Despre adicie

Adicia este un stadiu extrem al abuzului de substane. Adicia este definit ca un comportament
compulsiv, lipsit de auto-control, n ciuda consecintelor negative serioase. Persoana cu
comportament adictiv i focalizeaz treptat atenia spre obinerea, folosirea drogurilor, n ciuda
mbolnvirii, ruperii relaiilor de prietenie, precum i a ratrii n via. Aceasta atitudine poate fi
interpretat greit de ctre familie ca fiind o atitudine de autodistrugere.
Important este riscul crescut al recderilor, chiar i dup o perioada mare de abstinen,
fiind accentuat de 2 factori: stressul i semnalele mediului nconjurator - extern sau intern gndurile intruzive repetitive, de cutare a drogurilor n permanen, ce sunt prezente i n
tulburarea obsesiv-compulsiv.
Studiile imagistice au evideniat activarea mai multor zone cerebrale, cum ar fi: regiunea
cortical prefrontal, nucleul acumbens din striat, i amigdala din sistemul limbic (studii PET i
fMRI).
Studii recente au artat c drogurile determin pe ci directe sau indirecte o cretere a
nivelului de dopamin, prin blocarea receptorilor de dopamin la nivelul striatului, fiind puternic
corelat cu nalarea realizat de consumul de cocain sau metilfenidat. n general, dopamina
este necesar pentru a recompensa aciunea organismului, sau de a sublinia recompensa, ceea ce
ne dovedete dorina acut de recompens, i iniierea adiciei.
Literatura curent sugereaz implicarea a dou sisteme disfuncionale n adicie: partea
anterioar a cingulus-ului, i cortexul orbito-frontal (dou regiuni frontale), cu rol n controlul
comportamentului, i a comportamentului legat de recompens, aceleai zone implicate i n
tulburarea de comportament obsesiv-compulsiv.
Stadiile adiciei
Sunt trei stadii ale adiciei, implicnd un complex psihologic n care fiecare stadiu are un
mecanism neuronal specific.
Primul stadiu este cel al ateptrii, sau al motivaiei pentru consumul iniial, din dorina de
a experimenta noi sentimente, sau de schimbare a strii de spirit printr-o nltare spiritual.
Al doilea stadiu este cel al memorizrii consumului de droguri, consolidat de experiena
trit, prin recompensa data de eliberarea de dopamin ca urmare a consumului de droguri.

Aceasta eliberare de dopamina leag consumul de droguri de procedura de nvatare, prin

producerea plcerii. Acest mecanism de nvare difer de mecanismul de nvare normal prin
implicarea sistemului limbic, invocnd implicarea emoional prin producerea plcerii.
Al treilea stadiu, consta n sensibilizarea sau obinuina, prin efectul propriu al drogurilor
(plcere sau stri disforice), care ncep s determine obinuina. Pentru drogurile ca alcoolul,
nicotina i heroina, plcerea poate fi redus marcat de complicaiile medicale. Dup mai multe
administrri, intervine tolerana din ce n ce mai mare pentru a produce plcerea, dar i senzaia
de ru extrem sau agitaie la lipsa de consum.
Neurobiologia adiciei (dependenei)
Genetica - o mulime de cercetri legate de genetica adiciei sugereaz tendina de a se
moteni (referitor la alcoolism-Cloninger 1999). Aceasta tendin poate rezulta din funcionarea
alterat a genelor, conducnd la alterarea proteinelor cerebrale. Atunci cnd proteinele sunt
anormale, genele sunt anormale i afecteaz i funcia neurotransmitorilor. De exemplu, sinteza
sau metabolismul dopaminei este dependent de aceste enzime. Cantitatea de enzime existent
poate modifica dopamina cerebral. De asemenea, rspunsul dopaminei cerebrale la modificrile
mediului nconjurtor este individual, necesitnd cantiti diferite de dopamina, rezultnd o
funcie anormal a sistemului mesolimbic, ce poate conduce la distorsionarea strii afective, cu
producerea unei cantiti mici de plcere ca urmare unei experiene pozitive, sau a unei cantiti
disproporionate de durere ca urmare a interaciunilor negative. Persoana cu un astfel de defect
genetic poate fi susceptibil n mod special la consumul de cocain pentru a-i crete nivelul de
dopamin cerebral, care este aproape normal.
Chimismul cerebral - Neurotransmitorii sunt mesagerii chimici cerebrali specifici cu
potenial adictiv cert, de exemplu, cocaina se potriveste cu dopamina, pentru c efectul major al
consumului este creterea nivelului de dopamin. Heroina se potrivete cu endorfina, care este
morfina natural a creierului, pentru c heroina mimeaz efectul endorfinei la nivelul receptorilor
specifici. Alcoolul se potrivete cu mai muli neurotransmitori cheie, cum ar fi: serotonina,
glutamatul, GABA, acetil-colina, endorfinele, i multe altele. Dei aciunea este complex,
implicnd mai muli neurotransmitori, cercettorii au artat c exist o cale final comun
pentru substanele ce produc adicie i aceasta este calea dopaminergic (Koob 1998). Aceste
substane adictive ptrund pe ci indirecte n calea dopaminergic crescnd nivelele dopaminei
sau modificnd aciunea dopaminei asupra receptorului. Ceea ce este important, este ca aceasta

cale i ntinde ramificaiile la nivelul lobului frontal, interacionnd cu plcerea, emoia,

memoria evenimentului emoional, precum i abilitatea de a lua decizii legate de evenimentul
emoional.
Sensibilizarea - Persoanele care devin adictive la vrste fragede, i dup o mic expunerea
la substane adictive, au o mare predispoziie genetic, cu o mai mic abilitate de a elibera
cantiti normale de dopamina, sau aceste cantiti eliberate sunt normale, dar sunt degradate mai
rapid dect normal. De aceea, o singur expunere la cocain modific dramatic viaa acestor
persoane, prin creterea rapid a nivelelor de dopamina, deoarece cocaina blocheaz degradarea
acesteia, o desface de pe receptor, i o recapteaz, rezultnd o cantitate mare de dopamina n
spaiul sinaptic, n timp scurt.
Aceste persoane cu deficit genetic de dopamina, au dificulti n experimentarea normal a
emoiilor, iar nlarea produs de consumul de droguri poate constitui prima dat cnd acetia
au putut simi nivelul normal al dopaminei. Aceast cale devine mai activ la consumul de
droguri, de aceea intervine i dorina puternic de consum. Alte substane necesit mai multe luni
pentru a se constitui adicia.
Nivelele crescute de dopamin sunt urmate de o scdere sub nivelul normal al acesteia
dup scurt timp de la consumul de substane adictive.
nvarea emoional - se bazeaz pe sistemul limbic, prin implicarea amigdalei n
reglarea memoriei emoionale nregistrnd semnificaia anterior consumului, aceasta jucnd un
rol n dezvoltarea chimic a dependenei.
Cunoscnd toate aceste ci de aciune precum i modificrile adaptative ale chimismului
creierului, putem nelege de ce terapia clasic poate fi doar parial eficient, iar o resetare
general a activitii cerebrale poate duce la normalizarea acestor deficite i schimbarea vieii
acestor persoane, echilibrnd secreia de neurotransmitori cerebrali. Adiional, trebuie
menionat c aceste persoane necesit schimbarea stilului de viaa i de alimentaie, precum i
integrarea tuturor acestor schimbri.
Neurofeedback-ul n adicii vine s nlocuiasc treptat nevoia de recompensa prin consumul
drogurilor, cu recompensa prin eliberare de dopamina n cadrul procesului normal de nvare,
nlocuind disfuncionalitile din adicii cu procesul fiziologic de autoreglare a functiilor
cerebrale, prin diverse tehnici elaborate i multiple studii clinice de-a lungul anilor (tehnica alfa

introdus de Green 1975, tehnica alfa-teta introdus de Peniston si Kulkosky 1989, tehnica
LENS introdus de Len Ochs 1990 i altele).
De studiul dependenelor, sau adiciilor (de la englezul adiction dependen), se
ocup cteva tiine: psihologia, sociologia, medicina. La hotarul secolului XXI n
baza acestor discipline s-a format o tiin nou, adictologia, care studiaz aa
dependene ca, cea de droguri, de alcool, de tutun, de computer i de jocuri de
noroc, de munc, dar i cele alimentare, de dragoste i de sex, de obiecte i
evenimente.
Comportamentul adicional se caracterizeaz prin tendina de a iei din realitate
prin intermediul strii psihice. Pentru realizarea acestui scop omul i formeaz
preri

personale,

care

pot

deveni

deprinderi,

stereotipuri.

Abaterea i este necesar omului, ns n cazul adiciilor ea devine un stil de via i

omul

cade

capcan.

Problema adiciilor ncepe atunci, cnd tendina de a evada din realitate ncepe s
domine n contiina omului, devine o ideie principal, duce omul la o rupere de
realitate.
Clasificarea

adiciilor

Adicii chimice (farmaceutice) sunt legate de folosirea mai multor substane cu

scopul schimbrii strii psihice: alcool, droguri, tutun, preparate somnifere i
sedative. Formele ne-chimice nclud jocurile computerizate i de noroc (gambling),
dependene emoionale (adicii sexuale i de dragoste), dependen de munc,
adicia

de

cheltuire

banilor,

adicia

relaiilor

multe

altele.

Veriga de trecere dintre adiciile chimice i cele nechimice supra-alimentaia sau

suportarea

foamei

Substanele

adiciilor

Substane
Activitate,

(bulimia
se

mpart

psihoactive

implicare

anorexie
n

urmtoarele

(alcool,

proces

(hobby,

droguri
joc,

munc

nervoas).
tipuri:
.a.m.d.).
.a.m.d.).

Oameni, alte obiecte i fenomene ale realitii din jur, care strnesc anumite stri
emoionale.
Urmri

ale

comportamentului

adicional

Comportamentul adicional schimb relaiile cu persoanele apropiate. Exterior

persoana rmne aceeai, n interiorul lui locuiete o personalitate adicional cu

logica

sa,

cu

emoiile

sale,

cu

vaslorile

sale.

La apariia dependenelor contribuielipsa unor limite concrete dintre membrii

familiei, ce duce la netirea obligaiilor fiecruia dintre membrii familiei. i dac acel
membru al familiei nu este n stare s fac fa obligaiilor pe care le are, de care se
atrn n cel mai contiincios mod, apare senzaia de vinovie, de care persoana
ncearc s scape prin metode adicionale. La toate acestea pot contribui
particularitile personale; traumele psihologice, mai ales cele din copilrie;
ncordarea emoional a mamei, ct timp apare, se transmite ctre copil, lipsindu-l
de simul de siguran; particularitile educaiei din timpul copilriei, care
contribuie la fixarea asupra fricii, complexului de vinovie i de inferioritate.
Mecanismul de fug de realitate arat astfel: metoda aleas de persoan a avut
rezultatul ateptat i s-a ntrit n contient ca o soluie care lucreaz i care asigur
o stare bun. E mult mai uor de repetat din nou i din nou, de exemplu,
consumarea alcoolului n situaii grele. Mai apoi ntlnirea cu greutile, care
necesit luarea unor decizii grele, automat este substituit cu metoda de evadare
de probleme ncercat odat, problema nerezolvat rmnnd pe alt zi. Apare
viaa dubl, care const din viaa normal precedent i viaa cu realizri
adicionale, acest fapt duce la schimbarea hotrrilor, motivrilor i a sistemului de
valori.
Particularitile

comportamentului

adicional

la

vrsta

de

adolescen

Motivul principal al comportamentului adolescenilor, predispui la forme adicionale

de

comportament,

este

fuga

de

la

realitatea

insuportabil.

ns cel mai des se ntlnesc cauze interioare, aa ca retrirea din cauza

nereuitelor colare i conflictele cu prinii, profesorii, colegii, simul de senzaia de
singurtate, pierderea scopului vieii... De la toate acestea adolescentul vrea s
fug, s nbue i s schimbe starea sa psihic, fie chiar i pe un timp, ns n
direcia

potrivit.

Viaa personal, activitatea colar i mediul nconjurtor cel mai des pentru un
adolescent

apar

culori

sumbre,

ntoarse,

monotone.

Acestor copii nu le reuete s gseasc n realitatea din jur nici o sfer de

activitate, care ar putea atrage atenia i s strneasc o reacie emoional. i
doar dup folosirea substanelor psiho-active, ei ajung la simul de ridicare fr a
mbunti

real

situaia.

Ei

sunt

grup,

ei

sunt

acceptai

nelei.

Pe parcurs situaia din micro i macro mediul devine tot mai insuportabil i mai

conflictual. Aa apar dependena i mai mare i respingerea de la autenticitatea

realitii.
Terapia

comportamentului

Contientizarea

de

ctre

adcional
adict

Analiza surselor i participarea

coninutul
persoanelor,

n
i

urmtoarele
sensul

care

direcii:

problemelor

sunt legate

de

sale.
adict.

Lmurirea caracterului coninutului dependenei, inclusiv analiza emoiilor ascunse

de vinovie, ruine, njosire. Analiza strategiei dependenei (control, aprare,
concuren).
Contientizarea faptului, c situaia, n care a nimerit adictul, nu este una ieit din
comun

el

poate

miza

pe

ajutor.

Training emoional, posibilitatea de a compara intimitatea i calitatea emoii;

nvarea adictului s poat analiza trecutul i s regleze contactele interpersonale
neformale cu nelegerea faptului, c el poate primi o susinere emoional real de
la anumite persoane.

Frustare i adicie
Mi-am propus sa abordez problema adictiei, care cred ca afecteaza pe o mare parte
dintre noi. Dat fiind ca este un subiect vast, nu-mi propun sa ating decat aspectele
legate de relatia adictiei cu frustrarea si mecanismele psihice implicate. Mai intai
este necesar sa precizam termenii. Adictia este acea dependenta fata de un obiect,
o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un disconfort major.
Aceasta poate merge de la adictia fata de anumite alimente, pana la adictia fata de
alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer sau internet. Frustrarea
este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza
satisfactie. Una dintre modalitatile comode de a rezolva frustrarile o constituie
gasirea unor substitute cat mai ieftine pentru placerile de care te simti privat,
pentru ca nu-ti poti permite costurile necesare satisfacerii lor. Desigur, frustrarea
apare adesea in viata noastra, ba chiar este necesara in anumite cazuri pentru
dezvoltarea noastra, atat ca indivizi, cat si ca societate. As indrazni sa afirm ca in
istoria omenirii, frustrarea a fost unul dintre motoarele principale ale evolutiei, de la
omul primitiv care a inceput sa-si fabrice unelte pentru a-si procura hrana si cele
necesare traiului, pana la omul modern care fabrica masini, telefoane, calculatoare,

etc., pentru a avea un standard de viata mai bun. Pe de alta parte au fost si
perioade de foamete si lipsuri, care au produs maladii precum ciuma si holera,
cauzand moartea unor populatii intregi. Cand o persoana intelege necesitatea
frustrarii si o accepta, daca aceasta nu-i pericliteaza viata, are un caracter
adaptativ, fiind o premisa a dezvoltarii sale. Masura acceptarii frustrarii depinde de
structura personalitatii si de experienta de viata a fiecaruia, radacinile aflandu-se si
undeva in copilarie. Un copil care a fost invatat gradat cu diverse frustrari, in doze
suportabile, va accepta frustrarea mai usor decat unul caruia i s-a oferit totul de-a
gata, nu i s-a refuzat nimic, sau decat un copil care a fost frustrat foarte mult si
brutal, ajungandu-se pana la lipsa hranei, a medicamentelor, jucariilor, etc. Poate ca
nu intamplator incidenta drogurilor este mai puternica in randul tinerilor care provin
din familii foarte bogate sau foarte sarace. Astfel sunt persoane care sunt
predispuse la dependenta de anumite lucruri care le provoaca placere, datorita
gradului redus in care suporta frustrarea si gestioneaza relatia cu aceasta. Din
pacate, varsta la care incep sa se manifeste aceste dependente este undeva in
perioada adolescentei, cand nu exista suficienta maturitate si discernamant pentru
a evalua consecintele ulterioare ale acestui comportament. La asta se adauga
atitudinea unora dintre parinti, fireasca pe de o parte data fiind ingrijorarea lor, care
interzic adolescentului accesul la aceste surse de placere, fara sa ofere in schimb
acestuia suport suficient sau alte lucruri care sa le abata atentia de la factorii de
risc (tutun, droguri, computer, alcool, etc.). Un alt context care favorizeaza aparitia
si dezvoltarea adictiei este neglijenta unor parinti, datorata lipsei de timp sau altor
factori, adolescentul atunci avand la indemana toate tentatiile oferite de catre
anturajul acestuia sau de catre sursele de informare mass-media (Tv, internet, filme
etc.), fara a fi insotit de catre o persoana matura care poate discerne sau pune
limite cu blandete si fermitate in acelasi timp. Aici deschid o paranteza referitoare la
contextual social din prezent si la explozia informationala cu care ne confruntam.
Acum, in Romania exista peste 10 posturi de Televiziune cu acoperire nationala,
care emit aproape nonstop, situatia fiind asemanatoare si in privinta posturilor de
radio. In urma cu 4 ani am participat la realizarea unui studiu de audienta TV, in
calitate de operator de interviu si am constatat ca durata medie de vizionare a
emisiunilor TV este de circa 7-8 ore pe zi, la un esantion reprezentativ pentru
populatia

Romaniei.

Dar

schimbarea

cea

mai

radicala

priveste

domeniul

computerelor si mai ales al Internetului. Rapida dezvoltare tehnologica si

diversificarea serviciilor in domeniu au facut ca astazi aproape o treime din familiile

ce locuiesc in capitala tarii, Bucuresti, sa aiba in folosinta un computer, iar accesul
la Internet sa fie din ce in ce mai dorit de catre cei care folosesc computerul. Al
doilea aspect pe care il abordez se refera la asa numita societate de consum.
Folosesc termenul de consum in sens larg, de la consumul la propriu al unui
aliment, pana la consumul oricarui produs sau serviciu, cum ar fi consumul de massmedia sau consumul produselor de arta. Consumatorul de astazi din Romania este
dotat in primul rand cu o telecomanda (cum am mai spus, circa 7-8 ore pe zi, cat
durata medie de somn), adica are acces liber la informatie, fiind bombardat zilnic cu
zeci de jurnale de stiri din care afla ce grozavii s-au mai petrecut pe Pamant si cu
sute de reclame, care il indeamna sa consume, de la detergent la pampersi. Imi
vine acum in minte o secventa dintr-o reclama la un hypermarket, in care se spune:
aici gasesti tot ce-ti doresti. Oare intreaga planeta a devenit un imens
hypermarket? Pe mine denumirea asta ma duce cu gandul la hipertrofie. De fapt, iei
un carucior, intri ca intr-un oras imbelsugat cu sute de strazi, te plimbi printre mii de
rafturi, iar prin fata ochilor iti defileaza sute de mii de produse care asteapta sa fie
cumparate si tot felul de superoferte, care mai de care mai tentante. Si te
grabesti, fiindca traim in vremea in care timpul inseamna bani, vezi mult, cumperi o
mica parte si pleci. Nimic mai firesc. Nu stiu insa cum ramane cu dorinta, amintita in
reclama. Rareori se intampla sa-ti doresti in mod special ceva si sa vii doar pentru
acel lucru. Am impresia ca ceva din dinamica dorintei face ca atunci cand foarte
multe lucruri potential dezirabile sunt la indemana ta, dorinta ta pentru ceva anume
sa se diminueze mult. Pe acest fond, acum face figura pentru mine problema
alegerii, care constituie un moment important al contactului autentic cu sine si cu
ceilalti, precum si o premisa a maturizarii Eului. In ultima perioada s-au relativizat
mult valorile si criteriile de apreciere ale acestora, astfel incat reperele sunt din ce
in ce mai instabile. Poate ca era fireasca dizolvarea anumitor dogme morale,
religioase si culturale, care ingustau campul constiintei. Individul de astazi este mai
liber, are mai multe orizonturi deschise, dar adesea este si mai dezorientat. Sau mai
bine zis in termeni Gestalt figurile nu mai pot fi desprinse atat de usor de fond si
atunci alegerea este mai dificil de facut. In acelasi timp, sunt promovate modele
valorice de conjunctura, in special in mass-media vizuala, care are cel mai puternic
impact asupra publicului. Emisiunile TV sunt pline de vedete, dornice de a-si etala
valoarea, iar oamenii care au intr-adevar valoare (scriitori, savanti, artisti) au

aparitii sporadice si la ore nepotrivite. Iar privitorul are de ales dintre vedete din
sport (mai ales fotbalisti), din lumea show-bizului, oameni de afaceri, comedianti,
politicieni si, mai nou, s-a incetatenit termenul de vedeta de televiziune. Nu
doresc sa fac un proces de intentie mass-mediei, fiecare post de televiziune
urmarindu-si propriul interes, adica sa aiba o audienta cat mai mare. Cred ca
responsabilitatea se afla deopotriva si la celalalt capat al telecomenzii, la
telespectator, care nu mai are rabdare sa vada sau sa asculte lucruri importante,
se muta de pe un post pe altul, in dorinta de a consuma cat mai mult si mai
repede din ceea ce i se ofera. Poate ca de aceea fast-food-urile au cunoscut o
dezvoltare atat de rapida in ultimii ani. Daca s-a spus ca sec. XX a fost secolul
vitezei, iar cineva a indraznit sa afirme ca sec. XXI va fi religios sau nu va fi deloc,
eu risc sa spun ca, in ritmul asta, sec. XXI va trece neobservat, astfel ca urmasilor
nostri s-ar putea sa li se para ca nici n-a fost. Serios vorbind, dictonul latin carpe
diem (traieste clipa) s-ar putea transforma in ceea ce Mircea Eliade, istoricul
religiilor, descria in anii 30, ca pe o inlocuire a faptului de a trai in lume cu faptul de
a fi trait de lume, de evenimente. Individul nu-si mai alege propriul mod de viata, ci
devine o frunza in bataia vantului. Imaginea pe care o am este aceea a unui om
care este impins si tras de tot felul de lucruri din jurul sau, mai degraba decat sa se
miste in armonie cu acestea. In consecinta, in contextul actual, pentru persoanele
predispuse catre adictie, este destul de dificil sa faca fata atator ispite, iar
interdictia nu cred ca este varianta cea mai eficienta in asemenea situatii, fiindca
duce la cresterea dorintei si doar amana pentru un timp problema. Eu nu m-am
putut abtine sa scriu ce cred. Voi va puteti abtine?Autor: Beches Viorel,
psihoterapeutbechesviorel@yahoo.comSursa: Revista PsihoLife

1. Introducere
Spatiul mediat de calculator, pe care l-am numit spatiu virtual a evoluat pana la punctul in care
este mai mult decat suma microcipurilor si a firelor de legatura. Este o entitate socio-psihologica
ce are o magnitudine a complexitatii, subtilitatii si a adaptabilitatii cu nimic mai putin sofisticata
decat a lumii reale in care se manifesta.
In multe din mediile de pe Internet utilizatorii sunt foarte captivati de viata virtuala, si manifesta
dorinta de a petrece din ce in ce mai mult timp conectati cu ajutorul calculatorului, asta ducand
uneori la neglijarea vietii personale si socio-profesionale.

Utilizatorii care manifesta o dependenta de calculator si de Internet au dificultati in a verbaliza

motivele precise care duc la adictia lor. Ceea ce acapareaza activitatea si timpul nu este camera
de chat, e-mailul, blogul, forumul de discutii sau jocul pe calculator, ci dinamica interna,
inconstienta, pe care aceste medii o declanseaza. O persoana poate foarte usor sa identifice
nevoile constiente in jurul carora se organizeaza motivatiile lor. Ceea ce duce la dependenta si
pasiune apropiata de obsesie este o nevoie inconstienta. Activitatea adictiva se adreseaza unei
dorinte intense, de cele mai multe ori inconstienta. Cand un individ isi trateaza nevoile prin
suprimare, ignorare sau diversiune acesta este prins intr-un cerc vicios de implinire superficiala.
Rezultatul poate fi o fixatie patologica si dependenta. Intr-un cadru sanatos, realizarea constienta
a dorintelor si nevoilor conduce la un eu mai solid, mai bine integrat. In schimb, in cadrul
patologic al dependentei, eul devine mai slab, si mai fragmentat.
Preocuparea specialistilor in sociologie, psihologie si psihanaliza a venit ca un rezultat natural al
observatiilor legate de comportamentele daca nu patologice cel putin neplacute ale unora dintre
utilizatorii de calculator si internet. Trecand peste simpla observare a fenomenelor care se petrec,
oamenii de stiinta au studiat psihodinamica individuala si au cautat o explicatie psihanalitica a
dependentei, a agresivitatii, a dezinhibitiei si a multor altor componente psihice ale prezentei si
activitatii indivizilor in spatiul virtual.

2. Aspectele de baza ale experientei spatiului virtual

Senzorialitate redusa Comunicarea mediata de calculator permite un contact minimal cu
celalalt. De cele mai multe ori singura manifestare a prezentei celuilalt sunt mesaje text, care
apar pe monitor, in fereastra de chat sau in e-mail. Videoconferinta permite un contact vizual,
imaginea-portret a celuilalt aparand pe ecranul calculatorului, si vocea acestuia auzindu-se in
boxe. Elementele care il compun pe cel de la capatul celalalt al firului comunicarii sunt o parte
dezasamblate (chip, voce, care nu mai apartin de o fiinta umana aflata in spatiul tau fizic, ci
parvin prin intermediul echipamentului electronic), sau ignorate complet (postura, miros, gust,
limbaj corporal). Aceasta alterare a informatiei primite de la celalalt pe cale senzoriala modifica
foarte mult modul in care partenerii de conversatie se percep si se reprezinta unul pe ceilalalt.
Textualizare Multe din interactiunile mediate de calculator se fac prin text. Comunicarea este
bazata in exclusivitate pe cuvinte scrise. Cand doi sau mai multi utilizatori folosesc canalele de
chat, ei vorbesc intre ei scriind si citind. O mare parte din informatia care ar proveni pe cale
nonverbala intr-o confruntare fata in fata este decartata. Asta duce la o comunicare mai eficienta
in situatiile in care semnificatiile verbale sunt de o importanta mai mare, si la o comunicare
alterata in conditiile in care ar fi necesar ca interactiunea sa permita comunicarea emotiilor.
Flexibilitatea identitatii lipsa indiciilor din interactiunea fata in fata are un impact major asupra
felului in care indivizii isi percep propria identitate, si pe a celorlalti. Comunicarea exclusiva prin
text iti ofera optiunea de a exprima numai anumite parti din identitatea ta, sa iti asumi identitati
imaginate sau dorite, sau sa ramai complet anonim, invizibil. Unii indivizi folosesc asta petru a
pune in act anumite nevoi si dorinte neplacute, foarte des abuzand de alti utilizatori. Altii o
folosesc pentru a putea fi sinceri si deschisi despre niste aspecte personale pe care nu le-ar putea
discuta intr-o intalnire fata in fata.

Perceptie alterata spatiul virtual, mediat de calculator are anumite proprietati care fac ca
experienta sa sa se asemene mai mult cu un proces primar decat cu unul secundar. Experienta
mediata de calculator sfideaza regulile conventionale de timp, spatiu si logica. Ea permite
concentrarea mai degraba pe semnificatii subiective, permitand intr-o foarte mare masura
eliminarea liniei obiectivului, sau a rationalitatii.
Uniformizarea statutului personal pe internet simbolurile statutului si ale puterii devin
invizibile, irelevante. Fiecare are oportunitatea de a se face auzit si vazut, de a manifesta
comportamente diverse, reactia individuala obisnuita la autoritate fiind in cadrul comunicarii de
acest tip un parametru sters, acoperit de multiplele identitati pe care si le asuma participantii.
Informatia legata de statut si autoritate este inhibata in procesul de reducere a reprezentarii
individului ca suma de mesaje text, fotografie, eventual voce.
Transcenderea spatiului distantele fizicale intre indivizi devin irelevante in spatiul virtual.
Locatia participantilor este perceputa in mod abstract, singura cerinta fiind aceea de a se afla in
fata unui calculator. Asta permite asocieri si formari de grupuri intr-o maniera mult mai flexibila
decat in spatiul real. Indivizii care in orasul in care locuiesc sunt izolati si nu au interese comune
cu semenii lor pot foarte usor sa isi gaseasca pe internet cei mai potriviti si mai placuti
companioni, sa capete un sentiment de apartenenta imposibil de capatat in alta maniera. Asta se
poate transforma intr-un dezavantaj pentru persoanele cu probleme de socializare, ducand la
accentuarea izolarii si la minimizarea contactelor in viata reala.
Flexibilitate temporala In comunicarea prin mesaje text timpul dintre manifestarile indivizilor
devine o variabila lasata la latitudinea lor. Reactia imediata la un mesaj nu este o cerinta
obligatorie, ca in confruntarile fata in fata, raspunsul putand sa apara la cateva secunde, minute
sau chiar ore si zile. Aceasta alungire a timpului scurs intre schimburile de mesaje ofera sansa
unei reflexii mai indelungate asupra a ceea ce vrei sa transmiti si compunerea unui mesaj mai
elaborat cu posibilitati mai mari de expresie, dar si de disimulare. Pe de alta parte, timpul scurs in
asteptarea unui raspuns la un mesaj devine spatiu de proiectie, de anticipare, poate sa declanseze
indoieli, anxietati si frustrare.
Multiplicitate sociala pe internet un individ poate sa sustina mai multe interactiuni in acelasi
timp. Poti sa ai 4 ferestre de chat deschise, sa raspunzi la un email sau sa publici intrari pe un
blog in acelasi cadru temporal. In plus, varietatea de posibilitati este mult largita. Folosind un
motor de cautare poti foarte repede sa gasesti sute de spatii interesante, care corespund nevoilor
si intereselor tale, si sa le accesezi pe toate in aproximativ acelasi timp. Abilitatea de a trece in
revista o astfel de multitudine de posibilitati amplifica un fenomen interpersonal foarte cunoscut
in psihanaliza si anume transferul. Utilizatorul va actiona in conformitate cu motivatii
inconstiente in selectarea prietenilor sau a dusmanilor. Acest transfer ne ghideaza spre un tip
specific de persoane care acceseaza emotii si nevoi inconstiente.
Inregistrarea datorita faptului ca majoritatea interactiunilor de pe internet se desfasoara in mod
text, conversatiile pot fi inregistrate si stocate. In felul asta, relatia este documentata, si poti in
orice moment sa revezi ceea ce s-a spus. Desi este tentant sa crezi ca textul salvat este o
inregistrare obiectiva a unei componente a relatiei, este fascinant sa observi cum se modifica
reactiile noastre in timpul diferitelor sesiuni de recitire a lor. Posibilitatea de a inregistra
conversatiile are si dezavantaje: constienta faptului ca tot ceea ce spui poate fi inregistrat te poate
face sa devii anxios, hiper-prudent, si chiar paranoic. Nu stii niciodata cine are acces la bucatile
de conversatie la care ai participat, cine te poate observa retroactiv si ce poate afla despre tine.

Intreruperea mediului O proprietate foarte importanta a comunicarii mediate de calculator este

ca aceasta poate fi intrerupta din motive tehnice. Calculatorul poate sa devina nefunctional,
conexiunea la internet se poate intrerupe sau poate sa functioneze la parametrii foarte slabi
calitativ, uneori fara nici un semnal. Importanta este aici reactia utilizatorului fata de aceste
intreruperi, cand se pot manifesta semnele dependentei fata de internet, si ale relatiei
transferentiale cu calculatorul. De asemenea, in cazul in care un raspuns intarzie sa apara
deschide portile proiectiilor si a fantasmelor anticipative, a anxietatilor si a frustrarii. Maniera in
care utilizatorii de calculator si de internet experimenteaza situatia de a se putea baza pe
functionarea componentelor electronice, pe predictibilitatea functionarii calculatorului si
posibilitatea de a depinde de el ne ofera indicii importante despre psihodinamica individului
respectiv.
3. Regresia
Toate elementele trecute in revista mai sus sunt cauze ale unor comportamente sociale specifice
spatiului virtual. Termenul psihanalitic care impacheteaza fenomenele petrecute cu utilizatorii
patologici ai spatiului virtual este acela de regresie. Proiectiile, posibilitatea de a jongla cu
identitatile, lipsa de fizicalitate a celor cu care interactionezi duce la activarea unor procese
arhaice si la adoptarea unor atitudini cu o accentuata componenta inconstienta. Norman Holland
a clasificat aceste comportamente regresive in trei categorii: Inflacararea, flirtul si generozitatea.
Inflacararea duce la augmentarea peste masura a unor conflicte, la folosirea unui limbaj
nepermis si inutil de agresiv. Partenerii de chat ajung sa se certe si sa se loveasca verbal cu o
intensitate mult mai mare decat cea la care s-ar fi ajuns intr-o cearta in spatiul real.
Flirtul de asemenea capata pe internet proportii respectabile. Indivizii abordeaza sexualitatea
mult mai deschis decat ar face-o in orice alt spatiu social, isi fac propuneri si cereri directe.
Pudoarea, prezenta in viata reala, devine o amintire stearsa cand persoana se afla pe internet, si
unii se dezgolesc, fara sa manifeste retinerile lor uzuale, trimitand poze nud partenerilor de flirt.
Generozitatea capata si ea o amploare mult mai mare in cadru virtual. Indivizii sunt gata sa
raspunda oricarui strigat de ajutor, depun eforturi considerabile de a rezolva problemele care le
sunt prezentate in spatiul virtual, desi in viata reala manifesta un comportament individualist,
retinut si zgarcit. O alta fateta a generozitatii este deschiderea. Indivizii isi marturisesc unii altora
detalii pe care le credeau secrete, devin exhibitionisti si pun la dispozitia publicului jurnalul
intim, in pofida faptului ca nu cu mai mult de cateva luni inainte, ascundeau varianta nonelectronica a acestuia cu cea mai mare grija, ferind-o de ochii celor mai apropiati. Norman
Holland explica aceasta dezinhibitie prin faptul ca indivizii se gandesc la calculatorul lor ca fiind
mai mult decat o masina, ca fiind ceva mai apropiat de o persoana reala. Tendinta umana de a
antropomorfiza elementele din jurul nostru se poate observa in multe cazuri. Oamenii dau nume
masinilor lor, le atribuie emotii, au diferite sentimente fata de ele cand devin nefunctionale sau
sunt nevoiti sa le instraineze sau sa le schimbe. Faptul ca utilizatorii isi trateaza calculatorul ca
fiind un partener, un prieten, sau poate un dusman este vizibil la mai multe nivele. In termeni
psihanalitici acest fenomen se numeste transfer.

Oricine se uita pe Google, va vedea ca informatiile privind acest concept sunt enorme; eu am
vazut 214.000.000 referinte care, desigur, pot da o imagine asupra preocuparii de care se bucura
stilul de viata din partea multor discipline.

Simplu spunand, stilul de viata se refera la felul in care traim. Dac dezvoltam putem spune ca
stilul de viata se refera la principalele domenii ale vietii noastre: munca, viata de relatie, felul in
care ne petrecem timpul liber, cum ne petrecem timpul in general si cum ne cheltuim banii.

Poate ca nu ar exista aceasta preocupare daca nu am trai intr-o lume in care tentatiile sunt foarte
mari si variate, in care consumerismul este evident si in care raportul intre presiunea intre a te
adapta acestei lumi si a-ti crea propriul sistem de valori antreneaza, pana la urma, identitatea.

Sigur, se poate spune ca dintotdeauna oamenii au fost diferiti: unii sunt foarte echilibrati, traiesc
moderat, sunt sobri, altii, dimpotriva sunt inclinati catre excese, catre comportamente lipsite de
control de sine, ducand o viata pe muchie de cutit, fiind expusi la consecintele riscului pe care
rareori si le asuma constient. Totusi, modernitatea si postmodernitatea a adus cu sine o oferta
nemasurat de larga tentatii de orice fel, orice fantasma aproape ti se poate realiza care
antreneaza, in mod implicit, comportamente nemasurate, excese cu consecinte, adesea dramatice,
asupra sanatatii mentale si fizice.

Organizatia Mondiala a Sanatatii include in clasificarea violentei si violenta fata de sine,

considerat ca un comportament autodistructiv. Din aceasta perspectiva excesele, lipsa de control,
de rationalitate si, in ultima instanta, de responsabilitate fata de sine, poate fi considerata ca o
forma
de
violenta.
Astfel, pe langa formele de comportamente adictive de moda veche alcoolul, tutunul,
jocurile de carti au aparut astazi forme noi sau forme modificate: adictia fata de droguri, de
shopping, de sex, de internet, sporturi extreme, extremisme politice, fanatisme, munca etc. Este
greu s rezisti intr-o lume in care criteriile, valorile nu se stabilesc dinafara, ci sunt stabilite din
interior. Esti liber, ti se spune, sa faci ce vrei, sa alegi, dar suporti consecintele. De aceea, este
mai important ca oricand sa te cunosti, sa reflectezi asupra ofertei, asupra ispitelor vietii, pentru a
trai echilibrat, cu masura.

Comportamentele compulsive, cele care apar cand nu te mai poti impotrivi dependentei fata de
ceva - dependenta poate aparea fata de orice - sunt cele care afecteaza viata unui individ in toate
dimensiunile
ei.
Nelinistile identitare ale vietii in lumea in care traim isi pot gasi adesea alinare in droguri, prin
care ne alteram eul, devenind altcineva, cineva suportabil, dar oricum altcineva. De ce oare sau
ce ne lipseste, ce nu merge bine cu noi, incat sa nu mai vrem sa fim noi insine? Aceasta este o
problema a identitatii care macina societatea de astazi.

Un sociolog francez, Alain Ehrenberg, a incercat sa calce pe terenul complicat si plin de

ambiguitati al psihiatriei moderne, in incercarea de a da o definitie a comportamentelor adictive.
El sustine ca individul modern se confrunta astazi cu o serie de dificultati specifice societaii
moderne, cele care genereaza depresie, neliniste, indecizie. Dependenta, pentru el, nu sunt decat
noi stiluri de viata, care insa nu duc la echilibrul persoanei, ci la instrainarea de sine si la
tulburari identitare. Este greu de trait. Dar, a apela la adicii pentru a traversa viata este un mod
prin care ne recunoastem slabiciunea.

Drogurile si sexul, spun comportamentalistii, sunt cele doua mari adictii ale modernitatii. A te
opune mainstream-ului inseamna dezvoltarea unei folozofii personale privind viata - central fiind
stabilirea unui sistem de valori - a unui control de sine si a unei imunitati fata de excese si
comportamente
nesanatoase.
Stilul de viata este ceea ce ne indica ca indivizi responsabili fata de propria noastra viata. El este
simptomatic pentru sistemul nostru de valori. Aurora liiceanu

De fiecare data cand auzim acest cuvant ne gandim la droguri, alcool, tutunscapand din vedere
faptul capana la urma orice lucru poate da dependenta, intr-o mai mica sau mai mare masura:
de la munca, sex, coca-cola pana la ideea de a fi o mama perfecta.
In literatura de specialitate se foloseste des termenul de adictie, probabil preluat din limba
engleza (limba in care sunt scrise cele mai multe articole si studii). Daca ne vom uita intr-un
dictionar englez roman vom descoperi ca addiction poate fi inclinatie, patima, narav,
dependenta, pe cand daca ne uitam intr-un DEX aflam ca termenul adictie insemna doar
dependenta fata de un drog, cu tendinta cresterii progresive a dozelor, iar daca vom cauta
termenul dependenta tot DEX-ul ne arata ca inseamna situatia de a fi dependent; stare, raport
de subordonare, iar din punct de vedere medical stare de intoxicatie cronica rezultand din
absortia repetata a unui drog sau medicament si care se manifesta prin nevoia de a continua
aceasta absortie.

Insalucrurile in realitate nu stau chiar asa, caci nu numai substantele chimice pot crea
dependente omului. in dorinta noastra de a face fata vietii si de a ne descurca, de a fi plini de
succes, de a fi buni, chiar cei mai buni, ne gasim diverse metode pentru a ne lupta cu stresul
zilnic.
Ne creem metode cat mai creative pentru a ne lupta cu lucrurile mai putin placute din viata
noastra. Folosim des dependenta pentru a face fata fricii noastre interioare de singuratate, de
inutilitate, fricii ca nu suntem suficient de buni ca oameni sau in ceea ce facem. Caci, uneori,
oricat de plini de succes si glorie am fi, simtim in sufletul nostru aceste lucruri. Orice lucru, chiar
si bun, daca este folosit in exces determina depedenta.
Se stie ca mancarea poate da depedenta; daca la inceput o folosim de placere, caci este o placere
sa mananci ceva bun, tindem in timp sa o folosim tot mai mult atunci cand suntem stresati sau
nemultumiti, in dorinta de a regasi acea senzatie de placere, care parca ne aduce si un strop de
liniste. Doar ca, in timp, avem nevoie de tot mai multa mancare, caci ne dorim sa obtinem acea
mica placere de fiecare data cand viata ne incearca si ne suprasolicita. si sa nu uitam ca pentru
multi oameni mancarea poate fi un substitut pentru companie (tasteful friend).
Incercam sa ajungem la fericire luand-o pe scurtaturi si carari necunoscute, fara sa ne gandim ca
asa este posibil sa ajungem intr-o fundatura mai repede! Cu cat o persoana este mai creativa, dar
nu stie sa-si foloseasca aceasta creativitate intr-un mod productiv, cu atat este mai predispus sa
dezvolte adictii. Cu totii avem acest potential de a dezvolta adictii, caci cu totii suntem fiinte
creative si incercam sa facem fata micilor si marilor incercari ale vietii. Uitati-va mai bine in
viata d-voastra si veti observa ca ati dezvoltat mici depedente, care uneori pot fi foarte usor
punctul de plecare al unor mai mari depedente.
Nu trebuie sa ne pierdem curajul si sa ne resemnam in fata acestor depedente, caci asa cum
creativitatea poate duce la dezvoltarea lor, tot ea ne ofera si solutii pentru indepartarea
pericolului. si cu cat se actioneaza mai devreme, cu atat sansele sunt mai mari, iar aceasta
creativitate poate fi folosita in folosul nostru propriu. Intotdeauna preventia a avut rezultate mai
bune decat vindecarea in sine.

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Ce se poate face deci in acest sens?
Ce se poate face deci in acest sens?Sus
In primul rand trebuie sa aflam posibilele depedente prezente in viata noatra, si acest lucru nu
se poate face decatadmitand, mai intai de toate, ca avem acest potential, ca nimeni nu este
scutit de acest pericol; si apoi, avand curajul de a ne uita in interiorul nostru ca sa descoperim
lucruri de care nicicand n-am fost constienti, lucruri bune si utile, pe care uneori le folosim, desi
habar nu avem ca le detinem; lucruri bune care insa uneori pot genera aceste depedente, daca
sunt folosite in exces.
Darne putem dezvolta modalitati prin care sa luptam impotriva acestor depedente, putem

invata, de fapt, cum sa ne folosim creativitatea intr-un mod productiv, care sa fie in folosul
nostru.
Cum in spatele fiecarei adictii se ascunde lupta cu un lucru neplacut al vietii, renuntarea brusca
la acea adictie duce la confruntarea cu tot ceea ce a fost ignoratsi ascuns in spatele adictiei,
determinand anxietate si intrebarea Cum vom face fata acum stresului?
Pentru astfel de situatii (si nu numai) exista psihoterapia, caci ea ne poate ajuta sa ne dezvoltam
abilitati de a folosi aceasta creativitate in folosul nostru si al celorlalti, caci sa nu uitam ca
depedentele noastre ii afecteaza si pe cei de langa noi deopotriva. Ei sunt primii care ne atrag
atentia asupra faptului ca am luat-o pe un drum gresit.
Darce forma de psihoterapie ar fi cea mai buna in astfel de situatii?
Cu greu se poate raspunde exact la aceasta intrebare, caci psihoterapia, in general este spre
folosul oamenilor, si cum oamenii sunt diferiti intre ei si au stiluri diferite, ceea ce i se potriveste
unuia, nu i se potriveste si altuia. Existand forme multiple de psihoterapie oamenii au de unde
alege. Orice forma de terapie te poate ajuta, atat timp cat tu simti ca ti se potriveste, ca ai un
sentiment de confort, ca ai stabilit o relatie terapeutica eficienta cu terapeutul tau, ca-l simti
alaturi de tine si ca ceea ce faci te va ajuta sa cresti, sa te dezvolti ca om. Sa simti ca construiesti
ceva pentru tine, dar si pentru ceilalti.
Uneori este nevoie nu numai de terapie individuala, ci si de cuplu, de familie, terapie de grup,
alaturi de folosirea altor activitati care sa ne ajute sa ne desprindem de depedenta noatra si sa
trecem peste anxietatea separarii (tehnici de relaxare, activitati recreative, sportive, etc), caci
uneori suntem atat de deprinsi cu depedenta noatra, incat nu ne putem imagina cum ar fi viata
fara ea si pentru ca in aceasta legatura sunt implicati si cei din jurul nostru (partener,
familie).Nu este un proces usor, cere multa energiepe masura creativitatii noastre! Dar
intotdeauna merita sa faci ceva pentru tine si pentru cei din viata ta!Niciodata o cutie intreaga de
ciocolata nu este la fel de gustoasa, ca o singura bucatica!
Darce forma de psihoterapie ar fi cea mai buna in astfel de situatii?
Cu greu se poate raspunde exact la aceasta intrebare, caci psihoterapia, in general este spre
folosul oamenilor, si cum oamenii sunt diferiti intre ei si au stiluri diferite, ceea ce i se potriveste
unuia, nu i se potriveste si altuia. Existand forme multiple de psihoterapie oamenii au de unde
alege. Orice forma de terapie te poate ajuta, atat timp cat tu simti ca ti se potriveste, ca ai un
sentiment de confort, ca ai stabilit o relatie terapeutica eficienta cu terapeutul tau, ca-l simti
alaturi de tine si ca ceea ce faci te va ajuta sa cresti, sa te dezvolti ca om. Sa simti ca construiesti
ceva pentru tine, dar si pentru ceilalti.
Uneori este nevoie nu numai de terapie individuala, ci si de cuplu, de familie, terapie de grup,
alaturi de folosirea altor activitati care sa ne ajute sa ne desprindem de depedenta noatra si sa
trecem peste anxietatea separarii (tehnici de relaxare, activitati recreative, sportive, etc), caci
uneori suntem atat de deprinsi cu depedenta noatra, incat nu ne putem imagina cum ar fi viata
fara ea si pentru ca in aceasta legatura sunt implicati si cei din jurul nostru (partener, familie).
Nu este un proces usor, cere multa energiepe masura creativitatii noastre! Darintotdeauna

merita sa faci ceva pentru tine si pentru cei din viata ta! Niciodata o cutie intreaga de ciocolata
nu este la fel de gustoasa, ca o singura bucatica!
Articol scris de Dr. Simona Maria Diaconu

Termenul adicie vine din latinescul addictus care se refer la un obicei vechi, prin care un
individ era dat n sclavie, deci etimologic, adicia se refera la o stare de sclavie. Dar, evident c
nu aceasta este inta original a subiectului care este sclavul obiectului su... fie tutun, alcool,
alimente, droguri, etc.
Scopul fundamental al comportamentului adictiv este debarasarea de afecte, descrcarea
de afecte. Chiar i n cazul consumului de droguri, nu dorina de a-i face ru este scopul
principal, ci, dimpotriv, este sperana de a face suportabile dificultile resimite ca
stressante ale vieii cotidiene. Putem spune deci c prin adicie se ncearc debarasarea ct mai
repede de orice fel de sentiment de angoas, de furie, de culpabilitate, de tristee, care aduc
suferina, chiar de sentimente aparent plcutesau exicitente, care sunt ns trite incontient ca
interzisw sau periculoase. Aa apare compulsia adictivn faa oricrei suferine psihice. Pe
scurt, dependena implic ntotdeaunaun amestec de plcere i durere.
Puterea adiciei este crescut n aceea c ea este ntotdeauna un rspuns la o suferin
psihic din trecut (adesea din copilrie) i c, asemenea tuturor simptomelor de ordin
psihologic, ea se dovedete a fi o tentativ infantil de a se ngriji. Astfel, la baz, adicia este
mai degrab o soluie psihosomatic dect o soluie psihologic la suferina psihic.
Dependena este un element intrinsec al condiiei umane. ncepem prin dependena de
universul mam-sn, continum prini n menghin de o serie de dependene, chiar dac nu
suntem totdeauna contieni de acest lucru, n sensul c natura uman caut s triasc in
conformitate cu standardele socio-culturale n care se scald. Suntem deci toi dependeni i
supui unor serii de idealuri colective, care stau la baza oricrui contract social. Dependena
este destinul nostru, ca i lupta nentrerupt i inuman pe care o ducem mpotriva ei, pentru a
ncerca s-i scpm. (Joice McDougall)

Cred c nu o dat ne-am plns, numai cu noi nine sau n faa altora, de singurtate sau
neputin. Ajungem la captul puterilor din motive aparent ridicole, detalii cotidiene care sunt, pe
scena psihic, enorme, eseniale, atroce. n cartea de fa, Joyce McDougall ncearc s analizeze
aprrile extreme ale Eului: adicii, perversiuni, neantizare a interiorului, somatizri. Am fcut
apel la o stare cunoscut celor mai muli dintre noi aceea de epuizare, tradus cel mai simplu
prin dar eu nu mai pot! pentru a presupune de la bun nceput c realitatea cazurilor descrise
i analizate n aceast carte nu poate fi contestat, aa cum nu contestm starea de epuizare,

trit, verificat. Cel mult, specialitii ar putea contesta construcia de ipoteze i predicii a
autoarei.
Pe baza experienei clinice, Joyce McDougall ncearc s analizeze modurile n care oamenii se
strduiesc s-i pstreze integritatea psihic, s o in ntre reperele narcisice (chiar i ntre acelea
construite de copil n lipsa unui model real sau cnd modelul apare-dispare sau cnd l
contrariaz, deci chiar i ntre reperele confuze, care au necesitat un efort uria de integrare) i
mai ales felurile n care oamenii neleg s mpiedice moartea psihic, mai ales atunci cnd simt
cum alunec spre ea. Povestea nou este veche: muli oameni nu triesc, ci sunt trii, iar
descoperirea acestui fapt o primete fiecare n funcie de sistemul propriu de coping, care poate
aprea uneori extrem de ciudat pentru spectatorul din exterior, n timp ce pentru persoana
implicat este un element care o ine n via.
Joyce McDougall subliniaz un lucru peste care poate trecem uor citind attea cazuri i
curioziti: fragilitatea acestor personaliti aflate la marginea depersonalizrii, nevoite s lupte
mereu cu pericolul de a se pierde n Cellalt, obligate de propriul instinct de conservare s
gseasc feluri de a eluda acest pericol, de a controla ameninarea (care-i att de necesar)
reprezentat de Cellalt. Prin urmare, controlul dublu, de sine i al obiectului, reprezint o
presiune mai mare dect poate suporta persoana. n acest caz, fie elaboreaz un scenariu pentru a
putea s triasc, fie ajunge la colaps, fie o situaie fr ieire ajunge la un gol interior care o
face inabordabil.
Anti-analizandul este cel la care Joyce McDougall face referin atunci cnd vorbete despre
robotul programat, infailibil, omul cu carapace, automatul, pentru care dezavuarea global
(Verwerfung) este condiie pentru a tri mai departe. Accesul la aceti analizanzi golii, negativi
este imposibil, consider Joyce McDougall, prin contra-transfer. Ei sunt aceia care nghea orice
relaie, orice iniiativ, orice abordare prin comportamentul lor mortifier, nvingtoare fiind
numai legtura lor preioas cu obiectul pe care-l ursc, vzut ca singurul lucru viu, vital pentru
identitate.
n fine, cartea abordeaz i normalitatea, dintr-o perspectiv interesant:
Pentru un analist, s vorbeasc despre normalitate este ca i cum ar vorbi despre faa ascuns a
Lunii. Putem, desigur, s ne-o imaginm, s trimitem acolo rachete, s-i facem fotografii, ba
chiar s construim o teorie pentru a-i explica apariia i unde ne duc toate acestea? Nu este
terenul nostru, abia dac ne este planet. Nevrozaii cu nucleul lor intim, psihotic, psihozaii cu
accentuata lor latur nevrotic iat-ne familia, mediul n care ne nvrtim, n care toi vorbim,
cu unele diferene de dialect, aceeai limb. Dar dincolo de toate acestea, exist oare cu
adevrat o structur normal a personalitii? Iar dac exist, de ce trebuie s plecm din
zona analitic, att de confortabil anormal, i s ne repezim pe urmele normalilor? Pentru a le
arta ct sunt de bolnavi, poate? Dar mai e o problem: cel care se numete pe sine normal
indiferent dac, din punctul nostru de vedere, normalitatea lui este patologie sau chiar
patogenie nu are nici un chef de noi. Mai ru, nu are ncredere n noi.
Mai departe, autoare scrie despre cei care sufer de normalitatea lor, despre presiunea normalului
(s te pori ca un adult!), despre regularizarea care duce la un alt soi de carapace: adulii care
nu mai pot crea legturi simbolice ntre lucruri, care vd ce au fost nvai s vad i nimic mai

mult. Aceasta este normalitatea care planeaz amenintor asupra noastr, solid i prea bine n
pielea proprie, care ne face aduli respectabili, iar n final nu poate rspunde la ntrebarea Unde
e viaa pe care-am trit-o?
A ncheia cu una din ntrebrile autoarei (tem de meditaie): Cine, dintre noi toi, este la
nlimea creativitii propriilor vise?
Scris de