toaderpopescu@yahoo.

com
Diviziuni ale orasului:
Pot fi formale sau nu, poate fi rodul unui act oficial sau pot exista informal. Au
o relatie variabila cu structura sociala, exista de exemplu in multe orase cartiere
care apartin unor anumite etnii. De asemenea se pot suprapune mai multe diviziuni
dupa mai multe criterii de exemplu orasele pot fi structurate dupa criteriul religios si
in acelasi timp pot fi structurate pe mahalale( criterii etnice sau profedionale).
Din punct de vedere urbanistic diviziunile sunt fuctionale, in activitati
dominante: pana in perioada moderna putem identifica patru mari familii de
activitati zona administrativa(de exercitarea puterii), zona de locuire(pot fi grupate
in ansambluri bine determinate sau pot fi disipate acest lucru variaza in fct de
contextul politic, istoric, geografic, in general nu se ajunge niciodata la extreme),
zona religioasa (exercitarea activitatilor care tin de cult), zona de comert(activitati
cu predominanta economica).
De-a lungul timpului intentia de segregare functionala devine un lucru foarte
important pentru proiectarea orasului.
In preistorie locuirea e singura activitate documentata, existatu si celelalte
activitati insa este freu de dovedit ca ele ar fi avut o concretizare practica in
teritoriu astfel incat sa genereze o zona functionala. Odata cu rev urbana in Orientul
Mijlociu predomina in diferite cantitati functiu ea administrativa (aulica-palat) si pe
de alta parte cea religioasa i care determina zone foarte clar delimitate in cadrul
orasului. In unele cazuri coexista in altele nu. La Babilon de exemplu e foarte clar ca
activitatea administrativa si cea a exercitarii cultului determina strutura urbana.
Valea Indusului (mohanji daro) prezinta o zonificare intre o zona locuita si o
citadela dar in citadela nu sunt prezente cladiri cu functiuni de cult. In schimb st
puternic prezente activitatile de tip civic care st legate de chestiuni administrative.
Nici in acest caz activitatile coomerciale nu par sa fi jucat un rol determinant in
zonificarea formala a orasului.
Asia mica - structurant pt aceste orase st incintele succesive caroara li se
asociau: celei mai mici fct administrative, celei medii locuirea permanenta, si celei
mai mari locuirea temporara sau de refugiu in caz de atac.
Lavantul - in cazul Orientului apropiat in Ierusalim e cel mai bun exemplu de
fel in care activitatea religioasa structureaza tesutul urban, aici se suprapun cele
trei mari religii ale umanitatii iudaismul, cresinismul si islamismul fiecare avand
centre religioase evolutia e structurata pe criterii religioase.In Cartagina functiunea
dominanta este cea comerciala, este o localitate determinata de fct portuare, de
comert, de marile piete comerciale, de felul in care marfurile circule intra si ies din
oras samd, determinanta in cazul acestui tip de oras e activitatea economica.

Egipt - locuirea intra greu in logica zonificarii, el este impartit in orasul viilor si
al mortilor, e o zonificare a locuirii in futie de confort si statut social.
Civilizatia minoica, prehelenice,cretane - dominanta e zona
administrativa(palatul) care zontine si activitati economice si activitati de cult, restul
orasululi fiind locuire.
Civilizatia miceniana - orase in care domina fuctiunea militara, administrativa
legata de cea defensiva+ cultul mortilor, necropole etc.
Civilizatia greaca - se petrec si activitati de cult si civice si administratice si
act comerciale toate cu zone specifice. De obicei exista sualitatea dintre acropola si
agora. Acropola e exclusiv zona de cult si agora poate avea asociate fct de cult dar
ele st secundare, agora fiind dominata fie de activitati civic, administrativ fie de
activitati comerciale. In zona religioasa exista acropola si diverse sactuare ale unei
anumite comunitati sau fie a civilizatiei. Restul orasului e dominat de locuire, in
aceasta zona st difuzate si activitati de cult s temple, fct religioasa nu e concentrata
doar in acropola. Locuirea exista in ambele variante: planificata si neplanificata dar
nu i se acorda o atentie deosebita e secundara in raport cu celelalte activitati.
Etruscii - fuctiunea religioasa era una importanta care avea un spatiu bine
determinat si plasat in oras+zonele dinafara orasului pt inhumarea mortilor.
Roma - in cazul imperiului exista o zonificare teritoriala fie ca st sactuare fie
ca st castre , locuirea e si ea proiectata in teritoriu, teritoriul ca asi orasul are o
anumita structura data de predominanta unei activitati. In cazul orasului exsita
forul, spatiu public a carui functiune de reprezentare devine foarte importanta si de
asemenea si functiunea de cult devine importanta si mai exista si fct de comerciala.
Locuirea e zonificata supa comfort, statutul locuitei (domus loc individuala si
locuinta colectiva)
Orasul mediaval - din cauza suprafetei mici multe activitati au tendinta sa se
confunde sau sa fie foarte aproape unele de altale. In cazul Constantinopolului a
existat zona de varf , zona puterii a palatului care isi mentine acest amplasament
de-a lungul timpului,exista o dualitate intre latura religioasa si cea de administratie
civila a oraselor si centrul de putere nobiliar. Unele oras emdievale au cresut dintrun castel sau dintr-o manastire. Structurarea pe parohii da o structura interna
arborecenta orasului. Functiunea comerciala se desfasoara cam peste tot in oras si
de multe ori in spatiile administratiei in pietele principale ale oraselor.
In renastere - st conecpute avand in centru o zona dominanta de obicei de
administratie, ele pastreaza aceasta dualitate intre administratie civila si cea
religioasa. In cazul Romei in renastere aceasta zoa religioasa se grupeaza intr-un
mod foarte clar in zona Vaticanului intr-un nucleu separat de orasul civil de
importanta nu doar urbana ci la scara lumii, e un nucleu care functioneaza separata
de administratia civila si care e atat un nucleu al orasului cat si al lumii cresine in

general. Viata civila se afla de partea cealalta al Tibrului structurata si ea pe parohii.

In cazul pietelor din renastere, ele grupeaza de exemplu Piazza San Marco functiuni
mixte ata administratia civila cat si cea religioasa. Exista la nivelul zonei centrale o
alaturare sau suprapunere intre cele doua tipuri de activitati.
Sec XVI- XVIII exista o confruntare intre puterea laica si cea religioasa, cu cat
statul e mai autoritar cu ata vrea sa isi impuna administratia civila in fata celei
legate de cult. In cazul Parisului, realizarea succesia a mai multor piete regale
reprezinta un fel al puterii centrale de a-si manifesta autoritatea in fata bisericii.
Dpdv al zonificarii in Franta exista tendinta de a domina orasul pin interventii
majore in spatiul public si tendinta de realizarea unor mari ansambluri rezidentiale
extraurbane(Ex Versailles). Alte orase st structurate pe alte principii ex Amsterdam
care e un oras comercial care desi e centru politic dezv lui a fost subordonata
atributului economic. Zonele comerciale st foarte vizibile la scara oraslului. St
Petersbourg oras fondat ca exemplu al puterii, puterea politica e determinanta pt
faptul ca ea le-a creat.
Sec XIX lucrurile se schimba din perspectiva zonificarii functionale, acele
activitati productive ajung odata cu rev ind sa aiba o sacra care le fac as anu mai
poata functiona in cadrul orasluli. Determina o zona a lor: zona industriala. E o
activitate care pana atunci nu isi determinase o zona proprie. Dispare si argumentul
pietii locale. In cazul utopiilor urbane ele st destul de nesegregate functional
deoarece ele trebuie sa functioneze ca niste mari comunitati. Argumentul religios nu
exista iar locuirea e cea care determina puterea, zona administrativa isi pierde din
importanta. St mari zone de locuinte neasociate unei alte zone functionale.
Comertul isi schimba forma de manifestare urbana, ramane in centru, isi mareste
scara si incepe sa functioneze in zone care st numai ale lui (Marile hale de la paris
sau galetiile comerciale) ajung sa fie niste zone urbane in sine dedicate exclusiv
comertului. Parisul Hausmannian isi strustureaza orasul dupa niste principii care ii
erau lui favorabile, amprenta puternica a spatiului public si impartirea civila a
orasului in anonismente care au un model de guvernare propriu e o structura de
zonificare care se suprapune si e independenta de structura de functionala. Nu mai
e structurat pe parohii. In cazul Vienei funztiunea care predomina e zona
administrativa, imperiala. Dpdv al repartizarii in oras a dotarilor care tin de
administratie publica exista doua modele importante: concentrarea activitatilor in
anumite zone ale orasului sau raspandirea in teritoriu, renuntarea la o zona puternic
asociata administratiei pt ca aceasta grupare era vazuta ca fiind autoritarista,
nedemocratica.Modelul dominant in sec XIX e cel al raspandirii zonei adminstrative.
Sex XX zona de cult isi pierde importanta, schemele de zonificare nu mai tin
seama de astructura religioasa a orasului in schimb devin importante zonele
productive di cele de transport ex orasul gradina. Orasuo industrial al sec XX e un
model in care zonificare functionala e ceva asumat si declarat, se afirma foarte clar
ca activitatile care tin de zona industriala trebuie sa fie complet separate de locuire
si locuirea trebuie separata de zona administrativa. City Beautiful aplicarea unor

cheme formale preocupate de imaginea orasului asupra unor orase anonime.

Centrul civic e o inventie a miscarii City beautiful si e interpretarea moderna a
centrului de putere medival dar care intr-o logica democratica in centrul civic st
asociate structuri comunitare, culturale de educatie etc.==> democratie.Se
concentreaza functionarea puterii si societatii. In Miscarea Moderna teoria spune ca
functiunile urbane nu trebuie amestecate, orasul functionalist trebuie sa se
preocupe in mod egal de zona de locuit, de munca si zona de loisir acestea fiind
lagate intre ele de zona de circulatie. Carta de la Atena este documentul care afirma
nevoia zonificarii functionale, avantajelee acesteia si dezavantajele mixitatii. Tipul
acesta de gandire da nastere asezarilor suburbane:centru dedicat comertului si
serviciilor si mai multe cartiere care contin zona de locuire si zone de loisir. In
centrele oraselor exista in anii 50 o tendinta de acordare o importanta mai mare a
zonei de servicii.In zonele periferice ale orasului avem de aface cu generalizarea
locuirii. Un tip de gandire puternic criticat, suburbia rezidentiala care nu cuprind alte
functiuni. in perioada postbelica zonificare poarta si amprente politice ex berlin zidul
perlinului socialism si democratie. Zonificare urbana poate fi determinanta de
argumente care nu au de aface cu functiunea. Centrele monofunctionale dedicate
altor activitati ex Deface Paris zona de birouri. Una dintre temele majore ale
perioadei contemporane e recuperarea centrelor vechi care nu au avut un specific
functional foarte clar, centrul orasului devine o zona fuctionala in sine cu un profil
foarte divers. De asemenea exista interesul pt mixitate functionala care are
potentialul de a face aceste zone sa fuctioneze in toate ipostazele si in oric
emoment.