efect antiterapeutic (Holdevici, 2009, p. 330). Intr-un studiu realizat in anul 2002, autorii au ajuns la concluzia ca, dintre tehnicile de relaxare, cea in urma careia s-au obtinut ameliorari vizibile ale simptomatologiei la pacientii cu astm bronsic este relaxarea musculara (Huntley, White, Ernst, 2002). Un alt studiu publicat in decembrie 2005 pe paciente diagnosticate cu astm bronsic aflate la varsta adolescentei, a demonstrat eficacitatea tehnicii de relaxare musculara progresiva prin imbunatatirea semnificativa indicatorilor FEV1 (forced expiratory volume in the first second) si PEF (peak expiratory flow) (Nickela, Kettlera, Muehlbacher & all, 2005). Efecte benefice semnificative asupra acelorasi doi indicatori s-au constatat si intr-un studiu publicat in anul 2006, realizat in Germania, asupra unui lot format din 64 de femei gravide diagnosticate cu astm si desfasurat pe perioada a opt saptamani (Nickel, Lahmann, Muehlbacher, 2006). 1.3. Antrenamentul autogen Schultz
O alta tehnica de relaxare considerata a fi cea mai raspandita la ora actuala este antrenamentul autogen Schultz. Antrenamentul autogen se utilizeaza in clinicile alergologice la pacientii diagnosticati cu astm bronsic, inca din anul 1976, in combinatie cu exercitii de respiratie (Kostadinova, Vulcheva, 1990). Aceasta metoda a fost dezvoltata de psihiatrul Johannes Schultz (1884-1970) in anul 1932. se invata usor si dureaza relativ putin, fiind in acelasi timp bine fundamentata stiintific si verificata experimental si clinic. Spre deosebire de metoda de relaxare Jacobson, antrenamentul autogen are la baza abordarea globala, de ansamblu a personalitatii subiectului. In elaborarea antrenamentului autogen, Schultz a pornit de la hipnoza fractionata a lui Oscar Vogt in cadrul careia subiectul era hipnotizat in mod repetat, apoi trezit, interogat cu privire la starea sa si apoi rehipnotizat, crescand profunzimea transei. Autorul a observat ca, in stare hipnotica, subiectii raportau in mod repetat reactii psihologice si fiziologice precum senzatii de greutate si caldura in membre, modificari ale ritmului cardiac si respirator. Schultz a pornit de la premisa ca din moment ce aceste reactii apar de fiecare data in mod spontan in stare de transa, pot fi induse si invers prin concentrarea asupra lor. A observat de asemenea ca o atitudine relaxata si pasiva a subiectului faciliteaza inducerea unei stari hipnotice prin intermediul exercitiilor standard, denumind aceasta stare, stare autogena sau autogenerata (Holdevici, Vasilescu, 1998, p. 28). Scopul acestei metode consta in obtinerea de catre subiecti a unor reactii psihofiziologice adecvate, inlaturarea reactiilor si comportamentelor neadecvate si realizarea pe aceasta cale a unei eficiente personale si sociale crescute. Efectele acestui tip de antrenament pot fi observate de subiecti inca din primele zile de practica, acestia obtinand o serie de avantaje cum ar fi: odihna si relaxarea dupa efort, autorelaxarea, reducerea anxietatii, autoreglarea functiilor autonome, reducerea durerii, intarirea eului, imbunatatirea functiilor cognitive, cresterea autocontrolului voluntar. Avantajele antrenamentului autogen sunt bine cunoscute in psihoterapia unor nevroze si afectiuni psihosomatice. Acesta poate fi utilizat ca insotitor al tratamentului medicamentos in orice afectiune somatica, putand contribui la reducerea simptomelor si la intarirea eului bolnavului. Trebuie mentionat insa faptul ca antrenamentul autogen are efecte benefice, insa nu inlocuieste tratamentul corespunzator bolii respective. Principiul de la care porneste aceasta metoda consta in inducerea unei decontractii generale a organismului prin exercitii psihofiziologice. Antrenamentul autogen cuprinde doua cicluri de exercitii: ciclul inferior si ciclul superior. C iclul inferior include exercitii de relaxare musculara, a sistemului cardiovascular, a sistemului respirator, a zonei abdominale si a zonei capului, precum: exercitiul greutatii, al caldurii, exercitiul cardiac, respirator, al plexului solar, al racorii fruntii (David, 2006, p.214). C iclul superior presupune practicarea ciclului inferior pentru o perioada de sase luni, pana la doi ani. Exercitiile specifice acestei etape se pot practica dupa stapanirea celor din ciclul inferior, autorul considerand ca insusirea exercitiilor din etapa a doua are loc intr-un interval de trei pana la sase ani, durata apropiata de cea a unei psihoterapii psihanalitice clasice. Exercitiile pe care le invata subiectul in acest ciclu sunt, in linii mari, urmatoarele: concentrarea pe culoarea preferata sau pe culori impuse de terapeut, pe obiecte concrete, pe idei abstracte, trairea sentimentului propriu (subiectului i se sugereaza sa reproduca in interiorul sau starea afectiva pe care isi doreste cel mai mult sa o traiasca), interogarea propriului inconstient. Realizarea acestor exercitii presupune o buna stapanire a relaxarii de catre pacient si o indrumare adecvata din partea terapeutului, cercetarile clinice demonstrand ca, aceste exercitii, aplicate incorect, pot genera perturbari grave in sfera personalitatii. In perioada de invatare a tehnicii se recomanda practicarea acesteia sub indrumarea unui specialist, cu o frecventa de doua-trei ori pe saptamana, subiectul fiind instruit sa exerseze si acasa in intervale de cincisapte minute, in absenta terapeutului utilizand o banda de magnetofon cu textul inregistrat. Aceasta tehnica
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
3/14
1/6/13
Aceasta metoda a fost dezvoltata in anii 60 in Statele Unite, iar parintele ei este considerat a fi psihologul Neal Miller, care a observat in experimentele de laborator ca, stimuland centrii placerii din creierul soarecilor si utilizand stimularea ca intarire, acestia au invatat cum sa-si controleze diverse manifestari, de la ritmul cardiac pana la undele cerebrale (David, 2006, p. 219). C u alte cuvinte, prin aceasta metoda, subiectii receptioneaza informatia (feed-back) despre un aspect al starii lor fiziologice si apoi incearca sa-si controleze si modifice aceasta stare (Atkinson, Atkinson, Smith, Bem, 2002, p. 711). In terapia astmului, biofeedback-ul era utilizat la inceput ca adjuvant eficient al relaxarii (Erskine-Milliss, Schonell, 1981). Davis & all (1973) au fost primii care au studiat trainingul prin biofeedback, cu ajutorul electromiografului, in terapia astmului bronsic, pe un lot format din 24 de copii cu varste cuprinse intre 6 si 15 ani diagnosticati cu astm moderat si sever. Lotul a fost impartit in trei grupuri, unul de control in care subiectii au primi numai instructiunea de a astepta relaxati si doua experimentale carora li s-a aplicat relaxare musculara progresiva Jacobson si biofeedback, respectiv relaxare Jacobson. La cei cu astm sever din ambele grupuri experimentale nu s-au inregistrat cresteri semnificative ale PEF (peak expiratory flow), in timp ce la cei cu astm moderat la care s-a aplicat si antrenament prin biofeedback, cresterea PEF a fost de doua ori mai mare decat la subiectii care au primit numai relaxare musculara (la care cresterea a existat, insa fara a fi semnificativa din punct de vedere clinic). Bozzay a descris un caz ilustrativ al unui copil diagnosticat cu astm bronsic sever, in care a folosit reactia electro-dermala si trainingul. Obiectivul sau era sa invete copilul sa isi controleze singur crizele de astm. Astfel dupa ce a invatat copilul sa se relaxeze, i-a masurat reactia electro-dermala la confruntarea cu emotii puternice generate de factorii stresori din mediu sau familie. C oncluziile arata ca wheezing-ul s-a diminuat, respiratia devenind mai usoara, in primele 15 minute de la debutul crizei (Bozzay, 1993). Desi rezultatele obtinute cu ajutorul acestei metode ar putea aduce ameliorari semnificative pacientilor cu astm bronsic, aceasta metoda nu se foloseste inca la o scara mai larga, sau ca metoda de sine statatoare de tratament, ca urmare a costurilor ridicate ale echipamentului si a lipsei de entuziasm a cercetatorilor (Davis & all, 1973)
Starile emotionale puternice au fost considerate a fi un catalizator puternic in declansarea crizelor de astm, iar invatarea controlarii acestora ca urmare a expunerii repetate in stare de relaxare, poate avea un efect de scadere a simptomelor astmului. De asemenea, desensibilizarea sistematica poate avea o valoare terapeutica deosebita in diminuarea nivelului anxietatii generate de criza si care altfel ar putea-o agrava. Subiectii carora li s-a aplicat aceasta metoda, alaturi de antrenamentul asertiv si de relaxarea progresiva, au inregistrat cresteri considerabile ale capacitatii de a-si gestiona starile emotionale negative generate de stimuli exteriori nocivi si implicit ameliorari in simptomatologia astmului (C ooper, 1964).
C u ajutorul intaririi pozitive s-au inregistrat de asemenea rezultate deosebite in terapia astmului, concretizate in cresterea FEV (forced expiratory volume). Khan impreuna cu colegii sai (1973) au efectuat un studiu pe 10 copii cu astm in urma caruia au obtinut un astfel de rezultat. Un alt autor (Danker, 1975), a obtinut rezultate contradictorii, neobservand cresteri ale FEV in urma utilizarii unor astfel de recompense. Aceasta metoda a fost utilizata cu succes in schimb in gestionarea comportamentelor iatrogene sau nocive pentru sanatate, cum ar fi tulburari ale comportamentului alimentar, beneficii secundare ale bolii sau comportamente sociale inadecvate, in special in terapia astmului la copii. Intarirea pozitiva poate fi folosita pentru a-i invata pe copii cum sa utilizeze corect dispozitivul pentru masurarea FEV, desi, pe de alta parte, aplicarea in exces a acestei metode i-ar putea scadea eficienta. C omportamentele nocive pot fi eliminate daca nu li se acorda atentie (Moore, 1965). De aceea, parintii nu trebuie sa acorde o prea mare atentie tusei copilului, pe care acesta din urma o foloseste tocmai pentru a le castiga simpatia. C ea mai buna solutie in aceasta situatie este tacerea pentru a evita intarirea comportamentelor indezirabile.
1.7. Self-management
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
4/14
1/6/13
Buteyko este o tehnica de respiratie ce are la baza teoria medicului ucrainean Konstantin Pavlovich Buteyko si este practicata indeosebi in Rusia, Australia si Noua Zeelanda pentru imbunatatirea functiilor respiratorii, indeosebi in astm si emfizem pulmonar. Aceasta porneste de la ideea ca in fluxul sangvin al astmaticului este o cantitate prea mare de oxigen si una insuficienta de dioxid de carbon. El sustine ca organismul nu poate metaboliza oxigenul decat cu ajutorul unei cantitati corespunzatoare de dioxid de carbon si ca dezechilibrarea acestei balante conduce la cresterea numarului de astmatici. Exercitiile constau in scaderea profunzimii, dar si a frecventei respiratiei si realizarea de pauze din ce in ce mai mari intre ciclurile respiratorii, putand merge si pana la 40 de secunde. Tot pentru a evita supraoxigenarea, autorul recomanda respiratia mai degraba pe nas decat pe gura. Tinerea respiratiei conduce la cresterea cantitatii de dioxid de carbon in sange care produce bronhodilatatie (GINA, 2002). Aparatorii acestei tehnici sustin ca datorita descoperirii ei, astmaticii pot abandona bronhodilatatoarele si trai astfel o viata fara medicamente. Scepticii considera pe de alta parte ca exista prea putine dovezi care sa ii ateste eficienta.
1.9. Alte tehnici comportamentale utile in terapia astmului bronsic 1. Modificari in ceea ce priveste medicatia, dieta, stilul de viata. Pacientii consuma medicamentele prescrise pentru a-si ameliora starea, insa cu timpul, acestea nu mai au
efecte benefice, putand din contra genera efecte secundare nocive la nivelul altor sisteme ale organismului sau dependenta. Actiunea de a lua medicamente pentru afectiuni somatice inexistente, indreapta atentia pacientului catre boala si ii intareste convingerea ca o are, lucru care conduce la cresterea anxietatii acestuia, creandu-se astfel un cerc vicios. Pe de alta parte, pacientul poate trai cu iluzia ca daca din proprie initiativa creste doza de medicament, acest lucru poate conduce la ameliorarea simptomelor, aceasta actiune fiindu-i din contra nociva sau fatala. In ceea ce priveste dieta, trebuie inlaturate alimentele sau substantele care pot produce tulburari (ex.:
tulburari de somn produse de cofeina) sau reactii alergice ( urticaria, angioedemul, astmul bronsic) si trebuie evitate excesele de care pacientii pot sa nu fie constienti sau se pot jena sa le recunoasca (excesul de alcool, tutun, cafea, etc.) Hiperprotectia si exagerarea in ceea ce priveste curatenia premise negative in pentru dezvoltarea
sistemului imunitar la copii. Un studiu publicat in 2002 in "The New England Journal of Medicine" si efectuat pe un lot de 812 copii cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani, din zonele rurale ale Austriei, Germaniei si Elvetiei, releva faptul ca nivelul endotoxinei identificate in probele de praf luate din saltelele pe care dormeau copiii coreleaza negativ cu aparitia polinozei si astmului atopic. C u alte cuvinte, parintii nu trebuie sa inceteze sa mai aiba grija de igiena copiilor lor, insa nici nu trebuie sa exagereze in a-i proteja de murdarie, pentru ca risca, astfel, ca sistemul imunitar al acestora sa nu se dezvolte eficient, astfel incat sa ii poata apara de boli (Braun-Fahrlnder, Riedler, Herz & all, 2002).
2.
cuprinsi de panica, indiferent daca le sunt obstruate caile respiratorii sau nu. Atacurile de panica sunt urmate de obicei de o criza de astm severa, fiind necesara in acest caz tratarea atacului de panica si determinarea pacientului sa realizeze diferenta dintre un atac de panica si o criza de astm (Holdevici, 2000a, p. 264).
Mahler-Longhnan si col. (1962) subliniaza necesitatea utilizarii hipnozei la pacientii carora le-a fost pus diagnosticul ferm de astm. Hipnoza poate contribui la reducerea anxietatii si tensiunii legate de problemele respiratorii, la intarirea ego-ului, la cresterea increderii in propriile posibilitati de a face fata problemei, precum si la reducerea dependentei de corticoizi. C onform lui Gibson si Heap (1991), hipnoza poate avea trei directii principale de aplicare in tulburarile psihosomatice, respectiv:
1. 2. 3.
renuntarea la deprinderile gresite (ex. consum abuziv de alcool, tutun, droguri); reducerea simptomelor si gestionarea unor afectiuni medicale; reducerea durerii si a disconfortului produs de anumite proceduri medicale prin inducerea anesteziei.
Granita dintre minte si corp nu este fixa. C u alte cuvinte, mintea poate modifica sau influenta practic orice functie fiziologica, de la presiunea sangelui pana la producerea de anticorpi. Desi putini oameni stiu sa realizeze aceste lucruri in mod constient, mintea inconstienta isi da seama deseori cum sa o faca atunci cand i de ofera ocazia. Oricine este cu adevarat interesat de folosirea hipnozei pentru a trata afectiunile psihosomatice, precum ulcerul, astmul, colita, artrita, migrenele, etc., ar trebui sa consulte Psiho-biologia vindecarii minte- corp de Ernest. L. Rossi (1986). Rossi trateaza acest subiect incluzand si o discutie amanuntita despre legaturile minte corp si o descriere detaliata a metodei lui unice de hipnoza pentru gasirea solutiilor inconstiente. In esenta, abordarea lui implica o cerere relativ directa adresata inconstientului de a gasi solutiile cele mai bune si resursele pentru a rezolva problema existenta. Aceasta cerere este urmata de o pauza de asteptare, pentru a-i acorda timp inconstientului sa semnaleze descoperirea unei solutii. Daca aceasta strategie, se poate utiliza cu succes o unei abordare metaforice sau una paradoxala. S-a constatat faptul ca multe afectiuni respiratorii de natura alergica pot fi tratate cu succes cu ajutorul hipnoterapiei, iar tratamentul este mai usor si cu rezultate mai rapide in faza acuta a bolii, cand aceasta nu sa cronicizat inca. Din pacate, majoritatea pacientilor care se prezinta la psihoterapie sufera de o afectiune
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
5/14
cronica. Rezultatele favorabile ale hipnoterapiei in bolile alergice respiratorii se obtin ca urmare a relaxarii si reglarii ritmului respirator care devine calm si egal si prin invatarea de catre subiect a respiratiei complete, abdominale. In cazul bolilor alergice de natura dermatologica, care deseori sunt asociate celor respiratorii, rezultatele benefice ale hipnoterapiei s-ar putea explica prin relatia dintre piele si sistemul nervos, datorita originii embrionare ectodermice comune. In plus, pielea realizeaza contactul atat cu mediul interior, cat si cu cel exterior organismului (Holdevici, I., 2004). C a regula generala insa, cu cat transa este mai profunda, cu atat rezultatele obtinute sunt mai rapide si de mai lunga durata. Hipnoterapia se aplica in asociere cu tratamentul specific, un prim obiectiv al acesteia fiind terapia de suport, terapeutul dand pacientului sugestii directe in timpul transei si posthipnotice de reducere a anxietatii si tensiunii legate de simptom, intarire a Eu-lui, crestere a increderii in propriile posibilitati de a face fata simptomului, la care adauga substitutia simptomului si, atunci cand este cazul, hipnoanaliza. Trebuie sa tina seama insa si de beneficiul secundar al simptomului si terapeutul sa nu-l lipseasca pe pacient de mecanismul sau de aparare, sugerandu-i faptul ca simptonul se reduce treptat. Astfel, in cazul unui pacient cu astm bronsic, nu i se sugereaza pacientului ca nu mai simte senzatia de sufocare, acest lucru fiind absurd, insa i se pot da sugestii indirecte de tipul: Indiferent ce senzatie ai in acest moment, vei constata ca ea te supara din ce in ce mai putin, Pe masura ce secundele, apoi minutele se scurg, te relaxezi tot mai mult si mai mult, bronsiile incep sa se dilate, lasand tot mai mult aer sa treacp si sa isi urmeze cursul firesc. Este foarte important insa ca tratamentul sa-i ofere subiectului o explicatie logica pentru ameliorarea sau disparitia simptomului, explicatie ce poate fi construita de psihoterapeut in colaborare cu medicul specialist. O abordare psihoterapeutica de baza a simptomelor psihosomatice este aceea de a demonstra clar si fara echivoc cum pot fi acestea mentinute sub control prin procesele psihologice. O asemenea demonstratie distruge prejudecatile privind natura organica a problemei si pune de obicei pacientul in contact cu psihodinamica problemei. Rees (1956), in urma unei cercetari realizate pe un numar de 441 de subiecti astmatici, a gasit urmatorii factori etiologici: cauzele psihologice sunt importante in proportie de 70%, infectiile in proportie de 68%, iar agentii alergogeni in proportie de 36% (in Holdevici, 2001, p.265; 2009, p.329). Dupa aflarea cauzelor crizei, terapeutul poate administra urmatoarele sugestii (Hartland, 1979): De la o zi la alta, pieptul tau va deveni si mai puternic, respiratia tot mai usoara, tot mai relaxata. Muschii pieptului vor ramane relaxati, astfel incat aerul va putea patrunde cu usurinta in plamanii tai. Va disparea treptat incordarea din zona pieptului, astfel incat respiratia va deveni tot mai usoara, din ce in ce mai usoara. Daca vei simti cumva o cat de mica senzatie de sufocare sau vei avea respiratia mai scurta, nu te vei speria sau ingrijora ca va veni criza, pentru ca eu te voi ajuta s-o opresti. C hiar daca apare o senzatie de sufocare, te vei aseza pe un scaun si vei lasa muschii bratelor si picioarelor cat mai moi posibil. Vei inchide ochii si iti vei imagina ca esti cu mine in cabinet si ma asculti. Vei apasa usor cu palmele partea de jos a pieptului si vei simti ca muschii pieptului se relaxeaza si permit aerului sa treaca liber, astfel ca, in cateva minute, respiratia va deveni tot mai usoara si mai usoara. Deoarece factorii psihologici au o importanta atat de mare in etiologia crizelor de astm, hipnoterapeutul trebuie sa investigheze o serie de aspecte legate de istoria vietii pacientului, inainte de construirea demersului terapeutic, pe baza carora isi va face o idee clara asupra stilului de viata si problemelor cu care se confrunta acesta (Holdevici, 2009, p. 329):
familia - relatiile cu familia de origine si intre membrii acesteia; rezultatele scolare si adaptarea in colectiv; situatia maritala relatia cu membrii familiei actuale-sot, copii; dificultati legate de viata casnica (de
exemplu, unii astmatici sunt nevoiti sa restrictioneze anumite activitati casnice legate de curatenie care ii pun in contact cu alergeni sau ii supun la efort deosebit, aparand necesare implicarea celorlalti membri ai familiei in aceste activitati, ca si gestionarea sarcinilor si impartirea rolurilor) situatiile de doliu, pierdere mai recente; cercul de relatii in plan socio-profesional, relatiile cu colegii, sefii; antecedente clinice, imbolnaviri, infectii, probleme respiratorii, diagnostice psihiatrice.
Milton Erickson descrie cazul unei paciente care a venit la psihoterapie cu convingerea ca astmul sau are exclusiv cauze somatice legate de conditiile meteorologice nefavorabile si care in transa hipnotica a declansat o criza de astm ca urmare a sugerarii de catre terapeut a primirii unor scrisori de la tatal sau in relatie cu care traise o mare dezamagire (Erickson, Rossi, 1979, p.210-213). In acest caz, Erickson a utilizat surpriza, exceptia si confuzia pentru depotentializarea constiintei in legatura cu convingerea pacientei privind originea somatica a crizelor sale. Vom descrie in continuare acest caz, asa cum il prezinta autorii mentionati mai sus:
Studiu de caz. Doamna G., in varsta de 35 de ani, casatorita de 10 ani, cu un copil de 9 ani, a solicitat o consultatie psihiatrica. Acest lucru era in semn de protest fata de diagnosticarea repetata de catre diferiti alergologi cu astm bronsic cronic care se manifesta in intervalul noiembrie - aprilie, al fiecarui an in ultimii zece ani si care era in mare masura determinat psihologic. Istoria pertinenta obtinuta de la pacienta era ca bucuria nuntii a fost urmata in urmatoarele doua zile de lung asteptata moarte a mamei sale, tintuita la pat de boala. Mama nu a lasat nici un testament, dar, ca un cadou de nunta pentru fiica ei, a obtinut de la sotul ei o promisiune solemna ca, atunci cand ea va muri, el va pune la dispozitie fiicei jumatate din ferma pe care o detinea si daca va dori, se va putea retrage pe jumatatea lui. Dupa funeralii, tatal i-a spus ca promisiunea lui fata de sotie era o neintelegere si ca ea va primi doar jumatate din venitul anual pana cand el va muri, cand ea urma sa primeasca tot. Ea si sotul suparati au luat decizia de a pleca si a locui in alta regiune a tinutului. In urmatoarele doua luni, cuplul s-a impacat cu tatal si au initiat o corespondenta prieteneasca la sfarsitul lunii octombrie. Tatal a raspuns si prima scrisoare a lui a gasit-o pe fiica sa cazuta la pat, cu o raceala puternica. Insanatosirea ei s-a produs lent, si acest lucru a fost pus pe seama unei reactii pulmonare la impuritatile din atmosfera, dar cu ajutorul vremii calde s-a vindecat. In luna iunie s-au mutat la San Fernando Valley, dar in noiembrie, probabil din cauza cetii, astmul a reaparut, si a durat pana in mai. In iunie s-au mutat la San Francisco, dar astmul a reaparut in noiembrie si a persistat pana in mai. Mutarile ulterioare au fost fara folos. Oriunde se duceau astmul reaparea in noiembrie si disparea in mai. Ancheta privind activitatea tatalui, a dezvaluit faptul ca el a continuat sa muncesca la ferma sezonier. Planta, cultiva si aduna recolta. Dupa ce realiza aceste lucruri, transfera intreaga conducere a fermei catre un angajat si isi petrecea iarna intr-un oras oarecum departat in liniste si confort. Odata cu sosirea primaverii, el se intorcea la ferma si muncea din greu pana cand recolta era stransa. Intrebarile imediate privind frecventa scrisorilor tatalui au scos in evidenta faptul ca vara era tot timpul prea ocupat si lasa scrierea scrisorilor pentru timpul liber de pe perioada iernii. Pacienta a sfarsit prin a recunoaste o posibila conexiune intre astm si
1/6/13
scrisorile saptamanale ale tatalui ei.
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
7/14
1/6/13
Muzica a fost si este o componenta culturala importanta a societatii din cele mai vechi timpuri. Aceasta este
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
8/14
1/6/13
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
9/14
1/6/13
Spre deosebire de psihoterapia individuala, psihoterapia de grup permite pacientilor sa-si identifice si sa priveasca dintr-o noua perspectiva problemele in prezenta altora care au probleme similare, sa observe noi reactii si comportamente pe care le-ar putea testa ca alternative la solutiile vechi care s-au dovedit a fi nesatisfacatoare (Atkinson, Atkinson, Smith & Bem, 2002, p.802-803). Terapiile scurte de grup sunt organizate in general in jurul unor scopuri specifice, care determina finalitatea si selectia pacientilor, fiind constituite in maniera omogena. Prin faptul ca participantii se centreaza asupra unei probleme comune, are loc o mai facila impartasire a experientelor, reducand posibilitatea aparitiei conflictelor si asigurand un sprijin reciproc mai puternic din partea membrilor grupului (Guimon, Weber Rouget, 2006, p. 18). Irvin Yalom (2008, p. 22) a identificat in practica sa unsprezece factori primari care contribuie la realizarea schimbarii terapeutice:
inocularea sperantei; universalitatea; transmiterea informatiilor; altruismul; recapitularea corectiva a grupului familial primar; dezvoltarea tehnicilor de socializare; comportamentul imitativ; invatarea interpersonala; coeziunea grupului; catharsisul; factorii existentiali.
1. 2. 3. 4. 5.
in grup pacientul isi poate gasi un model pentru rezolvarea propriilor sale probleme; grupul ofera sprijin afectiv membrilor sai si astfel acestia nu se mai simt izolati; grupul permite subiectilor sa ofere ajutor si nu numai sa primeasca; declararea intentiei de schimbare in fata altora se constituie ca o promisiune ce trebuie respectata; subiectul se simte incurajat de reusita altora.
Autorul considera ca printre obiectivele generale ale unei psihoterapii de grup, se numara:
primirea si oferirea sustinerii si feed-back-ului; imbunatatirea abilitatilor de comunicare si relationare experimentarea de noi comportamente interpersonale exprimarea onesta si directa a propriilor sentimente intelegerea propriilor ganduri, sentimente si comportamente prin observarea tiparelor relationale, atat din
interiorul, cat si din exteriorul grupului dobandirea intelegerii gandurilor, sentimentelor si comportamentelor altor persoane cresterea increderii in propria persoana, imbunatatirea imaginii de sine si a stimei de sine traversarea unei schimbari personale in interiorul grupului si utilizarea experientei acumulate in viata din
Marea majoritate a clientilor care se inscriu la psihoterapii de grup au in fundal o experienta profund nesatisfacatoare in familia de origine, grupul asemanandu-se cu aceasta, iar subiectul avand tendinta de a asocia trasaturi ale membrilor sai cu caracteristici ale membrilor semnificanti din familie. Participantii la grup traverseaza de aceea emotii puternice, sentimente de ostilitate, competitie sau din contra, de umilinta si interactioneaza cu ceilalti prin reminiscente ale modului in care interactionau sau interactioneaza cu membrii
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
10/14
familiei. Un lucru extrem de important insa, este faptul ca sunt nu numai retraite conflictele familiale timpurii, ci si corectate, ele nefiind lasate sa inghete intr-un sistem rigid, impenetrabil, care dealtfel caracterizeaza structurile multor familii (Yalom, 20008, p. 37). In organizarea grupului, psihoterapeutul va acorda importanta nu numai cadrului si scopului terapiei, ci si categoriei de pacienti care vor fi inclusi in grup. Organizarea grupului numai pe baza dorintei de participare a membrilor sau a simplei trimiteri la psihoterapie, fara o examinare prealabila, poate aduce prejudicii atat pacientului, cat si procesului terapeutic de grup. Au fost descrise mai multe directii si abordari in psihoterapia de grup, cum ar fi:
modificare a modului in care subiectul interpreteaza situatia cu care se confrunta, obiectivul principal al terapiei fiind invatarea de noi modele de comportament si dezvoltarea abilitatilor de a face fata diverselor probleme; abordarea experientiala ofera posibilitatea autodescoperirii sau explorarii personale in cadrul relatiei cu
celalalt, care conduce la largirea repertoriului de comportamente, stimularea invatarii si autocunoasterii, identificarea contextelor in care persoana se simte puternica, increzatoare in fortele proprii si capabila de a concura cu ceilalti; abordarea psihodramatica pune accentul pe procesele de grup si pe rolurile jucate de individ in viata
sociala, profesionala, familiala. Aceasta presupune crearea unui climat adecvat, cald, de acceptare si facilitare a sentimentului de apartenenta, in care individul sa se exprime autentic (Holdevici, 2008, p. 377-382).
In ceea ce priveste grupurile pentru pacienti cu boli somatice, acestea joaca un rol deosebit de important confruntarea pacientului cu vulnerabilitatea si cu limitele, acesta pierzand sentimentul ca viata se afla sub controlul sau sau ca poate alege. In plus, tensiunea bolii somatice se extinde pe de alta parte, mult dincolo de persoana bolnava, fiind afectati si membrii familiei. Boala somatica poate conduce la diminuarea comunicarii si la cresterea sentimentului de izolare, atat pacientii, cat si familiile lor temandu-se sa rosteasca orice ar putea conduce la amplificarea ingrijorarii sau temerii ca ceva rau s-ar putea intampla. Universalitatea este foarte evidenta in astfel de grupuri, iar coeziunea ofera suport social direct. C ontactul extragrupal este incurajat pentru largirea repertoriului comportamental, iar a-i vedea pe ceilalti cum fac fata unei boli comune inoculeaza speranta de vindecare, curajul, demnitatea, linistea sufleteasca, autonomia. Schimbul de experienta, impartasirea si distribuirea informatiilor in legatura cu boala, joaca un rol esential in aceste grupuri de psihoterapie, o buna cunoastere avand drept rezultat scaderea anxietatii. Altruismul contribuie si el la starea de bine, prin sentimentul de a fi util celorlalti. Factorii existentiali sunt evidenti, grupul jucand un rol esential in confruntarea cu temele fundamentale ale vietii si temerile provocate de acestea, carora nu le dam importanta, ascunzandu-le, pana in momentul in care suntem nevoiti sa ne confruntam cu ele (Yalom, 2008, p. 502-503).
Articol scris de: Drd. Ropoteanu Andreea-C orina C oordonator: Prof. Univ. Dr. Ioan-Bradu Iamandescu
BIBLIOGRAFIE
1.
Afari, N., Schmaling, K.B., 2000, Asthma Patients and Their Partners: Gender Differences in the
Relationship Between Psychological Distress and Patient Functioning, in The Journal of Asthma, vol. 37, nr. 2, p. 153-161;
2.
Alexander, F., 1950, Psychosomatic Medicine, W. W. Norton & C o., New York;
3.
Atkinson, R.L., Atkinson, R.C ., Smith, E.E., Bem, D.J., 2002, Introducere in Psihologie, Ed. Tehnica,
Bucuresti;
4.
Bircher A., 1999, Effect of Self-Hypnosis in Patients with Pollinosis, in Forsch Komplementarmedizin 6,
5.
Bozzay, G.F., 1993, Behavioral medicine, stress management and biofeedback. San Francisco, San
Francisco Institute;
6.
Braun-Fahrlnder,C ., Riedler, J., Herz, U.& all, 2002, Environmental Exposure to Endotoxin and Its
Relation to Asthma in School-Age C hildren, in The New England Journal of Medicine, Volume 347, nr. 12, p. 869-877;
7.
C ooper, A.M., 1964, A case of bronchial asthma treated by behaviour therapy. Behaviour research and
therapy, p:351-6;
8.
C reer TL et al. 1990, A critique of 19 self-management programs for childhood asthma. Journal of
9.
10.
Danker PS et al. An unsuccessful attempt to instrumentally condition peak expiratory flow rates in
11.
Davis MH, Saunders DR, C reer TL, C hai H, 1973, Relaxation training facilitated by biofeedback
1/6/13
12.
13.
14.
Erskine-Milliss, J., Schonell, M., 1981, Relaxation Therapy In Asthma: A C ritical Review, in
Psychosomatic Medicine Vol. 43, No. 4 , ed. Elsevier North Holland, Inc, New York, 0033-3174/61 W036508SO2.5O;
15.
Gibson, H.B., Heap, E.M., 1991, Hypnosis in Therapy, Lea, Hove and London, U.K.; Hillsdale, USA;
16.
Grller, B., 1992, Effectiveness of combined relaxation exercises for children with bronchial asthma,
Kinderarztl Prax.;60(1):12-16;
17.
Grover, N., Kumaraiah, V., Prasadrao, P.S., DSouza, G., 2002, C ognitive Behavioural Intervention in
Bronchial Asthma, India, The Journal of Association of Physicians of India, 50: 896-900;
18.
Hajjar, M., 1999, Behavioural interventions as aids for asthmatic patients: a review in Eastern
19.
Hamer, R.G., mai 2005, German New Medicine The Five biological Law of the New Medicine,
prezentata la First International C ongress on C omplementary and Alternative Medical C ancer Treatment, Madrid, Spania;
20.
Harris, A., Thoresen, C , Humphreys, K., Faul, J., 2005, Does Writing Affect Asthma? A Randomized Trial,
21.
Hartland, J., 1979, Medical and Dental Hypnosis and its C linical Applications, London;
22.
Holdevici, I, Vasilescu, I.P., 1998, Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului, Ed. Aldomar
23.
Holdevici, I., 2000, Gandirea pozitiva. Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-
24.
25.
Huntley, A., White, A.R., Ernst, E., 2002, Relaxation therapies for asthma: a systematic review,
Thorax.;57(2):127-131;
26.
27.
28.
Jackson, M., 2009, Asthma The Biography, Oxford Univ. Press, New York;
29.
Jacobson, E., 1938, Pregressive Relaxation, ed. a II-a, C hicago University Press, C hicago
30.
Janiszewski, M., Kronenberger, M., Drzd, B., 1996, Studies on the use of music therapy as a form of
31.
Kapoor, V.G., 2007, Asthma and anxiety disorders: Relaxation and guided imagery as a school-based
treatment, Lucrare de Dizertatie prezentata la Universitatea din C onnecticut, SUA, specializarea Psihologie medicala si fiziologie, 80 pag, ISBN 9780549085447;
32.
Khan, A.U., Staerk, M., Bonk, C ., 1973, Role of counter-conditioning in the treatment of asthma. Journal
33.
Kostadinova T, Vlcheva T., 1990, The use of autogenic training in the combined therapy of bronchial
34.
Lehrer, P.M., Hochron, S.M., Mayne, T., Isenberg, S., C arlson, V., Lasoski, A.M., Gilchrist, J., Morales,
D., Rausch, L., 1994, Relaxation and music therapies for asthma among patients prestabilized on asthma medication, Journal Behav. Med.;17(1):1-24;
35.
Maranto, C ., 1993, Music Therapy and Stress Management in Lehrere P.M. & Woolfolk R.L. (Eds.)
Principles and Practice of Stress Management (second ed.) (p. 407-433), New York, Guilford;
36.
Moore N. 1965, Behavioral therapy in bronchial asthma: a controlled study. Journal of psychosomatic
research, 9:257-76;
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
12/14
1/6/13
37.
38.
Nickela, C ., Kettlera, C ., Muehlbacherc, M., Lahmannb, C ., Trittb, K., Fartacekc, R., Bachlera, E. & all,
2005, Effect of progressive muscle relaxation in adolescent female bronchial asthma patients: A randomized, double-blind, controlled study, Journal of Psychosomatic Research, vol. 59, Issue 6, PII: S00223999(05)00097-8, p. 393-398;
39.
Nightingale, F., 1969, Notes on nursing, New York, Dover, prima editie in 1860;
40.
Nowobilski, R., C zyz P., Furgal, M., Wegrzyn-Sliwka, A., Ptak-Witkowsk, A., Kliczewska, A., Bochenek,
G., Adamek, L., Polczyk, R., Nizankowska-Mogilnicka, E., De Barbaro, B., Szczeklik, A., 2005, The effect of music therapy on anxiety level in hospitalized asthmatic patients, in Pol Arch Med Wewn.; 113(4):314-319;
41.
Prokop, C .K., Bradley, A.A., 1981, eds. Medical psychology: contributions to behavioral medicine. New
42.
Rossi, E. L., 1986 , The Psychobiology of Mind-Body Healing: New C oncepts of Therapeutic Hypnosis,
43.
Schaeffer, G., Freytag-Klinger, H., 1975, Objectifying the effect of autogenic training on disordered
44.
Snyder, M., C hlan, L, 1999, Music Therapy, C ap. I, in Annual Review of Nursing Research, Vol. 17, de
Joyce J. Fitzpatrick;
45.
Stetter, F., Kupper, S., 2002, Autogenic Training: A Meta-Analysis of C linical Outcome Studies, in
Journal of Applied Psychophysiology and Biofeedback, Springer Netherlands, vol. 27, numarul 1 / martie 2002, p. 45-98;
46.
Sultanoff, B., Zalaquett, C ., 2000, Relaxation Therapies, In D. Novey (Ed.), C linician's C omplete
Reference to C omplementary & Alternative Medicine, 2000, New York: Mosby, p. 114-129;
47.
Warner, L., Lumley, M., C asey,R., Pierantoni,W., Salazar,R. & all, 2006, Health Effects of Written
Emotional Disclosure in Adolescents with Asthma: A Randomized, C ontrolled Trial, in Journal of Pediatric Psychology 31(6), p. 557-568;
48.
Yalom, I., 2008, Tratat de psihoterapie de grup. Teorie si Practica, Ed. 3, Bucuresti.
Info articol:
Revista: Numar: Publicat in sectiunea Terapie Etichete hipnoza astm psihoterapie relaxare muzicoterapie Trimite pe retele sociale Psyvolution Science 4 din Septembrie 2010
Psyvolution
Psyvolution.ro este un proiect dezvoltat pentru a oferi un mediu virtual perfect adaptat comunicarii din zona psihologiei si a stiintelor asociate. Obiectivele noastre sunt: promovarea creativitatii, facilitarea schimbarii si cultivarea dinamismului. Website: www.psyvolution.ro E-mail: psyvolution.team@gmail.com
Ultimele de la Psyvolution
DE LA C UNOATERE LA INTERVENIE N PSIHOLOGIE C urs NLP START DE LA C ONFLIC T LA C ASTIG, tehnici de control si comunicare cu persoanele dificile INTERVENTII C OGNITIV-C OMPORTAMENTALE. APLIC ATII IN TERAPIA DE C UPLU SI A FAMILIEI: 22-24 febr. 2013 AMAZING Trainers' Bootcamp
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
13/14
1/6/13
Mai multe articole din aceasta categorie: multimodala in balbism
Adaug comentariu
Nume* Email*
1000 de caracte re
Actualizeaz
Trimite
J C omments
inapoi sus
Nume Pentru a primi informatii despre ultimile articole, evenimente, conferinte, traininguri, workshopuri sau lansari de carte, puteti sa va abonati la serviciul nostru de stiri prin utilizarea acestui formular:
ABONARE
www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
14/14