Referat "Vara" de Lucian Blaga

Apartenenta operei la genul liric, specia literara pastel.

"La orizont- departe - fulgere fara glas/ zvcnesc din cnd n cnd/ ca niste lungi
picioare de paianjen - smulse/ din trupul care le purta./ Dogoare./Pamntu-ntreg
e numai lan de gru si cntec de lacuste./In soare spicele si tin la sn
grauntele/ca niste prunci ce sug./Iar timpul si ntinde lenes clipele/Si atipeste
ntre flori de mac./La ureche-i trie un greier."
Lucian Blaga [1895-1961], poet ardelean, s-a nascut n satul Lancram din judetul
Alba, sat ce poarta-n nume "sunetele lacrimei". Copilaria sa a stat, dupa cum el
nsusi marturiseste, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvntului", deoarece
viitorul poet nu a vorbit pna la vrsta de 4 ani, fiind "mut ca o lebada". Poate de
aceea Lucian Blaga este un "poet interiorizat", cu sufletul plin de satul romnesc,
de muntii si cmpiile spatiului mioritic, care constituie simbolul vesniciei
neamului nostru: "Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat."

"Pastelul este specia genului liric, n care poetul descrie un tablou din natura,
apelnd la imagini vizuale si auditive, precum si la figuri de stil specifice,
exprimndu-si n mod direct sentimentele de dragoste si admiratie pentru
frumusetile naturii".
Pastelul "Vara" face parte din al doilea volum de poezii - "Pasii profetului" [1921]
- n care Blaga ilustreaza o posibila fericire a omului n spatiul rustic, natura fiind
o permanenta sursa de ncntare si bucurie interioara. Poezia "Vara" nu este un
pastel prin care sa fie descris un peisaj din natura, n genul celor create de
Alecsandri sau Cosbuc. Pentru Lucian Blaga natura nconjuratoare este numai un
punct de plecare pentru meditatie, pentru cugetare.
Titlul semnifica anotimpul descris n aceasta poezie, exprimat prin substantivul
nearticulat "vara", care sugereaza un spatiu nelimitat si un timp ncremenit n
arsita dogoritoare.
Structura, semnificatii, limbaj artistic.
Poezia este scrisa n vers liber, ntr-o prozodie moderna, cu strofe inegale ca
numar de versuri.
Desi poetul nu compune un tablou al naturii, poezia "Vara" are cteva elemente
de pastel, mbinnd "imaginile vizuale" cu cele "auditive" si apelnd la figuri de
stil, mai ales la personificari. "Cuvntul-cheie" al poeziei este "dogoare", care
formeaza singur un vers si care este marcat prin izolare, constituindu-se ntr-o
strofa. "Dogoare" este principala caracteristica a anotimpului static, de
nemiscare, sugernd si starea spirituala a eului liric, arsita din sufletul sau.
Spatiul terestru evocat este caracteristic satului si ilustreaza lotodata munca
oamenilor. Substantivele: "pamntul", "lan de gru", "grauntele", "flori de mac"

denumesc elementele ooncrete ale planului terestru, care este nemarginit,

deoarece sc-ntinde pna "la orizont". Imensitatea spatiului este sugerata ,.i de
versul "Pamntu-ntreg e numai lan de gru", care exprima, Inlodata, admiratia
poetului pentru stradania si harnicia oamenilor. Versurile: "n soare spicele si tin
la sn grauntele /ca niste prunci ce sug" evidentiaza armonizarea cerului cu
pamntul, realizata printr-o comparatie personificatoare, implicnd omul, care
simte o beatitudine, fericire a mplinirii depline.
Cuvntul-cheie, "Dogoare", nearticulat pentru a accentua mai expresiv
intensitatea caldurii, precum si detaliile despre ivirea "la orizont", n departarea
cea mai ntinsa pe care o poate cuprinde privirea, a unor "fulgere fara glas" ce
"zvcnesc" ritmic sugereaza tabloul static si arzator al zilelor de vara.
Imaginile vizuale, exprimate printr-o comparatie cu rol metaforic, se completeaza
cu imagini motorii realizate prin verbe care au sens de miscare brusca si
surprinzatoare: "... fulgere tara glas/ zvcnesc din cnd n cnd/ ca niste lungi
picioare de paianjen - smulse / din trupul care le purta".
Timpul curge ncet spre vesnicie, fiind definit printr-o personificare: "Iar timpul si
ntinde lenes clipele / si atipeste ntre flori de mac".
Imaginile auditive sunt ilustrate de "cntec de lacuste" si de tritul greierilor:
"La ureche-i trie un greier", ce se constituie ntr-o muzica ancestrala, cosmica.
Lacustele si greierii cnta pamntului ntreg si timpului oprit n somn din
curgerea lui, amplificnd starea de meditatie si reflectie a poetului.
"Poet profund original si interiorizat, Lucian Blaga percepe natura adnc n
sufletul sau, care este plin de ncntare si beatitudine. Poezia "Vara" este,
asadar, un pastel spiritualizat, o descriere a cadrului realizata cu stari si
sentimente, un peisaj stilizat".

La orizont-departe-fulgere fara glas

zvacnesc din cand in cand
ca niste lungi picioare de paianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pamantu-ntreg e numai lan de grau
si cantec de lacuste.
in soare spicele isi ain la san grauntele
ca niste prunci ce sug.
Iar timpul isi intinde lenes clipele
si atipeste intre flori de mac.
La ureche-i taraie un greier.