1.

Importanta culturii de grau

Graul este una din cele mai importante plante alimentare, cultivata in peste 45 de tri,
hranind 35 - 40 % din populatia globului.
Boabele de grau sunt folosite ca materie prima pentru fabricarea painii, pastelor fainoase,
biscuiilor, grisului, glucozei, amidonului, dextrinei, alcoolului.
Taratele rezultate din macinatul boabelor sunt folosite in hrana animalelor ca furaj
concentrate in special pentru vacile cu lapte iar paiele servesc ca asternut sau nutret, la diferite
impletituri sau ca materie prima in industria celulozei si hartiei. Valoarea nutritiva ridicata a
boabelor de grau se datoreaza continutului lor ridicat in hidrati de carbon, saruri minerale si
vitamine iar glutenul reprezinta principala masa proteica a graului, care contine gliadina si
glutenina, cu toti aminoacizii aferenti.
In numeroase tari graul se utilizeaza si in hrana animalelor, prezentand fata de porumb
urmatoarele avantaje:
- este mai bogat in substante proteice cu valoare nutritiva superioara celei din porumb datorita
echilibrului dintre aminoacizi i absentei zeinei;
- continut mai ridicat n vitamine;
- productiile de grau sunt comparabile cu cele din porumb;
- costul graului este mai scazut comparativ cu al porumbului, fiind o cultura complet
mecanizabila;
- in condiii de irigare, dupa grau se poate obtine a doua cultura;
- datorita rezistentei la factorii de mediu mai putin favorabili, arealul de cultura al graului este
mai mare decat al porumbului;
- recoltandu-se devreme este o buna premergatoare pentru celelalte culturi, permitand
efectuarea la timp a lucrarilor solului si aplicarii ingrasamintelor organice si a amendamentelor
acolo unde sunt necesare, acumularii apei si a nitratilor;
- sistemul radicular fasciculat asigura o buna protectie contra eroziunii solului.
Taratele de grau sunt un furaj deosebit de valoros pentru tineret si vacile cu lapte, datorita
bogatiei lor n protein bruta (14 - 15 %) si hidrati de carbon (40 - 45 %).
Paiele de grau se utilizeaza in furajarea animalelor, la fabricarea celulozei si ca asternut
pentru animale, obtinandu-se gunoiul de grajd.
Miristea ramasa dupa recoltat imbogaseste solul in materie organica.














2. Originea si sistematica graului


In urma expeditiilor stiintifice si studiilor sale, N.Vavilov a identificat pentru grau patru
centre de origine (dup GH. BLTEANU, 1991): centrul asiatic central ( India de Nord-Vest,
Afganistan, Tadjikistan, Uzbekistan), din care provine specia Triticum aestivum; centrul din
Orientul Apropiat (interiorul Asiei Mici, Iran, Transkaukazia, munii din Turkmenia) provin T.
aestivum, T.monococcum, T. turgidum, T. carthlicum i T. timopheeni; centrul absinian ( Etiopia
i o parte din Somalia) din care provin T. turgidum; centrul mediteranean ( teritoriile din bazinul
mediteranean) din care provin T. turgidum. (Muntean.L.S; Borcean Ioan, 2001)
In tara noastra, cultura graului este cunoscuta inca din neoliticul superior si in epoca
bronzului (3000 - 1000 .e.n.). Speciile folosite pe meleagurile noastre au fost T. monococcum
(intalnit si azi in Muntii Apuseni), T. dicoccum, T. compactum si probabil T. spelta.
Graul face parte din ordinul Graminalis, familia Gramineae, genul Triticum. Acest gen
cuprinde numeroase specii diploide, tetraploide i hexaploide, din care dou sunt mai importante:
graul comun (Triticum aestivum ssp vulgare), care ocupa 90% din suprafaa cultivata cu grau si
graul durum sau arnaut, sau tare (Triticum durum sau Triticum turgidum conv. Durum), care se
foloseste pentru prepararea pastelor finoase. ( Pran. P. i colab. 2006
Zone ecologice

Zonarea ecologica s-a obtinut prin suprapunerea hartii zonelor climatice peste harta
solurilor, (BERBECEL i VALU, 1980).
Dintre factorii climatici au fost luati in considerare precipitatiile si temperaturile.
Zona foarte favorabila cuprinde Campia de Vest (Campia Crisurilor si Campia
Banatului), Campia Dunarii (sudul Olteniei, terasele Dunarii din stanga Oltului si jumatatea de
sud a Campiei Teleormanului, o suprafata insemnata intre Bucuresti - Calarasi si Armasesti,
vestul Campiei Baraganului, Campia Transilvaniei si partea de nord-est a Moldovei.
Zona favorabila este mai extinsa decat zona foarte favorabila. Aceasta zona se
subdivide n favorabila I si favorabila II, diferentiere efectuata in special pe criterii pedologice.
Astfel in zona favorabila din vest conditiile de clima sunt foarte favorabile, dar solurile
au potential mai scazut de fertilitate (aluviuni podzolite, soluri brun roscate podzolite, brune
podzolite, lacovisti, soluri gleice).
In sudul tarii se face simtita lipsa precipitatiilor din septembrie-octombrie, irigarea de
rasarire fiind principala masur fitotehnica. In aceasta zona apare frecvent si fenomenul de
sistavire.
In Dobrogea, desi precipitatiile sunt reduse, umiditatea relativa a aerului este mai
ridicata, determinata de prezenta marii.
Solurile zonei din sud sunt cernoziomurile, solurile brun roscate, solurile balane, iar in
nordul zonei soluri podzolite si soluri erodate.
In Transilvania, zona favorabila ocupa suprafete mari n bazinele Tarnavelor,
Muresului, Oltului, Depresiunea Barsei, Depresiunea Fagarasului, Depresiunea Ciucului. Nu
apare sistavirea, climatul fiind mai racoros si mai umed. Zona cuprinde terenuri framantate cu
potential scazut de fertilitate.
In Moldova, zona este extinsa n judetele Botosani, Galati si o fasie in dreapta Siretului.
Solurile predominante sunt cernoziomurile, solurile de lunca, soluri argilo-iluviale.
Solurile sunt in diferite stadii de levigare.
Conditii mai favorabile sunt in podisul Sucevei si zona Iasului.
Zona puin favorabila cuprinde dealurile subcarpatice si dealurile erodate din nordul
Dobrogei.
Solurile zonei sunt cu potential slab de fertilitate; produciile sunt mici dei condiiile
climatice sunt asigurate.







Fig. 1 Zonele favorabile pentru cultura grului










3. Tehnologia de cultura a graului


3.1 Locul n asolament
In asolament, sunt considerate foarte bune premergatoare pentru cultura graului : leguminoasele
pentru boabe (mazarea, fasolea, soia) dar si rapita, borceagul de toamna, trifoiul, lucerna,inul de
ulei si fibre, iar ca bune premergatoare: porumbul pentru siloz, sfecla de zahar, floarea soarelui .
In general se evita cultura graului pe terenurile imburuienate si pe cele infestate cu boli sau
daunatori transmisibile prin resturile vegetale si pe cele tratate cu erbicide triazinice.Asolamentul
de 3-6 ani cu leguminoase si alte culturi timpuri este cel mai indicat. Dupa 3-4 cicluri de
producte, rotatia grau porumb in zonele cerealiere se intrerupe si se introduce o plant
leguminoasa pentru refacerea solului si pentru prevenirea atacului de boli si buruieni.

3.2 Pregatirea terenului consta in fertilizare, aratura si pregatirea patului germinativ.
Fertilizarea cu azot si fosfor se face in functie de specie, soi, fertlitate, dozele de ingrasaminte
pot varia de la 50 110 kg. N si 30 -80 kg P
2
O
5
la hectar. Azotul se administreaza 1/3 sau
toamna, nainte de semnat iar restul primavara; fosforul la artura de toamn n totaliate.
Lucrarile solului , in functie de recoltarea plantei premergatoare, constau in aratura adanca
(toamna) , nivelarea, lucrarea cu grapa, pregatirea patului germinativ.

3.3 Semanatul. Se foloseste samanta certificata din soiurile zonate cu limita minim de
99,5 % puritate biologica, 99 % puritate fizic si 90 % capacitate de germinaie.
y tratamentul semintei consta din fungicide contra malurei si taciunelui si insecticide
y epoca de semanat a graului de toamna este 1-10 octombrie in sudul tarii si 25 septembrie
5 octombrie in zonele colinare si nordul tarii.Semanatul prea timpuriu sau prea tarziu,
mai ales in sol uscat, provoaca un rasarit neuniform sau chiar pierderea plantelor.
y numarul optim se asigura printr-o desnitate a boabelor germinabile de 450-550 la mp
folosind 150 -200 kg samant/ha.
y distanta de semanat este 12,5 cm,
y adancimea de semanat 3-6 cm in functie de starea terenului (umed sau uscat, textura),
valoarea MMB si portul soiului (scurt sau lung)

3.4 Ingrijirea culturii consta in lucrari de fertilizare si irigare, prevenirea si combaterea
bolilor si daunatorilor. Lucrarile ncep din timpul iernii si se continua pana la recoltat.
y distrugerea crustei de gheata , iarna, aceasta se sparge cu tavalugul stelat, in caz contrar
plantele se asfixiaz si mor;
y fertlizarea se face la sfarsitul iernii sau primavara devreme folosind ingrasaminte cu azot
n cantitate de 40-80 kg/ ha s.a.
y prevenirea caderii plantelor, se efectueaza in perioada de formare intensa a paiului, cand
plantele au o inaltime de 20-25 cm.
y irigarea solului se practica in toamnele secetoase prin doua udari: de aprovizionare cu
400-600 m3/ha apa si de rasarire dupa semanat cu 500-600m3/ha apa. Primavara, la
formarea bobului, se mai pot aplica doua udari.
y erbicidarea este obligatorie data fiind frecventa mare a buruienilor in culturile de grau.
Epoca optima pentru aplicarea erbicidelor este primvara cand plantele se gasesc n faza
de nfratire, la aparitia primului internod, iar buruienile de gasesec in faza de rozeta.
y combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie preventiva, curativa si
integrata.Tratamentele chimice se recomanda in timpul perioadei de vegetaie, de regul
doua.

3.5 Recoltarea se executa cu combina cand boabele au trecut de coacere in parga si au
ajuns la coacere deplina.
Umiditatea boabelor trebuie s fie de 15-16 %. Intarzierea recoltarii dup aceasta faza
provoaca pierderi insemnate de productie.


4. Bolile si daunatorii graului


4.1 Bolile graului

a) Fainarea graului - Erysiphe graminis syn. Blumeria graminis
Fainarea este una dintre cele mai raspandite boli la cerealele paioase, mai ales la grau si
orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fanete.
In tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putand produce pagube cuprinse
intre 3-4% ,pana la 20% din productie.
Simptome. Boala incepe sa se manifeste primavara de timpuriu din aprilie, mai sau chiar
din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe
tulpini si frunze.
La inceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar pete galbene
sau verde deschis acoperite cu pernite pasloase, albe, prafoase, izolate sau confluente,sub care
tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt constituite din miceliul si conidioforii cu
conidiile ciupercii.
Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar n locul lui se observ pe
frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort.
Cand conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele superioare, si
chiar pe spice. In pasla miceliana, care devine cu timpul de culoare galben roscata, apar
numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii.
Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini pana toamna sau primavara urmatoare.

Fig.2.1 . Fainarea grului - Erysiphe graminis
a-plante de gru atacate; b-conidiofori cu conidii;
c-peritecii cu asce si ascospori.
Plantele bolnave sunt stanjenite in crestere, spicele sunt mici, cu boabele sistave deoarece
frunzele puternic atacate se usuca de timpuriu.
Plantele atacate sufera si modificari ale proceselor fiziologice: scaderea accentuata a
cantitatii de clorofila in frunzele acoperite de miceliul ciupercii, marirea transpiratiei precum si
scaderea intensitatii respiratiei in cazul atacurilor foarte puternice sau foarte slabe; intensitatea
respiratiei este marita in cazul unui atac cu grad mediu. Cand atacul este intens in faza nfratirii si
a impaierii,se constata o reducere insemnata a recoltei.
Ciuperca Erysiphe graminis poate sa produca infectii si toamna, pe graul de toamna si in
acest caz plantele bolnave sunt mai sensibile la ger.
Agentul patogen. Fainarea este produsa de Erysiphe graminis f.sp. tritici March, din
familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.
Miceliul ciupercii este alcatuit din hife ramificate, pluricelulare,este ectoparazit si se
fixeaza pe suprafata organelor atacate cu ajutorul apresorilor.Prin prelungirea acestora apar
haustori voluminosi, digital ramificati, ce patrund in celulele epidermice ale plantei gazda. Pe
miceliu se formeaz conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt scurti, hialini, simpli, dispusi
perpendicular pe miceliu, cu celula bazal aproape sferica.Conidiile sunt unicelulare, elipsoidale
putin trunchiate la capete, hialine, de 18-36x11-17,cu membrana subtire si dispuse in lanturi
scurte. Ele germineaza la o temperatura minima de 3C, cu optima ntre 11-17C si in conditii de
lumina. Conidiile isi pastreaza viabilitatea un timp relativ scurt. Catre sfarsitul perioadei de
vegetatie ciuperca formeaza peritecii (cleistotecii) globuloase usor turtite la baza de 115-236
diametru cu peridia brun negricioasa, pseudoparenchimatica prevazuta la exterior cu apendici
(fulcre) scurti,simpli, de culoare bruna.n fiecare peritecie se gasesc numeroase asce ovoide,
alungite, cu pedicel bazal, hialine, cu membrana dubla, n care se diferentiaza cte 8 ascospori
unicelulari,elipsoidali si hialini.
Ciclul evolutiv. Dupa recoltarea grului, ciuperca rezista pe resturile de plante bolnave
(frunze cazute, tulpini), sub forma de peritecii,care devin mature toamna sau n primavara anului
urmator.
La majoritatea formelor specializate ale speciei Erysiphe graminis stadiul de peritecii are
rol secundar n iernarea parazitului.n acest caz,periteciile ajung la maturitate nca din toamna si
elibereaza ascosporii care produc infectiile primare pe culturile cerealelor de toamna. Acestia
dau prin germinare filamente de infectie.


Fig. 2.2 . Ciclul evolutiv al ciupercii Erysiphe graminis:
1 - germinarea ascosporilor si conidiilor; 2, 4 - conidiofori cu conidii; 3 - haustori;
5 - conidii; 6 - ascogon; 7 - anteridiu; 8 - formarea ascelor ; 9, 10- periteciu;
11- asca cu ascospori; 12 - ascospori.
Cand apar conditii nefavorabile, patogenul isi ntrerupe activitatea si ierneaza sub forma de
miceliu de rezistenta. Infectiile de toamna pot fi asigurate si de conidiile formate pe samulastra n
timpul verii.
Primavara ciuperca se dezvolta si formeaza mai multe generatii de conidii care produc n
timpul perioadei de vegetatie infectii secundare.Catre sfrsitul perioadei de vegetatie a grului
ciclul ciupercii se ncheie prin formarea de peritecii.
Cnd conditiile climatice nu permit maturarea periteciilor toamna, atunci ciuperca ierneaza
sub aceasta forma iar infectiile primare prin intermediul ascosporilor au loc primavara.
Deci n mod curent infectiile primare au loc toamna si rareori primavara,prin intermediul
ascosporilor sau conidiilor,iar forma principala de rezistenta peste iarna o constituie miceliul de
rezistenta.Acesta intra n activitate primavara cnd pe plantele atacate se formeaza conidiofori cu
conidii.
Ciuperca prezinta 11 forme specializate dintre care la cereale sunt cunoscute : Erysiphe
graminis f. sp. tritici care ataca grul ; Erysiphe graminis f. sp. secalis - la secara ; Erysiphe
graminis f.sp. hordei - pe orz ; Erysiphe graminis f.sp.avenae - la ovaz.n cadrul formelor
specializate au fost descrise mai multe rase fizilogice, care se deosebesc prin virulenta lor.
Boala este influentata de o serie de factori de mediu si agrofitotehnici: n anii secetosi se
constata o mai mare intensitate a bolii ; temperatura optima este de 18-20C cnd incubatia are
loc n 3 zile pe cnd la 5C incubatia are loc n 14 zile. Terenurile joase,umede, semanaturile
dese cu aerisire slaba,timpul ploios si rece, roua, ceata,irigarea nerationala, fertilizarea cu doze
mari de ngrasamnt azotos,toate acestea favorizeaza aparitia si evolutia bolii.
Combatere. Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda respectarea unui
complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de
tehnologiile de cultura, aratura adnca, rotatia culturilor, aplicarea ngrasamintelor n doze
echilibrate, drenarea excesului de umiditate din sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin
arderea miristii, cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de gru de
toamna sunt rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri,
Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile de orz de
toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat ca rezistenta soiurilor de
gru la fainare este diferita : unele sunt rezistente n faza tnara altele numai n faza adulta.Exista
soiuri rezistente la fainare n tara de origine iar dupa cultivare la noi, dupa ctiva ani au nceput
sa-si diminueze aceasta nsusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata
influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor plantele devin
mai sensibile pe cnd potasiul mareste rezistenta acestora. Ierbicidele pe baza de uree maresc
intensitatea atacului de fainare pe cnd cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci
chiar par sa-l reduca.
Bune rezultate dau si msurile de combatere chimic, cum ar fi: prfuiri cu sulf si stropiri
cu sulf muiabil 0,6 - 0,8%; folosirea de fungicide sistemice : Etirimol-pulbere muiabil 0,6%
200l/ha sau Benomyl 0,4-0,6 hg/ha. Cele mai eficiente sunt nsa tratamentele la samnta folosind
produsele: Sportak 45 EC; Mirage 45 EC; Granit 20 SC; Impact 125 SC; Titl 250
b) Septoriza cerealelor Septoria sp.

Se intalnesc mai ales la grau de la germinare pana la maturitatea plantelor.
Simptome. La septorioza frunzelor simptomul principal il constituie petele ovale sau
alungite la inceput galbene, apoi brune, cuprinse intre nervurile frunzelor fara a fi delimitate de
tesut sanatos printr-un brau galben.Atacul incepe cu frunzele bazale si se extinde si la frunzele
superioare, petele se unesc si are loc brunificarea totala a acestor organe, petele sunt insostite de
puncte negre ce reprezinta picnidiile cu picnospori.
Agentul etiologi. Septorioza frunzelor este produsa de ciuperca Septoria tritici (forma
asexuata) cu picnidii globuloase ce contin picnospori filiformi si septati.
Patogenie si epidemiologie. Septoriozele se transmit de la un an la altul prin resturile
vegetale infectate in care ciupercile se mentin in viata mai mult de un an sub forma de miceliu,
picnidii cu picnospori, iar uneori si prin peritecii cu asce si ascospori.Plantutele semanaturilor
vor fi infectate de picnosporii din picnidiile surselor vegetale.Pe aceste plantute infectate in
toamna, ciuperca ierneaza sub forma de miceliu care in primavara va forma in camera
substomatica picnidii cu picnospori ce asigura infectiile secundare in lan.
Profilaxie si terapie: asolamentele corespunzatoare, arderea miristii, distrugerea
samulastrei, folosirea de samnata sanatoasa, sunt masuri ce diminueaza mult sursa de infectie.Ca
si tratamente chimice avem: Vitavax 75, Vitavax 200, Bravo 75 2 kg/ha, Mirage 45 1l/ha,
etc.
c) Rugina bruna a graului Puccinia recondita

.
Simptome. Rugina prezinta ca simptom caracteristic, pustule circulare, sau ovale, mici de
culoare bruna, risipite neuniform pe ambele fete ale frunzelor, mai frecvent pe fata superioara,
mai rar pe teci, pe tulpini si niciodata pe spice.Aceste pustule (uredospori), frecvente de la
infratire pana la maturitatea spicului si care apar atat toamna cat si in lunile mai-iulie, prin
ruperea epidermei devin prafoase si contin uredospori, organele de propagare si de rezistenta ale
ruginii brune.
Agentul etiologic. Ciuperca Puccinia recondita prezinta uredospori unicelulari, sferici,
galben-portocalii, teleutosporii sunt bicelulari bruni.
Patogenie si epidemiologie. Uredosporii ramasi pe miriste rezista la caldura si uscaciune
timp de 20-60 zile, acestia infecteaza samulastra.
In tara noastra, teleutosporii nu au rol in ciclul de viata al ciupercii.
In conditiile in care catre sfarsitul lunii mai si in luna iunie temperatura este de 15-20C,
dar insostita de ploi frecvente, de scurta durata rugina bruna ia caracter epidemic.
Profilaxie si terapie: semanatul la epoca si densitatea optima, nutritia cu NPK in doze
echilibrate, distrugerea samulastrei, folosirea soiurilor rezistente este metoda cea mai eficienta in
prevenirea boli.

d) Mozaicul dungat al graului Marmor virgatum

Pagubele inregistrate, din cauza acestei viroze in Romania sunt reduse fata de cele
produse in America de Nord.
Simptome. Toamna, pe frunzele plantutelor, se observa dungi de culoare verde inchis, sau
clorotice care sunt paralele cu nervurile.In timp, frunzele devin galbene-aurii si cu dungi sau
striuri verzi.Iarna tabloul clinic al bolii dispare, dar primavara reapare.Plantele au talia redusa (cu
30%), cu spice mici, sterile partial sau total; faina rezultata din cariopsele virozate este de slaba
calitate.
Agentul etiologic. Este un virus filamentos, rigid-flexibil, ce poate fi inactivat la 54C.
Patogenie si epidemiologie. Virusul, in afara de grau, infecteaza orzul, porumbul, secara,
ovazul.Pe timp de iarna persista in raigras, iar porumbul este gazda multiplicarii virusului cat si a
vectorilor Aceria tulipae, A.tosichella, A.tritici, implicati in transmitere.
Profilaxie si terapie: prin semanatul la data optima se evita coincidenta intre fenofaza de
sensibilitate a graului si raspandirea maxima a vectorilor.

e) Piticirea graului Wheat dwarf virus

Pagubele sunt deosebit de mari, cand infectia are loc in faza de plantuta si 20% cand
aceasta se produce la inspicare.
Simptome. La grau, plantutele infectate au o culoare mai inchisa decat normal, dupa care
se produce o clorozare progresiva, piticire generala, suprimarea infratirii si pot avea sau nu
spice.Graul este infectat dupa infratire, numai varfurile frunzelor sunt galbene, nervurile raman
verzi, iar nanismul este mai putin accentuat.
Agentul etiologic. Boala frecventa in solele cu grau si orz semanate in septembrie, este
produsa de un virus, singur sau in asociere cu organisme de tip micoplasma.Virusul este
izometric si inactivat intre 65-70C.
Patogenie si epidemiologie. Particulele de virus se limiteaza numai la floem, iar
simptomele reprezinta efectul secundar al degenerarii acestuia.Sunt infectate in natura, graul,
orzul, ovazul, pirul, orezul, etc, cunoscandu-se peste 100 de specii de poacee ca plante
gazda.Amploarea epidemiei care incepe de la marginea culturii este in legatura cu intensitatea
zborului, dimensiunea populatiilor si activitatea afidelor vectoare.
Profilaxie si terapie: distrugerea samulastrei de grau si de orz de pe toate suprafetele
cultivate, in toamna daca se inregistreaza zbor puternic de afide un singur tratament cu
insecticide este suficient.

f) Patarea in ochi a bazei tulpinii Pseudocercosporella herpotrichoides
Boala, mai frecventa la grau decat la orz, este pagubitoare in conditii de monocultura.
Simptome. In fenofaza de aparitie a celui de-al doilea nod al tulpinii, daca se indeparteaza
teaca de la baza tlpinii, se observa o pata de forma lenticulara, galbena-brunie, cu punct negricios
in centru.In timp, pata se mareste, devine galbena-albicioasa si cu chenar brun.Este simptomul
caracteristic de patare in ochi de unde vine si numele bolii.Mai tarziu, petele se acopera cu hife
miceliene groase, inchise la culoare.Deasupra si sub pata, tulpina se innegreste si sub actiunea
ploilor si a vantului se indoaie sau se rupe la nivelul petei.Spicele bolnave pot fi partial sau total
sterile; cariopsele, cand se formeaza sunt mici, usoare, zbarcite.Datorita atacului, in lan se
constata vetre caracteristice cu plante cazute.
Agentul etiologic. Este ciuperca Pseudocercosporella herpotrichoides cu 2 forme: una
sterila (miceliu) si alta fertila la care miceliul formeaza conidiofori cu conidii pluricelulare,
hialine, rotunjite la baza si inguste la varf.
Patogenie si epidemiologie. Ciuperca ierneaza in paiele de pe miriste sub forma de
miceliu stromatic.Infectiile primare sunt realizate de conidii fie toamna, fie primavara, in functie
de conditiile climatice.Conidiile transportate de ploi si vant pe plante, germineaza si hifele
miceliene strabat teaca activ sau intra prin apertura stomatelor.Aici miceliul intra in contact cu
tulpina si produce simptomul de patare in ochi.Monocultura, semanatul timpuriu, prea adanc si
des, toamnele si primaverile reci si umede, la 7-10C se produce infectia graului si la 14-15C
are loc infectia orzului; pentru sporulare necesita 5-10C, soiurile sensibile, favorizeaza
dezvoltarea bolii.
Profilaxie si terapie: se recomanda evitarea monoculturii, aplicarea ingrasamintelor in
complex si echilibrate, semantul la data optima ca de altfel adancimea si desimea, irigarea sa fie
aplicata corespunzator.

g) Ingenunchierea Gaeunmannomyces graminis

Boala apare cu frecventa si intensitate mai ridicata in culturile de grau.
Simptome. Plantutele infectate pot fi smulse usor din sol si au radacinile
brunificate.Brunificarea se extinde spre baza tulpinii care, ca si radacinile este acoperita cu
miceliu gros sub care tesuturile se necrozeaza si au o culoare neagra-mat.Cand plantele inspica,
radacinile sunt deja putrezite si tesuturile mecanice de la baza tulpinii fiind distruse, se produce
ingenuncherea platelor, respectiv frangerea tulpinilor.Spicele sunt albicioase cu boabe
sistave.Datorita atacului cultura ca inaltime si maturitate este inegala.
Agentul etiologic. Ingenuncherea este produsa de ciuperca Gaeumannomyces graminis,
care are numai forma perfecta, reprezentata de peritecii negricioase cu rostru sau osteol alungit;
in peritecii se gasesc asce cu ascospori filamentosi, pluricelulari, de culoare galbuie-brunie cand
ajung la maturitate.
Patogenie si epidemiologie. Ciuperca rezista sub forma de miceliu stromatic si peritecii
pe paiele de pe miriste; poaceele spontane atacate, de asemenea, reprezinta o sursa de inocul
primar pentru cerealele paioase cultivate.Infectia primara este facuta toamna atat de miceliu cat
si de ascosporii eliberati din peritecii.In sol, miceliul strapunge radacina si ajunge in xilem unde
formeaza o pasla cenusie care obtureaza partial sau total lumenul vaselor.Aprovizionarea cu apa
a plantelor, este stanjenita si efectul acestui parazitiasm sunt semintele mici si zbarcite ale
spicelor.
Profilaxie si terapie: rotatia este cea mai importanta masura, cu caracter profilactic.Nu
exista fungicide total eficiente pentru combatere.

h) Taciunele zburator al graului Ustilago tritici
Are frecventa redusa, pagubele sunt evaluate in medie intre 1-5%.
Simptome. Toate componentele spicului cu exceptia rahisului, sunt distruse si inlocuite
cu o masa prafoasa de culoare bruna-negricioasa, care reprezinta teliosporii, organelor de
propagare a bolii.
Agentul etiologic. Este ciuperca Ustilago tritici cu teliospori sferici sau ovoizi si cu
episporul brun si verucos.
Patogenie si epidemiologie. Spicele taciunate ajung la maturitate cand spicele sanatoase
sunt in perioada de inflorire.Cu ajutorul vantului si apei de ploaie, masa de teliospori din spicele
taciunate este dusa pe stigmatul florilor ude, germineaza si produc un promiceliu
cilindric.Copularea si plamogamia se face intre bazidiospori dar nu este exclusa absenta
acestora.Ustilago tritici prezinta grupuri de rase fiziologice, iar soiurile ce se cultiva in prezent au
rezistenta buna si mijlocie.
Profilaxie si terapie: combaterea se face prin tratarea semintelor cu fungicide sistemice:
Fortral 2 WS, Vitavax 200 PUS, Vitavax 200 FF, etc.


i)Malura pitica a graului Tilletia controversa

Sunt atacate si alte poacee cultivate si spontane, care contribuie la marirea sursei de
inocul pentru boala.
Simptome. Tulpinile plantelor malurate prezinta simptomul caracteristic de nanism sau
piticire (sunt cu 30-80% mai scurte).
Agentul etiologic. Agentul etiologic este Tilletia controversa.Teliosporii au membrana
reticulata, la periferie prezinta un invelis gelatinos care este mult mai subtire la sporii formati pe
grau.
Patogenie si epidemiologie. In fectia este germinala, incepe de la teliosporii aflati pe sol,
mai putin de la cei de pe cariopse.Sursa de infestare o reprezinta, plantele bolnave, care fiind
mici raman pe sol si teliosporii sunt pusi in libertate la recoltatul cu combina.
Profilaxie si terapie: rotatia, semanatul la epoca optima, adancimea optima de semanat,
nutritia echilibrata, tratarea semintelor cu produse antimalurice (Dithane M-45, Dithane Neotec,
Real 200 FS, Vitavax 200 FF) si cultivarea de soiuri rezistente, sunt masuri ce reduc substantial
plantele atacate.
J) Albirea tulpinilor Gibellina cerealis
La baza tulpinii se dezvolta pete rotunde sau ovale, albe-cenusii, cu tiv de culoare bruna-
rosiatica; pe timp umed, la suprafata petelor, se formeaza un miceliu abundent, paslos, alb-
cenusiu, care in timp genereaza o stroma de culoare mai inchisa cu peritecii negre, globuloase,
contin asce alungite si ascospori bicelulari, de culoare galbena-aurie la inceput si galbeni brunii
la maturitate. (POPESCU, GH., 2005)

4.2 Daunatorii graului

a) Plosnitele cerealelor Eurygaster sp. si Aelia sp.



Plosnitele cerealelor sunt raspandite in centrul si sud-estul Europei, in vestul Asiei si in
nord-estul Africii. La noi in tara se intalnesc in toate zonele cultivatoare de grau, in densitati mai
mari in regiunile de stepa si ale padurlor de stejar.
Speciile cu importanta mai mare sunt urmatoarele: Eurygaster integriceps Put., E. maura
L, E. austriaca Schr., Aelia acuminata L. si A. rostrata Boh. Speciile de Eurygaster, semnalate n
aproape toata tara, sunt predominante n judetele din sudul si estul tari; Eurygaster integriceps
Put. este specia cea mai frecventa si pagubitoare. Speciile de Aelia sunt predominante in campia
Transilvaniei si se intalnesc aproape in proportii egale cu speciile de Eurygaster in Oltenia si
Banat, mai ales in zona colinara.

Descriere. Eurygaster sp. Adultul are corpul oval, de culoare variata, de la galbena-bruna
pana la buna-inchis, uneori are culoarea neagra. Scutelul este dezvoltat de lungimea
abdomenului. Speciile se deosebesc intre ele prin forma capului si dupa marginea laterala a
pronotului. Eurygaster integriceps Put. are capul rotunjit la varf, iar marginile pronotului sunt
convexe; lungimea corpului este de 11-13 mm. Eurygaster maura L. are capul rotunjit la varf, iar
marginile pronotului sunt drepte. Lungimea corpului este de 9-10 mm. Eurygaster austriaca
Schr. are capul ascutit la varf, iar marginile pronotului concave; lungimea corpului este de 11-13
mm.
Ouale sunt de culoare verde-deschis, de forma unui butoias. Pe masura ce se dezvolta
embrionul, culoarea lor se inchide, capatand o pigmentatie cafeniu-roscata.
Larvele sunt asemanatoare adultilor.
Aelia sp. Adultul are corpul eliptic, cu dungi longitudinale pe partea dorsala. Aelia
acuminata L. este de culoare galbena-bruna si prezinta 3 dungi longitudinale pe pronot si scutel.
Pe femurele mediane si posterioare se disting 2 pete punctiforme negre. Lungimea corpului este
de 7-10 mm. Aelia rostrata Boh. are corpul mai mare, osciland intre 11-12,5 mm, iar pe pronot si
scutel, spre deosebire de prima specie, are numai 2 dungi. Femurele mediane si posterioare
prezinta numai cate o singura pata punctiforma, neagra.
Larvele sunt asemanatoare cu adultii.

Biologie. Speciile de Eurygaster si Aelia au modul de viata foarte asemanator. Ierneaza
ca adultii, mai ales in litiera (frunzarul) padurilor de foioase; in numar cu totul redus, hibernarea
are loc in perdelele de salcam sau altor specii de arbori, pe sub tufisuri etc. Parasirea locurilor de
hibernare si migrarea adultilor spre lanurile de cereale au loc in cursul lunii aprilie, cand
temperatura medie a aerului in zona adaposturilor ajunge la 12C. Aparitia adultilor este
esalonata si dureaza 2-3 saptamani, iar zborul masiv se inregistreaza la temperaturi cuprinse intre
18 si 22C. In cautare culturilor de paioase, plosnitele cerealelor pot strabate in zbor pana la 100
km de la locul de hibernare, zburand fara intrerupere 20-30 km. In conditiile tarii noastre,
datorita prezentei padurilor din regiunile de ses, migrarea adultilor se face la distante mici.
Concentrarea adultilor in culturile de cereale se incheie in a 2-a decada a lunii mai. Copulatia are
loc la cateva zile de la apritie. Primele depuneri de oua se inregistreaza la 1-2 saptamani dupa
zborul maxim. Ponta este esalonata pe o perioada de aproximativ 30 de zile. Ouale sunt depuse
pe toate organele aeriene (pe frunze, tulpini), de preferinta insa pe burduf si pe spicele proaspat
aparute. Depunerea se face in grupe de cate 14 oua, pe doua randuri de 7 bucati. O femela
depune 70-100 de oua. Incubatia dureaza intre 7-15 zile. In primele ore dupa ecloziune larvele
stau grupate in jurul pontei, apoi se disperseaza, in special catre spice. In timpul dezvoltarii, care
dureaza 30-40 de zile, larvele naparlesc de 5 ori. In mod obisnuit, larvele ajung la maturitate in
timpul recoltarii cerealelor. Noii adulti se hranesc in lanurile de grau, orz etc. nerecoltate sau pe
diferite graminee spontane. Catre sfarsitul lunii iulie si in august ei se retrag la iernat, migrand
catre paduri. Toate speciile prezinta o singura generatie anuala.
Dinamica populatiilor de plosnite este puternic influentata de factorii climatici si biotici.
In timpul iernii o parte din adultii hibernati pier. De aseamenea, vremea umeda si rece din
primavara si vara impiedica dezvoltarea normala a plosnitelor. Factorul limitativ insa, care
influenteaza foarte mult inmultirea plosnitelor cerealelor, il constitiue parazitii oofragi ca:
Trissolcus grandis Thoms. si Telenomus chloropus Thoms. Gradul de parazitare, in functie de
complexul ecologic, variaza mult de la un an la altul, ajungand uneori pana la 90%.

Daune. Speciile de Eurygaster si Aelia ataca cereale paioase, indeosebi graul, precum si
diferite graminee spontane. Adultii, ca si larvele, ataca toate organele aeriene ale cerealelor:
frunze, tupini si spice (ariste, glume si boabe). Odata cu introducerea rostrului insecta injecteaza
si o cantitate de saliva, care are proprietati enzimatice foarte active. Aceasta provoaca o
dezagregare a substantelor din celule si in locul unde se produce intepatura, se formeaza o mica
proeminenta ca un con, denumit con salivar. Cand aceste conuri se desprind si cad, in locul lor
ramane un punct negru inconjurat de o zona alba-galbuie sau bruna.
Simptomele atacului variaza in functie de faza de vegetatie a plantei si de organul atacat.
Astefel, primavara devreme, cand este intepata tulpinita principala spre baza, frunza centrala se
rasuceste, se ingalbeneste si se usuca. Atacul adultilor hibernati in aceasta perioada, indeosebi pe
timp secetos si la densitati mari, duce la pieirea plantelor in intregime sau la infratirea puternica a
acestora. Cand este atacat spicul in teaca, la baza rahisului, atunci el nu se mai desface si ramane
in burduf sau daca apare din burduf este adesea inalbit si steril. Cand atacul are loc pe spic, in
diferite portiuni ale sale, atunci partea spicului de deasupra intepaturii se albeste si nu se mai
leaga; atacul acesta, produs si de alti daunatori, este cunoscut sub numele de albeata-spicelor.
Atacul cel mai periculos este la boabe, produs mai ales de larve. Cand acestea sunt intepate in
faza de lapte, se zbarcesc complet. Intr-un stadiu mai inaintat de coacere, bobele nu se mai
deformeaza, insa in locul intepat apare o zona galbena-dechis, in mijlocul careia se gaseste un
punct negru. Prezenta acesor pete se datoreaza schimbarilor biochimice care se produc in
endosperm. Boabele atacate au un continut redus de gluten, din care se obtine o faina de calitate
inferioara (neplanificabila).

Combatere. In lupta impotriva plosnitelor cerealelor se aplica un sistem complex de
masuri, care se bazeaza, pe de o parte, pe aplicarea unei agrotehnici superioare, care sa asigure
plante viguroase, mai rezistente la atac, iar pe de alta parte, pe organizarea combaterii directe a
plosnitelor cerealelor.
Actiunile de combatere sunt planificate din timp, dupa prognoza anuala a aparitiei
plojnitelor cerealelor, care se bazeaza pe dinamica populatiei speciilor de Eurygaster si Aelia
pentru toate zonele cultivatoare de grau, obtinute in mai multe etape prin urmatoarele lucrari:
1) Stabilirea densitatii la m a noilor adulti aparuti in culturile de cereale, cu 7-10 zile
inainte de recoltare; densitatea populatiei de plosnite ce urmeaza sa hiberneze se face si prin
determinarea frecventei boabelor atacate in noua recolta.
2) Stabilirea densitatii adultilor hibernanti la locurile de iernare, prin executarea unui
control in toamna in lunile octombrie-noiembrie si a unui control in primavara in luna martie, in
padurile de foioase, de preferat de stejar, din apropierea localitatilor la care frecventa boabelor
atacate a fost mai mare de 1%.
3) Stabilirea densitatii adultilor hibernanti in culturile de grau, prin executarea unui
control la sfarsitul lunii aprilie; la densitati mai mari de 2-3 adulti hibernanti la m este necesara
aplicarea tratamentelor chimice.
4) Urmarirea dinamicii pontei si a gradului de parazitare a acesteia, in luna mai, pentru a
se stabili oportunitatea celui de-al doilea tratament impotriva larvelor. Tratamentele sunt
obligatorii la o densitate mai mare de 5 larve/m.
Ca masuri agrotehnice, in combaterea plosnitelor cerealelor, mentionam urmatoarele:
rotatia rationala a culturilor, care favorizeaza cresterea populatiei parazitilor oofragi; semanatul
timpuriu in terenuri bine pregatite si fertilizate; cultivarea de soiuri precoce si recoltarea cat mai
timpurie a cerealelor

b) Tripsul graului Haplothrips tritici (THYSANOPTERA Phlaeothripidae)
Se intalneste in Europa, Asia si Africa.In tara noastra este raspandit pretutindeni.
Descriere. Insecta are lungimea corpului de 1,3-1,5mm, culoarea cafenie-negricioasa sau
neagra.Capul mai lung decat lat, postocular cu trei peri lungi, ascutiti si hialini.Antenele si
picioarele de culoarea corpului.Aripile sunt hialine, franjurate, abdomenul cu 0,3-0,4mm mai
scurt decat capul, iar perii setiformi terminali ai tubului abdominali, de lungimea tubului.
Larva are 0,3-0,5mm lungime, culoarea roscata-caramizie; capul, picioarele si ultimul
segment abdominal este negru.
Biologie si ecologie. Prezinta o generatie pe an.Ierneaza in stadiul de larva secundara,
mai rar ca nimfa si adult, in sol, pe resturi de tulpini.In cursul lunilor aprilie-mai, cand
temperatura medie depaseste 18C, larvele parasesc locurile de iernare, se transforma in nimfe si
dupa 10-18 zile, in insecte adulte.Aparitia in masa a adultilor coincide cu faza de inspicare a
cerealelor de toamna.Dupa aparitie femelele urca pe plante, patrund in burduful acestora si
depun ouale intre paleele spiculetelor, putandu-se gasi chiar 100 de oua la un spic.Perioada de
zbor se esaloneaza pe 36-62 zile.O femela depune intre 5-26 oua.Incubatia dureaza 6-11
zile.Evolutia larvelor dureaza 20-34 zile.Larvele secundare apar la sfarsitul lunii mai iunie.
Plante atacate si mod de daunare. Insectele adulte si larvele se dezvolta pe diferite specii
de graminee cultutivate sau spontane.Adultii si larvele inteapa si sug sucul celular.Adultii
patrund in burduf si inteapa rahisul spicului; larvele inteapa mai intai florile, apoi boabele in
lapte.Teaca frunzelor se increteste, spicul ramane in burduf, sau apare, dar este partial sau total
steril (albeata spicelor).Boabele puternic atacate pierd din continutul de amidon, energia
facultativa scazand la 78-85%.
Principala metoda de combatere este rotatia culturilor, cultivarea de soiuri rezistente,
fertilizarea corespunzatoare a solului, dezmiristirea, aratura la adancimea optima.Ca si
tratamente chimice se poate utiliza: Actellic 50 EC, etc.

c) Gandacul ghebos Zabrus tenebrioides (COLEOPTERA Carabidae)
Este raspandita in Europa, Orientul Apropriat si Asia Centrala.La noi se intalneste
pretutindeni, dar mai ales in Campia Baraganului.In anii de invazie atacul capata caracter de
calamitate, pagubele ajungand la 80-100%.
Descriere. Adultul are corpul alungit, de 14-16mm lungime, dorsal de culoare brun-inchis
sau negru, usor lucios, ventral mai deschis.Antenele, piesele aparatului bucal, picioarele si partea
ventrala a corpului de culoare brun-roscat.Protoracele bombat, baza si marginile laterale puternic
punctate.Elitrele cu 9 striuri longitudinale, interstriurile cu puncte fine.Picioarele scurte, tibiile
paroase, cu cate un pinten la partea distrala.
Larva de tip campodeiform, la completa dezvoltare de 30-35mm lungime.Corpul turtit
dorso-ventral, posterior mai ingustat.Capul brun inchis, lucios, dorsal aproape plan si convex
ventral.Mandibulele puiternice si dintate.Antenele din patru articole.Fiecare tergit cu cate o placa
chitinizata de culoare mai inchisa.Lateral corpului se disting negi parosi.Extremitatea
abdomenului cu doua apofize chitinoase, de culoare mai inchisa.
Biologie si ecologie. Prezinta o generatie pe an.Ierneaza in stadiul de larva tanara, in
sol.In cursul lunilor aprilie si mai, larvele se hranesc intens, iar la sfarsitul lunii mai, devenind
mature, are loc transformarea lor in pupe, la 15-20cm adancime, si apoi in insecte
adulte.Gandacii ies din sol la aparitia spicelor si paniculelor.In timpul zilei insectele stau ascunse
in sol.La inceput, ele sunt active noaptea, hranindu-se cu boabele aflate in faza de coacere in
lapte; cu timpul ele se intalnesc pe plante si in timpul zilei.Dupa recoltare, adultii zboara in
cautarea hranei, si se concentreaza pe lanurile nerecoltate.In timpul zilelor calduroase gandacii se
afunda in sol si intra in diapauza de estivatie.Spre sfarsitul verii insectele revin la suprafata si
continua hranirea de maturatie sexuala pe o periaoda relativ lunga.La cateva zile de la copulatie
femelele depun ouale in sol, la 18-20 mcm adancime, intr-o mica loja.Larvele abia eclozate se
raspandesc in sol. Sapa mici galerii la baza plantelor si se hranesc pe seama frunzelor acestora
din semanaturile tinere.Hranirea larvelor incepe toamna si se continua primavara.Pe masura ce
temperatura scade, prin noiembrie-decembrie, larvele intra in diapauza de hibernatie.
Plante atacate si mod de daunare. Insecta ataca deopotriva gramineele cultivate si cele
spontane.Adultii rod florile si boabele aflate in faza de coacere in lapte, iar mai tarziu rod si
scutura boabele.Larvele rod parechimul frunzelor tinere, lasand intacte nervurile; frecvent ele
trag frunzele in galerii, le sfasie, apoi le imping afara, din care cauza apar sub forma unor mase
de bucle.Atacul se manifesta in vetre.
Respectarea masurilor mentionate la Tripsul graului.Chimic: Basudin 600 EW, Dursban
450 EC, Pestan 48 EC, etc.

d) Viespea paiului Cephus pygmadeus (HYMENOPTERA Cephidae)
Este raspandita in aproape toate tarile din Europa, Africa de Nord si America de Nord.In
tara noastra apare pretutindeni, dar mai daunatoare in Campia Dunarii si Dobrogea.
Descriere. Femela are corpul de 6-10mm lungime, capul mare, aproape patrat, mai lat ca
toracele, unit cu acesta printr-o gatuitura.Antenele din 20 articole, ingrosate spre varf.Aripile
transparente si cu nuante cenusii.Corpul negru lucios, cu desene galbene, segmentele 3 si 5
abdominale in intregime galbene.Extremitatea abdominala cu un ovipozitor in forma de
ferestrau.Masculul este ceva mai mic si are corpul mai zvelt.
Larva are corpul de 10-12mm lungime, usor curbat de culoare alba, iar capul galben
deschis; corpul este indoit in forma de S.Al 10-lea segment abdominal este format din mai
multi lobi si se termina printr-un varf ascutit.
Biologie si ecologie. Prezinta o genreatie pe an.Insecta ierneaza in stadiul de larva
matura, intr-un cocon construit i interiorul paiului.Primavara, prin aprilie, are loc transformarea
larvei in pupa, iar la sfarsitul lunii mai sau inceputul lunii iunie apare insecta adulta.Viespile se
concentreaza mai inati pe florile diferitelor plate spontane, ca papadia, piciorul cocosului,
etc.Florile de culoare galbena si albastra, atrag insectele, hranindu-se cu nectarul si polenul
acestora.In faza de inspicare a graului, viespile migreaza in culturi pentru ponta.Pentru
depunerea oualelor, cu ajutorul ovipozitorului, femela face o incizie in tulpina plantei, la baza
spicului, in care depune oul.O femela depune 30-50 oua.Larvele abia eclozate patrund in tulpina
si rod, sub forma de galerii neregulate, tesuturile interne ale paiului, traversand nodurile acestuia
pana la baza lui.Ajunsa la completa dezvoltare, la nivelul coletului tulpinii, larva roade in jurul
acesteia un inel neregulat in care tese un cocon matasos, in care ierneaza.
Plante atacate si mod de daunare. Viespea prefera cerealele de toamna si in special graul;
mai rar se semnaleaza la graul de primavara si aceasta numai cand temperaturile scazute din vara
prelungesc zborul si ponta insectelor.Larva roade tesutul intern se sustinere a paiului, spicele
plantelor atacate raman seci.Multe plante atacate cad.

e) Musca galbena a cerealelor Chlorops oumilionis (DIPTERA Chloropidae)
Insecta este raspandita in taoata Europa, pana in Siberia, cauzand mari pagube in aceste
tari.In tara noastra apare frecvent in Transilvania, Moldova si Dobrogea.
Descriere. Musca are corpul de 3-5mm lungime, de culoare galbena, cu abdomenul scurt
si lat.Capul ceva mai ingust decat toracele, pe vertex cu o macula neagra, triunghiulara.Antenele
negre.Ochii mici, verzui.Pronotul cu cinci dungi longitudinale brune inchise, cea mediana mai
lata.Tergitele abdominale cu cate o macula transversala de culoare mai inchisa.Aripile hialine,
balansierele albe.
Larva, de 6-9mm lungime, apoda si acefala, corp transparent sau alb-galbui, anterior
cilindric; pe ultimul segment abdominal se disting doua ridicaturi mici, care poarta cate o stigma.
Biologie si ecologie. Insecta prezinta doua generatii pe an: prima generatie de vara si a
doua de toamna.Ierneaza ca larva, ajunsa la completa dezvoltare, deasupra mugurelui de crestere,
in platele cerealelorvde toamna si gramineele furajere.In primavara, dupa o perioada de hranire,
larvele se transforma in pupe, la locurile de hranire.Prin luna mai, cand temperatura ajunge la 15-
16C, apar insectele si la scurt timp au loc copulatia si ponta.Ouale sunt depuse izolat, pe
frunzele din varful plantelor, mai adesea pe teaca ce protejeaza burduful.O femela depune pana
la 150 de oua.Larva aparuta migreaza la baza spicului, aici se hraneste pe seama tesuturilor
fragede, rozand un jgheab superficial in pai, pana ajunge deasupra primului nod.Din acst
moment larva devine imobila si se hraneste cu sucul celular.Maturitatea larvelor intervine in faza
de coacere a cerealelor, pe la sfarsitul lunii iunie.Transformarea larvelor in pupe se petrece la
locul de hranire a lor, in teaca din jurul spicului.Noii adulti apar la sfarsitul lunii iulie si zboara
pana in octombrie.
Plante atacate si mod de daunare. Insecta se dezvolta pe cerealele de toamna si
gramineele din pajisti.Larvele din generatia de vara ataca plantele in faza de burduf, rozand
partial spicul si in continuare un jgheab descendent de la spic la primul nod; din cauza atacului,
frecvent plantele nu inspica, ramanand in faza de burduf.

f) Soarecele de camp Microtus arvalis (RODENTA Cricetidae)
Este raspandit in Europa Centrala, ajungand pana in Siberia.In tara se intalneste in toata
zona de stepa si silvostepa, si in regiunile din Carpati.
Descriere. Soarecele are corpul de 10-15cm lungime, coada de 3-4 cm; dorsal brun
roscat, lateral cu o dunga alba galbuie, ventral cenusiu deschis.Urechile egale cu jumatate din
lungimea capului.Picioarele cenusii.
Biologie si ecologie. Se inmulteste de 4-7 ori pe an, de fiecare data femela da nastere la
5-8 pui.Ierneaza animale adulte, fara sa hiberneze, fiind active atat ziua cat si noaptea.In martie-
aprilie femela naste pui, pe care ii alapteaza 2-3 saptamani, dupa care acestia devin independenti
in grup.Dupa 2-3 luni, cand devin adulti si acestia se reproduc.In functie de existenta hranei,
soareci isi schimba locurile.
Regim alimentar si daunare. Soarecele este un animal polifag, hranindu-se cu cele mai
diferite plante.Biotopurile preferate sunt pajisitle permanente, culturile de leguminoase perene si
cele de cereale.El ataca partile aeriene si cele subterane ale plantelor, cele mai mari pagube
cauzand semanaturilor de cereale abia rasasite, trifoistilor si lucernierelor si pajistilor.Pagube
cauzate de soareci sunt in functie de densitatea populatiilor, de natura culturilor si de perioada de
atac.La semanaturile de cereale daunarile apar si in perioada de iarna la o populatie de 50-100
indivizi/ha. (PETANEC, D., 2000)

5. Buruienile din cultura de grau


1. BILDERDYKIA CONVOLVULUS hrisca urcatoare.
Planta matura are radacina pivotanta care ajunge pana la 80 cm adancime.Tulpina este
subtire, aspra, volubila in sensul acelor de ceasornic.Frunzele petiolate, alterne, au limbul ovat
acuminat si baza cordat-sagitata.Florile mici, grupate cate 3-5 la un loc, cu perigonul format din
5 tepale verzui, uneori roz.Fructele sunt achene trimuchiate.Frecventa in toata tara.
2. ATRIPLEX PATULA loboda.
Planta anuala cu radacina pivotanta, subtire.Tulpina erecta, ascendenta sau culcata de 30-
100 cm inaltime.Frunzele sunt petilate, dintate.Florile unisexuate, grupate in glomerule reunite
apoi in spice erecte, laxe.Fructul achena acoperit de cele doua bracteole.Specie raspandita in
toata tara.
3. AGROSTEMA GITHAGO neghina.
Planta anuala cu radacina pivotanta, de 60-80 cm adancime, tulpina erecta, simpla sau
ramificata dicotomic in partea superioara.Frunze opuse, liniar-lanceolate, sesile si vaginate spre
baza.Intreaga planta este alipit paroasa.Florile sunt mari, rosii, hermafrodite, grupate in cime
dicaziale.Caliciu alcatuit din 5 sepale unite formand un tub terminat cu 5 lacinii foliacee.Fructul
este o capsula denticulata.Buruiana caracteristica semanaturilor de cereale paioase.Este frecventa
in toata tara.
4. PAPAVER RHOEAS mac rosu.
Planta anuala, cu radacina pivotnata, tulpina inalta de 20-90 cm, simpla ori ramificata,
patent-paroasa.Frunzele bazale sunt petiolate, setos-paroase.Florile solitare, terminale, nutante in
boboc.Fructul este o capsula poricida glabra.Comuna in toata tara.
5. SINAPIS ARVENSIS mustar salbatic.
Planta anuala cu radacina pivotanta prevazuta cu numeroase radicele.Tulpina cilindrica
sau putin striata, ramificata, acoperita cu peri aspri.Toate frunzele sunt des si aspru
paroase.Florile galbene sulfurii, grupate in raceme.Fructele sunt silicve.Specie mezofila pana la
mezoxerofila, segetala si ruderala, frecventa in toata tara.
6. RAPHANUS RAPHANISTRUM ridichioara.
Planta anuala cu radacina pivotanta, tulpian cilindrica sau muchiata, aspru-paroasa.Florile
mari, divers colorate.Fructele sunt silicve.Specie mezofila, raspandite intoata tara, mai rar in
zona de stepa.
7. VICIA SATIVA mazariche de primavara.
Planta anuala, cu radacina pivotanta, ramificata cu nodozitati.Tulpina este agatatoare sau
taratoare, paroasa.Frunzele paripenat compuse.Florile zigomorfe, hermafrodite.Fructul
pastaie.Specie mezofila, raspandita ca buruiana in semanaturi.
8. GALIUM APARINE turita.
Planta anuala, radacina pivotanta, tulpina de 30-150 cm inaltime, agatatoare sai
taratoare.Frunze grupate cate 6-9 in verticil.Inflorescenta axilare, multiflore.Fructul este o
diachena.Comuna, uneori abundenta in zona de campie pana la cea montana, invadeaza adesea
culturile de cereale si prasitoare.


9. CENTAUREA CYANUS albastrita.
Planta anuala, terofita, radacina pivotanta, tulpina dreapta, muchiata.Fructele sunt achene,
cenusii, cu suprafata fin paroasa.Raspandita in toata tara, prin culturi in special cereale.
10. AVENA FATUA ovaz salbatici.
Planta anuala, terofita, cu radacini fasciculate, tulpina inalta de 60-180 cm.Frunze liniare
cu ligula mare, oblica.Inflorescenta, un panicul piramidal.Frecventa in zona de campie si
deluroasa in toata tara, in culturi de cereale. (MANOLIU, AL.,1996)


6. Combaterea nechimica si chimica a daunatorilor, bolilor si
buruienilor din cultura de grau

1. Metode nechimice


Metode agrofitotehnice

Rotatia culturilor. Datorita cerintelor mari de cereale necesare pentru hrana animalelor
dar si a oamenilor, ponderea culturilor de grau, porumb si orz a devenit mare incat rotatia nu se
mai poate respecta.
Pe langa aceasta, in ani cu conditii climatice de seceta prelungita toamna sau perioade in
care timpul nu permite pregatirea terenului dupa alte culturi, se apleaza la miristile de cereale
paioase care au fost lucrate in vara pentru insamantarea graului.Asfel s-a cultivat grau timp de 3-
4 ani consecutiv pe acelasi teren.
Ca efect s-au inmultit simtitor agentii patogeni favorizati de monocultura, cum sunt:
Fusarium roseum f.cerealis cu varietatile gramineum, culmorum si avenaceum precum si
Rhizoctonia solani, etc.
De mentionat ca nici efectul rotatiei nu poate in orice situatie, sa reduca gradul de
raspandire a agentilor patogeni si daunatori, deoarece conditiile climatice mai pot favoriza
raspandirea lor.
Plantele premergatoare pot influenta in anumite limite starea de sanatate a culturilor.
Graul cultivat dupa el insusi sau dupa alte cereale paioase favorizeaza raspandirea si
permanentizarea ciupercii Ophiobolus graminis ce se manifesta cu maximum de intensitate in
anii 2 si 3 de monocultura, producand diminuarea productiei cu 50-60%.
Speciile de Fusarium sunt favorizate de monocultura de grau sau succesiunea orzului,
care duce la cresterea rezervei de inocul in sol in masura foarte mare.Diferitele specii de
Fusarium sunt influentate si de conditiile climatice specifice.
Clamidosporii de Tilletia controversa permanentizeaza in sol pana la 7 ani, dar gradul de
infectie este dependent si de data semanatului, adancimea de semanat, etc.
Larvele si adultii gandacului ghebos Zabrus tenebrioides ajung la densitati mari in
solele de grau dupa cel putin 2 ani de monocultura cu cereale paioase.
Porumbul ca premergatoare pentru grau nu are decat un numar redus de agenti patogeni
comuni cu graul .
Dintre daunatori numai cei polifagi (viermi sarma sau larvele de buha semanaturilor si
scarbeide) pot ataca graul in rotatia cu porumbul.
Leguminoasele pentru boabe (mazare, fasole, soia) nu au agenti patogeni si daunatori
comuni decat cu totul sporadic.
Plantele industriale (floarea soarelui, sfecla, cartoful, tutunul, inul, canepa) au comuni cu
graul numai daunatorii polifagi, fiind considerate bune premergatoare pentru grau.
Leguminoasele perene (lucerna, trifoiul), ierburile perene au relativ putine boli comune
cu graul.
Starea fitosanitara a semintei. Prin seminte se pot transmite multi agenti patogeni fie ca se
gasesc localizati in interiorul acestora, fie le exterior.Din prima categorie fac parte agenti ca
virusul indungarii graului, Septoria nodorum, Ustilago tritici, iar din cea de a doua, speciile de
Tilletia, Fusarium, etc.
Plosnitele cerealelor si tripsii inteapa semintele, acestea devin sistave si deci
necorespunzatoare pentru semanat.
La amplasarea culturilor semincere se tine seama ca pe solele unde a fost atac de malura
pitica sa nu se insamanteze grau pentru samanta.
Tratarea semintelor. Samanta se trateaza obligatoriu inainte de semanat, folosindu-se
produse specifice in functie de agentul patogen sau se utilizeaza produse complexe (fungicide si
insecticide).
Impotriva malurei comune si a fusariozei se foloseste preparatul Criptodin conditionat
sub forma de pulbere.Malura pitica se combate prin tratarea cu produse pe baza de
hexaclorbenzen (HCB) 3 kg/tona.
Taciunele zburator se combate prin tratamente pe baza de carboxina (Vitavax 75) 1
kg/tona.
Semanatul. Efectuarea corecta a lucrarilor de semnat contribuie in mare masura la
asigurarea starii sanitare normale a culturi.
Epoca de semanat acesta difera de la o zona la alta din cauza climei.Daca graul este
semant in afara epocii atunci se inregistreaza un risc crescut de atac al agentilor patogeni sau
daunatorilor.
Graul de toamna semanat prea devreme, este atacat in proportie mai ridicata de malura
comuna.Semanatul prea timpuriu al graului de toamna duce si la atacul mustelor cerealelor, a
ciocoritei graului si a afidului Schizaphis graminum.
Adancimea de semanat - la graul semanat superficial la 3-4 cm are loc infectia cu malura
pitica.
Densitatea de semanat in lanurile dese aeratia nu este suficienta, se creeaza un
microclimat mai umed, prielnic agentilor patogeni ce produc boli de radacini si baza tulpini sau
boli foliare grave.
Irigarea culturilor poate duce la favorizarea atacului unor agenti patogeni si daunatori,
numai in masura in care factorul apa nu este bine corelat cu cantitatea de ingrasaminte
administrate culturii, cu temperatura solului si aerului, cu densitatea culturi.
Cantitatea de apa in exces la irigarea de aprovizionare toamna inainte de insamantare,
poate duce la intensificarea atacului de Cecosporella, Rhizoctonia si Fusarium.
Folosirea ingrasamintelor minerale si organice. In experienta cu azot mineral s-a constatat
ca el favorizeaza atacul ciupercii Erysiphe graminis, iar aplicarea lui in complex cu fosforul si
potasiul atenueaza gradul de atac.
Rolul lucrarilor solului. Lucrarile au ca scop curatarea terenului, rol fitosanitar, pri
incorporarea adanca sub brazda a resturilor de plante pe care se gasesc numerosi agenti patogeni
in diferite stadii de viata activa sau latenta.
In sol resturile de plante incorporate adanc sunt supuse actiunii de descompunere a
microflorei, iar antagonistii distrug agentii patogeni fara a mai fi necesare masuri de combatere
chimica. (HATMAN, M., 1980)

Soiuri si hibrizi rezistenti

Din partea amelioratorilor au existat totdeauna preocupari pentru crearea de soiuri
rezistente, dar acestea adesea formate intr-o anumita tara sau zona climatica, introduse in alte
zone geografice, cu un alt spectru de rase a agentilor patogeni, s-au manifestat ca sensibile si au
suferit pierderi insemnate, fiind retrase din cultura.
Un asemenea exemplu il constituie soiurile: Concho, Wichita, Pawnee, Ponca, importate
din S.U.A care la noi au fost grav atacate de rugina galbena in anii 1960, 1961, 1967.
La fel soiurile Triumf, Skorospelka, Rusalka au suferit de atacul de fusarioza.
In prezent dintre soiurile nou create in tara au comportare buna fata de boli: Dacia,
Excelsior, Favorit, Lovrin-10, Lovrin-13, Aurora, Olt, Moldova, Ceres. Diana, etc.
Dar soiurile pe langa calitatea lor intrinseca de rezistenta genetica mai pot fi influentate si
de alti factori ce le modifica aceasta structura. (HATMAN, M.M 1980)

Metode mecanice si fizice

Metodele mecanice de combatere a daunatorilor constau in colectarea directa a insectelor
si larvelor sau izolarea acestora prin mijloace mai simple ori de un nivel mai ridicat de
tehnicitate.Se practica captarea insectelor, aplicarea de braie capcane ori inele cleioase.
Un exemplu este cel de capturare mecanica a carabuseilor sau a altor insecte de pe
culturi, utilizand in acest scop aparate tractate, care functioneaza pe principiul pieptanarii
plantelor.Aparatul Boguleanu serveste pentru adunarea plosnitelor cerealelor.
Momelile capcane sunt alimente preferate de un daunator sau altul si care se imprastie
sau se instaleaza pe locurile unde activitatea daunatorilor este mai intensa.Impotriva coropisnitei,
viermilor sarma, s.a, momelile se raspandesc pe terenurile infestate, la anumite distante sub
forma de gramezi
Curse mecanice pe diferite modele, frecvent vanatoresti, pentru capturarea rozatoarelor
de camp si din magazii.
Metodele fizice utilizate sunt: temperatura, focul, lumina si razele X, si .
Temperaturile ridicate sau scazute pot fi folosite in cazul depozitelor, magaziilor pentru
combaterea unor daunatori.
Focul are ca scop distrugerea resturilor de plante ramase pe camp.Se recomanda arderea
miristei la un atac foarte outernic de viespea paiului sau la o infestare cu plosnitele cerealelor.In
acest caz, dupa ardere urmeaza o aratura imediata.
Utilizarea ultrasunetelor se aplica in cazul depozitelor, magaziilor de grau si are ca scop
eliminarea roizatoarelor. (HATMAN, M., 1980)

Metode biologice

In cazul graului, combaterea biologica se imparte in mai multe categorii: cu ajutorul
speciilor de animale, prin utilizarea microorganismelor, prin autocidie, cu ajutorul substantelor
biologic active.
Combaterea cu ajutorul zoofagilor zoofagi sunt animale care se hranesc cu alte animale,
si inspecial cu daunatori.Cei mai importanti entomofagi pentru combaterea biologica sunt
viespile oofage din genul Trichogramma.Acestea u avantajul ca opresc de la inceput atacul , spre
deosebire de parazitii si pradatori larvelor, care actioneaza dupa ce acestea au inceput sa
manance.
Trichogramma este recomandat in combaterea urmatorilor daunatori la grau: buha
semanaturilor (Agrotis segetum), sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), etc.
Se mai urmareste stabilirea gradului de parazitare a oualor de plosnite de catre speciile
ovifage; lucarea se executa in cursul lunilor mai-iunie, pentru a decide daca mai este nevoie de
interventie cu produse insecticide sau nu.
Inmultirea in laborator a ovifagilor plosnitelor cerealelor (Asolcus spp., Trisolchus,
Microphanurus) si raspandirea lor in natura, in perioada depunerii in masa a oualor de catre
insecta gazda.
Combaterea microbiologica se realizeaza cu ajutorul virusurilor entomopatogene,
bacteriilor, ciupercilor entomopatogene si nematozilor.
Bacteriile au un mare rol in reducerea populatiilor de daunatori.Bacillus thuringiensis este
o baterie entomopatogena care se poate cultiva pe medii nutritive. In instalatii speciale, pentru
obtinerea de preparate cu puternica actiune fata de insecte.
In Romania , la Calafat, s-a produs preparatul Thuringin 6000, care este utilizat in
culturile de cereale.
Ciuperca Beauveria bassiana parziteaza numeroase insecte.Din cultivarea acesteia pe
medii nutritive se obtine preparatul metarizin care contine sporii si miceliul ciupercii
Metarrhizium anisopliae si este eficacee in combaterea unor insecte tropicale si a carabuseilor
cerealelor.
Autocidia este metoda de combatere a daunatorilor care se bazeaza pe principiul utilizarii
masculilor sterili.
Biopreparatele sunt produse al caror principiu activ il constituie microorganismele
entomopatogene sau produsele lor metabolice.Pentru o cultura buna trebuie sa fie favorizata
dezvoltarea epizootiilor, inmultirii dusmanilor naturali ai daunatorilor, in special a virusurilor
(Vagoaia virus) si ciupercilor (Beauveria spp.), care infesteaza larvele de elateride,
melolontinensi ale gandacului ghebos; a dipterelor Hylemyia lateralis si Phasia crassipennis, care
paraziteaza plosnitele cerealelor; a himenopterelor Asolcus spp., care paraziteaza ouale
plosnitelor cerealelor, s.a. (HATAMAN, M., 1980)













Metode chimice

In urmatorul table sunt prezentate principalele insecticide admise in UE si folosite in
combaterea daunatorilor din culturile de grau:
Tabel nr.1
Nr.crt. Grupa Insecticid Daunator Doza
1 Organofosforice
de contact si ingestie
ACTELLIC 50EC
(pirimifosmetil 500g/l)
Haplothrips
tritici (tripsul
graului)
2,4l/ha
DIMEZYL 40EC
(DIMETOAT 400G/L)
Eurygaster spp.
(plosnita cerealelor)
3,0l/ha
DUISBAN 480EC
(clopirifos 480g/l)
Eurygaster spp.
(adulti)
2,0l/ha
NOVODIN 40EC
(dimetoat 400g/l)
Eurygaser
integriceps (plosnita
cerealelor)
3,0l/ha
ONEFON 90
(triclorifon 90%)
Eurygaster spp. 1,0kg/ha
PESTAN 48 EC
(clorpirifos 480g/l)
Zabrus tenebroides
(gandacul ghebos)
2,5l/ha
PYRINEX 25 ME
(clorpirifos 250g/l)
Eurygaster spp. -
RELDAN 40EC
(clorpirifosmetil 400g/l)
Eurygaster spp. 1,5l/ha
SUMITHION 50 EC
(fenitration 50%)
Aphis spp.(afide) 0,1%/ha
2 Organofosforice
sistemice
DIMEVUR 42,5
(dimetoat 42,5%)
Eurygaster spp. 3,0l/ha
Schizaphis
graminum
(paduchele verde)
0,85l/ha
PERFECTION CE 40
(dimetoat 40%)
Aphis spp. 1,0l/ha
SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%)
Eurygaster spp. 3,5l/ha
SINORATOX 40 CE
(dimetoat 40%)
Eurygaster spp. 3,0l/ha


3 Pietroizi de sinteza AGROTHRIN 10 EC
(cipermetrin 10%)
Eurygaster spp. 0,1l/ha
ALFAMETRIN 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l)
Eurygaster spp. 100ml/ha
CIPERTRIN 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l)
Eurygaster spp. 0,1l/ha
Anisoplia
spp.(carabusei
cerealelor)
0,1l/ha
FASTAC 10 CE
(alfacipermetrin 100g/l)
Eurygaster spp. 0,1l/ha
FURY 10 EC
(cipermetrin 100g/l)
Eurygaster spp. 0,1l/ha
4 Diverse ACTORA 25 WG
(thicimetoxan 25%)
Eurygaster spp. 0,07kg/ha
REGENIT 200 SC

Eurygaster spp. 0,075l/ha

5 Amestecuri ALPHA COMBI 26,25 Eurygaster spp. 0,5l/ha
SINORATOX PLUS (dimetoat
300g/l+cipermetrin 5g/l)
E.integriceps 1,8l/ha


In tabelul urmator sunt prezentate o serie de erbicide folosite in combaterea buruienilor:
(BORCEAN, A., 2002)
Tabel nr.2
Erbicidul Doza/ha Specificari
SDMA 33 2 Combate buruienile dicotiledonate si perene.
SDMA 50 1 Combate buruienile dicotiledonate si perene.
OLISTAN EXTRA 1 Combate buruienile rezistente la SDMA.
LOGRAN 75 WG 0,01 Combate buruieni rezistente la SDMA.
MUSTANG 1 Combate buruieni dicotiledonate anuale si perene.
CERLIT 1 Combate buruieni dicotiledonate, Galium, Convolvulus.
DMA 6 0,8 Combate intreg spectrul de buruieni, Apera spica venti
(70%).
PUMA SUPER 0,8 Combate Avena fatua si Apera spica venti.
COUGAR 1,3 Combate Avena fatua, A.s.venti si dicotiledonatele anuale.

Urmatorul tabel cuprinde fungicide si bactericide utilizate pentru combaterea bolilor:
(BORCEAN, A., 2002)
Tabel nr.3
Produsul Boala Doza
BAVISTIN FL SC Fainarea cerealelor 0,6 l/ha
TOPSIN M 70 Fainarea cerealelor 1 kg/ha
BRAVO 75 WP Rugina bruna a cerealelor 2 kg/ha
IMPACT 125 SC Septorioza graului 1 l/ha
MIRAGE 45 EC Boli foliare si ale spicului 1 l/ha
TANGO Boli foliare si ale spicului 0,6 l/ha
TIOMAN V PU Fainarea, rugina 3 kg/ha






Nr.crt. Daunatorii de
combatut
Masuri de prevenire si
combatere
Produsul:
doza/ha; conc.%
Timpul de
aplicare
1 Haplothrips sp.
Eurygaster sp.
Zabrus tenebioides
Anguina tritici
-rotatia culturilor - -
2 Toate speciile
daunatoare
-fertilizarea solului Ingrasaminte
organice si
minerale
Inainte de
semanat
3 Eurygaster sp.
Haplothrips sp.
Cephus pigmaeus
-soiuri rezistente:
Ceres, Diana,
Odeskaia, Priboi, Ble
- -
4 Opomyza florum
Delia coarctata
Oscinella sp.
Chlorops
pumilionis
Oscinella sp.
-epoca de semanat - Epoca optima in
toamna

Epoca optima in
primavara
5 Zabrus tenebrioides
Agriotes sp.
Anoxia villosa
Diptere
Microtus arvalis
-tratarea semintelor Yurta 246 FS
2l/t
Couisev 350 FS
10-15l/t
Paucho 600 FS
8-10l/t
Pancho 600 FS
4l/t
Inainte de
semnat
6 Zabrus tenebrioides
Agriotes sp.
Scotia sagetum
Opomyza florum
Delia coarctata
Oscinella sp.
-tratament pe rand Actara 25 WG
0,07-0,1g/ha
Karate Zeon
0,15l/t
Biscaya 240 OD
0,2l/ha
Proteus 110 OD
0,4l/t
Odata cu
semnatul
7 Zabrus tenebrioides
Delia coarctata
Oscinella sp
-erbicidare antigramineica Roundup 5kg/ha In faza de
impaiere
8 Eurygaster sp.
Aelia sp.
-combatere biologica Trissolcus sp.
100.000
exemplare, in 2
reprize
La depunerea in
masa a oualor
9 Eurygaster sp.
Aelia sp.
-combatere chimica Furadan 5G
20kg/ha
Toamna tarziu,
in locurile de
iernare
10 Zabrus tenebrioides -recoltarea la timp - La epoca optima
Microtus arvalis -evitarea scuturarii
11 Haplothrips sp.
Agriotes sp.
Anoxia sp.
Diptere
Anguina tritici
-dezmiristire
-aratura de vara
- Dupa recoltare
12 Toate speciile -aratura de toamna - In toamna


7. Agricultura ca factor poluant al mediului
Agricultura, alaturi de industrie poate deveni una dintre sursele importante de
agenti poluanti cu impact negativ asupra calittii mediului ambiental prin degradarea sau chiar
distrugerea unor ecosisteme. Astazi, este practic unanim acceptat faptul ca agricultura intensiva
poate conduce la poluarea solului si a apei prin utilizarea excesiva a ingrasamintelor, a
pesticidelor, a apei de irigatie necorespunzatoare calitativ si cantitativ, in special pe terenurile
arabile excesiv afanate prin diferite lucrari.
Agentii poluanti, respectiv substanele toxice si/sau nocive, se pot acumula in cantitati ce
depasesc limitele maxim admisibile, atat in sol, cat si in apele de suprafata si subterane. Printre
acesti agenti poluanti se regasesc: reziduurile zootehnice, namolurile orasenesti (de canalizare si
menajere), namolurile provenite de la procesarea sfeclei de zahar, a inului si canepii, a celulozei
etc, care pot contine peste limitele maxim admisibile metale grele, substante organoclorurate din
clasa HCH i DDT, triazine, compusi ai azotului si fosforului (nitrati si fosfati) etc, dar si diferiti
agenti patogeni.
Printre consecintele nocive ale acestor substante mentionam in mod special efectele
cancerigene si mutagene, acumularea in verigile lantului trofic, toxicitate mare etc, toate
contribuind la perturbarea grava a echilibrului natural.
Nitratii pot genera nitriti care in cantitati mari au efecte nocive asupra sanatatii umane.
De asemenea, daca fosfatii si nitratii ajung pe diferite cai in apele statatoare, contribuie la
producerea i intensificarea procesului de eutrofizare, care, in final, determina degradarea
acestora si distrugerea partiala sau chiar totala, a faunei prin eliminarea oxigenului si formarea
unor compusi chimici nocivi.

Irigatia si drenajul incorect, asociate cu alte practici necorespunzatoare (monocultur
sau asolamente de scurta durata, afanare excesiva a solului cu precadere prin lucrari superficiale
numeroase, nerespectarea perioadelor optime de lucrabilitate si traficabilitate a solului etc,
lucrarea solului pe terenurile situate n panta din amonte in aval etc) la care se mai adauga o
gestionare si utilizare necorespunzatoare a terenurilor agricole si o folosire irationala a fondului
forestier, determina aparitia si intensificarea degradarii fizice a solului prin procese ca:
destructurarea, compactarea, mistificarea, eroziunea eoliana si hidrica, contribuind in acest mod
i mai mult la sensibilizarea, favorizarea si accentuarea poluarii, pe diferite cai, a principalelor
componente ale mediului nconjurtor.
Concluzii

Graul este un aliment esential pentru om si animale, de aceea pentru a avea o recolta buna
si pe care sa o putem valorifica trebuie sa se respecte metodele de combatere integrata.In cadrul
combaterii integrate se pun in aplicare atat metode nechimice cat si cele chimice.
Prin aplicarea combeterii integrate se obtin urmatoarele beneficii:
protectie eficienta a plantelor;
- siguranta alimentara si produse de calitate;
- reducerea riscului de poluare a apelor;
- mentinerea biodiversitatii;
- reducerea costurilor

Varietatea si rotatia culturilor, metode de cultura si dezvoltare a conditiilor de viata pentru
pradatorii si parazitii biologici.
Prin aplicarea diferitelor scheme de rotatie a culturilor agricole, ciclurile de viata ale
daunatorilor, bolilor si buruienilor se rup, reducand astfel impactul acestora.
Rotatia culturilor agricole permite folosirea diferentiata a categoriilor de terenuri dintr-o
exploatatie agricola, asigurand mentinerea si sporirea fertilitatii naturale a solurilor.
Rotatia culturilor are si o importanta componenta economica intrucat favorizeaza planificarea
anticipata a celor mai bune practici agricole: sistemul de lucrare al solului, aplicarea
ingrasamintelor, amelioratorilor de sol, protectia plantelor impotriva agentilor agresivi (inclusiv a
buruienilor), recoltarea si depozitarea productiei (inclusiv protectia culturii depozitate).
Odata cu pastrarea prin fertilizare a nivelului optim al elementelor nutritive in sol, se
poate limita atacul unor agenti fitopatogeni sau altor organisme daunatoare.
Un alt aspect important pentru aplicarea combaterii integrate ese acela al contaminatilor
alimentari de origine biologica, formati in timpul vegetatiei de catre agenti fitopatogeni
Procedurile de protectie a plantelor impotriva organismelor daunatoare devenind o
componenta majora a tuturor ghidurilor de buna practica agricola.
Ca si metode nechimice, am enumerat pe cele biologice ( cu ajutorul speciilor de
animale, microorganisme, etc), agrofitotehnice ( este cel mai des utilizata), fizice si
mecanice.Metodele agrofitotehnice se refera la tehnologia de cultura si tine cont de respectarea
modului de cultivare a graului.In cazul nerespectarii acestor norme cultura va fi compromisa.
Metodele chimice sunt utilizate in combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor.De preferat este
sa nu se apeleze la aceasta metoda decat atunci cand cele nechimice nu ne pot ajuta in combatere.
Prin aplicarea metodelor de combatere integrata si respectarea cu strictete a tuturor
etapelor, vom obtine o cultura cu rezultate bune.











BIBLIOGRAFIE


1. Borcean, I. si colab. Cultura si protectia integrate a cerealelor, Ed. de Vest,
Timisoara, 2004.
2. Hatman, M. Protectia plantelor, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
3. Manoliu, A. si colab. Buruienile si culturile agricole si bolile lor, Ed.Ceres, Bucuresti,
1996.
4. Parsan, P. si colab. Fitotehnie, Ed.Eurobit, Timisoara, 2006.
5. Petanec, D. si colab. Entomologie Agricola si horticola, Ed. Mirton, Timisoara,
2000.
6. Popescu, G. Tratat de patologia plantelor, vol.II agricultura, Ed.Eurobit,
Timisoara, 2005.
*** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi folosite in Romania,
Bucuresti.