Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISBN: 973-8179-93-9
Editura mitropolitan\ TRINITAS
IA{I, 2003
Prolegomena
~n contextul actual al `nv\]\m=ntului teologic universitar,
Teologia Moral\ este o disciplin\ sistematic\, `ns\ cu o finalitate
practic\. Al\turi de celelalte discipline [i `mpreun\ cu ele, Teologia
Moral\ are ca scop formarea unui anumit mod de a g=ndi [i, mai
ales, a unui mod de a fi [i de a tr\i `n aceast\ lume.
Pentru a putea sesiza mai clar specificul Teologiei Morale,
consider\m c\ este necesar s\ preciz\m mai `nt=i conceptele [i
principiile generale cu care ea opereaz\. Este ceea ce ne-am propus
s\ facem `n cele ce urmeaz\.
1. No]iunea de moral\
Etimologic, no]iunea de moral\ vine din limba latin\ de la
adjectivul moralis, is. Cercet\torii `n domeniu consider\ c\ cel care
a folosit prima dat\, `n scrierile sale, no]iunea de moral\ a fost
Marcus Tullius Cicero (106-43 `.d.Hr.), filosof, orator, scriitor [i om
politic roman. ~n capitolul I al tratatului s\u de moral\, el scrie:
Quia pertinet ad mores, quod h^2@H illi vocant, nos eam partem
philosophiae de Moribus appelare solemus; sed decet augentem
linquam latinam nominare Moralem1.
A[a cum reiese din acest citat, adjectivul moralis deriv\ de la
substantivul mos, moris, care, tradus `n limba rom=n\, `nseamn\
datin\, obicei. Corespondentul grecesc al no]iunii de moral\ este
etica (hj 2 46Z). Aceast\ no]iune deriv\ de la substantivul h^ 2 @H ,
prezent [i el `n citatul de mai sus. ~n opera lui Homer el `nsemna
vatra str\mo[ilor, locuin]a unei familii sau patria. Mai t=rziu, s-a
1
Idem, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Edi]ia a II-a, Editura Omniscop, Craiova, 1993, pp. 382 [i 393.
10
11
Casian Romanul, Cuv=nt plin de mult folos despre Sfin]ii P\rin]i din pustia
sketic\ [i despre darul deosebirii, `n Filocalia, trad. Pr. Dumitru St\niloae, vol. I,
Sibiu, 1947, pp. 130-131.
12
Cele trei etape sunt: etapa teologic\ sau fictiv\, etapa metafizic\ sau abstract\ [i etapa pozitiv\ sau [tiin]ific\. Cf. Auguste Compte, Cours de philosophie
positive (6 vol., Paris, 1830-1842), apud Anton Dumitriu, Altheia. ~ncercare
asupra ideii de Adev\r `n Grecia antic\, Bucure[ti, 1984, p. 29.
7
Nicolas Berdiaeff, De la destination de lhomme. Essai dthique paradoxale, Editions Je sers et Edition Labor, Paris et Genve, 1935, p. 19.
13
14
a) Metoda scolastic\
Este o metod\ teoretico-deductiv\. Ea deduce adev\rurile morale
din ideile fundamentale ale teologiei speculative, baz=ndu-se pe
Sf=nta Scriptur\ [i Sf=nta Tradi]ie. ~n cazul acestei metode accentul
cade pe cunoa[terea teoretic\ a principiilor morale cre[tine [i nu pe
aplic\rile lor concrete `n via]a personal\ sau comunitar\ a
cre[tinului. Dac\ am folosi, `n obordarea Teologiei Morale, doar
metoda scolastic\, ea ar deveni o [tiin]\ abstract\ care ne-ar ajuta,
desigur, s\ cunoa[tem teoretic condi]iile ideale ale vie]ii morale, dar
care ar ignora condi]iile reale `ntru care acestea se pot realiza. Din
aceast\ cauz\, noi consider\m c\ metoda scolastic\, de[i legitim\ [i
necesar\, nu este suficient\ `n domeniul Teologiei Morale.
b) Metoda cazuistic\
Este o metod\ practico-inductiv\ ce are ca punct de plecare
dispozi]iile morale pozitive [i disciplinare ale Bisericii, precum [i
diversele cazuri de con[tiin]\, concrete sau presupuse, din via]a
cre[tin\, care trebuie s\ fie rezolvate prin aplicarea acestor dispozi]ii.
Teologia Moral\ romano-catolic\ a folosit cu prec\dere aceast\
metod\, `ncerc=nd uneori s\ fac\ din ea nu doar o metod\, ci o
disciplin\ de sine st\t\toare, prin care s\ se reglementeze `n mod
precis ceea ce cre[tinul trebuie s\ fac\ `n diferitele `mprejur\ri ale
vie]ii sale. Aplicat\ `n mod unilateral, metoda cazuistic\ transform\
Teologia Moral\ `ntr-un cod de legi care, `n loc s\ inspire voin]a
spre f\ptuirea binelui, conduce, cu timpul, fie la rigorism, fie la
laxism moral. Rigorismul, la r=ndul s\u, poate conduce la disperare
prin neputin]a, mereu constatat\, de a atinge un ideal ce se
`ndep\rteaz\ mereu; laxismul, de asemenea, conduce la abandonarea
sau neglijarea normelor morale. Datorit\ acestor considerente
Teologia Moral\ actual\ nu poate accepta cazuismul ca metod\
unic\ de studiu.
c) Metoda ascetic\
Este o metod\ specific\ Teologiei Morale r\s\ritene `ntruc=t
pune accent pe caracterul practic al vie]ii morale [i `n mod deosebit
15
16
17
spune: Toat\ Scriptura este de Dumnezeu insuflat\ [i de folos pentru a `nv\]a, pentru a mustra, pentru a `ndrepta, pentru a pov\]ui la
dreptate, ca omul lui Dumnezeu s\ fie des\v=r[it [i preg\tit pentru tot
lucrul bun. Sf=nta Scriptur\ cuprinde deci principiile fundamentale
ale vie]ii cre[tine, pe care Teologia Moral\ trebuie s\ le aprofundeze
[i s\ le sistematizeze. ~n acest context trebuie s\ mai preciz\m faptul
c\ `nv\]\tura moral\ a Vechiului Testament nu are pentru cre[tini
aceea[i valoare cu `nv\]\tura Noului Testament. Vechiul Testament
cuprinde multe prescrip]ii morale care sunt departe de morala Noului Testament. Ele exprim\ `nclina]iile [i dispozi]iile poporului evreu
`ntr-o anumit\ epoc\ a dezvolt\rii sale [i de aceea trebuie privite
`ntotdeauna ca o treapt\ premerg\toare pentru moralitatea
des\v=r[it\ a Noului Testament, sau, cum spune Sf=ntul Apostol
Pavel, ca un pedagog spre Hristos.
b) Sf=nta Tradi]ie
Este al doilea izvor fundamental al Teologiei Morale care
`ntrege[te [i clarific\ adev\rurile cuprinse `n Sf=nta Scriptur\. Din
cadrul Sfintei Tradi]ii fac parte: Tradi]ia [i canoanele apostolice,
hot\r=rile sinoadelor ecumenice [i particulare, cultul divin, vie]ile
sfin]ilor, scrierile Sfin]ilor P\rin]i etc.
c) Firea [i ra]iunea uman\ pot fi considerate al treilea izvor al
Teologiei Morale, recunoscute de mul]i Sfin]i P\rin]i ai Bisericii.
Spre exemplu, Sf=ntul Irineu spune c\ ra]iunea omeneasc\ este un
izvor al cunoa[terii virtu]ilor morale, `ntruc=t omul se aseam\n\ cu
Dumnezeu prin ra]iune [i libertate [i dac\ el cuget\ [i tr\ie[te dup\
ra]iune `mpline[te voia lui Dumnezeu, iar dac\ nu, el devine du[man
al drept\]ii divine. Desigur c\ autoritatea ra]iunii `n ceea ce prive[te
via]a moral\ izvor\[te din conformitatea ei cu adev\rurile Revela]iei.
Mai ales pentru Morala cre[tin\ ortodox\ ra]iunea este totdeauna
subordonat\ Revela]iei, `n timp ce pentru Morala catolic\ ra]iunea
este considerat\ primul izvor al Teologiei Morale, iar Teologia
protestant\, `n general, o subestimeaz\.
6. Modul de actualizare al principiilor morale
Dac\ adev\rurile de credin]\ [i principiile morale fac parte din
tradi]ia sau theologia perennis, modul `n care ele sunt actualizate
18
19
20
21
22
23
24
25
Ibidem, p. 123.
26
ap\r\m drepturile omului, trebuie s\ fim toleran]i, trebuie s\ practic\m caritatea non-violent\, s\ ap\r\m institu]iile democratice, s\
asigur\m o protec]ie real\ copiilor lor, s\ lupt\m `mpotriva corup]iei,
a [omajului, a s\r\ciei, a traficului de persoane, a drogurilor [i a
manipul\rilor de tot felul, care sunt tot at=tea amenin]\ri la adresa
demnit\]ii umane.
Toate aceste imperative ne arat\ c\ ne afl\m `n fa]a unui exces
al ini]iativelor morale `n societatea contemporan\ [i, ca orice
exces, el pune sub semnul `ntreb\rii sinceritatea [i onestitatea
celor care pardosesc spa]iul public cu inten]iile cele mai bune.
Mai mult, `n fa]a unui exces de moralism agresiv, oamenii devin
reticen]i [i ne`ncrez\tori, sau se retrag `n indiferen]\. Dup\ opinia
unui moralist contemporan, aceast\ atitudine nu poate fi condamnat\, ci trebuie `n]eleas\ corect, `ntruc=t ea este determinat\ [i de
faptul c\, `n cultura noastr\ contemporan\, afirmarea aparent\ a
principiilor morale func]ioneaz\ ca o masc\ pentru exprimarea
dorin]elor [i preferin]elor individuale13.
~n al doilea r=nd, atunci c=nd analiz\m contextul moral contemporan, observ\m c\, datorit\ neputin]ei de a ajunge la un acord
moral, asist\m la un conflict permanent `ntre diferitele sisteme de
moral\ care-[i disput\ `nt=ietatea [i competen]a `n formarea [i modelarea con[tiin]ei morale a omului de ast\zi. Am dori s\ exemplific\m aceast\ situa]ie a[ez=nd fa]\ `n fa]\ dou\ opinii preluate
dintr-o dezbatere public\.
Sus]in\torii primei opinii consider\ c\ oricine are dreptul asupra
propriei sale persoane, inclusiv asupra trupului s\u. O urmare a
recunoa[terii acestui drept este faptul c\ fiecare femeie are dreptul [i
libertatea de a hot\r` singur\ [i nesilit\ de nimeni s\ avorteze un
copil, at=ta timp c=t face parte din trupul s\u. Deci, se poate spune c\
avortul este permis din punct de vedere moral [i ca atare ar trebui
legiferat.
Sus]in\torii celei de-a doua opinii consider\ crima un lucru r\u,
un p\cat, pentru c\ ea curm\ via]a unei fiin]e nevinovate. Un
embrion `n p=ntecul mamei este o fiin]\ identificabil\, care se
13
27
Ibidem, p. 34.
28
Ibidem, p. 50.
29
16
30
CAPITOLUL I
31
32
33
uman\, trup [i duh `mpreun\, este `nve[m=ntat\ `n slava Cuv=ntului lui Dumnezeu, a Fiului prin harul `n Duhul Sf=nt.
Trebuie s\ preciz\m aici faptul c\ punctul de plecare al reflec]iei
teologice asupra no]iunii de chip sau icoan\ la Sfin]ii P\rin]i a
fost `nv\]\tura Sf=ntului Apostol Pavel exprimat\ `n Epistola c\tre
Coloseni, conform c\reia chipul adev\rat al lui Dumnezeu este
M=ntuitorul Iisus Hristos. El este chipul lui Dumnezeu celui nev\zut, mai `nt=i n\scut dec=t toat\ f\ptura. Pentru c\ `ntru El au fost
create toate, cele din ceruri [i cele de pe p\m=nt, cele v\zute [i cele
nev\zute (). Toate s-au creat prin El [i pentru El (). {i El este
capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 15-18).
Sfin]ii P\rin]i au preluat aceast\ idee c\ Hristos este chipul lui
Dumnezeu [i au afirmat c\, de fapt, omul este creat dup\ chipul
Chipului, adic\ dup\ chipul sau icoana lui Hristos. Aceast\ idee este
fundamental\ pentru Teologia Moral\ `ntruc=t ea subliniaz\ at=t
originea c=t [i voca]ia hristocentric\ a omului [i a cosmosului `ntreg.
Hristos este Logosul ve[nic al lui Dumnezeu care [i-a asumat, prin
`ntrupare, natura uman\, devenind prin aceasta centrul ontologic al
umanit\]ii, centrul unificator al `ntregii crea]ii, pentru ca aceasta s\
se poat\ `mp\rt\[i de iubirea lui Dumnezeu Tat\l. De aceea,
`nt=lnirea omului cu Hristos reprezint\ `nt=lnirea cu Arhetipul s\u
`ntru care [i pentru care a fost adus de la nefiin]\ la fiin]\. ~n
viziunea Sfin]ilor P\rin]i, momentul acestei `nt=lniri reprezint\
momentul na[terii reale a omului ca fiu al lui Dumnezeu `ntru Fiul.
Cu alte cuvinte, na[terea cu adev\rat a omului coincide cu
hristificarea lui, cu con[tientizarea faptului c\ el poart\ chipul lui
Hristos, Cel `nt=i n\scut (Col. 1, 15) fiu al lui Dumnezeu.
Pe l=ng\ aceast\ interpretare hristocentric\ a no]iunii de chip
al lui Dumnezeu, `nt=lnim `n teologia patristic\ [i alte interpret\ri,
care ne-ar putea ajuta s\ definim omul [i voca]ia sa `n lume.
De exemplu: versetul 27 din capitolul I al Genezei: [i a f\cut
Dumnezeu pe om dup\ chipul s\u; dup\ chipul lui Dumnezeu l-a
f\cut: a f\cut b\rbat [i femeie; a fost interpretat de unii Sfin]i P\rin]i
dintr-o perspectiv\ trinitar\.
Ei au precizat c\, `n acest verset, no]iunea de chip sau
icoan\ nu se refer\ la polaritatea sexual\ a naturii umane, ci la
34
35
36
Am afirmat anterior c\ no]iunea de persoan\ uman\ nu se identific\ cu cea de individ uman, dar, totu[i, ea presupune individualitatea natural\ a omului. Aceast\ individualitate are o constitu]ie
dual\: sufletul [i trupul.
Nici sufletul f\r\ trup nu constituie omul, dar nici trupul f\r\
suflet.
Evident c\ unirea dintre aceste dou\ elemente care constituie
natura uman\ reprezint\ o tain\ pe care, afirm\ Sf=ntul Grigorie de
Nazianz, doar Dumnezeu o cunoa[te. Noi o accept\m prin credin]\,
pe calea Revela]iei biblice care, spre deosebire de cea elenistic\, nu
face o distinc]ie fundamental\ `ntre form\ [i materie, `ntre `ntreg [i
p\r]ile sale, `ntre suflet [i trup. Sufletul [i trupul nu sunt privite ca
dou\ realit\]i coeterne [i `n continu\ lupt\. ~n Genez\, omul apare ca
trup `nsufle]it sau ca suflet viu (nefe[ haia), fiind alc\tuit din
]\r=na p\m=ntului, adic\ din elementele biochimice ale cosmosului [i o prezen]\ personal\, care le men]ine `n unitate. Deci trupul omului este un element firesc al cosmosului, `nscriindu-se `n
legile timpului [i spa]iului, dar, `n acela[i timp, el nu este un simplu
element natural pentru om, `ntruc=t nu poate fi obiectivat `n mod
absolut, ca celelalte elemente exterioare lui.
~n Vechiul Testament, no]iunea de trup 19 sau mai precis de
carne (basar) nu exprim\ doar natura fizic\ a omului, ci modul s\u
integral de a exista, ca [i creatur\, `naintea lui Dumnezeu-Creatorul.
~n Noul Testament, mai ales `n epistolele pauline, no]iunea de
trup (Fj:") are acela[i sens global, exprim=nd unitatea persoanei,
dar, `n acela[i timp, este legat\ [i de no]iunea de F"D
v > (carne).
Dincolo de natura fizic\, no]iunea de F"vD> (carne) define[te
`ntregul orizont al existen]ei omului. Acest lucru `i permite Sf=ntului
19
37
38
39
40
41
42
vorbe[te cineva, cuvintele lui s\ fie ca ale lui Dumnezeu; dac\ sluje[te cineva, slujba lui s\ fie ca din puterea pe care o d\ Dumnezeu,
pentru ca `ntru toate Dumnezeu s\ se sl\veasc\ prin Iisus Hristos (I
Petru 4, 10-11).
Din textele citate mai sus, putem constata c\ exist\ o complementaritate a darurilor [i deci o complementaritate a voca]iilor.
Fiecare voca]ie specific\ are nevoie de celelalte pentru a se putea
realiza. Aceast\ dimensiune complementar\ a darurilor [i voca]iilor
personale `n via]a cre[tin\ este ast\zi insuficient subliniat\ [i de aici
o solidaritate precar\ `ntre diversele voca]ii [i, mai mult, o slab\ participare a comunit\]ii cre[tine `n alegerea, orientarea [i sus]inerea
voca]iilor membrilor lor.
I.2.3. Specificul cre[tin al voca]iei originare a Omului
43
44
45
21
Ibidem, p. 34.
Pr. Gh. Popa, Comuniune [i `nnoire spiritual\ `n contextul seculariz\rii
lumii moderne, Editura Trinitas, Ia[i, 2000, pp. 251-254.
22
46
CAPITOLUL II
Ordinea moral\
II.1. Conceptul de ordine `n sens general
Etimologic, no]iunea de ordine vine din limba latin\, de la
substanticul ordo, inis. Tradus `n limba rom=n\, el `nseamn\: ordine,
armonie, dar [i norm\ sau m\sur\ a lucrurilor23.
De-a lungul timpului conceptul de ordine a avut sensuri [i
semnifica]ii diverse.
Spre exemplu, `n antichitate, la Aristotel, conceptul de ordine
era legat de viziunea sa despre univers. Acesta era privit ca un organism viu, `n care fiecare parte avea locul ei propriu [i func]ia sa specific\, astfel `nc=t toate lucrau `mpreun\ pentru a alc\tui un `ntreg
unic24.
~n viziunea aristotelic\, despre ordinea universal\, [i conceptul
de norm\ sau m\sur\ avea o semnifica]ie precis\ [i anume: m\sura
sau norma intern\ a fiec\rui lucru; ceea ce face ca un lucru s\ fie
ceea ce este [i nu altceva. C=nd cineva sau ceva `ncalc\ sau
dep\[e[te propria sa m\sur\, aceasta nu `nseamn\ c\ nu se
conformeaz\ unei norme obiective, externe, ci, mai mult, este lipsit
`n ad=ncul s\u de armonie [i, astfel, `[i pune `n pericol identitatea [i
integritatea sa.
~n viziunea cre[tin\ `nt=lnim acela[i concept despre ordinea
universal\, `ns\ temeiul ei originar nu este un logos impersonal [i
imanent, ci Logosul personal [i transcendent al lui Dumnezeu care
este, `n acela[i timp, imanent, prin energiile necreate ce sus]in
ordinea [i armonia crea]iei sau a universului. De aceea, conceptul de
23
47
48
Ibidem, p. 37.
Ibidem, p. 38.
49
Ibidem, p. 61.
50
51
52
53
Deci ra]iunea analitic\, pe care a pus accent mentalitatea modern\, prive[te lumea [i omul oarecum separat [i ca atare, atunci c=nd
este vorba de sensul [i semnifica]ia ultim\ a omului, ea trebuie s\-[i
recunoasc\ limitele. De aceea ast\zi, at=t `n domeniul teologiei c=t [i
al filosofiei se face distinc]ie `ntre ra]iunea analitic\, ce fragmenteaz\ realitatea [i ra]iunea sintetic\ ce `ncearc\ s\-i descopere centrul
s\u unificator, sensul [i semnifica]ia sa.
Filosofia actual\, `n general, [i filosofia analitic\, `n special,
folosind metoda fenomenologic\ de cercetare, consider\ c\ sensul
unui lucru poate fi g=ndit de subiectul cunosc\tor [i acest sens este
definit ca noema acelui lucru. ~ns\ `n fa]a lucrului sau a obiectului,
fenomenologul se str\duie s\ nu ]in\ cont de propriile sale g=nduri
dec=t `n m\sura `n care g=ndirea sa este g=ndirea acestui sensnoema. Actul prin care g=ndirea sesizeaz\ noema se nume[te noesis.
Deci, din perspectiv\ fenomenologic\, ra]iunea uman\ este `n acela[i
timp analitic\ [i sintetic\ sau, cu alte cuvinte, noetico-noematic\36.
Trebuie s\ preciz\m c\ [i teologia, mai ales teologia patristic\,
face distinc]ie `ntre sensul unui lucru, pe care-l numesc tot noema, [i
ra]iunea strict\ a acelui lucru numit\ logos. De asemenea ea face
distinc]ie `ntre `n]elegerea sensului pe care o nume[te noesis [i
ra]iunea personal\ a subiectului care sesizeaz\ ra]iunea obiectiv\ a
lucrului, numindu-le pe am=ndou\ logos.
Plec=nd de la aceste distinc]ii, p\rintele St\niloae consider\ c\ [i
teologia contemporan\ trebuie s\ fac\ distinc]ie `ntre ra]iunile lucrurilor [i cunoa[terea acestora prin ra]iunea analitic\ [i, de asemenea,
`ntre sensurile lucrurilor (noema) [i `n]elegerea lor (noesis) printr-un
act cunosc\tor mai sintetic [i mai direct (intui]ie)37. Asemenea
p\rin]ilor biserice[ti, scrie p\rintele St\niloae, recunoa[tem o
leg\tur\ `ntre ra]iunile lucrurilor [i cunoa[terea lor prin ra]iunea
strict analitic\, pe de o parte [i, pe de alta, `ntre sensuri [i `n]elegerea
lor, printr-o judecat\ mai direct\ [i mai intuitiv\38. Deci p\rintele
St\niloae face o distinc]ie clar\ `ntre ordinea fizic\ [i ordinea logic\,
36
54
55
Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca, Istoria filosofiei antice, Bucure[ti, 1982, p. 119.
56
Platon, Phaidon, 69 b, Opere, vol. IV, trad. Petru Cre]ia, Bucure[ti, 1983, p. 66.
Platon, Phaidros, 230 o, Opere, vol. IV, trad. Gabriel Liiceanu, Bucure[ti,
1983, p. 420.
42
La grecii antici demon-ul `nsemna influen]a divinit\]ii asupra omului.
43
Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca, op. cit., p. 125.
44
Ibidem.
41
57
58
Trebuie s\ mai subliniem `n acest context [i faptul c\, `n g=ndirea greac\, prin Leucip [i Democrit, a ap\rut [i antipodul acestei
concep]ii, care a[az\ pe primul plan materia. Aceast\ separa]ie dintre
spirit [i materie, dintre lumea inteligibil\ [i lumea sensibil\, cu
accentul pus c=nd pe una, c=nd pe cealalt\, a marcat `ntreaga etic\
filosofic\ ulterioar\, p=n\ `n zilele noastre, fiind una din cauzele
principale ale crizei spirituale moderne49.
Accentul pus pe lumea sensibil\ conduce pe om la o imanentizare aproape total\ a existen]ei sale, ancor=ndu-l `ntr-un determinism mecanic, `n virtutea c\ruia el ac]ioneaz\ din necesitate sau
interes, f\r\ s\ confere ac]iunii sale o valoare moral\. ~n aceast\
perspectiv\, `n care este tentat s\ se a[eze de multe ori [i omul
contemporan, lumea teluric\ este `mbr\]i[at\ at=t de mult de c\tre
om `nc=t se sufoc\ spiritual, nemaiav=nd puterea s-o transigureze, ba
mai mult el devine sclavul ei pentru c\ o absolutizeaz\. Accentul pus
pe lumea inteligibil\, a[a cum a f\cut Platon, rimeaz\ tot cu o
absolutizare, dar nu a imanentului, ci a transcendentului separat de
lume. ~n acest caz se treze[te `n sufletul omului sentimentul de
dispre] pentru realitatea sensibil\. {i `n aceast\ perspectiv\ binele
moral pentru om este irelevant, sem\n=nd cu un zbor fantastic spre o
realitate difuz\ [i abstract\.
~n ultim\ instan]\ toate aceste forme de deschidere a omului spre
ceea ce el consider\ c\ este bine se lovesc de zidul implacabil al mor]ii.
Pentru unii moartea este o eliberare spre adev\rata existen]\, pentru
al]ii moartea este neantizarea existen]ei. De aici se na[te, ca o
consecin]\ fireasc\, fie un negativism programatic fa]\ de lumea
sensibil\, al c\rui epilog este pulverizarea tuturor bunurilor create de
om, fie un relativism, care p=n\ la urm\ conduce la pierderea identit\]ii
spirituale a omului [i asimilarea lui `n ordinea simpl\ a naturii.
Acest mod unilateral de `n]elegere care separ\ valoarea binelui
de existen]a sensibil\, sau o confund\ cu ea, ne reveleaz\ tragismul
`n care se zbate cunoa[terea uman\ `n `ncercarea ei de a dep\[i
dualismul existen]ial bine-r\u, pentru a se reg\si `ntr-o armonie mai
ad=nc\ cu sine `ns\[i [i cu `ntreaga crea]ie.
49
59
60
postulat metafizic, care se impune din afar\ ca un imperativ categoric, ci este Dumnezeu, Unul `n fiin]\ [i `ntreit `n Persoane, care se
odihne[te prin har `n ad=ncul fiin]ei umane.
Pentru c\ este Treime, Dumnezeu este iubirea etern d\ruitoare [i
jertfitoare, afl=ndu-[i odihna deplin\ `n el `nsu[i. El nu caut\ un plus
de existen]\ `n afar\ de El. Acest adev\r fundamental, la care nu se
poate ajunge pe o cale discursiv\, ra]ional\, ci pe calea smerit\ a
credin]ei, lumineaz\ at=t motivul [i scopul crea]iei, c=t [i misiunea
responsabil\ a omului `n raport cu crea]ia. Crea]ia `ntreag\ a fost
adus\ de la nefiin]\ spre fiin]\, nu dintr-o necesitate intern\ a lui
Dumnezeu, ci din preaplinul bun\t\]ii [i al iubirii Sale, pentru ca [i
alte fiin]e s\ se `mp\rt\[easc\ de bun\tatea [i iubirea Sa `ntreit
personal\51.
Sf=ntul Maxim M\rturisitorul spune `n acest sens: Dumnezeu
cel supraplin n-a adus cele create la existen]\ fiindc\ avea nevoie de
ceva, ci ca acestea s\ se bucure, `mp\rt\[indu-se pe m\sura [i pe
potriva lor, iar El s\ se veseleasc\ de lucrurile Sale, v\z=ndu-le pe
ele veselindu-se f\r\ s\turare de Cel de care nu se pot s\tura52. Dac\
toate au fost create de Dumnezeu ca s\ se `mp\rt\[easc\ de bun\tatea
[i iubirea Lui, atunci scopul lor ultim nu este altul dec=t odihna
des\v=r[it\ `ntru El. Aceasta este cu adev\rat Sf=r[itul Providen]ei
[i a celor providen]iate, c=nd se vor readuna `n Dumnezeu cele
f\cute de El, scrie Sf=ntul Maxim M\rturisitorul 53 . {i Dionisie
Pseudo-Areopagitul subliniaz\ `n mod deosebit acest adev\r:
Bun\tatea, spune el, pe toate le `ntoarce spre ea. Ea este principiul
adun\tor al celor dispersate, ca dumnezeirea `ncep\toare [i
unificatoare. {i toate o doresc ca pe originea lor [i ca ]int\ final\. {i
Binele este cel din care toate au luat subzisten]a [i exist\, [i au fost
create ca din cauza des\v=r[it\, `n care toate sunt `mpreun\, p\zite [i
p\strate ca `ntr-un s=n atot]iitor [i pe care toate `l doresc54.
51
61
Citat din volumul Paix et justice pour la cration entire. Intgralit des
textes documents officiels par la Confrence des glises Europennes et le
Conseil des Conferences Episcopales, avec un introduction de M. Jean Fischer et
de Mgr. Ivo Frer, Paris, 1989, p. 68.
56
Pr. Prof. D. Radu, M=ntuirea a doua crea]ie a lumii, `n Ortodoxia,
XXXVIII (1986), nr. 2, p. 45.
62
63
64
65
66
65
67
CAPITOLUL III
Legea moral\
Conceptul de ordine, `n general, [i cel de ordine moral\, `n
special, pe care le-am analizat `n capitolul anterior, presupun `n mod
necesar conceptul de lege, f\r\ de care ordinea nu este posibil\.
De aceea, `n continuare, reflec]ia noastr\ se va concentra asupra
acestui concept.
III.1. Conceptul de lege `n sens general
Etimologic, conceptul de lege vine din limba latin\ de la
substantivul lex, legis. Dup\ unii cercet\tori r\d\cina acestui
substantiv este verbul ligo, -are, care `nseamn\ a lega, dar [i a
obliga69. De[i etimologia nu este sigur\, totu[i interpretarea sa este
corect\, deoarece orice lege exprim\ un anumit raport sau rela]ie
`ntre dou\ sau mai multe lucruri sau fiin]e. Cel pu]in acesta este
sensul general al conceptului de lege `n domeniul [tiin]elor naturii.
Legile naturii sau legile fizice sunt descoperite pe calea unei
experien]e inductive sau deductive de c\tre spiritul uman, plec=nd
de la un num\r de fapte observate [i, apoi, prin abstractiz\ri [i
generaliz\ri succesive, se ajunge la o formul\ acceptat\, ca expresie
a acestei serii de fapte determinate. Aceast\ formul\ poate s\ se
schimbe, o dat\ cu progresul cunoa[terii [tiin]ifice, atunci c=nd se
constat\ o neconcordan]\ `ntre legea natural\ [i faptele observate.
~n domeniul [tiin]elor umaniste conceptul de lege dob=nde[te [i
alte conota]ii. De exemplu, `n domeniul justi]iei sau al dreptului,
legea este expresia scopului social al Omului [i de aceea are `n
vedere, `n primul r=nd, faptele exterioare ale acestuia. Unii
consider\, totu[i, c\ dac\ legile juridice sunt bine inspirate [i corect
69
68
aplicate, ele vor avea `n vedere `ntregul orizont existen]ial al Omului, deci [i binele moral nu doar binele social. Legile juridice (civile
[i penale) pentru a se impune `ntr-o societate folosesc ca mijloace
principale autoritatea puterii executive [i, `n caz de e[ec, puterea
coercitiv\.
Prin aceasta legile juridice se apropie de legile [tiin]elor naturii
sau de determinismul natural. Din aceast\ perspectiv\, legea apare
ca un instrument necesar prin care societatea lupt\ `mpotriva distrugerii sale, `mpotriva anarhiei sau a drept\]ii celui mai puternic.
Cu alte cuvinte legea, `n sens juridic, este un instrument prin
care se p\streaz\ `ntr-o societate buna convie]uire a membrilor s\i.
~ntruc=t ea implic\ [i factorul libert\]ii [i al responsabilit\]ii celui
care d\ legea [i celui care este obligat s\ o respecte, legea juridic\ se
apropie de legea moral\, dar, spre deosebire de aceasta, atunci c=nd
demnitatea legii trebuie salvat\, prin pedepsirea celui care nu o
respect\, ea se folose[te de puterea represiv\, exercitat\ `n numele
scopului s\u.
Totu[i, societatea uman\, prin sistemele sale juridice, nu are
dreptul s\ reduc\ pe membrii s\i nonconformi[ti la condi]ia de
simple instrumente sau elemente de statistic\, f\c=ndu-i inofensivi
prin pedeapsa pe care le-o vor aplica.
Represiunea `n cazul nerespect\rii legii nu trebuie s\ fie nici
esen]ial utilitarist\, urm\rind doar interesul social, nici esen]ial
reformatoare, viz=nd rena[terea moral\ a celui vinovat, ci trebuie s\
fie penal\, adic\ s\ respecte [i s\ restaureze dreptatea social\.
Dup\ cuno[tin]a noastr\, aceste principii de drept nu lipsesc din
nici un cod penal al lumii civilizate. Nici un cod penal nu este doar
determinist sau pozitivist, pe de o parte, [i nici doar educativ, pe de
alta.
Legislatorul este doar cel care respect\ dreptatea, dreptatea
social\ conform c\reia fiec\ruia s\ i se dea ceea ce i se cuvine.
Cum definim, `ns\, dreptatea social\ sau cum [tim ceea ce i se
cuvine fiec\ruia?
Pentru a r\spunde la aceast\ `ntrebare, unii speciali[ti din istoria
[i filosofia dreptului fac apel la distinc]ia care se f\cea, p=n\ `n
epoca modern\, `ntre legea moral\ natural\ [i legile pozitive. Con-
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
Prima const\ `n separarea datoriei de legea moral\, deci separarea unui caz particular de principiul universal. Aceast\ atitudine a
dat na[tere la cunoscutul dicton: scopul scuz\ mijloacele.
A doua pozi]ie const\ `n neluarea `n considerare a condi]iilor
specifice `n care legea trebuie s\ fie respectat\. Aceast\ atitudine
acord\ o prioritate legii morale [i poate conduce la un rigorism
ap\s\tor. ~ntre cele dou\ extreme, unii morali[i consider\ c\ exist\ [i
un spa]iu, care poart\ aceea[i amprent\ ambigu\, [i anume spa]iul `n
care datoriile intr\ `n coliziune unele cu altele. Pentru a dep\[i
aceast\ ambiguitate s-au propus diverse solu]ii. Unii au `mp\r]it
datoriile `n datorii generale [i particulare, primele av=nd prioritate `n
raport cu ultimele. De exemplu datoria de a spune adev\rul ar putea
fi subordonat\ datoriei de a salva via]a personal\ sau via]a
semenilor. Datoria de membru de familie ar putea fi subordonat\
datoriei de cet\]ean al patriei etc.
Din punctul nostru de vedere problema coliziunii datoriilor nu
este una real\. Dac\ legea moral\ are un caracter unitar atunci se
exclude dinainte orice coliziune real\ `ntre datoriile morale. Dac\
datoriile morale intr\ `n conflict unele cu altele, atunci legea moral\
nu mai poate fi unitar\ [i ca atare neaplicabil\. ~n acest caz, de fapt,
nici nu s-ar mai putea numi lege moral\.
Cauzele cele mai frecvente de pretinse coliziuni `ntre datoriile
morale sunt falsa apreciere a datoriei actuale [i neglijarea datoriei
anterioare. Aprecierea gre[it\ a datoriei actuale se datoreaz\ sau
modului gre[it `n care se interpreteaz\ legea moral\, sau modului
gre[it `n care se interpreteaz\ cazul concret [i capacitatea moral\ a
subiectului, sau, `n sf=r[it, unei false aplic\ri a legii morale `ntr-o
situa]ie existen]ial\ specific\. Interpretarea gre[it\ a legii morale
conduce fie la agresivitate fa]\ de sine [i de aproapele, fie la
infidelitate moral\. Am putea da ca exemplu cazul `n care porunca
cinstirii [i ascult\rii fa]\ de p\rin]i ar conduce pe cineva la
nerespectarea poruncii iubirii fa]\ de Dumnezeu, sau cel `n care
porunca cinstirii zilei de odihn\ ar conduce pe cineva la neajutorarea
imediat\ a unui semen aflat `ntr-o situa]ie critic\.
Interpretarea gre[it\ a capacit\]ii morale a subiectului apare, spre
exemplu, c=nd cineva recunoa[te c\ are de `ndeplinit o datorie
79
80
81
82
83
CAPITOLUL IV
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
logic\ mo[tene[te p\m=ntul s\u l\untric, deoarece tr\ie[te `n smerenie cu duhul [i `n orizontul darurilor lui Dumnezeu. El se afl\, astfel,
pe calea cea str=mt\ a ~mp\r\]iei, `ntruc=t a dep\[it violen]a [i a
dob=ndit bl=nde]ea, virtutea fundamental\ a celui s\rac cu duhul [i a
c\rui fiin]\ este cutreierat\ de lacrimile poc\in]ei. Bl=nde]ea, `n acest
caz, se identific\ de fapt cu rigoarea spiritual\ [i cu setea de dreptate
dumnezeiasc\ la care se refer\ fericirea a 4-a.
4) Ferici]i cei ce fl\m=nzesc [i `nseteaz\ de dreptate c\ aceia se
vor s\tura (Mt. 5, 6).
Dreptatea la care se refer\ aceast\ fericire este, desigur,
dreptatea lui Dumnezeu ce reprezint\ m\sura oric\rui lucru. Ea a[az\
limitele necesare oric\rei cre[teri spirituale. P\trunderea `n orizontul acestei drept\]i presupune dep\[irea conceptelor noastre limitate
despre dreptate [i dob=ndirea bl=nde]ii ontologice. Cei care `nseteaz\ dup\ aceast\ dreptate vor fi s\tura]i pentru c\ ea este expresia
legilor ontologice legate de Logosul [i Cuv=ntul lui Dumnezeu care
le `ntemeiaz\. El a m\rturisit c\ a venit `n lume s\ aduc\ Sabia cu
dou\ t\i[uri, unul al drept\]ii [i altul al bun\t\]ii [i milostivirii. Cei
care `nseteaz\ mereu de dreptatea lui Dumnezeu dob=ndesc, prin
aceasta, virtutea milosteniei.
5) Ferici]i cei milostivi c\ aceia se vor milui (Mt. 5, 7).
Aceasta `nseamn\ c\ dreptatea lui Dumnezeu nu este una
juridic\, ci o alt\ expresie a iubirii Sale [i ea se manifest\ `n mod
esen]ial prin puterea iert\rii. Din momentul c\derii lui Adam,
Dumnezeu `l iart\ [i-i preg\te[te m=ntuirea. Evanghelia fiului risipitor este arhetipul iert\rii, adic\ al milostivirii lui Dumnezeu fa]\ de
Om. Ea ne arat\ c\ orice om care-[i revine `n sine [i se `ntoarce la
devenirea sa ontologic\ experiaz\ milostivirea lui Dumnezeu [i,
`ntru ea, experiaz\ propria sa `nviere din moartea p\catului. Atunci
el devine la r=ndul s\u milostiv. Omul care nu experiaz\ milostivirea
lui Dumnezeu fa]\ de el, r\m=ne prizonierul propriului s\u eu,
care `n rela]iile interumane este destul de vulnerabil. Omul cu
adev\rat milostiv este cel care nu reduce milostenia doar la dimensiunea sa afectiv\, psihologic\, ci o circumscrie `n orizontul drept\]ii
100
101
102
9) Ferici]i ve]i fi c=nd v\ vor oc\r` [i v\ vor prigoni [i vor zice tot
cuv=ntul r\u `mpotriva voastr\, min]ind din pricina Mea (Mt. 5, 11).
Observ\m c\ `n aceast\ fericire, M=ntuitorul face referire la Sine
[i atrage aten]ia c\ to]i cei care-l vor m\rturisi pe El `n aceast\ lume
ca Fiu al lui Dumnezeu vor fi persecuta]i, ignora]i, marginaliza]i. Cu
alte cuvinte, cine m\rturise[te c\ Hristos este Fiul lui Dumnezeu [i
M=ntuitorul lumii, nu poate s\ evite experien]a Crucii. ~n aceast\
experien]\, `ns\, Hristos este `nso]itorul tainic, este Mirele [i
St\p=nul l\untric a c\rui prezen]\ va u[ura poverile existen]iale [i, `n
final, va transforma suferin]a `n bucurie: Bucura]i-v\ [i v\ veseli]i
c\ plata voastr\ mult\ este `n ceruri (Mt. 5, 12).
IV.2.2. Rela]ia dintre Decalog [i Fericiri
A[a cum am mai spus, Decalogul a fost un pedagog spre Hristos (Gal 3, 24). El a avut drept scop preg\tirea moral\ [i spiritual\ a
umanit\]ii pentru primirea `n s=nul ei a Fiului lui Dumnezeu. Dar
aceast\ preg\tire nu s-a putut face f\r\ consim]\m=ntul activ al
poporului ales, f\r\ r\spunsul s\u pozitiv la chemarea lui Dumnezeu.
Acest r\spuns efectiv este definit `n Levitic, a 3-a carte a Pentateuhului, ca fidelitate fa]\ de Lege. Aceast\ lege dat\ de Dumnezeu
poporului ales are deci o semnifica]ie mult mai profund\ dec=t no]iunea de lege obi[nuit\, care condi]ioneaz\ convie]uirea noastr\
social\ [i politic\. Legea `n sens biblic, a[a cum am mai spus, este o
manifestare a voin]ei lui Dumnezeu, un dar al harului [i nu o legisla]ie juridic\ cu o finalitate social\. Acest lucru se poate observa
din cuvintele M=ntuitorului rostite dup\ cele nou\ fericiri, `n care
este pus\ `n rela]ie dialectic\ puterea constr=ng\toare a legii, cu
puterea eliberatoare a harului [i a libert\]ii credin]ei. Evident c\
M=ntuitorul nu a venit s\ strice Legea, prin care El S-a descoperit lui
Moise [i poporului Israel, `ns\ prezen]a Sa concret\ ofer\ o nou\ perspectiv\ de interpretare a Legii: A]i auzit c\ s-a zis celor de demult:
S\ nu ucizi (). Eu `ns\ v\ spun vou\: Oricine se m=nie pe fratele
s\u vrednic va fi de os=nd\; [i cine va zice fratelui s\u: netrebnicule,
vrednic va fi de pedeapsa sinedriului; iar cine va zice: nebunule,
vrednic va fi de gheena focului (Mt. 5, 21-22).
103
104
105
106
107
CAPITOLUL V
108
109
110
111
112
care nu au lege, din fire fac ale legii (). Ceea ce arat\ fapta legii
scris\ `n inimile lor, prin m\rturia con[tiin]ei lor [i prin judec\]ile lor,
care `i `nvinov\]esc sau `i ap\r\ (Rom. 2, 14-15).
Plec=nd de la textele Sfintei Scripturi, Sfin]ii P\rin]i au vorbit [i
ei de con[tiin]a moral\. Semnificative ni se par cuvintele Sf=ntului
Ioan Gur\ de Aur: Dumnezeu, cre=nd pe om, a s\dit `n fiecare judecata dreapt\ a binelui [i a r\ului, adic\ norma con[tiin]ei. Fericitul
Augustin se exprim\ poetic astfel: Po]i fugi de toate, dac\ vrei,
numai de con[tiin]a ta nu. Intr\ `n cas\, odihne[te-te pe pat, retrage-te
`nl\untrul t\u, nici un loc nu vei afla, unde s\ te ascunzi, dac\ p\catele te vor roade.
Scriitorii precre[tini vorbesc, la r=ndul lor, de con[tiin]a moral\.
Platon o descrie admirabil amintind de un b\tr=n Kefalos, care
afirm\ c\ b\tr=ne]ea este plin\ de nelini[te pentru cel n-a ascultat de
glasul con[tiin]ei sale. Socrate o nume[te *"4v:w< [i o consider\ ca [i
glas al lui Dumnezeu `n om. Dintre scriitorii moderni, cel mai reprezentativ este Immanuel Kant, pe care `l impresionau profund dou\
lucruri: cerul `nstelat cu stelele lui [i con[tiin]a moral\ din mine
(Critica Ra]iunii practice).
Din textele enumerate p=n\ aici se desprinde clar ideea c\
realitatea con[tiin]ei morale este acceptat\ de toat\ lumea. ~ns\
p\rerile se diversific\ `n momentele `n care se pune problema
originii con[tiin]ei morale.
V.5. Originea con[tiin]ei morale
V.5.1. Teorii ce privesc originea con[tiin]ei morale
113
extreme: ra]ionalismul [i empirismul, care se pot manifesta `n orizontul cunoa[terii. Punctul de plecare [i punctul de sosire al sistemului kantian se `ntemeiaz\ pe certitudinea faptului c\ legile ra]iunii
nu-[i au izvorul `n experien]\, ci ele sunt apriorice, adic\ preced
experien]a [i o coordoneaz\. Prin aceasta el se opunea at=t empirismului senzualist, care considera c\ orice demers al cunoa[terii se
`ntemeiaz\ pe experien]a sensibil\, c=t [i ra]ionalismului vulgar, care
considera c\ orice cunoa[tere `[i are izvorul `n ideile `nn\scute ale
ra]iunii [i deci nu ]inea cont de experien]\. Opun=ndu-se ra]ionalismului, Kant consider\ c\ actul cunoa[terii este legat de experien]\,
c\ el se exercit\ asupra obiectului experien]ei, adic\ asupra unui
fenomen pe care `l percepem `n spa]iu [i timp, iar acolo unde `nceteaz\ experien]a (adic\ unde nu mai este vorba de fenomen, ci de
lucrul `n sine) [i cunoa[terea `nceteaz\. Opun=ndu-se senzualismului
empiric, el afirm\ c\ obiectul cunoa[terii este desigur sensibil, adic\
de ordin experimental [i transmis prin sim]uri (senza]ii), dar lumea
senza]iei (obiectul experien]ei sensibile) ar r\m=ne haotic\ [i confuz\ dac\ subiectul ra]ional nu s-ar folosi de categoriile reprezentative ale timpului [i spa]iului pentru a pune `n ordine aceste reprezent\ri cu ajutorul legilor g=ndirii (categoriile ra]iunii: cauz\, substan]\, contradic]ie, identitate etc.)
Cu toat\ `ncercarea pe care a f\cut-o Kant de a dep\[i cele dou\
extreme, el r\m=ne totu[i ra]ionalist `n sistemul s\u deoarece pune
accentul pe autonomia ra]iunii subiective. ~n cele dou\ ipostaze ale
sale, ra]iunea teoretic\ se va aplica `n [tiin]\ [i ra]iunea practic\, `n
moral\. Noi, `n viziunea lui Kant, nu putem s\ cunoa[tem lumea
extern\ a[a cum apare ea (fenomenologic\) dac\ n-am avea `n
ra]iunea noastr\ o form\ specific\ [i aprioric\ [i, tot la fel, noi nu am
putea evalua faptele noastre dac\ n-ar exista aprioric `n sufletul
nostru o func]ie specific\ a ra]iunii practice [i anume con[tiin]a
moral\.
Datorit\ ra]ionalismului s\u, Kant va exclude din con[tiin]a
moral\ elementele afective [i o va reduce doar la imperativul categoric. Aceast\ atitudine reduc]ionist\ `n ceea ce prive[te originea
con[tiin]ei morale, va fi criticat\ de Herbert Spencer [i [coala sa
sociologic\. H. Spencer considera c\ formele apriorice sunt deprin-
114
deri dob=ndite prin experien]\ [i cristalizate `n puteri psihice. Datorit\ repet\rii lor permanente [i transmiterii prin ereditate, noi le consider\m ca fiind apriorice, anterioare experien]ei. Sufletul omului,
dup\ Spencer [i [coala sociologic\, era `n perioada primitiv\
asem\n\tor animalelor, incapabil de g=ndire abstract\. Via]a lui
intelectual\ era constituit\ doar din reprezent\ri simple, izolate. De-a
lungul timpului, a trecut prin trepte de prefacere [i formele apriorice
cu care el se na[te acum sunt un rezultat al speciei `ntregi [i nu al
experien]ei individuale. Teoria lui Spencer este legat\ de teoria
evolu]ionist\. Ambele teorii anuleaz\ realitatea aprioric\ a
con[tiin]ei morale [i sus]in apari]ia ei pe o anumit\ treapt\ a evolu]iei
omului. Aceast\ ipotez\ evolu]ionist\ nu poate fi confirmat\ de
experien]\. Dimpotriv\, experien]a aduce argumente `n favoarea
kantianismului. Dintotdeauna omul a avut acelea[i facult\]i spirituale [i experien]a [i ereditatea n-au ad\ugat altele `n plus, ci doar le-a
`mbog\]it. Cum s-ar putea ca facult\]ile spiritului [i categoriile apriorice cu care opereaz\ s\ fie create de experien]\, at=ta timp c=t nici
o experien]\ nu este posibil\ f\r\ ele? Teoria lui Spencer pleac\ de la
ideea c\ spiritul este o tabula rasa, deci ea presupune pasivitatea
ini]ial\ a fiin]ei organice. Ori aceast\ pasivitate nu este prezent\ nici
`n lumea anorganic\, fiindc\ atunci c=nd sunt supuse la influen]e
externe, fiecare reac]ioneaz\ diferit. Piatra reac]ioneaz\ la c\ldur\
altfel dec=t ceara. Topirea cerii este o consecin]\ nu numai a temperaturii ridicate, ci [i a naturii sale specifice. Un fapt asem\n\tor este
[i procesul asimil\rii. Toate florile se hr\nesc cu aceea[i hran\, dar
fiecare se dezvolt\ `n func]ie de structura sa specific\. A[a [i sufletul
asimileaz\ [i evalueaz\ realitatea extern\ `n func]ie de anumite coordonate apriorice cu care, spunem noi, l-a `nzestrat Dumnezeu. Noi
nu putem s\ ne imagin\m c\ exist\ cunoa[tere f\r\ un subiect cunosc\tor ce poart\ `n el categoriile apriorice de receptare a impresiilor. Dac\ spiritul nostru n-ar avea aceste forme, am fi doar sclavii
excita]iilor exterioare care ar curge ca un torent peste noi, l\s=nd
doar efecte biologice, ca la animale. De c=nd exist\ lumea, n-a existat om normal care s\ nu poarte `n sine aceast\ capacitate specific\
de asimilare a cuno[tin]elor. Acest lucru este valabil [i pentru con[tiin]a moral\. Nu calitatea moral\ a ac]iunilor a creat sim]ul moral,
115
116
117
dere teologic `[i au originea `n actul crea]iei omului, dup\ chipul lui
Dumnezeu-Treime.
V.6.1. Diversitatea actelor de con[tiin]\
118
119
120
121
122
123
intui]ii spontane [i neexprimate, c=t [i sub form\ de g=nduri discursive formulate `n concepte, indica]ii [i ra]ionamente morale. Ra]ionamentele morale sunt teoretice c=nd exprim\ adev\ruri morale, [i
practice c=nd exprim\ precepte morale. Primele se formuleaz\ la
modul indicativ [i ne ajut\ s\ facem distinc]ia clar\ dintre bine [i r\u.
Ultimele se formuleaz\ la modul imperativ [i constituie principiile
c\l\uzitoare ale activit\]ii morale.
d) Am ar\tat mai sus c\, `n formarea [i structurarea con[tiin]ei
morale, un rol important `l au [i elementele de natur\ istoric\ [i
social\. Datele istorice confirm\ faptul c\ nucleul con[tiin]ei morale
este constitutiv omului, indiferent de epoca istoric\ `n care tr\ie[te,
`ns\ con]inutul ei este variabil [i se concretizeaz\ `n ceea ce numim,
`n general, moravurile sociale. De-a lungul timpului acestea s-au
transformat mereu, a[a cum s-au transformat [i institu]iile care le
sus]ineau, influen]=nd mereu, `ntr-un sens pozitiv sau negativ, at=t
con]inutul con[tiin]ei morale, c=t [i factorii care determin\ sau, mai
precis, influen]eaz\ [i stimuleaz\ formarea con[tiin]ei morale.
V.7.1. Factori care influen]eaz\ formarea con[tiin]ei morale
Pantelimon Golu, M. Zlate, E. Verza, Psihologia copilului, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1995, p. 56.
124
125
126
127
128
129
a) Infantilismul moral
Acest aspect patologic al con[tiin]ei morale este `n str=ns\
leg\tur\ cu infantilismul psihologic, adic\ cu atitudinea omului al
c\rui caracter p\streaz\ impulsivitatea [i nestatornicia copilului. ~n
acest caz, tendin]ele negative [i inferioare prevaleaz\ asupra celor
superioare, ideile morale sunt `n]elese `ntr-un mod confuz [i acest
lucru conduce la judec\]i morale eronate [i la atitudini morale
infantile.
b) Labilitatea sau nebunia moral\
Acest aspect patologic al con[tiin]ei morale const\ `n incapacitatea de a deosebi binele de r\u [i de a nu sim]i mustrarea de con[tiin]\ pentru faptele rele.
c) Con[tiin]a scrupuloas\
Scrupulul este o incertitudine maladiv\ care afecteaz\ judecata
moral\. Cel scrupulos este dominat de frica continu\ fa]\ de p\cat.
El vede pretutindeni datorii [i pericole care-l orienteaz\ spre p\cat.
Exist\ dou\ feluri de scrupule:
1) Scrupulul general care prive[te, mai mult sau mai pu]in, toate
domeniile vie]ii morale [i provine dintr-o supraactivitate a con[tiin]ei legate de o diminuare a capacit\]ii de a trage concluzii ferme;
2) Scrupulul de compensa]ie. Angoasa se manifest\ aici asupra
unor aspecte morale legate de legea pozitiv\. Efortul tensionat de a
respecta `n cele mai mici detalii o lege particular\ mascheaz\
relaxarea con[tiin]ei `n fa]a obliga]iilor morale fundamentale, mai
ales cele care privesc iubirea fa]\ de aproapele [i via]a de rug\ciune.
Acest scrupul, care este o form\ de nevroz\, nu poate fi tratat dec=t
printr-o `ntoarcere energic\ la datoriile cele mai importante fa]\ de
care scrupulul `[i mascheaz\ neglijen]a.
Prima form\ de scrupul cere un p\rinte spiritual plin de bun\tate
[i ferm [i care cunoa[te natura acestei maladii. Scrupulul se
`nt=lne[te [i la persoanele cu o via]\ spiritual\ intens\. El este totu[i
legat de diverse afec]iuni psihice [i nervoase, obsesii [i nevroze generate de angoas\.
130
131
132
133
CAPITOLUL VI
Libertatea voin]ei
Atunci c=nd vorbim de libertatea moral\ ne referim, `n primul
r=nd, la libertatea voin]ei umane, la capacitatea subiectului moral de
a se autodetermina `n ac]iunile sale. De aceea, `nainte de a preciza
conceptul de libertate moral\, vom aborda problema voin]ei `n
existen]a uman\.
VI.1. Ce este voin]a?
~ntr-un sens general, prin voin]\ `n]elegem totalitatea actelor
con[tiente [i incon[tiente prin care urm\rim realizarea unui scop. Deci
`n cadrul voin]ei, `n sensul ei general, intr\ nu doar actele con[tiente,
ci [i actele reflexe, instinctele [i deprinderile sau automatismele.
~ntr-un sens mai restr=ns, prin voin]\ `n]elegem func]ia sufleteasc\ prin care omul se decide `n mod liber, dup\ o analiz\ a
motivelor [i scopurilor, s\ fac\ sau s\ nu fac\ o ac]iune. Din aceast\
perspectiv\ orice ac]iune voluntar\ cuprinde trei momente: analiza
motivelor [i scopurilor, hot\r=rea liber\ pentru s\v=r[irea ac]iunii [i
realizarea ei pe plan obiectiv sau extern.
Voin]a este o func]ie sufleteasc\ distinct\ [i nu poate fi redus\
sau, pur [i simplu, identificat\ cu ra]iunea sau intelectul. Ea se afl\,
totu[i, `ntr-o str=ns\ rela]ie cu ra]iunea, deoarece `n analiza
motivelor [i scopurilor unei ac]iuni face apel la aceasta. Aceasta nu
`nseamn\ c\ procesele de cunoa[tere atrag cu necesitate voin]a.
Sf=ntul Apostol Pavel exprim\ destul de sugestiv acest aspect atunci
c=nd scrie romanilor: nu binele pe care-l voiesc `l s\v=r[esc, ci r\ul
pe care nu-l vreau, pe acela `l fac (Rom. 7, 19).
VI.2. Actul voluntar
Actul voluntar este orice act pe care-l face omul, urm\rind prin
el `n mod con[tient realizarea unui scop. Actul voluntar nu se con-
134
135
136
Din punct de vedere moral, pasiunile sunt fapte sau dorin]e puternice orientate spre anumite lucruri care produc pl\cere subiectului, dar uneori se opun desf\[ur\rii libere a voin]ei. ~n func]ie de
motivele care le-au dat na[tere [i de scopul urm\rit, pasiunile pot
constitui circumstan]e atenuante pentru responsabilitatea moral\ a
subiectului.
e) Deprinderile
Sunt, la origine, acte voluntare, dar care prin repetare au ajuns
involuntare, influen]=nd `n mod profund exercitarea libert\]ii voin]ei. ~n general, deprinderile se `mpart `n deprinderi bune [i deprinderi rele. Primele nu sunt un obstacol `n calea libert\]ii [i responsabilit\]ii morale, pentru c\ a fi liber `nseamn\, de fapt, a s\v=r[i
binele. Ultimele sunt `ns\ un obstacol [i `n func]ie de modul `n care
s-au format, de gradul de participare liber\ a subiectului, se stabile[te [i responsabilitatea sa moral\.
f) Alte influen]e asupra actelor [i ac]iunilor voluntare
~n afar\ de obstacolele enumerate mai sus care influen]eaz\ mai
mult sau mai pu]in libertatea voin]ei, teologia moral\ mai precizeaz\
c\ `n judecarea [i aprecierea actelor [i ac]iunilor morale trebuie s\ se
]in\ seama [i de alte aspecte cum ar fi: structura psiho-fizic\ a fiec\rui subiect moral, influen]a mediului natural [i social, particularit\]ile de v=rst\, de sex, de ras\ etc. Toate aceste aspecte pot influen]a actele [i ac]iunile morale, `ns\ nu pot determina voin]a `ntr-un
mod deosebit [i ca atare subiectul moral r\m=ne, totu[i, liber [i
responsabil `n s\v=r[irea actelor sale.
VI.6. Dubla valoare realizat\ prin ac]iune
Ac]iunea nu este doar o prelungire a unui act intern `n afar\, ci
este o lucrare asupra lumii exterioare, care o modific\ `n bine sau `n
r\u. Ac]iunea, ca [i actul, prime[te determinarea sa moral\ `n rela]ie
cu o valoare obiectiv\. Prin orice ac]iune bun\ lumea se `mbog\]e[te,
dar [i persoana devine mai valoroas\, mai vrednic\ de pre]uire. Cea
mai `nalt\ dintre valorile morale personale este d\ruirea fa]\ de
Dumnezeu [i fa]\ de semeni.
137
138
139
140
spre sine `nsu[i. Iubirea des\v=r[it\ se odihne[te total `n Dumnezeu, chiar dac\ nu se exteriorizeaz\ printr-un gest sau printr-o
ac]iune.
Deci sentimentul este `ntotdeauna `n rela]ie cu obiectul s\u.
F\c=nd abstrac]ie de sentimentele tipic `nchise, crispate, un torent
spiritual traverseaz\ orice sentiment orient=ndu-l spre un scop pe
care el `l atinge, chiar `nainte de a-l cunoa[te pe deplin. Se poate
spune c\ sentimentele, chiar f\r\ intermediul ac]iunii (sau al cuv=ntului), ating persoanele c\rora se adreseaz\, `n func]ie de treapta
sensibilit\]ii spirituale a acestora. Curentul de sentimente pozitive
(iubire, bun\tate, compasiune, umilin]\, respect, dreptate, puritate)
este unul vivificator [i purificator.
Finalitatea unui sentiment este de obicei o persoan\: Dumnezeu,
aproapele, comunit\]ile personale, propriul eu. Fiin]ele `nsufle]ite
pot fi obiecte ale sentimentelor, dar nu de aceea[i valoare cu
persoanele.
Motivul care treze[te sentimentul este, deci, o valoare sau o
non-valoare. Diferen]a este mare dac\ sentimentul nu se adreseaz\
dec=t valorii sau non-valorii, `n exclusivitate, sau dac\, plec=nd de la
valoare, el prive[te [i subiectul valorii, persoana ca atare. Dac\
cineva iube[te o persoan\, sentimentul are o alt\ putere dec=t dac\ i
se admir\ numai virtutea ei `n sine. Gre[elile unei persoane
constituie o non-valoare [i cer dezaprobarea, `ns\ nu autorizeaz\ ura
acelei persoane. Cine este iubitor de Dumnezeu nu poate s\ nu vad\
`n aproapele s\u, chiar p\c\tos fiind, icoana lui Dumnezeu, un frate
al lui Hristos, un suflet chemat la m=ntuire.
Un sentiment ocup\ `n suflet mai mult sau mai pu]in loc. El
poate fi central sau periferic. O mul]ime de emo]ii pre-sentimentale,
acceptate sau nu, nu ating centrul g=ndirii sau al ac]iunii. Altele
dimpotriv\, p\trund p=n\ `n nucleul con[tiin]ei, se instaleaz\ acolo [i
determin\ mari zone ale g=ndirii [i ac]iunii. Un sentiment de
ostilitate, spre exemplu, dac\ p\trunde `n inima preocup\rilor unui
om, va face mult mai multe ravagii dec=t dac\ el va fi periferic. Deci
trebuie s\ cultiv\m mai mult sentimentele de iubire fa]\ de
Dumnezeu [i fa]\ de aproapele.
141
Valori predominante
Orientarea dominant\ a
sentimentului
- Valorile de gestiune [i utilitate
- Interes pentru munc\ [i profesie
- Frumuse]ea
- Interes pentru valorile culturale;
cultivarea armoniei personalit\]ii
- Puterea
- Pl\cerea de a domina; cultivarea
st\p=nirii de sine
- {tiin]a
- Via]a consacrat\ cercet\rii adev\rului; grija pentru obiectivitate
- Bunurile comunitare
- Slujirea semenilor; altruismul
- Comuniunea cu Dumnezeu, m=n- - Consacrarea lui Dumnezeu
tuirea sufletului
142
CAPITOLUL VII
143
144
145
146
ni-l poate revela. Cuprins\ prin har `n libertatea dumnezeiasc\, libertatea uman\ trebuie s\ fie, `n Hristos, libertatea fiilor lui Dumnezeu.
Ea este un dar pe care ascultarea liber\ a lui Hristos, p=n\ la moartea
pe cruce, ni l-a oferit. Ea ne invit\ s\-l urm\m pe Hristos `n ascultarea
sa filial\ fa]\ de Tat\l [i ea se realizeaz\ prin ascultarea fiilor de Cel
care nu st\p=ne[te dec=t prin darurile iubirii sale paterne.
Libertatea fiilor lui Dumnezeu nu suprim\ liberul arbitru, ci `l
presupune. ~n momentele decisive ale vie]ii sale, omul posed\ libertatea de a se decide pentru Dumnezeu sau `mpotriva Lui. Libertatea
`mpotriva lui Dumnezeu ne conduce `ns\ la sclavia p\catului. Omul
c\zut `n p\cat este `n acela[i timp sclav [i liber. Harul nu ne d\
un liber arbitru pe care l-am avut dintotdeauna [i nu l-am pierdut, ci
`l elibereaz\ pe acesta de sclavia p\catului [i `i red\ libertatea fiilor
lui Dumnezeu.
Libertatea fiilor lui Dumnezeu nu cunoa[te nici lege nici
limit\ `n afar\ de El. {i totu[i ea nu este un capriciu. Libertatea
uman\ c=nd este autentic\ `n desf\[urarea sa nu este supus\ unei
presiuni sau unei constr=ngeri exterioare, ci se des\v=r[e[te din
interiorul iubirii binelui, dup\ legea care-[i are temeiul `n sfin]enia
lui Dumnezeu (legea ve[nic\) [i s\dit\ `n natura `ns\[i (legea moral\
natural\). Legea este pentru libertate exigen]\ dar, `n acela[i timp, [i
cea care conduce libertatea spre adev\rata iubire a lui Dumnezeu [i a
semenilor.
VII.5. Diminuarea [i patologia libert\]ii
a) Libertate [i violen]\
Violen]a fizic\, av=nd o cauz\ exterioar\, poate determina voin]a
s\ fac\ un act extern f\r\ adeziunea interioar\. Violen]a, atunci c=nd
este `nso]it\ de mijloace rafinate de presiune psihologic\, poate
constitui o grav\ tenta]ie [i adesea ea antreneaz\ o diminuare a
libert\]ii.
b) Libertate [i fric\
Frica ce precede decizia nu diminueaz\ `n sine nici libertatea,
nici responsabilitatea. Se poate totu[i ca o angoas\ ajuns\ la limita sa
147
148
149
CAPITOLUL VIII
150
151
152
153
154
care iube[te pe Dumnezeu (Binele suprem) cunoa[te ierarhia autentic\ a bunurilor de tot felul care solicit\ iubirea noastr\ [i poate s\ le
dea un r\spuns corect. Toat\ virtutea culmineaz\ astfel `n orientarea
omului spre Dumnezeu prin Iisus Hristos [i harul Duhului Sf=nt.
Adev\rata no]iune de virtute cre[tin\ se separ\ astfel categoric
de concep]iile negative [i orgolioase, care nu v\d `n virtute dec=t
st\p=nirea r\ului. Acela posed\ o virtute autentic\ (adev\rat\) care
este preg\tit interior s\ umple marea porunc\ a iubirii.
Acela este virtuos care simte c\ este iubit de Dumnezeu [i nu-[i
atribuie lui, `n mod orgolios, binele care este `n el.
VIII.5. Natura virtu]ii cre[tine
~nv\]\tura cre[tin\ despre virtute mai accentueaz\ `ndeosebi
lucrarea harului divin `n via]a cre[tinului, har care `ncepe o dat\ cu
botezul. Sf=ntul Iustin Martirul zice c\ Hristos ne-a `nnoit `n har prin
botez, spre a `mplini voin]a lui Dumnezeu prin libera noastr\ voin]\.
Necesitatea harului pentru sporirea energiei suflete[ti este accentuat\ `ndeosebi de c\tre Chiril, arhiepisopul Ierusalimului `n catehezele sale77 . De asemenea, [i Sf=ntul Ioan Gur\ de Aur consider\
harul divin necesar pentru virtute [i sfin]irea celui ce crede, pentru
c\ voin]a cea bun\ a noastr\ nu este de ajuns, dac\ ea nu prime[te
putere de sus [i aceast\ putere ea nu o mai prime[te dac\ nu se
`ndreapt\ cu vremea [i nu se face vrednic\ de aceast\ primire78.
Harul divin este o realitate de existen]a c\reia nu trebuie s\ ne
`ndoim nici o clip\, dar este [i r\m=ne o realitate supranatural\, care
se coboar\ asupra noastr\ [i care ne poate influen]a prin mai multe
c\i sau mijloace. Modul `n care el `[i exercit\ ac]iunea asupra noastr\
ne r\m=ne totu[i necunoscut. Harul este o putere dumnezeiasc\ ce
treze[te, lumineaz\, `nt\re[te [i consolideaz\ puterile naturale ()
`n procesul m=ntuirii, dar respect=nd libertatea omeneasc\ care
77
Cateh. XII, C. 7; P.G., XXXIII, 733; vezi [i Pr. M. Bulacu, Con[tiin]a cre[tin\ dup\ Sf=ntul Chiril al Ierusalimului, Bucure[ti, 1941, p. 154.
78
Omil. ~n Math., VII, 24.
155
156
157
158
159
160
161
162
Retr. I, 7; XXXII, 592-594; De mor. eccl., 15, 21, 22, 35; P.L., XXXIII,
1322 [.u.
163
a) ~n]elepciunea
Dup\ filosofii antici, `n]elepciunea este [tiin]a [tiin]ei [i a ne[tiin]ei. Spre a ajunge la ea, Socrate ne spune c\ trebuie s\ pornim de
la dictonul Cunoa[te-te pe tine `nsu]i. ~n]elepciunea antic\ trebuie
`n]eleas\ ca fiind cunoa[terea adev\rului `n ceea ce are el mai `nalt [i
aceasta presupune c\ numai cel ce s-a preg\tit `n mod `ndelungat
prin medita]ie [i [tiin]\ poate ajunge la ea. A[adar, mai `nt=i, omul
trebuie s\ se cunoasc\ pe sine `nsu[i spre a vedea ce [tie [i ce nu [tie,
apoi s\ se preg\teasc\ `n mod minu]ios pentru a dob=ndi [tiin]a,
numai astfel put=nd ajunge `n]elept [i `n stare s\ judece [i s\ aprecieze [i pe ceilal]i oameni. Dar, deoarece [tiin]a cea mai `nalt\ este
[tiin]a binelui, `n]elepciunea poate fi identificat\ numai cu [tiin]a a
ceea ce este bine [i a ceea ce este r\u. De aceea zice Socrate nici
din partea `n]elepciunii nu te po]i a[tepta la mai mult, `ntruc=t, dac\
ea se `ntemeiaz\ numai pe puterile omene[ti, nu va putea ajunge
niciodat\ la cunoa[terea des\v=r[it\ a adev\rului [i a binelui.
~n]elepciunea cre[tin\ se `ntemeiaz\ pe voia cea sf=nt\ a lui
Dumnezeu. Cre[tinismul pre]uie[te `n]elepciunea duhovniceasc\ pe
care numai darul lui Dumnezeu o poate da credinciosului. De aceea
cre[tinul `n]elept [tie cum s\ umble pe c\ile Lui, fiindc\ el se adap\
din `n]elepciunea divin\ (Proverbe 3, 4-6). Adev\rata `n]elepciune
const\ `n cunoa[terea voii celei sfinte a lui Dumnezeu [i `n urmarea
acesteia de c\tre cre[tin (Rom. 12, 2).
b) Dreptatea
Virtutea drept\]ii dob=nde[te, de asemenea, un `n]eles nou `n
cre[tinism. Dreptatea antic\ era considerat\ [i la cei vechi drept
fundamentul oric\rei or=nduiri sociale statornice.
Astfel, legea talionului, care la antici era o expresie a drept\]ii,
este `nl\turat\ prin dragostea cre[tin\, care completeaz\ [i
des\v=r[e[te dreptatea. Dreptatea antic\, `n fond, perpetua o aspr\
nedreptate social\: inegalitatea oamenilor ca stare social\ (sclavi [i
oameni liberi), inegalitatea oamenilor ca sex (b\rbatul [i femeia),
inegalitatea `n fa]a legilor etc. Cre[tinismul schimb\ sensul no]iunii
de dreptate [i extensiunea acesteia: dreptatea cre[tin\ vrea binele, ea
164
165
tate f\c=nd legi favorabile binelui comun. Subiectele practic\ aceast\ dreptate c=nd respect\ fidel [i con[tient legile date `n vederea binelui comun.
c) Dreptatea distributiv\. ~n cazul ei subiectul de drept este individul `n raportul s\u cu comunitatea, iar scopul dreptului `n cazul
drept\]ii distributive este bun\starea indivizilor unei comunit\]i.
Responsabil\ de drept este comunitatea ce ac]ioneaz\ prin reprezentan]ii s\i oficiali. Individul are vis--vis de comunitate drepturi fundamentale [i aceasta trebuie s\ i le garanteze. Individul exercit\
dreptatea distributiv\ ca virtute, `ntr-o manier\ pasiv\, `n m\sura `n
care se mul]ume[te cu o `mp\r]ire corect\ a responsabilit\]ilor [i a
privilegiilor [i nu are revendic\ri exagerate fa]\ de comunitate. ~ntr-o
constitu]ie democratic\, `n care fiecare poate s\-[i sus]in\ drepturile
[i s\-[i fixeze datoriile, dreptatea distributiv\ este o virtute extrem de
necesar\ cet\]eanului. Ea trebuie s\ st\p=neasc\ propaganda politic\
prin dreptul de a vota. Aceast\ dreptate este r\nit\ atunci c=nd se
`ncurajeaz\ egoismul unui grup sau al unei clase.
Dreptatea legal\ [i cea distributiv\ trebuie s\ fie complementare.
~n m\sura `n care individul `[i consacr\ eforturile sale binelui
comun, comunitatea trebuie s\ aib\ `n vedere binele s\u particular.
Cel care face mai mult pentru comunitate trebuie s\ fie mai onorat [i
mai ajutat. Atribuirea de privilegii oblig\ individul s\ fac\ mai multe
eforturi [i s\-[i asume mai mari responsabilit\]i `n slujba comunit\]ii.
~n aplicarea acestui principiu trebuie totu[i pruden]\. Cel care a
dob=ndit `ntr-o manier\ dreapt\ sau nedreapt\ o mai mare parte din
resursele na]ionale [i pl\te[te, `n consecin]\, mai multe impozite nu
are un drept la mai mari onoruri [i privilegii. El nu face altceva `n
plus dec=t ceea ce trebuie s\ fac\. Cel care posed\ o prea mare
bog\]ie `mpiedic\ prin aceasta pe al]i membri ai grupului s\
foloseasc\ puterile lor pentru propriul lor bine [i cel al comunit\]ii [i
trebuie considerat ca d\un\tor comunit\]ii, dac\ nu o sluje[te `ntr-o
m\sur\ mai mare dec=t cel obi[nuit. Un act de dreptate de toat\
admira]ia ar fi ca el s\ renun]e `n mod liber la privilegii [i la
posesiunea excesiv\ d\un\toare societ\]ii.
d) Dreptatea social\. Obiectul ei este constituit mai pu]in din
drepturi `ntemeiate pe legi, c=t pe drepturile naturale ale comunit\]ii
166
167
168
169
170
171
172
173
cununa `ntregii sale vie]i duhovnice[ti. Ca haruri deci, ele sunt date
[i copilului nou botezat, dar prezen]a lor nu se dovede[te `n acesta
dec=t `n m\sura `n care el cre[te [i se dezvolt\ sub aspect trupesc [i
sufletesc, ajung=nd la con[tiin]a de sine [i la voin]a liber\, fiind
astfel capabil s\ fac\ fapte bune ori rele.
Spre a `n]elege raportul dintre harul acestor virtu]i [i lucrarea
cre[tinului, ne putem folosi de o compara]ie. Precum o s\m=n]\ nu
poate `ncol]i spre a da na[tere la plant\ dec=t atunci c=nd exist\
condi]ii externe favorabile: umezeal\, c\ldur\, lumin\ etc., tot astfel
[i harul virtu]ilor teologice nu poate da na[tere acestor virtu]i dec=t
dac\ la el se adaug\ voin]a [i lucrarea cre[tinului. Astfel st=nd lucrurile, ne putem da seama de ce aceste virtu]i, ca haruri insuflate, dau
sufletului cre[tinului numai o dispozi]ie, o tendin]\ sau o `nclinare
spre via]a moral\ cre[tin\, dar nu [i o `ndem=nare sau o u[urin]\ `n
s\v=r[irea actelor corespunz\toare, deoarece acestea se c=[tig\
printr-o exercitare continu\ prin fapte.
Virtu]ile teologice sunt mijloace care ridic\ mai `nt=i omul credincios la starea proprie de fiu al lui Dumnezeu, pun=ndu-l `n leg\tur\ nemijlocit\ cu El [i cu opera m=ntuirii lui Iisus Hristos. De
aceea, datoria cre[tinului este de a spori sau de a face s\ creasc\
aceste virtu]i prin fapte corespunz\toare.
Sub influen]a scolasticii [i a ra]ionalismului tomist, mul]i teologi
apuseni au c\utat s\ fundamenteze treimea acestor virtu]i pe func]iile
suflete[ti ale omului (o fundamentare asem\n\toare a virtu]ilor cardinale o g\sim la Platon). ~n acest sens, intelectului i-ar corespunde credin]a, afectivit\]ii n\dejdea, iar voin]ei iubirea. Spre deosebire de
aceast\ fundamentare psihologic\, al]i teologi morali[ti le fundamenteaz\ din punct de vedere al obiectului spre care ele tind, deoarece
Dumnezeu este motivul, obiectul [i scopul lor. Astfel, ca obiect al
cunoa[terii, Dumnezeu este cunoscut de noi prin credin]\; prin
n\dejde ni se `nf\]i[eaz\ ca bunul cel mai vrednic de dorit, iar prin
iubire putem ajunge `nc\ de aici de pe p\m=nt la o comuniune de via]\
suprafireasc\ cu El, ceea ce ne asigur\ `mplinirea scopului nostru
ultim. Spre deosebire de celelalte virtu]i, virtu]ile teologice au pe
Dumnezeu drept scopul lor direct, imediat [i ultim.
}in=nd cont de aceasta, putem s\ ne d\m seama de pozi]ia [i
importan]a pe care o au virtu]ile teologice fa]\ de celelalte virtu]i
174
175
(ca manifest\ri ale iubirii), credin]a este moart\ (Iacob 2, 26). Iubirea sus]ine credin]a [i-i d\ acesteia for]a necesar\ de men]inere [i de
afirmare. E adev\rat c\ `n procesul m=ntuirii credin]a face `nceputul,
dar ea nu poate ajunge la des\v=r[ire dec=t prin iubire; deci credin]a
f\r\ iubire nu poate exista ca virtute (Iacob 2, 19).
N\dejdea urmeaz\ credin]ei, ]in=nd locul de mijloc `ntre credin]\
[i iubire.
Cea mai deplin\ dintre toate virtu]ile teologice este iubirea,
deoarece ea realizeaz\, din punct de vedere psihologic [i moral, cea mai
puternic\ [i cea mai intim\ leg\tur\ cu Dumnezeu (cf. Colos. 3, 14).
At=t credin]a, c=t [i n\dejdea devin virtu]i des\v=r[ite numai c=nd
sunt p\trunse [i `nsufle]ite de iubire.
Din punct de vedere ontologic [i mistic, iubirea este virtutea cea
mai apropiat\ [i cea mai intim legat\ de har, fiind `nso]itoarea
nedesp\r]it\ a acestuia. De aceea, ea dispare prin p\cate de moarte,
`n timp ce credin]a [i n\dejdea pot r\m=ne ca virtu]i nedepline. Din
punct de vedere teologic, iubirea este ]inta [i finalul str\duin]elor
cre[tinului, precum [i ultimul scop al vie]ii morale. ~nc\, aici de pe
p\m=nt, ea anticipeaz\ ve[nicia, `ntruc=t are pe Dumnezeu ca
fundament [i scop ultim. ~n privin]a aceasta, Fericitul Augustin
remarc\ faptul c\ `n lumea ve[niciei credin]a [i n\dejdea `nceteaz\
de a mai fi, `ntruc=t [i-au ajuns scopul `n via]a aceasta, `n timp ce
iubirea r\m=ne, cre[te [i se des\v=r[e[te86. C=t prive[te rela]ia intim\
a acestor virtu]i `ntreolalt\, ea rezult\ din izvorul lor comun
Dumnezeu, ca [i din esen]a [i scopul acestora.
Morala cre[tin\ consider\ iubirea cea mai `nalt\ dintre toate
virtu]ile, potrivit esen]ei sale (I Ioan 4, 8). Superioritatea iubirii fa]\
de celelalte virtu]i o dovede[te at=t Sf=nta Scriptur\ (Mt. 22, 37;
Rom. 13, 9-10; Ioan 3, 16; I Ioan 4, 8-9 etc.), c=t [i Sf=nta Tradi]ie
(Igna]iu de Antiohia, Clement Romanul, Clement Alexandrinul,
Fericitul Augustin etc.). Chiar dac\ prin credin]\ devenim cre[tini,
numai prin iubire ne manifest\m cu adev\rat cre[tini. De aceea,
Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te despre credin]a lucr\toare prin iubire
(Gal. 5, 6).
86
176
CAPITOLUL IX
177
178
179
Vezi Fer. Augustin, Contra Secund. Manich., 11, 15; P.L., XLII, 587, 590.
180
181
182
183
184
185
dec=t atunci c=nd consim]im la ea [i mai ales c=nd o a]=]\m cu dinadinsul. Fiecare se ispite[te de a sa poft\ fiind tras [i am\git, zice
Sf=ntul Apostol Iacob (1, 14).
b) Diavolul. C\ diavolul ispite[te la p\cat este un fapt bine cunoscut din Sf=nta Scriptur\ (vezi I Ioan 3, 8; Luca 12, 37; Fapte 5, 3;
Petru 5, 8). Diavolul este numit ispititorul (I Tes. 3, 5). El a ispitit
pe Eva, pe Iov, pe Anania [i pe Safira, pe Sfin]ii Apostoli, pe Iuda [i
pe M=ntuitorul. El este autorul celor mai multe ispite. ~n ce prive[te
modalitatea ispitei satanice, trebuie remarcat c\ satana nu
influen]eaz\ direct voin]a noastr\, a[a cum o face Dumnezeu `n vederea faptelor bune, ci numai `n chip indirect, prin `ntunecarea
min]ii, am\gindu-ne fantezia cu chipuri `n[el\toare [i propun=ndu-ne
un bine aparent `n locul binelui adev\rat.
Diavolul atrage voin]a la p\cat `n urm\toarele chipuri98: a) a]=]=nd pofta cea rea prin prezentarea chipurilor ce `ndeamn\ la bunuri
oprite; b) `mpuind mintea cu iluzii prin care cei pu[i `n slujba diavolului `ncearc\ s\ conving\ lumea c\ moartea este departe, c\ virtutea
este prea anevoioas\, c\ p\catele se iart\ u[or, c\ Dumnezeu, fiind
bun\tatea nem\rginit\, nu poate sanc]iona p\catele cu pedepse
ve[nice, c\ nu-i necesar\ credin]a etc.; c) tulbur=nd sufletele cu scrupule, cu g=nduri de ur\, desfr=nare, dezn\dejde [.a.
c) Lumea. Prin lume, trebuie s\ `n]elegem aici 99: oamenii r\i,
care, prin `nv\]\turile [i faptele lor, smintesc sau prigonesc pe cei
buni; pl\cerile, pe care le a]=]\ `n sim]uri obiectele din afar\. Lumea
material\ ne ispite[te, prezent=nd poftei, prin mijlocirea sim]urilor,
bunuri sensibile [i `ncerc=nd s-o atrag\ spre aceasta cu toat\ opreli[tea legii; toate relele fizice, care aduc chinuri, griji [i sup\r\ri [i ne
`ncearc\ at=t de des [i de greu r\bdarea.
3. Rostul ispitelor
Dumnezeu permite ispitele pentru `naltul rol pedagogic pe care-l
`ndeplinesc. ~ntr-adev\r, ispitele ne ajut\ s\ ne cunoa[tem mai bine
puterile [i sc\derile; ele ne arat\ intensitatea patimilor [i faza `n care
98
186
187
188
189
190
191
192
prin porunc\ dumnezeiasc\, sau c=nd nu se `mplinesc de voie poruncile dumnezeie[ti, din care pricin\ dragostea c\tre Dumnezeu [i c\tre
aproapele se r\ce[te. O asemenea fapt\ `nstr\ineaz\ pe om de harul
lui Dumnezeu [i omoar\ pe acela prin care se aduce la `ndeplinire.
3. P\catele fa]\ de Dumnezeu, fa]\ de noi `n[ine [i fa]\ de
aproapele
~n ultim\ analiz\ [i `n mod indirect, orice p\cat este `n acela[i
timp [i un p\cat contra lui Dumnezeu, dup\ cum este [i un p\cat fa]\
de noi `n[ine, pentru c\ prin fiecare p\cat noi avem de pierdut [i este
p\cat [i fa]\ de semeni. ~mp\r]irea de fa]\ are deci numai o valoare
metodologic\ [i este analoag\ `mp\r]irii virtu]ilor `n virtu]i teologice
[i morale.
P\catele fa]\ de Dumnezeu sunt opuse virtu]ilor teologice,
`ntruc=t prin ele se lezeaz\ direct Dumnezeu [i poruncile devin privitoare la or=nduirea vie]ii fa]\ de Dumnezeu. P\catele fa]\ de noi
`n[ine [i fa]\ de aproapele se opun virtu]ilor morale pentru c\ prin ele
se calc\ poruncile privind atitudinea moral\ a noastr\ fa]\ de lumea
creat\.
~n analogie cu `nt=ietatea acordat\ virtu]ilor teologice fa]\ de
cele morale, p\catele opuse virtu]ilor teologice sunt socotite, evident, mai grele dec=t cele opuse virtu]ilor morale dac\, bine`n]eles,
avem de a face cu o credin]\ cu totul r\t\cit\ [i cu o voin]\ total
imoral\.
P\catele `mpotriva lui Dumnezeu ating culmea `n p\catele contra Duhului Sf=nt, iar cele fa]\ de noi `n[ine [i fa]\ de aproapele culmineaz\ `n cele [apte p\cate capitale [i `n cele cinci p\cate strig\toare la cer.
4. P\catele s\v=r[ite `n inim\, prin cuvinte [i `n fapte
P\catele s\v=r[ite `n inim\ se mai numesc p\cate ale cuget\rii
sau p\cate interne; iar cele s\v=r[ite cu cuv=ntul sau cu fapta se
numesc p\cate externe. Totdeauna `ns\, p\catul actual este fructul
poftei p\c\toase din firea cea stricat\, prin p\catul mo[tenit; iar
pofta, dac\ a conceput, na[te p\catul (Iacob 1, 15).
193
Vezi A. Mironescu, op.cit., pp. 290-293; S. a Loiano, op.cit., vol. I, pp. 438-451;
A. Voiutschi, op. cit., vol. II, pp. 202-203; Tanquerey, op. cit., vol. I, pp. 373-380.
194
pu]intel foc [i c=t\ p\dure aprinde! Foc este [i limba, lume a f\r\delegii! Limba `[i are locul ei `ntre m\dularele noastre, dar spurc\ tot
trupul [i arunc\ `n foc drumul vie]ii, dup\ ce aprins\ a fost de
fl\c\rile gheenei.
c. Exist\ anumite p\cate, care, prin natura lor, exclud orice ac]iune extern\ [i care constau numai dintr-un act intern dar sunt altele,
care-[i afl\ `mplinirea lor abia prin faptele externe (Iacob 1, 15;
Rom. 3, 15). De asemenea, sunt p\cate care, pentru a se traduce `n
afar\, au nevoie de ocazie sau de alte condi]ii, care nu stau `n puterea
noastr\. Aceste fapte se consider\, `n ce prive[te moralitatea lor,
deopotriv\ cu faptele realizate `n afar\, pentru c\ ne`ndeplinirea lor,
`n cazul acesta, nu-i liber\; iar ceea ce nu-i liber nici nu m\re[te nici
nu mic[oreaz\ responsabilitatea moral\. Cu toate acestea, p\catul
extern poate m\ri imoralitatea p\catelor interne, pe de o parte, pentru c\ p\catul intern ajunge la `mplinire prin p\catul extern; pe de
alt\ parte, pentru c\ fapta extern\ este adesea cauza pentru care
p\catul intern se `nmul]e[te sau dureaz\ mai mult din cauza timpului
`ndelungat care este necesar pentru traducerea lui `n fapt\ extern\.
5. P\catele trupe[ti [i p\catele suflete[ti
Potrivit cuvintelor Sf=ntului Apostol Pavel: Deci av=nd aceste
f\g\duin]e, s\ ne cur\]im de toat\ spurc\ciunea trupului [i a spiritului
f\c=nd sfin]enie `ntru frica lui Dumnezeu (II Cor. 7, 1; cf. I Ioan 2, 16;
Mt. 4, 11; I Petru 2, 11), p\catele se pot `mp\r]i `n p\cate ale trupului
[i p\cate ale sufletului.
Aceast\ `mp\r]ire este `ndrept\]it\ [i din punct de vedere
antropologic, `ntruc=t natura noastr\ este dubl\: spiritual\ [i fizic\.
Iar, pe de alt\ parte, tocmai aceast\ dualitate a firii umane, `mbinat\
`ntr-o unic\ fiin]\, face ca at=t trupul c=t [i sufletul s\ participe la
toate ac]iunile noastre, av=nd aceea[i menire [i trebuind s\ lucreze
pentru atingerea aceluia[i scop.
Totu[i, deosebirea `ntre p\cate trupe[ti [i p\cate suflete[ti este
`ntemeiat\. La p\catele trupe[ti se num\r\, `n general, acele p\cate
prin care se satisface vreo pl\cere dezordonat\ a firii sim]uale sau o
poft\ p\c\toas\ a trupului [i a ochilor, din care se nasc, apoi, multe
alte rele precum: desfr=narea, `mbuibarea, zg=rcenia etc.
195
196
p\catul altuia (Fapte 7, 57; 22, 20; Efes. 5, 6-7); e) c=nd t\cem [i nu
`nfrunt\m pe acela care p\c\tuie[te (Num. 5, 1; Isaia 56, 10; Prov.
19, 24); f) c=nd trecem cu vederea [i nu pedepsim pe p\c\tos (I Sam.
3, 13; 1, 23-25); g) dac\ ascundem [i ap\r\m pe cel ce p\c\tuie[te,
sc\p=ndu-l de la pedeaps\ (cf. Luca 11, 47-48); h) dac\ l\ud\m
p\catele altora (Iez. 13, 18; Rom. 1, 32); i) dac\ prin purtarea noastr\
corupem cinstea altora sau ne l\s\m noi corup]i de al]ii (cf. Mt. 28,
12-13; Luca 22, 3-6).
P\catele str\ine ni se imput\ ca vin\ dup\ regulile cunoscute ale
responsabilit\]ii morale [i dup\ m\sura cooper\rii noastre la ele.
Aceast\ cooperare poate fi mijlocit\, dup\ cum cineva ia parte singur la executarea lor sau numai procur\ mijloacele necesare pentru
aceasta; ea mai poate fi pozitiv\ sau negativ\, dup\ cum cineva
influen]eaz\ asupra acestor p\cate. {i `ntre influen]ele pozitive ni se
imput\ porunca mai mult dec=t sfatul [i sfatul mai mult dec=t consim]\m=ntul.
7. P\catele r\ut\]ii, ale sl\biciunii [i ale ignoran]ei [i neglijen]ei
P\catul r\ut\]ii este acela care se s\v=r[e[te cu deplin\
cuno[tin]\ [i voin]\ deliberat\, adic\ atunci c=nd, de[i noi cunoa[tem
adev\rul [i cerin]a legii [i suntem liberi s-o respect\m, prefer\m
totu[i s-o c\lc\m. Tot ca p\cat al r\ut\]ii se consider\ [i ignorarea
voit\ a legilor cu scopul de a ne satisface poftele. Privitor la aceast\
`mprejurare, Sf=ntul Apostol Pavel zice: C\ci p\c\tuind noi de bun\
voie, dup\ ce am luat cuno[tin]a adev\rului, nu mai r\m=ne jertf\
pentru p\cate, ci oarecare a[teptare `nfrico[at\ a judec\]ii [i iu]imea
focului, care va s\ m\n=nce pe cei potrivnici (Evr. 10, 26-27; cf.
Luca 10, 20 [.u.).
C=nd cunoa[terea r\ut\]ii este `ntunecat\ de anumite impresii
`ngrozitoare [i defecte premerg\toare, ce rezid\ `n dispozi]ia p\c\toas\ [i prin care libertatea noastr\ este st=njenit\, abaterile de la
lege se numesc p\cate ale sl\biciunii (sau cele f\r\ de voie). Aceste
p\cate se iart\ mai lesne, potrivit cuvintelor psalmistului: Precum
se `ndur\ un p\rinte asupra fiilor, a[a se `ndur\ [i Domnul asupra
celor ce se tem de D=nsul; c\ci El cunoa[te zidirea noastr\, `[i aduce
aminte c\ ]\r=n\ suntem (Psalm 102, 13-14; cf. Rom. 7, 18-20).
197
198
199
dar devine greu c=nd pricinuim aproapelui mari pagube, de exemplu, c=nd lu\m asupra noastr\, f\r\ preg\tire, func]ia de medic, duhovnic etc.
Ambi]ia este dorin]a f\r\ r=nduial\ a onorurilor [i demnit\]ilor,
care sunt mai presus de preg\tirea [i vrednicia noastr\ [i dob=ndirea
lor prin orice fel de mijloace, indiferent de calitatea lor moral\.
Slava de[art\ este dorin]a dezordonat\ de a fi stimat [i l\udat de
oameni, fie pentru calit\]i adev\rate, fie pentru calit\]i fictive. Slava
de[art\ se nume[te vanitate, c=nd cineva a[teapt\ s\ fie l\udat pentru
`nsu[iri de mic\ importan]\: frumuse]e, `mbr\c\minte etc. [i orgoliu,
c=nd cineva se laud\ peste m\sur\ cu calit\]ile lui. Slava de[art\ se
poate manifesta `n trei feluri: prin seme]ie, c=nd ne l\ud\m cu
propriile noastre fapte [i `nsu[iri; prin ostenta]ie, c=nd ne tr=mbi]\m
calit\]ile prin fapte sau semne extravagante; prin f\]\rnicie, care
const\ din manifestarea perfec]iunilor printr-o virtute fals\.
Indirect, slava de[art\ se manifest\ ori de c=te ori nu vrem s\ fim
mai mici dec=t al]ii [i anume `n patru feluri: prin `nc\p\]=nare, c=nd
nu ne supunem mintea argumentelor ra]ionale; prin ne`n]elegere
(discordie), c=nd nu ne supunem voin]a unui bine, pe care dragostea
ne-ar cere s\-l voim; prin ceart\, adic\ nesupunere prin cuvinte.
P\c\tuim greu prin ceart\ c=nd, din spirit de contrazicere, contest\m
vreun adev\r de credin]\, sau combatem serios un adev\r ce prive[te
de aproape binele nostru sufletesc [i trupesc; prin neascultare, adic\
nesupunere prin fapte.
P\catul opus acestor p\cate, izvor=t din m=ndrie, este timiditatea
exagerat\, prin care, fiind ne`ncrez\tori `n sine [i puterile proprii,
refuz\m onorurile, m\rirea, slujbele de care suntem vrednici.
Urm\rile. Fiind de un egoism feroce, m=ndria face din noi tirani
ne`ndupleca]i. Este deci firesc s\ strice bunele raporturi cu semenii
[i s\ atrag\ pedeapsa lui Dumnezeu.
M=ndria ne face s\ pierdem multe daruri [i merite; c\ci Dumnezeu st\ `mpotriva celor m=ndri, iar celor smeri]i le d\ dar (Iacob
4, 6). Cei ce caut\ lauda semenilor nu vor avea plat\ de la Tat\l
ceresc (Mt. 6, 1-2).
b. Avari]ia este iubirea dezordonat\ a bunurilor p\m=nte[ti, o
sete nepotolit\ dup\ acestea, sete ce se arat\ prin n\zuin]a [i
200
201
Capete despre dragoste, suta a treia, c. 17 [i 18, Filocalia, vol. II, pp. 79-80.
202
203
204
205
206
207
juste, nu e p\cat. P\cat greu este c=nd evolueaz\ `n ur\ [i dispre] fa]\
de aproapele; b) surescitarea min]ii, adic\ meditarea continu\ asupra
diferitelor mijloace de r\zbunare. Gravitatea acestui p\cat se m\soar\ dup\ gravitatea r\zbun\rii inten]ionate; c) blasfemia; d) ocara,
prin care se `ncearc\ a se arunca `n fa]a aproapelui ceva care s\-l
`njoseasc\; e) blestemul, prin care ur\m cuiva r\u [i nenorocire. Este
p\cat greu c=nd dorim aievea r\ul ce-l rostim cu gura, c=nd dorim un
r\u mare [i cu deplin consim]\m=nt; f) b\t\ile sunt p\cate mari c=nd
duc la omor, r\nire grav\ etc. De obicei, p\c\tuie[te cel ce porne[te
b\taia; cel\lalt poate s\ nu p\c\tuiasc\ (dac\ se ap\r\) men]in=ndu-se
`ntr-o stare de ap\rare.
M=nia `ntunec\ mintea, a[a c\ cel st\p=nit de ea nu-[i mai d\
seama de ceea ce face. Un proverb zice: M=nia e un r\u sfetnic.
De aceea, Sf=ntul Apostol Pavel ne `ndeamn\ s\ nu ]inem m=nie,
c=nd zice: S\ nu apun\ soarele peste m=nia voastr\ (Efes. 4, 26).
M=ntuitorul ne cere s\ nu ducem darul la altar, p=n\ ce nu ne-am
`mp\cat cu fratele nostru sup\rat pe noi (Mt. 5, 24).
Exist\ [i o m=nie sf=nt\ sau `ndrept\]it\. Este m=nia p\rin]ilor [i
a altor educatori care urm\resc `ndreptarea copiilor [i a subalternilor,
`ndrumarea [i r=vna lor spre bine.
Omul m=nios este totdeauna amenin]at s\-[i piard\ sufletul. De
altfel, chiar din aceast\ via]\ el poart\ iadul `n inima lui prin
nelini[tea continu\ care-l chinuie. M=nia vat\m\ s\n\tatea [i
scurteaz\ via]a: Invidia [i m=nia scurteaz\ zilele (Sirah 30, 25).
M=nia este o stare anormal\, o stare de nebunie; ea tulbur\ cel
mai mult bunele [i pa[nicele rela]ii dintre indivizi [i popoare [i
astfel, st\ la baza certurilor, crimelor [i r\zboaielor. Ea face multe
ravagii `n cel st\p=nit de ea [i poate produce adev\rate dezastre `n
via]a semenilor no[tri. De aceea, Nil Ascetul, Evagrie Ponticul, Ioan
Casian ne sf\tuiesc s\ ne ferim de a ne m=nia pentru pricini
`ntemeiate, pentru c\ [i `n cazul acesta m=nia `ntunec\ puterea
v\z\toare [i pentru c\ o dat\ dezl\n]uit\, e greu de st\p=nit.
Dup\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, patima iu]imii este mai greu
de biruit dec=t patima poftei. De aceea a [i dat Domnul, ca o
doctorie mai tare `mpotriva ei, porunca dragostei121.
121
208
209
ori de c=te ori neglij\m diferite porunci [i virtu]i. Este viciu capital
numai c=nd dezgustul [i nep\sarea sunt voluntare [i se refer\ la
bunul sufletesc suprem, spre care tind toate bunurile, adic\ prietenia
cu Dumnezeu [i harul dumnezeiesc. Astfel `n]eleas\, lenea este p\cat
de moarte.
~n M\rturisirea ortodox\123 lenea este definit\ foarte corect ca o
r\t\cire [i nep\sare pentru m=ntuirea ve[nic\ a sufletului, prin care
omul se `ntristeaz\ [i se dezgusteaz\ de binele ce trebuie s\ fac\;
pentru aceasta, el fuge de osteneala cu care se face binele.
Lenea se opune muncii, adic\ activit\]ii f\cute cu efort [i cu
metod\ pentru a crea bunuri materiale [i spirituale spre satisfacerea
nevoilor [i aspira]iilor noastre trupe[ti [i suflete[ti. Munca reprezint\
partea noastr\ de contribu]ie la m=ntuire, faptele bune fiind condi]ie
neap\rat\ pentru dob=ndirea m=ntuirii.
Munca este o lege fundamental\ a vie]ii. F\r\ munc\ nu-i
posibil\ existen]a fizic\, nici des\v=r[irea omului [i transformarea
naturii. De aici rezult\ gravitatea tr=nd\viei, care `mpiedic\ realizarea menirii principale a omului `n societate.
Printre numeroasele p\cate care se nasc din lene, sunt: r\utatea
inimii, care duce la ura fa]\ de cele spirituale; teama [i dezn\dejdea
privind dob=ndirea m=ntuirii; repulsia fa]\ de cei ce ne `ndeamn\ la
activitate spiritual\; l=ncezeala `n activitate; `ntoarcerea min]ii de la
cele spirituale etc.
Lenea duce la lips\ [i mizerie [i face cu neputin]\ orice fel de
progres. Mai mult chiar: ruina material\ este `nso]it\ [i de una moral\. C\ci, nevr=nd s\ munceasc\, lene[ul caut\ s\-[i satisfac\ nevoile
sale materiale pe c\i mai u[oare dar necinstite, prin furt, `n[el\torie,
cer[etorie etc.
Lenea este, apoi, mama desfr=n\rii. Lipsa de ocupa]ie las\ loc
instinctelor de a se dezl\n]ui f\r\ fr=u.
Tr=nd\via na[te parazitismul social, care e, `n fond, un furt camuflat sau o exploatare a sentimentelor familiale, a milei semenilor
etc. Ea este un delict antisocial, `ntruc=t lene[ul consum\ de la societate bunuri f\r\ a da nimic `n schimb, c=nd are datoria [i putin]a s\
123
210
211
212
213
214
215
CAPITOLUL X
216
Pentru a fi salvatoare, culpabilizarea presupune o distinc]ie riguroas\ `ntre o gre[eal\ real\ [i con[tiin]a acestei gre[eli, ca [i orice fals
sentiment de culpabilitate. Pentru a vindeca un asemenea sentiment,
`ndemnurile unui duhovnic nu sunt suficiente. Dimpotriv\, o
psihiatrie s\n\toas\, eliberat\ de prejudec\]i freudiene chiar dac\
folose[te metodele lui Freud, Adler sau Jung va putea ob]ine o
ameliorare sau chiar vindecarea.
~n ceea ce-l prive[te, psihiatrul ar trebui s\ nu extind\ spre
universul spiritual normal concepte valabile numai pentru domeniul
patologic. Astfel, c=nd el `nl\tur\ conceptul de lege moral\ [i pretinde s\-l substituie cu simple reguli de igien\, el confund\ legea
moral\ cu tabu-ul, voin]a unui Dumnezeu personal cu interdic]iile
mitice. Trebuie `nl\turat doar falsul concept de lege. Adev\rata lege
moral\, expresie a iubirii lui Dumnezeu, nu provoac\ o angoas\
morbid\, ci `ntemeiaz\ s\n\tatea [i optimismul sufletului. Eroarea
fundamental\ a psihanalizei freudiene este aceea de a cunoa[te eronat factorii spirituali ai personalit\]ii. Ea este incapabil\ s\ discearn\
`ntre un impuls instinctiv [i un fenomen spiritual propriu-zis.
La fel este de p\gubitor s\ reducem tot sensul gre[elii [i al p\catului la un sentiment morbid de culpabilitate. Un psihiatru f\r\
prejudec\]i va constata, totu[i, c\ a psihanaliza pe cineva nu `nseamn\ a-l disculpabiliza cu orice pre], ci a a[eza culpabilitatea sa pe
un teren al responsabilit\]ii adev\rate [i nu mitice127.
Psihanaliza nu ar trebui s\ `ntre]in\ confuzii simpliste. Dup\
cum nevroza este adesea o `ncercare angoasant\ de a g\si `ntr-o zon\
`n[el\toare [i superficial\ solu]ia unei responsabilit\]i mult mai
grave sau a unei probleme mult mai profunde, la fel o anumit\ psihanaliz\ `ncearc\ s\ g\seasc\ s\n\tatea sufletului la un nivel superficial [i care mascheaz\ adev\ratele profunzimi ale persoanei. Remediul iluzoriu este mai grav dec=t r\ul.
De asemenea, duhovnicul nu va a[eza orbe[te pe calea poc\in]ei
un bolnav psihic, ci trebuie s\-i asigure, mai `nt=i, un bun tratament
medical. Dar [i psihiatrul trebuie s\ lase liber\ calea spre Dumnezeu.
127
217
218
219
Bibliografie selectiv\
I. Dic]ionare
Bria, Ioan, Dic]ionar de Teologie ortodox\, Editura In-stitutului
Biblic [i de Misiune al B.O.R., Bucure[ti, 1994.
Dic]ionar de Filozofie, Editura Politic\, Bucure[ti, 1978.
Dictionnaire de la vie spirituelle, Cerf, Paris, 1987.
Nouveau dictionnaire biblique, rvis et augument, Editions
Emmas, Saint-Lgier, 1992.
II. Manuale de Teologie Moral\
Hristu Andrutsos, Sistem de moral\, trad. Ioan L=ncr\njan [i Ermis
Mundopoulos, Sibiu, 1947.
Teologia moral\ ortodox\, Editura Institutului Biblic [i de Misiune
al B.O.R., Bucure[ti, 1979, vol. I [i II (volume colective).
III. Studii [i lucr\ri
***, Familia cre[tin\ azi (volum colectiv), Ed. Trinitas, Ia[i, 1995.
***, Sportul `n lumina moralei cre[tine, `n Mitropolia Ardealului,
XI (1966), nr. 9-10.
Balca, Nicolae, Aspectul patologic al persoanei umane, `n Studii
Teologice, 1955, nr. 7-8.
Idem, Criza Spiritual\ modern\ [i cauzele sale, Sibiu, 1934.
Idem, Istoria filosofiei antice, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al B.O.R., Bucure[ti, 1982.
Belu, D., Nu mai este iudeu, nici elin, `n Mitropolia Moldovei,
XXXIX (1963), nr. 1-2.
Idem, Ortodoxia [i discrimin\rile etnico-rasiale, `n Ortodoxia,
XV (1963).
220
221
222
223
Idem, Patimile omene[ti [i implica]iile lor moral-sociale, `n Teologie [i Via]\, XLII (1995), nr.1-3.
Popescu, T.M., Biserica `n actualitatea social\, `n Orto-doxia, V
(1953), nr. 1.
Prelipceanu, Vl., Decalogul, lege moral\ universal\ [i permanent\, `n
Mitropolia Moldovei [i Sucevei, XXXII (1956), nr. 5.
R\duc\, Vasile, Antropologia Sf=ntului Grigorie de Nyssa, Editura
Institutului Biblic [i de Misiune al B.O.R., Bucu-re[ti, 1996.
Idem, Grija Bisericii fa]\ de mediul ambiant, `n Studii Teologice,
LXII (1990) nr. 3, Bucure[ti.
Sieger, Thomas Derr, cologie et liberation humain, Labor et Fides,
Genve, 1974.
Soloviov, Vladimir, ~ndrept\]irea binelui, trad. Nina Nicolaeva,
Editura Humanitas, Bucure[ti, 1944.
Stan, Liviu, Institu]iile de asisten]\ social\ `n Biserica veche, `n
Ortodoxia, IX (1957), nr. 1.
St\niloae, Dumitru, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura
Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987.
Idem, Crea]ia ca dar [i Tainele Bisericii, `n Ortodoxia, XXVIII
(1976), nr. 1.
Idem, Dumnezeu este iubire, `n Ortodoxia, XXIII (1971), nr. 3.
Idem, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Sibiu, 1943.
Idem, Responsabilitatea cre[tin\, `n Ortodoxia, 1970, nr. 2.
Idem, Sf=nta Treime, structura supremei iubiri, `n Studii
Teologice, XXII (1970), nr. 5-6.
Idem, Spiritualitate [i comuniune `n liturghia ortodox\, Editura
Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986.
Stere, Ernest, Din istoria doctrinelor morale, vol. I-III, Editura
{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1979.
Stoina, Liviu, Morala cre[tin\ [i etica filosofic\, `n Studii
Teologice, seria a II-a, XXXVIII (1986), nr.1.
Stoleru, Nicolae, Via]a moral\ a so]ilor `n cadrul unirii conjugale
cre[tine, `n Studii Teologice, XXVI (1974), nr.7-8.
Todoran, Isidor, Bazele axiologice ale binelui, Sibiu, 1942.
Valery, P., Criza spiritului, Ed. Polirom, Ia[i, 1996.
224
225
Cuprins
Prolegomena ........................................................................................ 5
1. No]iunea de moral\ ..................................................................... 5
2. Teologie [i moral\ ........................................................................ 6
3. Defini]ia Teologiei Morale ............................................................ 7
4. Metodele Teologiei Morale ........................................................ 13
5. Izvoarele Teologiei Morale ......................................................... 16
6. Modul de actualizare al principiilor morale ................................ 17
7. Teologia Moral\ [i celelalte discipline teologice ........................ 18
8. Teologia Moral\ `n contextul universitar actual .......................... 19
9. Teologia Moral\ [i spiritul moral contemporan .......................... 25
Capitolul I
Omul [i voca]ia sa moral\ .................................................................
I.1. Viziunea teologic\ despre Om .................................................
I.1.1. Omul icoan\ a lui Dumnezeu-Treime .............................
I.1.2. Sufletul [i trupul constitu]ia bipolar\ a omului ............
I.2. Voca]ia moral\ a Omului .........................................................
I.2.1. No]iunea de voca]ie .....................................................
I.2.2. Voca]ia dar al lui Dumnezeu pentru Om .....................
I.2.3. Specificul cre[tin al voca]iei originare a Omului .............
I.2.4. Consecin]ele ignor\rii de c\tre Om a voca]iei
sale originare .................................................................
Capitolul II
Ordinea moral\ ...................................................................................
II.1. Conceptul de ordine `n sens general ......................................
II.2. Conceptul de ordine moral\ ...................................................
II.3. Fiin]a ordinii morale ................................................................
II.4. Ordinea moral\ [i binele etic ..................................................
II.5. Ordinea moral\ cre[tin\ ..........................................................
II.6. Ordinea moral\ cre[tin\ [i binele moral ..................................
II.7. Temeiul ordinii morale cre[tine ...............................................
II.8. Fiin]a ordinii morale cre[tine ...................................................
30
30
31
36
39
39
40
42
43
46
46
50
54
55
59
59
62
65
Capitolul III
Legea moral\ ...................................................................................... 67
III.1. Conceptul de lege `n sens general ........................................ 67
226
70
72
77
80
Capitolul IV
Legea pozitiv\ dumnezeiasc\ ........................................................... 83
IV.1. Decalogul sintez\ a legii morale pozitive a
Primului Testament ................................................................ 83
IV.1.1. Interpretarea Decalogului ............................................ 85
IV.2. Fericirile sinteza legii morale pozitive a celui de-al
doilea Testament .................................................................... 94
IV.2.1. Interpretarea Fericirilor ................................................ 95
IV.2.2. Rela]ia dintre Decalog [i Fericiri ................................ 102
Capitolul V
Con[tiin]a moral\ principiul subiectiv al ordinii morale ........... 107
V.1. Con[tiin]a psihologic\ ........................................................... 107
V.2. Con[tiin]a moral\ .................................................................. 108
V.3. Con[tiin]a moral\ [i con[tiin]a religioas\ .............................. 109
V.4. Con[tiin]a moral\ `n Sf=nta Scriptur\ ................................... 110
V.5. Originea con[tiin]ei morale ................................................... 112
V.5.1. Teorii ce privesc originea con[tiin]ei morale ............... 112
V.6. Originea transcendent\ a con[tiin]ei morale ........................ 115
V.6.1. Diversitatea actelor de con[tiin]\ ................................ 117
V.6.2. Responsabilitatea subiectului uman `n formarea
judec\]ilor morale ....................................................... 118
V.6.3. Con[tiin]a moral\ [i autoritatea moral\ ....................... 120
V.7. Formarea con[tiin]ei morale ................................................. 122
V.7.1. Factori care influen]eaz\ formarea con[tiin]ei morale ... 123
V.8. Pervertirea con[tiin]ei morale ............................................... 127
V.8.1. Patologia con[tiin]ei morale ........................................ 128
V. 9. Cauzele `mboln\virii con[tiin]ei morale ............................... 130
Capitolul VI
Libertatea voin]ei .............................................................................
VI.1. Ce este voin]a? ...................................................................
VI.2. Actul voluntar ......................................................................
VI.3. Valoarea moral\ a actului voluntar ......................................
VI.4. Diferen]a dintre act [i ac]iune ..............................................
VI.5. Obstacole reale sau aparente ale actelor [i ac]iunilor ........
VI.6. Dubla valoare realizat\ prin ac]iune ....................................
VI.7. Sensul ac]iunii .....................................................................
VI.8. Rezultatul ac]iunii ................................................................
133
133
133
134
134
134
136
137
137
227
142
143
143
144
145
146
148
Capitolul VIII
Virtutea `mplinire a libert\]ii [i a responsabilit\]ii morale .........
VIII.1. No]iunea de virtute `n general ........................................
VIII.2. Virtu]ile `n societatea homeric\ .........................................
VIII.3. Virtu]ile `n societatea clasic\ greac\ .................................
VIII.4. Virtutea `n via]a moral\ cre[tin\ ........................................
VIII.5. Natura virtu]ii cre[tine .......................................................
VIII.6. Unitatea virtu]ii cre[tine .....................................................
VIII.7. Diversitatea virtu]ilor .........................................................
VIII.8. ~mp\r]irea virtu]ilor .............................................................
VIII.9. Virtu]ile cardinale ..............................................................
VIII.10. Virtu]ile teologice .............................................................
149
149
149
150
152
154
157
159
161
162
170
Capitolul IX
P\catul e[ec al libert\]ii [i al responsabilit\]ii morale ............... 176
IX.1. No]iunea de p\cat ............................................................... 176
IX.2. Natura, originea [i posibilitatea p\catului ............................. 182
IX.3. Cauzele p\catului ................................................................ 183
IX.4. Procesul psihologic al na[terii [i dezvolt\rii p\catului ......... 187
IX.5. Gravitatea p\catului ............................................................ 189
IX.6. Despre deosebirea p\catelor .............................................. 190
IX.7. Cele mai `nsemnate feluri ale p\catelor de moarte ............. 197
Capitolul X
Poc\in]a cale de vindecare a p\catului ....................................... 215
Bibliografie selectiv\ ....................................................................... 219
228
229
I.P.S. DANIEL
Sfintele Pa[ti, icoana vie]ii ve[nice. ~n]elesul Slujbei ~nvierii
I.P.S. DANIEL
Att de mult a iubit Dumnezeu lumea
I.P.S. DANIEL
C\l\torind cu Dumnezeu - `n]elesul [i folosul pelerinajului
P.S. Dr. Lauren]iu STREZA
Tainele de ini]iere cre[tin\ `n Bisericile R\s\ritene
Pr. Nicolae CHIF|R
Istoria cre[tinismului (vol. I, II, III)
Pr. Nicolae CHIF|R
Teologie [i spiritualitate patristic\
Pr. Ion VICOVAN
Da]i-le voi s\ m\nnce!
Filantropia cre[tin\ - istorie [i spiritualitate
Protos. Petroniu T|NASE
U[ile poc\in]ei
Arhim. Timotei AIOANEI
Schitul Vovidenia
P\rintele CLEOPA
Despre frica de Dumnezeu [i despre dreapta socoteal\
P\rintele CLEOPA
Despre cunoa[terea de sine [i despre spovedanie
P\rintele CLEOPA
Despre pricinile pentru care Dumnezeu `ng\duie s\ fim ispiti]i [i
despre ispitirea din cele 8 p\r]i a cre[tinului
P\rintele CLEOPA
Despre ispitele celor smeri]i [i ale celor mndri, despre con[tiin]\,
plngere [i lacrimi
P\rintele CLEOPA
Despre cele 7 pricini [i despre cele 12 trepte ale p\catului
P\rintele CLEOPA
Despre citirea Sfintelor Scripturi [i cheia `n]elegerii lor. Despre
Prooroci [i proorocii mincino[i, despre minuni [i false minuni, despre
vise [i vedenii
230
P\rintele CLEOPA
Despre moarte, despre Judecata de Apoi [i despre Iad
P\rintele CLEOPA
Despre Rai [i despre des\vr[irea omului
P\rintele CLEOPA
Dou\zeci de pricini pentru care tr\iesc oamenii pe p\m=nt
P\rintele CLEOPA
Despre rug\ciune [i treptele ei
P\rintele CLEOPA
Despre pomenirea mor]ilor [i despre folosul celor 40 de Liturghii
P\rintele CLEOPA
Rolul femeii `n familie, Biseric\ [i societate
Sf=ntul Ioan CASIAN
Virtutea `nfr=n\rii - t\m\duitoare a l\comiei p=ntecelui
Sf=ntul Ioan CASIAN
Virtutea cur\]iei - biruitoare a patimii desfr=n\rii
Sf=ntul Ioan CASIAN
Patima iubirii de argin]i [i vindecarea ei prin milostenie
Sf=ntul Ioan CASIAN
T\m\duirea sufletului de patima m=niei
Arhim. Ioanichie B|LAN
Patericul M\n\stirilor nem]ene
Psaltirea
Anastasimatar
Slujba ~nvierii
Catavasier
Credin]a Ortodox\
Concordan]\ biblic\ tematic\
Panihida
Deniile din Postul Mare
Pierdut a fost [i s-a aflat...
Sfnta Spovedanie [i Sfnta ~mp\rt\[anie
Canonul cel Mare al Sfntului Andrei Criteanul
Romn Sfnt `n }ar\ Sfnt\: Sfntul Ioan de la Neam]
Pr. Nicolae DASC|LU
Comunicare pentru comuniune
Pr. Gheorghe POPA
Comuniune [i `nnoire spiritual\ `n contextul seculariz\rii lumii
moderne
Pr. Gheorghe POPA
Lege [i iubire. Coordonate biblice [i hermeneutice pentru Teologia Moral\ (vol. I)
231
232