Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Materie Sociologie Bac
Materie Sociologie Bac
A.
B.
1.
2.
3.
4.
5.
Situatii:
-
Fotografierea colectivitatii totale se face sub forma unor liste a tuturor unitatilor
care compun colectivitatea respectiva. Aceste liste se intocmesc dupa anumite
criterii:
d. zona geografica, judete, comune
e. liste pe tipuri de grupe stabilite dupa anumite caracteristici:
alfabetic/nr strazi/ nr de casa
O alta problema ce se cere rezolvata in problema esantionarii cand se realizeaza
o cercetare sociologica este stabilirea celui mai potrivit volum al esantionului.
Este o problema ce influenteaza in mod direct reprezentativitatea esantionului.
Un esantion prea mic este intotdeauna deformat si influentat de particularitatile
unitatilor cuprinse in cercetare (selectie). A determina volumul esantionului
necesar al colectivitatii de selectie inseamna a stabili nr de unitati care va fi
supuse cercetarii si care sunt cuprinse in aceasta colectivitate.
7. Prelucrarea informatiilor
8. Analiza calitativa si cantitativa a informatiilor
9. Validarea ipotezelor de cercetare confirmarea sau infirmarea lor in
cercetare
B Metode de cercetare
Ancheta sociologica
- este o metoda de interogare, informare asupra feaptelor sociale la nivelul
grupurilor mici si mari de analiza cuantificabila in vederea descrierii si
explicarii lor.
- este una dintre cele mai complexe metode, complexitatea sa fiind data de:
1.fenomene subiective [a) aspiratii, trebuinte, motivatii; b) opinii, atitudini si
comportamente; c) cunostiinte/ marturii despre fenomene, fapte si procese
sociale]
2. fenomene obiective [a) caracteristici demografice ocupatie, genul F/M,
varsta; b) caracteristici ale mediului social si ale mediului de viata]
Atributele anchetei sociologice:
1.
ofera posibilitatea de a culege informatii foarte bogate
2.
rapiditatea si usurinta aplicarii instrumentelor de ancheta
3.
aria larga de aplicabilitate
4.
economicitatea economisesti timp, munca, resursa umana si
financiara
Limitele anchetei sociologice:
1.
posibilitatea unor erori/ dostorsiuni datorate de operatorul de ancheta,
subiectul investigat, datorita esantionarii si a formularii intrebarilor.
2.
II interviul
- o tehnica/ un procedeu de obtinere a unor informatii pe baza unor intrebari si
raspunsuri verbale de la indivizi si grupuri umane.
- se utilizeaza atunci cand studiem probleme mult mai complexe, mentalitati,
obiceiuri, atitudini, comportamente, credinta si traditii.
Avantajele interviului:
1.
posibilitatea de a studia comportamente nonverbale
2.
inregistrarea spotaneitatii raspunsurilor
3.
posibilitatea de a studia probleme mult mai complexe
4.
utilizarea unor mijloace audio-video
Dezavantajele interviului:
1. nu asigura anonimatul
2. dureaza foarte mult
3. este foarte costisitor
Tipuri de interviuri:
1.
dupa continutul comunicarii/ domeniul abordat putem avea interviuri:
politice, economice, culturale, sociale.
2.
dupa calitatea informatiilor:
a)
interviuri intensive extensive
b)
interviuri individuale de grup
Calitatea informatiilor este data de:
- durata interviului (5-10mn pana la 1h)
- pregatirea operatorului de interviu
3. dupa modalitatea de comunicare:
a) face to face (directe)
b) prin telefon (indirecte)
III chestionarul
- reprezinta o succesiune logica si psihologica de intrebari scrise/ semne grafice
cu functie de stimuli in raport cu ipotezele cercetarii ptr a obtine informatii
despre fenomene sociale in baza unor raspunsuri scrise de la indivizi.
O succesiune logica deoarece intrebarile se succed de la cele cu un continut
general la unele cu un continut particular.
O succesiune psihologica deoarece intrebarile de inceput au rolul de a atrage
subiectul catre tema in cauza; sunt folosite intrebari de spart gheata.
Avantajele chestionarului:
- poate fi aplicat pe un esantion foarte mare
- asigura anonimatul
- dureaza foarte putin
- nu este costisitor
Dezavantajele chestionarului:
- nu putem observa comportamente nonverbale
- nu obtine informatii corecte in totalitate si raspunsuri la toate intrebarile
- nu putem utiliza mijloace audio-video
Tipuri de chestionare:
a - dupa continutul informatiei:
a) cant. Informatiei:
1. chestionare specifice cu o singura tema
2. chestionare omnibus cu mai multe teme
b) calitatea informatiei
1. chestionare de date factuale de tip administraiv
2. sondaje de opinie
b - dupa forma intrebarilor
a) intrebari inchise (precodificate) de tipul: da, nu, nu stiu/ non-raspuns; rareori ,
uneori, deseori,
b) intrebari deschise ce necesita rasp. libere din partea celui investigat
c) intrebari mixte sunt utilizate prin alternanta intrebarile inchise si deschise
c - dupa modalitatea de aplicare
a) chestionare autoadministrate ( chestionare postale, in ziare, reviste)
b) chestionare administrate de catre operatorul de ancheta
Reguli de care trebuie sa tinem seama ptr a formula intrebarile unui chestionar:
1. fol. unor intrebari introductive si anume de spart gheata cu rolul de a apropia
subiectul de tema investigata.
2. evitarea intrebarilor tendentioase (care sa nu sugereze raspunsuri)
Sondajul de opinie:
- este un tip special de ancheta pe baza de chestionar, focalizata pe o
problematica limitata.
Instrumentele de lucru sunt, practic, similare: se utilizeaza chestionare, acestea
sunt administrate unor esantioane reprezentative ptr. anumite populatii.
- este centrat insa doar pe intrebari care vizeaza opiniile subiectilor, mai mult
decat atat, se incearca estimarea opiniilor care au caracter public.
O opinie este o parere pe care cineva o are in raport cu un fapt,
un eveniment, o intamplare. Aceasta parere reflecta o parte din atitudinile,
valorile, sentimentele, personalitatea pe care respectiva persoana si le-a
construit de-a lungul vietii.
Nu orice fel de opinii ale oamenilor au statut de opinii publice. Daca
un anumit subiect nu este de actualitate, el nu reclama opinii care sa aiba
caqracter public, iar intrebarile unui astfel de chestionar, in aceste conditii,
nu pot masura decat opinii individuale(ex. Un parinte spune ca este
[periculos ca un colip de 17 ani sa stae toata noaptea la o petrecere. In
baza acestei opinii el poate impune dupoa caza o serie de restrictii,
interdictii )
Observatia sociologica
- consta in obs. sistematica pe baza unui plan dinainte elaborat si cu ajutorul
unor instrumente adecvate a actiunilor si interactiunilor evenimentelor, relatiilor
si proceselor sociale intr-un camp social dat.
- metoda de investigare calitativa a fenomenelor sociale.
Tehnicile de observare se diferentiaza in functie de:
1. modul in care se realizeaza inregistrarea faptelor in procesul observarii si prin
fol. unor aparate de tip audio-video
2. dupa modul de implicare a observatorului:
a) ca participant total acesta se implica atat emotional cat si comportamental in
cercetare
b) cercetator exterior situatiilor sociale fiind implicat partial a.i. sa poata
inregistra fenomene si fapte sociale
c) cercetator participant priveste de la distanta faptele sociale, deci nu se
implica in acest demers.
Combinand aceste 2 modalitati putem spune ca observatia poate fi:
1. structurata consta in utilizarea unor tehnici de masurare in care se specifica
modul de inregistrare a datelor pe categorii de codificare ( observatorul nu se
implica)
2. participativa cercetatorul se implica total in situatia sociala investigata, este
un membru al comunitatii.
3. nedistorsionata utilizarea unor instrumente de investigare in vederea
analizarii unor situatii concrete din viata sociala.
Instrumentele de baza ale observatiei sociologice sunt fisa de observatie si grila.
Fisa de observatie:
- vizeaza urmatoarele aspecte:
1. nume, prenume
2. data
3. ocupatia
4. locul de desfasurare
5. localitatea
6. varsta
7. sex
Implicare maxima
Grupul crede
ca cercetatorul
este un membru obisnuit
Implicare scazuta
Observatie participativa
sub acoperire
Observatie participativa
deontologic interna
Grupul stie
Observatie participativa
ca cercetatorul nu apartine deontologic externa
grupului studiat
Observatie participativa
neutra
Experimentul
-
Documentul social - act oficial cu ajutorul caruia poate fi probat un fapt, poate
fi recunoscut un drept sau stabilita o obligatie.
d.p.d.v sociologig , documentul semnifica un obiect/text care ofera o informatie.
Documentele sociale pot fi(tipuri):
- publice (ziare)
- oficiale (acte)
- personale neoficiale (biografia sociala, jurnalul)
Biografia sociala
Def. este istoria unei vieti scrise de catre altcineva pe baza datelor si informatiilor
disponibile.
se identifica adesea cu studiul de caz
cuprinde: - date demografice si sociale despre sine si familia de
provenienta
- istoria dezvoltarii indiviuale
- caracteristici si semnificatii asociate vietii subiective, referitoare la
date despre sine, relatiile cu altii,
trairi si atiudini, optiuni valorice;
Jurnalul
Def. ofera o varietate mult mai mare de informatii care sunt mai exacte intrucat
inlatura eventualele distorsiuni ale memoriei cuprinzand notatii succesive ale
evenimentelor si experientelor traite.
Unitati de analiza a documentelor sociale
- spatiul sau timpul: spatiul, in sensul de spatiu ocupat, de exemplu, de lungimea
textelor dintr-un ziar; timpul in sens de timp de emisie(la radio sau tv) dedicat
anumitor probleme.
- cuvintele: se numara de cate ori apar anumite cuvinte intr-un text dat.
- temele: sunt propozitii care exprima anumite idei despre un subiect dat. (ex:
familia hotaraste pentru membrii ei )
- personajele: sunt utilizate ca unitati de analiza, in special in cercetarea unor
produse culturale care implica astfel de interpretari. (ex:putem studia evolutia
rolului femeii in societate romaneasca studiind personajele feminine dintr-o
telenovela la moda care pot reflecta diversele roluri ale femeii din societate)
- itemul: este un tip special de produs care este analizat ca atare (ex: editorialul)
Monografia sociologica
- monos unul; grafie descriere = descrierea unei/ a unui unitati, obiect sau
colectivitati.
Unitatea supusa cercetarii, desi apare ca un intreg trebuie sa fie
reprezentativa, tipica ptr o alta unitate investigata.
In a2a jum. a sec XIX in Franta, francezul Frederic Le Play, efectua
studii monografice si era considerat parintele metodei monografice. Acesta a
condus timp de 30 de ani scoala monografica, in cadrul careia a realizat o
monografie ce viza familiile muncitoresti. Prima parte facea referiri la mediul
social si mediul economic, iar in partea 2 pune accent pe viata de familie (nr de
membrii, locuinta, sanatate, imbracaminte, ocupatie)
Tot in aceeasi perioada in Romania, Ion Ionescu De la Brad realiza
studii monografice in judetele Dorohoi, Mehedinti si Putna. Studiile acestuia au
fost continuate de Bogdan Petriceicu Hasdeu si Dimitrie Gusti.
D.Gusti infiinteaza scoala monografica de la Bucuresti (functioneaza
1920-1948)in cadrul careia cauta sa dezvolte studiul monografic punand accent
pe efortul fundamentarii teoretice a cercetarilor, perfectionarea metodelor de
cercetare si elaborarea de modele si scheme monografice. Gusti elaboreaza o
doctrina ce vizeaza studiul monografic asupra comunitatilor rurale si urbane, dar
accentul este pus in mod deosebit pe studiul comunitailor rurale. Pornind de la
metoda vie a observatiei, Gusti considera ca metoda monografica se incadreaza in
acest tipar a.i. realizeaza filmul sociologic pe baza unor tehnici moderne. Astfel
acesta realizeaza primul film sociologic (film documentar) cu privire la traditiile
si obiceiurile taranilor (evidentiaza viata satului romanesc)
mult, anumite complexe culturale proprii si, prin urmare, cultura sa nu mai exista
decat ca o subcultura a unei culturi dominante.
Cele mai multe conflicte dintre adolescenti si parintii lor pornesc tocmai din
diferenta dintre experienta personala a parintilor, pe care acestia incearca sa o
trasmita copiilor, si dorinta de a experimenta a adolescentilor.
CONFLICT DE ROL
- apare atunci cand exista cerinte contrare intre doua roluri care provin din
doua statusuri diferite pe care le detine aceeasi persoana.
Ex: Daca un profesor are propriul copil ca elev si, intr-o anumita situatie
particulara, ar trebui s ail sanctioneze, atunci avem un conflict de rol. Aceasta
deoarece, pe de o parte, rolul de professor ii cere sa fie intrangent si, prin
urmare, sa sanctioneze elevul, pe cand rolul de parinte ii cere sa il protejeze,
asadar, san u il sanctioneze.
Tipuri de socializare:
Literatura sociologica defineste 6 tipuri majore de procese de socializare.
Intalnim (in functie de mai multe criterii):
A. In functie de momentul in care se realizeaza,socializarea poate fi:
a.Socializare primara are loc in primii ani de viata si se incheie in jurul varstei
de 7 ani.(in acest timp: copilul invata limbajul, normele de baza pentru viata in
societate si asimileaza valorile fundamentale ale societatii in care traieste).
Cel mai important agent de socializare il reprezinta familia.
(sintagma a avea cei sapte ani de acasa)
b.Socializare secundara incepe in jurul varstei de 7 ani si se incheie odata cu
adolescenta.(in aceasta etapa: copilul asimileaza toate rolurile sociale,produsele
culturale si normele care il fac sa poata trai normal in societate).
c.Socializare continua dureaza cel mai mult in viata uni individ, incheindu-se
doar odata cu disparitia acestuia.(in aceasta etapa: asimilam cunostinte si
comportamente care tin de rolul nostru de cetateni ai unei comunitati, de angajati
la un loc de munce, de soti/sotii, de parinti ai urmatoarei generatii).
B. In functie de scopul pentru care se realizeaza, socializarea poate fi:
a.Socializare anticipatorie se refera la procesul prin care un individ se
socializeaza pentru anumite roluri sociale pe care nu le detine inca si, nici nu
poate sa le detina in momentul socializarii.
Majoritatea jocurilor copiilor reprezinta procese de socializare anticipatorie.
b.Socializare negativa procesul prin care individul invata modele
comportamentale, valori sau norme care sunt opuse celor specifice
comunitatii/societatii in care traieste.
c.Resocializarea un proces de socializare in care individul invata noi metode
comportamentale,valori sau norme diferite de cele pe care le poseda deja.
Resocializarea presupune renuntarea la anumite valori, credinte, obiceiuri, norme
si acceptarea altora noi.
Acest proces se regaseste in procesele de tranzitie de la o etapa a vietii la alta
( trecerea de la copilarie la adolescenta sau de la adolescenta la viata adulta).
Agenti de socializare:
Socializarea se realizeaza in urma actiunii unor agenti de socializare, adica a unor
persoane, grupuri sau organizatii care intervin in procesul de socializare si care
influenteaza ceea ce invata individul valorile, convingerile si compotamentele
acestuia.
Cei mai importanti agenti de socializare sunt:
- familia are un rol fundamental in socializarea primara a copilului.
- scoala contribuie la socializarea indivizilor si la consolidarea si rafinarea
anumitor valori, convingeri, atitudini sau comportamente dezirabile.
- grupurile de egali reprezinta grupurile formate din membri care au
aproximativ aceeasi varsta; aceste grupuri reprezinta pentru tineri cel mai
important agent de socializare, alaturi de familie, iar odata cu socializarea
secundara ele devin uneori chiar mai importante.
- mass-media are capacitatea de a impune si de a promova anumite valori, norme
sau modele de comportament.
Educatie si socializare:
Educatia reprezinta una dintre temele de interes major din sociologie,existand o
ramura aparte - sociologia educatiei care exploreaza acest subiect.
Educatia reprezinta ansamblul actiunilor si proceselor sociale prin care
societatea transmite noilor generatii cunostintele, valorile, atitudinile si
comportamentele necesare intregrarii sociale.
Intre notiunile de educatie si de socializare exista o mare asemanare, ambele
procese ducand la promovarea si cultivarea a ceea ce societatea considera ca fiind
important, valoros si util.
Socializarea are insa o acceptiune mai larga, incluzand toate influentele sociale
care isi pun amprenta asupra formarii individului.
Educatia este un proces continuu.
Intalnim : - educatia continua
- educatia adultilor
Intalnim 3 tipuri majore de educatie:
a. educatie informala procesul de invatare voluntara sau involuntara realizat
prin intermediul relatiilor si interactiunilor noastre cu ceilalti.
b. educatie formala ansamblul proceselor de invatare derulate in cadrul
sistemului de invatamant.(educatia este atent planificata si controlata,realizata de
personal specializat cadre didactice avand obiective clare, prestabilite)
c. educatia non-formala reprezinta activitatile de invatare derulate intr-un cadru
formal, insa in afara sistemului de invatamant.
Acest proces este mai putin ruguros,depinde aproape exclusiv de vointa/optiunea
individului si include o gama larga de organizatii sau programe : scoli de vara.
Cea mai importanta este educatia formala prin intermediul institutiilor de
invatamant: gradinite, scoli, licee,
dimpotriva, cel mai important status in ora de curs este acela de coleg/a, ceea ce nu
presupune oferirea sprijinului asteptat.
In oricare asemenea situatii pot aparea multe probleme de comunicare, precum si
tensiuni in relatiile dintre oameni, pentru ca ei vor performa anumite
comportamente in functie de statusul principal pe care il iau ca referinta intr-o
situatie data, cata vreme ceilalti pot astepta alte comportamente (roluri), potrivit cu
ceea ce ei considera a fi statusul central.
Conflictul de status are o probabilitate mai mare sa apara atunci cand se suprapun,
in anumite situatii, mai multe statusuri, iar ierarhizarea este dificila.
Ex: atunci cand un profesor trebuie sa predea propriilor copii, fiind atat parinte
(ceea ce presupune protejarea propriilor copii), cat si professor (ceea ce presupune
echidistanta si obiectivitate). Un baiat poate considera ca este mai important
statusul de femeie al unei college (incercand, de aceea, sa o cucereasca), iar ea
poate sa considere, dimpotriva, ca statusul ei de colega sau de eleva este mai
important (neobservand sau putand chiar sa interpreteze gresit comportamentele si
gesturile baiatului)
Tipologia statusurilor
Intalnim 2 tipuri de status:
- unele care pot fi dobandite de subiecti prin diferite procedee
- altele ca nu pot fi dobandite
Toate statusurile profesionale sunt dobandite, nu atribuite.
Majoritatea statusurilor atribuite pot fi si dobandite in conditii speciale.
Indicatorii de status
- elemente care pot sa ajute la indicarea statusului unei persoane.
Ex: un medic se imbraca in spital in halat alb, are eventual si un ecuson, iar uneori
mai foloseste si un stetoscop purtat la gat, chiar si atunci cand doar se deplaseaza
prin spital si, prin urmare, nu are ce face, in realitate, cu el.
Pentru multe statusuri exista indicatori foarte precisi
Ex: Pentru statusul de persoana casatorita exista verigheta ca indicator de status,
pentru professor, catalogul.
Nici un obiect nu are in sine calitatea de indicator de status.
(aceasta este obtinuta doar intr-un anume context social dat)
Ex: cartea de identitate este un indicator de status daca o utilizam, in rest, ea nu are
aceasta calitate pentru ca, daca o tinem in buzunar, nefiind vizibila, ea nu poate
indica nimic.
Indicatori pot fi utilizati: - voluntar
- involuntar, cand este vorba de uniformele pe care
diferitele institutii le impun membrilor lor.
Fie ca este vorba de armata, de inchisoare sau de o manastire, toate aceste
institutii impun uniforme.
Salopeta unui muncitor are o functie protectoare, insa ea are si rolul de a
sublinia ca in acel spatiu persoana respective nu este mama sau tata, barbat
sau femeie, nu este prieten, nu este nimic altceva decat muncitorul, angajatul
acelei institutii.
Calitatea esentiala a unui indicator de status este aceea de a indica statusul cel mai
important pe care o persoana considera ca il are intr-un anumit moment sau,
statusul pe care o institutie in care se afla acea persoana i-l impune ca status
central.
Un tip special de institutie este institutia totala care incearca sa isi controleze si sa
isi influenteze membrii la un nivel maximal.
Cel mai important exemplu de institutie totala din care oricare dintre noi a facut
parte este familia.
Foarte multe institutii sociale pot indeplini roluri de institutii totale doar pentru
anumiti membri, in anumite situatii.
Aceste institutii exclud, posibilitatea ca indivizii sa-si pastreze alte statusuri in
afara celor oferite de ele si restrictioneaza comunicarea cu exteriorul, precum si
posibilitatea de a le parasi.
Tipologia familiei:
Tipul cel mai raspandit astazi il reprezinta familia nucleara.
a.Familia nucleara formata din membrii a cel mult 2 generatii care traiesc in
aceeasi gospodarie.
Una dintre formele cele mai raspandite ale familiei nucleare o reprezinta familia
conjugala,singura care are si functii de procreere,care este o familie nucleara
formata din sot,sotie.
In afara de forma conjugala, mai exista si cazuri ale unor familii formate din alte
tipuri de rude(frate sora)care traiesc in aceeasi gospodarie.
b.Un alt tip de familie nucleara este familia monoparentala (denumire utilizata
pentru a desemna familiile in care copiii sunt crescuti doar de unui dintre parinti)
1. familia nucleara constituita din sot, sotie si copii, deci
familia constituita din membrii a cel mult 2 generatii.
a. familia conjugala sot + sotie si eventual copii, pune accent
pe functia biologica (perpetuarea speciei - procreare)
b. familia monoparentala un singur parinte + copil (factor ce
determina acest tip de familie)
- disparitia unuia dintre ei (deces) sau ambii sunt crescuti de
bunici
- conflicte intre parteneri divort
- unul dintre parinti lucreaza in alta localitate si este lasat in grija celuilalt.
Opusa familiei nucleare este familia extinsa.(aceasta este formata din membrii a
mai mult de 2 generatii care traiesc in aceeasi gospodarie.
2. familia extinsa constituita din membrii a mai multor
generatii.
- familia traditionala fam extinsa
Casatoria ca moment de intemeiere a familiei.
1. Casatoria ca angajament familial.
Parintii aleg pentru fiul, fiica lor un partener/a de viata.
2. Casatoria ca strategie patrimoniala.
Familia este cea care gestioneaza averea noului venit ( fata
casatorita va locui la baiat, iar parintii baiatului va gestiona
averea fetei)
3. Casatoria izvorata din legatura dragostei impartasita de ambii
parteneri
4. Noua alianta (concubinaj)
Patenerii stau impreuna fara un act oficial si uneori precede
casatoria.
Factori ce influenteaza instabilitatea familiei:
1. Regula celor 3-6luni si celor 3 ani
2. Varsta partenerilor
3. Distanta spatiala dintre familii
4. Averea dintre parteneri
5. Nivelul de pregatire
6. Nivelul intelectual
Norme ale familiei:
Grupuri sociale
- este o pluritate de indivizi aflati intr-o interactiune de cooperare si solidaritate, au
scopuri comune, aspiratii si atitudini.
Tipologia grupului social:
1. grupul mic format de la 2 pana la 10 membrii (ex: familia, prietenii, echipa)
2. grupul mijlociu intre 16 si 40 membrii; maxim 50 (ex: clasa, echipa de fotbal )
3. grupul mare peste 50 membrii (ex: parlamentul, scoala,)
In interiorul grupului apar relatii de interactiune ce duc la coeziune, ce are un rol
important deoarece evidentiaza climatul psiho-afectiv din interiorul grupului.
Consensul reprezinta accordul sau concordanta punctelor de vedere a membrilor
grupului.
Fiecare om apartine, unui numar foarte mare de grupuri: familia,
prietenii cu care jucam carti, prietenii cu care iesim la petreceri, colegii de clasa,
vecinii de bloc sau tot atatea grupuri din care facem parte. In fapt, ne formam si
traim in si prin grupuri.
Mai mult decat atat, atunci cand suntem intr-un grup, ne purtam
altfel decat atunci cand suntem, singuri. La adapostul sentimentului de
securitate pe care ni-l da grupul si din cauza presiunii de grup, facem lucruri pe
care singuri nu le-am face. Astfel, cei mai multi tineri incep sa fumeze sau chiar
sa se drogheze din cauza presiunii de grup. Tot din cauza presiunii de grup se
produc cele mai multe chiuluri de la scoala de regula, nu chiulim singuri, ci
impreuna cu alti colegi sau pentru a fi alaturi de alti prieteni. Tot din cauza
presiunii de grup, tinerii ajung sa isi inceapa viata sexuala din ce in ce mai
devreme.
Apparent, notiunea de grup este simpla si usor de inteles. Cu toate
acestea, la nivelul limbajului comun, folosim o serie de cuvinte care, intr-o
anumita masura, desemneaza lucruri asemanatoare: grup, echipa, multime,
adunare, gloata, clica, gasca
Nici in sociologie definirea notiunii de grup nu este foarte simpla,
existand o serie de concepte distincte care definesc grupuri de oameni aparte si
anume:
a) Multimea este un tip aparte de grupare umana in care oamenii nu se cunosc
intre ei, se intalnesc intamplator si stau impreuna pentru perioade scurte de
timp. Tinerii adunati la un concert formeaza o multime, nu un grup.
b) Echipa este un tip aparte de grup in care membrii au roluri difenite si exersate
pentru a atinge un scop comun constientizat si asumat de toti membrii. Astfel,
cand ne uitam la un meci de fotbal, vedem o echipa, nu un grup de fotbalisti. In
acelasi fel, spunem despre colegii nostril de clasa ca formeaza un grup si doar in
anumite situatii o echipa.
c) Categoria sociala este un concept folosit in sociologie pentru a desemna mai
multi oameni care au caracteristici similare la nivelul unei populatii spre
exemplu, profesorii dintr-un judet formeaza o categorie sociala, fara a forma un
grup.
In sociologie, grupul social este definit ca fiind orice agregare umana de doua sau
mai multe persoane, avand urmatoarele caracteristici:
- sentimental de apartenenta la grup membrii grupului constientizeaza faptul
ca formeaza un grup si, mai mult decat atat, ei sunt perceputi ca atare de catre
ceilalti membri ai societatii (ceilalti se raporteaza la ei ca la un grup)
- intre membrii grupului exista interactiuni altfel spus, daca intre membrii unei
colectivitati umane nu exista nici un fel de relatii, atunci nu avem de a face cu un
grup, ci , cel mult, cu un grup potential sau cu o categorie sociala.
- existenta unor caracteristici comune (valori, credinte, aspiratii, obisnuinte,
interese comune)
- existenta unor interese comune si a unui scop comun.
Tipologia grupurilor sociale
Grupurile din care facem parte pot fi extreme de diferite.
Unele mai mari, altele mai mici. Unele implica relatii si interactiuni intense,
altele mai putin intense.
Cele mai importante tipuri de grupuri sociale sunt:
a) Grupuri primare si grupuri secundare:
- grupuri primare sunt grupuri mici, in care membrii comunica direct si au
relatii de tipul fata in fata. Ele au o puternica incarcatura afectiva, avand o
mare putere de influentare a individului.
Ex: familia sau grupul de prieteni grupuri primare
- grupuri secundare, opusul grupurilor primare, desemneaza grupurile care nu
se bazeaza pe interactiuni affective; sunt, adesea, grupuri de interese sau
profesionale care au, in mod usual, scopuri precise si in care, de cele mai multe
ori, interactiunile sunt mijlocite de instrumente. Implicarea emotionala a
individului in aceste grupuri este redusa.
b) Grupuri formale si grupuri informale:
- grupuri formale sunt grupuri care au o forma prestabilita, create in mod
normal de o structura organizationala. Pozitiile si relatiile din interiorul
grupurilor formale sunt independente de subiectii care le ocupa, acestea fiind
redate printr-o organigrama. Relatiile si interactiunile din grupurile formale se
realizeaza dupa anumite reguli scrise, in interiorul grupului existand o ierarhie
oficiala.
Astfel, toti profesorii dintr-un anumit liceu formeaza un grup formal.
- grupurile informale sunt grupuri naturale care apar in decursul
interactiunilor dintre anumiti subiecti. Aceste grupuri, de cele mai multe ori, nu
au scopuri, reguli sau structuri interne clar precizate. Apartenenta la un astfel de
grup are la baza simpatia si atractia dintre membri.
Aceste 2 tipuri de grupuri sunt compatibile, ele putand coexista. Astfel, intr-un
grup formal mare (cum este grupul profesorilor liceului vostru sau grupul
elevilor din clasa din care apartineti) pot exista unul sau mai multe grupuri
informale formate din 3-4 profesori sau elevi intre care exista relatii de
apropiere, de simpatie reciproca. La nivelul unui grup, ansamblul interactiunilor
dintre membrii sai poate avea la baza trei tipuri mari de relatii: atractie,
respingere sau indiferenta. Analiza acestor relatii in interiorul unui grup
informal ne permite trasarea unei siciograme, adica a unei harti a relatiilor
1. Modelul mecanicist:
-se bazeaza pe relatii interpersonale puternic standardizate.
Caracteristic relatiilor interpersonale din perspectiva mecanicista este lipsa de
angajare afectiva si reducerea stricta a rolurilor sociale dintre exigentele cerute de
acestea.
Relatiile interpersonale cunosc un proces rapid de specializare si standardizare
dictat de logica sistemului social si tind sa se reduca la interactiuni abstracte
impersonale fiind dictate de o logica stricta a relatiei sociale jucate.
Oamenii se raporteaza intre ei exclusiv in termeni dictati de normele generale si
formale cerute de situatiile sociale existente in diferite sfere ale vietii sociale (ex.
muncitor - maestru, doctor - pacient, profesor - student).
Relatii interpersonale se simplifica, devin strict functionale pentru sistemul
institutional in care se dezvolta, sunt golite de impuritatile generate de particularitatile
persoanelor implicate. Evolutia societatii moderne impune o mare diversificare a
comportamentelor pe care omul le detine atat simultan cat si succesiv in timpul vietii
sale.
Standardizarea relatiilor in societatea moderna se extinde rapid de la actiunea asupra
masinii la interactiunile dintre oameni.
Putem vorbi de o standardizare a comportamentelor umane atunci cand ne raportam la
relatia medic- pacient ( acesta invata nu numai cum sa trateze pacientii, ci si cum sa
relationeze cu acestia), vanzator- cumparator...
Exemplu de model mecanicist:
-rolul ospatarului:
(explicatie): cand luam masa la un restaurant cunoastem dinainte comportamentul
ospatarului si anume acesta se inclina, zambeste, ne ofera politicos meniul, asteapta
cateva minute, noteaza comanda, zambeste, se retrage...
Ne putem intreba: Poate fi inlocuit ospatarul cu un robot? Da./Nu. Ambele raspunsuri
sunt justificate. Deoarece este un caz de relatie de rol strict determinata cu un
comportament bine invatat, specializat.
Ospatarul poate fi inlocuit foarte bine cu un robot, ba chiar asemenea inlocuire este
una avantajoasa, "un robot este si va ramane un robot", deoarece nu trebuie sa
stimuleze ca este vesel atunci cand este trist, el va fi asa cum ii dicteaza programul.
Insa ospatarul daca este un om trist in acel moment trebuie sa surada profesional la
comanda creand o relatie artificiala alienata pentru el.
Concluzia:
2. Modelul complementaritatii:
- suprimata in identitatea si unicitatea sa, in campul inalt standardizat al relatiei
sociale, individul isi cauta posibilitati de exprimare si autoactualizarea in sfera vietii
private in timpul liber.
Viata sociala este sfera participarii standardizate dominate de o logica exterioara, viata
privata preia functia unui spatiu de exprimare a propriei identitati. Viata sociala pune
in evidenta relatia individului atat in plan social cat si personal. Totodata viata sociala
ii impune acestuia sa se implice activ. Riscul este al unei alienari acute a vietii
personale si a celei private. Sub unei presiuni excesive, viata privata este adesea
distorsionata de adevarate procese compensatorii patologice (violenta, tendinte de
dominare a celorlalti, insingurare...)
3. Modelul organic
-pune accent pe refacerea unitatii organice dintre sistemele sociale, tot mai complexe
si diferentiat si nevoia persoanei umane de exprimare completa, globala a propriei
sale identitati in toate sferele de activitate.
Indeplinirea rolurilor sociale specializate se poate realiza, nu neaparat prin epurarea
sinelui actorului ci prin expresia specifica acestuia.Actionand intr-un rol specializat,
actorul poate sa se exprime pe sine cu toata bogatia sa interioara iar acest lucru nu se
poate realiza decat raportandu-se la ceilalti parteneri sociali, nu numai ca actori sociali
ce ocupa pozitii sociale specifice ci si ca persoane umane.
STRATIFICARE SOCIALA
- este un fenomen care ne afecteaza profound vietile
Termenul face trimitere la geologie,mai exact,la modul in care straturile de roca se
suprapun. In mod similar, stratificarea sociala inseamna ordonarea pe verticala a
indivizilor unui grup sau a unei societati in functie de:
- resursele pe care acestia le au la dispozitie.
Prin resurse intelegem, de obicei, orice lucru care are valoare pentru membrii unui
grup sau ai unei societati.
Ex: banii ca resursa financiara. Aurul, bijuteriile, automobilele de lux, hainele,
operele de arta, locuintele, pamantul constituie resurse ori bunuri intens valorizate in
societatile contemporane.
- influenta sociala de care acestia dispun. Prin influenta sociala avem in vedere 2
lucruri: pe de-o parte, este vorba de putere capacitatea unui individ de a-si impune
propria vointa in ciuda rezistentei altora. Pe de alta parte, influenta sociala se refera la
prestigiul ori stima de care se bucura o persoana datorita pozitie pe care o are.
Bunaoara, un director de scoala se poate bucura de mai mult prestigiu in localitate
decat personalul auxiliary al institutiei.
Consecinta directa a stratificarii sociale este inegalitatea sociala faptul ca
membrii unei societati au acces inegal la resursem pozitii si influenta sociala.
Stratificarea si inegalitatile sociale sunt fenomene universale in sensul ca ele sun
prezente in toate societatile umane, indifferent de perioada istorica. Ceea ce difera
intre societati si de la o perioada la alta este amploarea inegalitatilor dintre indivizi si
caracterul drept sau nedrept al acestora inegalitati. Astfel, intr-o societate democratica,
exista inegalitatilor este fireasca atat timp cat este asigurata egalitatea de sanse intre
indivizi.
CLASELE SOCIALE
Pentru a clasifica indivizii in clase sociale, sociologii au in vedere urmatoarele
elemente:
a) Educatia ori nivelul de scolarizare al unei persoane.
Educatia are un rol hotarator pentru stabilirea pozitiei sociale pe care o detine o
persoana. In societatile contemporane, educatia inteleasa ca ani de scoala absolviti
reprezinta o resursa deosebit de importanta pentru bunastarea indivizilor.
De obicei, cu cat un individ este mai educat ori cu cat are un nivel de scolarizare mai
ridicat, cu atat va detine o pozitie mai importanta in societate si va dispune de mai
multe resurse materiale.
b) Ocupatia este un indicator extreme de important al pozitie detinute de o persoana
in ierarhia unei societati. Fara indoiala, ocupatia unei persoane este influentata, printre
altele, de educatia pe care aceasta o are. Asa cum am vazut in teoria functionalista a
stratificarii sociale, ocupatiile de prestigiu dintr-o societate (ex: medic, avocatm
professor, inginer) sunt cele care necesita o pregatire scolara si de specialitate insa
ocupatiile difera intre ele si prin prestigiul ori stima sociala care le sunt asociate.
c) Venitul salariile obtinute de indivizi la locul de munca si sumele de bani castigate
din alte surse precum investitiiel ori dividentele.
d) Averea reprezinta totalitatea bunurilor si valorilor pe care le detine o persoana,
cum ar fi economiile in bani sau de alta natura, proprietatile detinute, actiunile la
diverse companii si fonduri de investitii.
Desi in present exista diferente din punctul de vedere al inegalitatilor sociale,
populatia fiecarei societati poate fi impartita in urmatoarele clase sociale:
a) La varful ierarhiei se afla clasa de sus care cuprinde circa 0,5% din populatie. Desi
din punct de vedere numeric este redusa, clasa de sus serveste adeseori drept grup de
referinta pentru celelalte clase sociale. Puterea ori influenta politica de care se bucura
cei din clasa de sus, sunt, de asemenea, insemnate. Sursa principala de venit a celor
din clasa de sus o reprezinta mostenirile si investitiile proprii.
b) Urmatoarea clasa este formata din indivizi care detin pozitii importante in
corporatii si companiile multinationale. Aceasta este asa numita clasa manageriala
ori clasa corporatista si cuprinde circa 0,5% din populatie; indivizii care fac parte din
aceasta categorie au, de asemenea, venituri si averi considerabile. Diferenta dintre
clasa de sus si cea corporatista tine de faptul ca prima este alcatuita cu precadere din
membri ai unor familii vechi ori cu traditie. Cei din clasa corporatista sunt indivizi
care au reusit sa acceada, prin educatie si eforturi proprii, in paturile superioare ale
unei societati. Cel mai adesea, indivizii din clasa manageriala provin din clasa de
mijloc. Ca si cei din clasa de sus, membrii clasei manageriale se bucura de prestigiu si
putere politica insemnate. Ca nivel de instruire, cei mai multi membri ai clasei
manageriale sunt absolventi de facultate; sursele principale ale veniturilor si averii
sunt profesia, afacerile proprii si investitiile.
c) Clasa de mijloc ii include pe cei mai multi (45%)dintre cetatenii societatilor
capitaliste dezvoltate. In aceasta clasa intra micii meseriasi si mici antreprenori,
specialistii cu ocupatii intelectuale (ex:medicii, avocatii, profesorii, inginerii) si
micii functionary (ex: vanzatorii, politistii, secretarele, mici functionary din
administratia publica, invatatorii, asistentele medicale). Ca nivel de educatie,
persoanele din clasa de mijloc au absolvit cel putin liceul, iar o proportie insemnata
sunt absolventi de invatamant superior; sursa principala de venit este salariul.
d) Clasa muncitoare circa 38% din populatie ii include pe muncitorii calificati,
semicalificati si necalificati din industrie, comert si agricultura.
Unii dintre ei sunt absolventi de liceu, auy venituri relativ mici care provin in
intregime din salariile, au proprietati putine si, de obicei, se bazeaza pe ajutorul
rudelor pentru sprijin.
e) Clasa de jos circa 16% din populatie include persoanele cu venituri foarte mici,
care nu detin proprietati si au un nivel de scolarizare foarte scazut. Cel mai adesea, in
aceasta categorie intra somerii si cei care traiesc din ajutoarele sociale. Aceasta clasa
este cea a saracilor unei societati persoane care au resurse materiale si influenta
sociala extreme de reduse si care depend adeseori de ajutorul unor institutii
specializate (guvern sau organizatii de calitate) pentru a supravietui.
MOBILITATEA SOCIALA
- miscarile unor indivizi sau grupuri dintr-o clasa sociala in alta
Capitolul 5. ORGANIZARE
SOCIALA
Organizarea sociala procesul prin care oamenii isi coordoneaza activitatile in
vederea realizarii unor obiective comune.
In societate, oamenii isi urmaresc propriile scopuri si propriile finalitati.
Scopurile se refera la intereselor pe termen lung sau pe termen scurt ale indivizilor:
obtinerea unui castig, a unui loc de munca, obtinerea unei note bune la examen,
Exista si scopuri comune mai multor oameni, cum ar acelea ale unui grup,
comunitati sau chiar natiuni. Pentru realizarea scopurilor comune este nevoie de
coordonarea activitatilor mai multor indivizi, astfel incat contributia fiecaruia sa fie
optima pentru atingerea finalitatii propuse.
Coordonarea activitatilor este necesara datorita diferentierii actiunilor individuale in
realizarea obiectivului comun.
Exemplu: atunci cand mai multi oameni ridica impreuna un obiect greu,
coordonarea este minima, ei pur si simplu isi insumeaza forta fizica. Chiar si intr-un
astfel de exemplu exista o organizare a acelor oameni, pentru ca este nevoie ca ei sa
ridice in acelasi timp obiectul respectiv, sa il apuce fiecare dintr-o anumita
parte,etcNivelul de organizare in acest caz este unul foarte simplu.
In alte cazuri, ca atunci cand, intr-o scoala, unii se ocupa de educatia elevilor la o
anumita materie, altii se ocupa de intretinerea laboratoarelor, de inscrierea elevilor
in diverse clase,etc, avem de-a face cu un mod de organizare mai complex, care
presupune multiple activitati diferite, realizate de persoane diferite.
Diferentierea si separarea activitatilor sociale pe sectoare specializate, in conditiile
existentei unei coordonari de sarcini sau relatii de schimb de bunuri si servicii,
poarta denumirea de diviziune a muncii.
Diviziunea muncii este procesul care sta la baza organizarii sociale. Acesta din urma
presupune, mai intai, diferentierea activitatilor individuale si apoi coordonarea
acestora in vederea realizarii scopurilor comune.
Complexitatea modului in care se organizeaza oamenii poate fi surprinsa prin 2
caracteristici:
- gradul/ nivelul de agregare al indivizilor: el poate sa plece de la nivel de grup si
poate sa ajunga pana la organizatii, state, organizatii internationale;
- formalizarea relatiilor dintre membri: organizarea poate sa fie slab formalizata,
relatiile dintre indivizi sa fie slab preformulate si pot sa ajunga pana la un grad inalt
de formalizare, adica relatiile dintre indivizi sunt prescrise, au o forma prestabilita
pe care membrii o respecta cu strictete.
Organizarea oamenilor bazata pe un cadru formal de relationare formeaza un tip
special de structuri sociale pe care le vom denumi organizatii.
ORGANIZATIILE SOCIALE
Termenul organizatie vine din limba greaca (organon) si inseamna unealta.
Organizatiile sunt grupuri mari de oameni intre care exista relatii formale (care sunt
predefinite, exista dinaintea intrarii lor in organizatie), la nivelul carora exista
scopuri clar definite, norme si reguli care le reglementeaza activitatea. Au
intotdeauna scopuri clar definite si, ele trebuie privite ca instrumente pentru a realiza
anumite lucruri in societate.
Economistul american de origine austriaca, Peter Drucker apreciaza ca societatea
contemporana dezvoltata este o societate a organizatiilor.
Exista, in societatile moderne, organizatii specializate nu doar in domeniul
industrial, dar si in domenii precum ingrijirea persoanelor aflate in nevoie (spitale,
azile, centre de plasament), socializarea primara se secundara (scoli, universitati,
centre de educatia adultilor), prezervarea culturii (muzee, galerii de arta, biblioteci),
protectia personala si financiara (politie, firme de asigurari, fonduri de investitii) s.a.
Importanta organizatiilor si caracterizarea societatii drept una organizationala rezulta
si din faptul ca viata indivizilor este in mod fundamental afectata de organizatii.
De la cea mai frageda varsta suntem implicati in organizatii: crese, gradinite, apoi
scoli, licee, universitati. In orgranizatii suntem angajati, ne petrecem timpul liber
(cinematografe, teatre, muzee), ne ingrijim sanatatea (spitale)
Toate domeniile de activitate sociala sunt caracterizate de un proces de rationalizare.
Procesul de rationalizare determina aparitia organizatiilor formale, bazate pe
contracte si norme scrise, impersonale, spre deosebire de formele de organizare
informale bazate pe rudenie sau relatii personale.
Noi ne-am nascut in organizatii, am fost educati in cadrul acestora si consacram o
parte importanta a existentei noastre muncind in cadrul acestora. Cea mai mare parte
dintre noi murim in cadrul lor
Clasificarea organizatiilor
Exista mai multe criterii posibile de clasificare a organizatiilor.
a. Dupa criteriul marimii, exista:
- micro-organizatii care dispun de maximum 9 angajati
- organizatii mici, avand 10-49 de salariati
- organizatii mijlocii cu 50 -249 de angajati
- organizatii de mari dimensiuni numarand peste 250 de angajati.
b. Dupa criteriul obiectului de activitate exista organizatii care functioneaza in
agricultura, in industria extractiva, in industria prelucratoare, in constructii, comert,
hoteluri si restaurante, posta si telecomunicatii, organizatii care desfasoara activitati
financiare, bancare si de asigurari, invatamant sau sanatate si asistenta sociala.
Clasificarea activitatilor din economia natioanala (CAEN) prevede toate obiectele de
activitate pe care o organizatie le-ar putea avea.
Birocratia
Birocratiile sunt organizatii de mari dimensiuni, avand o structura ierarhica si o
buna definire a sarcinilor asociate fiecarui rol.
Comunicarea intre membri este predominant formala, iar relatiile sunt functionale si
impersonale.
Organizatia birocratica apare astfel ca unul dintre mecanismele de rationalizare
specifice marilor organizatii moderne. Forma de organizare birocratica este specifica
organizatiilor moderne de mari dimensiuni, indiferenr daca acestea sunt publice sau
private.
Organizatiile birocratice sunt caracterizate prin:
- au dimensiuni mari
- majoritatea angajatilor lucreaza in cadrul organizatiei cu norma intreaga cea mai
mare partea a vietii lor, aceasta fiind principala lor sursa de venit.
- angajatii sunt numiti pe baza unui tip de evaluare a competentelor lor, nu pe baza
vreunei caracteristici prescrise (religie) si nici ca urmare a unui proces de alegere
publica.
- sunt conduse prin structuri de autoritate ierarhice, intre superior si subordonat,
drepturile si oligatiile fiind stabilite prin norme stricte.
- subordonarea este datorata pozitiei de autoritate, nu persoanei care ocupa
respectiva pozitie.
- mentin o separatie stricta intre pozitia de autoritate si persoana care o detine.
Birocratizarea a raspuns nevoii de organizare sistematica, eficienta a muncii pentru a
produce randamente superioare organizarilor mai putin rationalizate.
Din punct de vedere istoric, birocratia a reprezentat o inovatie sociala prin care
munca era sistematizata, iar capacitatea de munca intens solicitata, in schimbul unui
salariu care le asigura muncitorilor sursele de subzistenta.
Birocratia a devenit repede forma predilecta de organizare in societatile moderne.
Societatea organizatiilor s-a transformat treptat intr-o societate birocratica.
Birocratia nu are insa doar consecinte pozitive.
Cele 2 disfunctionalitati importante sunt:
a. Birocratul virtuos care respecta, orice s-ar intampla, rolul prescris, este excesiv
de disciplinat, nu poate veni in ajutorul clientilor, ci devine sclavul propriilor rutini.
b. Antrenarea incapacitatii sau pericolul supraspecializarii
In sistemul birocratic functionarii trebuie sa se specializeze pentru a fi eficienti. In
acest mod, ei pot sa ajunga la o supereficienta a activitatilor.
Pentru sociologi, o minoritate sociala este un grup care, pe baza perceputei sale
diferente fata de alte grupuri dintr-o societate, are resurse materiale si putere sociala
mai reduse.
O minoritate sociala nu se defineste pe baza numarului indivizilor ce o compun, ci pe
baza discriminarii si excluderii acestora din viata sociala, economica si politica.
Exemplu: desi sunt majoritare in populatia tarii, femeile din Romania dar nu numai
reprezinta pentru sociologi o minoritate sociala intrucat, comparativ cu barbatii, au mai
putine resurse materiale si influenta sociala.
Devianta
- reprezinta ansamblul abaterilor de la normele si valorile societatii acceptate la nivelul
unei societati de indivizi sau grupuri sociale.
Devianta cuprinde o arie larga de conduite sau acte de la cele excentrice (ex: gesturi
nonconformiste) pana la cele imorale (ex: atitudini obscene) si care de regula nu sunt
sanctionate de lege.
Sociologii definesc devianta ca un ansamblu de conduite si manifestari dezaprobate de
societate cum ar fi prostitutia, consum de alcool, droguri, infractiunile, dar si orice alta
incalcare a normelor sociale (ex: salutul atunci cand intram intr-o incapere)
Devianta poate fi definita:
1) intr-un sens mai restrans prioritar normativ: devianta negativa echivalenta cu
incalcarea normelor si regurilor sociale si care genereaza de regula comportamente
antisociale prejudicii, materiale si morale.
2) intr-un sens mai larg prioritar social: devianta pozitiva: echivalenta cu revolta
individului fata de anumite norme, reguli si conventii sociale si tendinta de a le
schimba cu altele.
Devianta este facilitata de:
1) lipsa de claritate sau consistenta a anumitor norme individul nu stie daca norma
permite, impune sau interzice anumite actiuni. (ex: cati oameni nu stiu ca nerestituirea
unui bun se sanctioneaza sau ca procurarea si consumul de droguri, de medicamente cu
efect halucinogen este interzisa de lege, sau ca bagabontajul prelungit al copiilor pe
strazi reprezinta un delict)
2) incompatibilitatea dintre normele si asteptarile individului multi indivizi
considera ca sunt nedreptatiti de lege, motiv pentru care incearca sa-si realizeze
scopurile (sa-si procure hrana, imbracaminte, resurse financiare) prin mijloace imorale
inegale (coruptie, frauda)
3) agentii mecanisme si influente: anumite medii sociale incurajeaza comportamentul
sau tendintele nonconformiste astfel incat unii indivizi care manifesta un
comportament buzar sau insolent, si care le-a fost tolerat sau permis in anumite
contexte sociale, considera legitim sa se comporte identic in alte contexte; insa nu sunt
acceptati.
Relativitatea notiunii de devianta in diferite contexte pune accent pe un comportament
care poate fi calificat ca deviant, depinde de coeziunea (omogenitate) grupului de
gradul sau de toleranta si de mijloacele de control social (sanctiuni) pe care le au la
dispozitie.
Ceea ce intr-un grup social poate aparea ca devianta, in atl grup poate constitui un
comportament normal, obisnuit.
Totodata indivizii nu sunt socializati intr-o cultura comuna unei singure sau intregi
societati ci doar intr-o serie de subculturi sau culturi diferite.
Devianta fata de normele si valorile unei culturi sau subculturi, comportamentul poate
fi conform cu normele si valorile alteia.
Devianta nu exclude deci conformitatea fata de normele unui grup sau subculturi
(delicventa depilda dezvolta o subcultura care cere respectarea unor norme precise ale
unor grupuri marginale)
Din punct de vedere sociologic, devianta nu poate fi luata in considerare decat in
contextul unei definitii sociale care tine seama de relatia dintre indivizii care se
angajeaza in anumite comportamente si comunitatea sociala.
Marginalitate si devianta:
In majoritatea societatilor exista un conflict normativ intre cultura dominanta si
diversele subculturi deviante, intre socializarea concordanta si discordanta. Acest
conflict odata interiorizat si resimtit de indivizi le produce acestora o stare ambivalenta
atitudinala facandu-i sa oscileze intre reperele normative ale culturilor aflate in
conflict. Raportandu-se simultan la normele si valorile sociale, si regulile de conduita
ale fiecareia dintre ele, indivizii se marginalizeaza.
Marginalitatea:
- o stare conflictuala resimtita de indivizi datorita participarii lor la 2 grupuri culturale
cu norme dinstincte.
Prin extensie, omul marginal, este acel individ care este simultan membru a doua sau
mai multor grupe ale caror norme si valori culturale sunt diferite unele fata de altele
(ex: emigrantul a carui dualitate culturala atrage dupa sine o inadaptare sociala ce-l
impinge spre periferia societatii)
Din punct de vedere sociologic, marginalitatea este echivalenta cu starea de inadaptare
sociala si fustrare resimtita de individ ca urmare a oscilatiei comportamentului sau intre
sistemul normativ al subculturii de care apartine sau pe care o ia ca baza de referinta.
Cauze ale deviantei:
Etimologia termenului comportament deviant duce catre personalitatea individului.
Devianta ca fenomen de inadaptare sociala generala de conflictul intre idealul
individului, sitemul sau de valori si posibilitatile oferite de societate determina un
conflict acompaniat de controlul social dintr-o societate.
Specificul crimei:
Intre formele de devianta sociala se regaseste si crima.
Crima include acte si fapte care violeaza flagrant codurile penale impunand adaptarea
unor sanctiuni accordate de organizatii coercitive si punitive (pe baza legala) fata de
persoanele respective.
Un comportament criminal poate fi definit printr-o serie de caracteristici:
1) este consecinta unei actiuni sau inactiuni cu caracter ilicit, imoral si ilegal prin care
sunt violate o serie de valori sociale (ex: viata si sanatatea individului, libertate,
proprietate)
2) actiunea sau fapta este comisa de o anumita persoana care este constienta si
responsabila (ex: in consecinta monorii sau persoanele sub o anumita varsta sau
bolnave psihic, chiar daca comit o crima nu au raspundere penala deoarece nu au
constiinta si vointa actelor comise)
3) actiunea sau fapta este prevazuta de lege si sanctionata printr-o pedeapsa (ex: nici o
persoana nu poate fi pedepsita pentru o fapta care nu este legal definita drept crima)
Crimele reprezinta violari ale codurilor penale, unele fiind insa mai grave si mai
frecvente decat altele.
Exista tendinta de a grupa crimele in functie de valorile care sunt violate, frecventa sau
intensitatea, amploarea si gravitatea acestora:
1) crime comise impotriva persoanei, de regula cu violenta si agresiune care genereaza
insecuritate si neliniste in randul oamenilor (ex: violul, talharia)
2) crime comise impotriva proprietatii care implica luarea ilegala a unor bunuri si
valori materiale care apartin altcuiva (ex: inselaciune, delapidare)
3) crime comise prin frauda si coruptie implica mita, coruptia si santajul,
constrangerea fizica si morala.
4) crimele comise fara victime include acte si fapte care nu au victime evidente, in
sensul ca nimeni nu depune o plangere.
5) crime comise de gulerele albe include violari ale legilor de catre indivizi
respectabili si onorabili din clasa de sus a societatii ce utilizeaza pozitia sociala pentru
derularea unor actiuni ilegale frauduloase (ex: publicarea de reclame false, fixarea
preturilor, poluarea mediului, vanzarea ilegala de bauturi, droguri . )
Tipuri de devianta si crima:
1) reala se refera la totalitatea actelor deviante si criminale comise in mod real intr-o
societate, indiferent daca au fost descoperite sau instumentate juridic.
2) descoperita amploarea si intensitatea este mai redusa fata de cea reala deoarece nu
toate crimele comise sunt descoperite sau instrumente de organele de politie.
3) de judecata al carei volum este mult mai diminuat deoarece nu toate delictele
descoperite sunt si judecate, si nu toti delicventii sunt judecati.
Anomia sociala:
- termenul deriva din grecescul a fara si nomos lege, si desemneaza, in general,
starea de dereglare a functionalitatii unui sistem sau subsistem social.
Emile Durkheim a utilizat pentru prima ora termenul in sociologie, pentru a defini o
anumita ambiguitate normativa, o lipsa sau o absenta a regulilor. Conform lui
Durkheim, starea de anomie se manifesta atunci cand, la nivelul societatii, se
inregistreaza schimbari bruste care afecteaza sanatatea medie a acesteia (revolutii sau
calamitatile naturale)
Robert K. Merton preia si reanalizeaza conceptul de anomie.
Pentru el, anomia reprezinta nu o caracteristica a structurii sociale, a unui sistem, ci
una a indivizilor sau grupurilor sociale. In acest sens, el a construit asa numita
paradigma (teorie) a tipurilor de raspuns la situatii anomice, termenul ca atare
devenind sinonim cu frustrarea, instrainarea, starea de nesiguranta, izolarea .
Constructia sa teoretica porneste de la ipoteza ca exista un conflict intre scopurile
valorizate social si mijloacele de realizare a acestora de catre indivizi.
Tipuri de sanctiuni:
1. Sanctiunile pozitive organizate include reactiile de exprimare ale cunostintei
publice, accordarea de distinctii, premii, ordine si recompense pentru acele
comportamente care sunt conforme cu normele si valorile sociale sau care se remarca
peste media comportamentelor recunoscute in societate.
Ex: se accorda note si calificative pentru elevii care invata foarte bine, sau diplome de
merit sau excelenta.
2. Sanctiunilr pozitive neorganizate include reactiile de aprobare din partea
membrilor unui grup social (familie, prieteni, vecini) sau chiar a opiniei publice fata
de comportamente care sunt in conformitate.
Ex: aplauze, flatare, idolarizare; mediatizarea prin mass media (ziare, reviste)
sau actiunile altei instante care apartine aceluiasi sistem cu ajutorul unor instumente si
materiale simbolice in vederea asigurarii, echilibrului si functionarii specifice
sistemului.
Concluzie: pornind de la aceasta afirmatie facuta cu privire la controlul social, putem
spune ca functiile de baza ale acestuia sunt de prevenire, limitare si elimanare a
abaterilor de la normativitatea existenta.
Tipuri ale controlului social:
1. control psiho-social reprezinta coordonarea si reglementarea comportamentelor
individuale si de grup prin intermediul mijloacelor si instrumentelor formale sau
informale.
a) control social formal construit din ansamblul de norme si reguli, perceptii
impersonale elaborate de instructii, organizatii si asociatii. Acestea stipuleaza drepturi
si obligatii, recompense si sanctiuni avand drept scop buna functionare a subsistemului
sau sistemului social.
Controlul formal sau institutional tinde catre standardizarea conduitelor in vederea
asigurarii ordinii sociale.
b) control social informal se indentifica la nivelul rolurilor sociale dintr-un sistem
social. El este rezultatul socializarii primare si secundare si asigura conformitatea
comportamentelor individuale si colective cu nomativitatea sociala.
In sens particular acesta se manifesta si ca autocontrol, in sensul de asumare rationala a
propriilor comportamente si relatii.
Eficienta controlului social depinde de complementaritatea controlului formal cu cel
informal si impreuna cu cel coercitiv (constrangere forta)
Controlul social ca rezultat al socializarii il determina pe individ sa determine puternice
tendinte de adeziune la normele si valorile sociale, iar societatea va astepta ca el sa se
manifeste in moduri previzibil social.
Conformitate si conformism:
Conformitatea reprezinta tendinta comportamentului de a fi in concordanta cu regulile
sociale ale grupului sau societatii.
Aceasta se deosebeste de conformism care consta in acceptarea mecanica a unor
comportamente, norme chiar impotriva convingerii proprii ale individului.
Comportamentul unui individ se conformeaza normei grupului din care face parte, insa
nu de putine ori in societate pot aparea comportamente variante sau deviante care
se indeparteaza de la standardele valorice existente.
Un comportament deviant este un comportament care incalca normele si valorile
sociale intrand in conflict cu standardele acceptate social si moral, dar si cultural in
cadrul unor grupuri sau sisteme sociale. El acopera o varietate mare de tipuri mergand
de la asa numitul comportament excentric definit prin gesturi insolite sau vestimentatie
aparte si dezordine comportamentala pana la comportamente aberante, delicvente sau
chiar criminale.
Ex: tinerii cu parul lung, se imbraca neglijent blugi rupti, decolorati si foloseste un
limbaj arogant.
Un astfel de comportament este considerat deviant in general, dar nu reprezinta o
amenintare suficienta pentru ordinea sociala astfel incat sa fie definite criminale, dupa
cum pana recent purtarea cerceilor de catre baieti si a fustelor scurte de catre fete erau
considerate nepotrivite, dar fara sa reprezinte un delict.
Daca anumite acte si fapte comise de indivizi, cum ar fi crimele, furturile sau violurile
sunt mai usor de definit intrucat incalca codurile legale (juridice), mai dificil de definit
sunt acele fapte care desi sunt deviante din punct de vedere social, nu intra in conflict
cu legile penale, de exemplu alcoolismul, prostitutia, sinuciderile, bolile psihice.
Problemele sociale
Problemele sociale evidentiaza influenta vietii sociale asupra grupurilor sau
comunitatilor. Acestea evidentiaza o serie de conditii si de comportamente deviante
considerate manifestari ale dezorganizarii sociale sau pt a justifica schimbari prin
intermediul a unor mijloace.
Conflictul social desemneaza o competitie la nivel economic, politic, etnic ,
religios , astfel ca putem vorbi de conflicte industriale, religioase, etnice; acestea
conturandu-se intr-o teorie a conflictelor sociale.
In functie de sensul valoric pt membrii societatii putem vorbi de distantele sociale
intre idealul social si realitatile imediate.
Un exemplu poate fi evidentiat prin promovarea resurselor creative ale
generatiei tinere in conditiile de tranzitie a afirmarii inteligentelor de elite din mediile
defavorizate social scoala in mediul rural se afla la o distanta mare fata de rezidenta
(urban), sunt incadrate cadre didactice necalificate a.i. se adopta programe sociale si
educationale in vederea corectarii efectelor negative. Aceasta problema sociala se
incadreaza in sens pozitiv vorbim de probleme sociale pozitive.
Insa in cadrul societatii sunt evidentiate si probleme sociale negative.
Sociologul american Robert Merton pune accent pe schema mijloace scopuri
alaturand-o notiunii de functie careia i se alatura si cea de disfunctie
Realizeaza aceasta alaturare de notiuni cu scopul de a intelege notiunea de conflict
social. Acesta se incadreaza in probleme sociale negative percepute ca generatoare de
disfunctionalitati, dificultati care impun interventii ameliorative sau inlaturarea lor. In
aceasta categorie putem sa incadram discriminarea, infractionalitatea, coruptia, saracia.
Deci toate conflictele sociale ce apar la nivelul societatii.
Problemele sociale genereaza necesitatea solutionarii lor prin participarea unor
organisme specifice sau a societatii in ansamblu. Se are in vedere aplicarea unor
strategii de actiune ameliorative care sa corecteze efectele negative sau perturbatoare,
sa contribuie la cresterea calitatii vietii, sa opreasca declinul economico social
(probleme sociale formale) si impactul sau asupra nivelului de trai (probleme sociale
informale).
Conflictele sociale pot fi formale sau informale, iar acestea se pot evidentia
intr-un mediu industrial.
Conflictul industrial desemneaza orice nemultumire ce apare in cadrul
raporturilor de munca, in general cea legata de contractul de munca si negocierea
salariilor.
Conflictele formale au la baza expresiile organizate ale conflictului si sunt
puse in practica de catre sindicate sau alti reprezentanti.
Conflictele informale au la baza organizarea sistematica si sunt rezultatul unui
sentiment de nemultumire sabotaj, forme de protest individuale, absenteism,
intreruperea lucrului, schimbarea locului de munca insa aceste comportamente
generate sunt greu intelese de conducere.
Deci putem spune ca puterea de a face sa implice mai cu seama cooperarea (puterea
asupra cuiva /a ceva) putere gresit inteleasa ce determina conflictul regasit intr-o
societate si tratat de ganditori in cadrul problemelor sociale.