FRICA DE MOARTE

Dezideratul suprem al viului, acela de a supravietui, se poate implini prin existenta la nivel emotional a fricii de
moarte. Aceasta este ,,sirena care declanseaza alarma ce va pune in functiune comportamentele de
protectie. Pentru ca alarma sa sune , trebuie insa sa existe un sistem de monitorizare a pericolelor. Un fond bazal de
atentie, de grija . Acest fond bazal de ingrijorare este motivul pentru care suntem ,,atenti la pericole. Se numeste
nivel de anxietate bazala si este proportional cu intensitatea reactiilor noastre in caz de pericol real. Stim ca
reactionam puternic daca suntem intr-o situatie necunoscuta, cand nivelul nostru de anxietate este mai mare , si
reactionam insuficient sau inadecvat daca suntem ,,luati pe nepregatite. Nivelul de anxietate este diferit de la om
la om si de la o perioada de viata la alta.

Ce anume stabileste insa acest grad de anxietate? Am vazut ca are legatura cu modul in care am fost ,,invatati sa
monitorizam viata, cu gradul de pericol pe care l-au perceput si ni l-au transmis si noua- parintii nostri. Si daca in
primele luni de viata reactiile de frica/protectie ale sugarului sunt considerate spontane, genetice, semanand cu
modul de reactie si protectie al animalelor , ulterior reactiile se diversifica iar noi incepem sa consideram
,,periculosi stimuli mult mai abstracti: straini, intuneric, situatii noi, etc. totul prin asociere si invatare din
experienta dj acumulata.

E de-a dreptul descurajant insa faptul ca, in timp ce facem eforturi tot mai mari sa invatam cum sa ne aparam de
pericole, aflam ca pana la urma tot vom muri! In ciuda tuturor mecanismelor de aparare, a atentiei, a
monitorizarii, ,,orice om este dator cu o moarte! Este greu de aflat daca omul chiar este singurul animal care stie ca
moare orice-ar fi. Comportamentele animalelor care se ,,ascund, asa cum fac cainii cand ,,stiu ca mor sau elefantii
care se duc intr-o anumita zona ( numita si ,,cimitirul elefantilor) atunci cand ,,simt ca li se apropie sfarsitul, ne-ar
face sa banuim ca poate si animalele stiu ca sunt muritoare. Aceasta interpretare este insa un pic fortata, caci cainii
sau elefantii se retrag si cand sunt bolnavi ( e doar o reactie care le ,,economiseste energia , necesara pentru
recuperarea fortelor ). Insanatosirea ii face sa iasa din zona de retragere, iar asocierea acestei zone strict cu decesul
nu este foarte logica.

Revenind la psihicul uman, ne-am putea intreba de ce a fost necesar sa stim ca murim. De ce nu putem trai fara sa
constientizam propria finalitate? Caci acest gand , al vremelniciei noastre , produce cea mai mare angoasa a
omului. Ce anume s-a modificat in comportamentul umanoizilor odata cu constientizarea mortii inevitabile?

Diferenta dintre angoasa si frica/teama este faptul ca angoasa nu are un obiect exact exprimat: este o frica de
nimic.sau de totul. Este o frica de a fi ,,nimic , de distrugere, de dezintegrare, de non-existenta. Teama de moarte
este decio angoasa existentiala. Dar de ce anume ne temem de fapt? Elaborand teste specifice pe care le-au
aplicat unor voluntari, psihologii existentialisti au incercat sa afle care sunt temerile profunde in care poate fi
,,descompusa frica de moarte . De fapt, de ce ne sperie atat de tare moartea? Ce inseamna ea pentru noi,
oamenii , la nivel mental?

Raspunsurile au putut fi impartite in 3 categorii (Irvin Yalom):

1. Teama de evenimentul mortii ( durere, insingurare, suferinta apropiatilor, etc.)

2. Teama de ceea ce urmeaza dupa moarte ( iad, judecata, suferinta rudelor, neajutorarea persoanelor pe care le
ocroteau,etc.)

3. Teama de incetare a existentei in sine, vazuta prin prisma INCETARII EXPERIENTEI (proiecte neterminate,
senzatii disparute).

Primele doua categorii nu sunt temeri de moarte in sine, ci sunt temeri ,,legate de moarte ( teama de ceva ce
apare inainte sau dupa moarte). Teama reala de moarte este cea care se exprima, in ultima instanta, in unitarul:
incetarea experientei . Experienta care este definita prin : proiecte (adica forme de creatie) si senzatii (adica ceea ce
traim prin intermediul corpului nostru :simtiri, emotii si ganduri) .
Teama de nimic, de nonexistenta, de dizolvare in mediul neorganizat, este deci teama de moarteteama de lipsa de
perceptii, de senzatiiteama de ,,a nu mai simti, adica de a nu mai exista unitar, de a nu mai percepe mediul din
interiorul unui sistem ,,individualizat de exterior Asa ca teama de moarte ar putea sa apara in momentul in care
copilul incepe sa se perceapa pe sine ca ,,unitar, separat, individualizat de mediu, ceea ce se intampla intre 6 luni
si 3 ani, varsta la care apare in conceptia lui Freud teama de separare .

In acest context, psihologia existentiala pare a fi mult mai apropiata de adevar In cadrul acestei ,,teorii a
psihicului uman, angoasa mortii este una dintre pietrele de temelie ale psihicului uman, poate cea mai veche din
punctul de vedere al etapelor de dezvoltare psihica. Conceptul de ,,angoasa de separare este doar modalitatea prin
care teama primara, aceea de moarte, se va exprima in etapele urmatoare de dezvoltare infantila. Angoasa de
separare ar putea fi interpretata deci ca o exprimare in exterior a angoasei de moarte, iar aceasta este prezenta in
psihicul copilului in perioadele foarte timpurii ale copilariei.

. Intrebarea pe care si-au pus-o multi psihanalisti, si anume: ,,cat de devreme suntem constienti de propria noastra
finalitate ?, are un raspuns din ce in ce mai plauzibil in credintele Melaniei Klein si poate si ale Annei Freud .
Acestea au dedus in urma observatiei dezvoltarii copiilor, ca ,,angoasa mortii exista inca inainte de varsta de 3 ani,
dificultatea de exprimare a copiilor mai mici fiind motivul pentru care ea nu poate fi datata cu o mai mare acuratete.

Cei care sunt parinti isi amintesc poate de ,,neputinta pe care au simtit-o in momentul in care copiii lor, la varste
extrem de mici, s-au interesat despre tot felul de lucruri care aveau legatura cu moartea. De multe ori noi, parintii,
am apelat in asemenea contexte dificile la povestile prefabricate cu ,,ingerasi caci nu am gasit cuvintele sau
poate nu ne-am ,,indurat sa ii punem pe copiii nostri in fata realitatii ,,crude, spulberandu-le astfel increderea in
viata si in omnipotenta protectiei noastre Cata vreme vom putea oare sa ii ,,protejam de realitate? Nu prea
multcaci adevarul este dj acolo, in psihicul lor, incastrat probabil in ,,inconstientul colectiv pe care l-a descris
Jung

Interviurile facute cu cei care au trecut prin experiente ,,la limita mortii sau cei care au fost diagnosticati cu boli
incurabile au dovedit ca in urma episodului dramatic de ,,iminenta a mortii , modul de a gandi si simti al
subiectilor implicati a suferit modificari majore. Si oricat ar parea de ,,cinic , trairea acestor episoade le-a
imbunatatit mult viata dupa ce amenintarea a incetat. Raspunzand la intrebari de tipul: ,,ce s-a modificat in viata
dvs dupa acest episod ? , subiectii au notat in principal urmatoarele aspecte:

1.Mi-am dat seama ce conteaza cu adevarat: iubirea, familia, etc. ( in general valori umaniste )

2. Mi-am dat seama ca eu contez !( vreau sa imi urmez propria cale, sa ma implinesc pe mine, etc)

3.Nu mai pot amana sa traiesc: trebuie sa traiesc chiar acum!

4. Am invatat sa apreciez lucrurile simple: mirosul unei flori, frumusetea unui apus, sunetul unei viori, atingerea
unei persoane dragi, etc.

Iata deci ca, oricat de dureroase sau infricosatoare, aceste experiente ale semenilor nostri ne pot arata faptul ca
,,stiind ca murim ,invatam sa traim cat mai bine. Daca ne intrebam de ce era nevoie sa stim ca murim, iata ca
am aflat raspunsul: pentru ca astfel suntem impinsi catre experimentare si creatie . ,,Desi aspectul fizic al mortii
distruge individul, ideea mortii il poate salva! spunea Irvin Yalom, dand astfel un sens vietii si constientizarii
mortii. Neimpinsi de la spate de gandul ca suntem muritori, ca viata este finita, nu am alege experiente care sa
diversifice trairea, simtirea, si nu am simti nevoia de creatie care este de fapt incercarea de a ,,nu muri , de a
supravietui prin rezultatele creatiei noastre: copii, catedrale, tablouri, sau doar amintiri in mintea celor care ne
supravietuiesc. (Spunea cineva ca nu murim atata vreme cat amintirile noastre inca mai traiesc in mintea
cuiva).

Desigur ca nu este necesar sa trecem prin experiente la limita mortii pentru a ne hotari sa ,,traim azi. Dar poate ca
acum nu ne mai par atat de macabri anticii care tineau un craniu in casa , alaturi de dictonul,,memento mori! .
Caci nu constientizarea mortii, ci ,,uitarea ei adesea cu orice prt- sta la baza limitarii si alienarii
noastre. Incapacitatea noastra de a accepta ideea mortii la nivel emotional, profund- chiar daca la nivel intelectual
nu suntem atat de irationali incat sa ne sustinem nemurirea- este cea care duce la ,,sublimarea angoasei existentiale
( care poate fi combustibil pentru viata) in frici mai bine delimitate dar mult mai limitative pentru experimentul
vietii noastre. Tolerarea angoasei existentiale fara interventia exagerata, compulsiva, a mecanismelor de aparare
psihica, este poate incomoda, dar ne da un sens real al vietii in ultima instanta: senzatii, emotii, gandire,
diversitateexperimentare cat mai diversa.

Pentru a invata sa traim cu ,,constiinta mortii trebuie insa sa intelegem cum anume incercam sa scapam de ea. Caci
caile prin care o ,,sublimam sunt multe si extrem de ingenioase. Mecanismele de aparare pe care le folosim se vor
repercuta in fondul bazal al personalitatii noastre. Aceste modalitati de a ,,manageria constientizarea mortii, stau
la baza multor comportamente si prefigureaza stabilirea convingerilor si schemelor dupa care ne organizam viata.
Sunt ,,pietre de temelie ale psihicului nostru, cu atat mai mult cu cat apar in copilaria foarte mica , putand fi
asemanate cu sistemul de operare al unui calculator: modul de operare al angoasei in fata constientizarii mortii va
avea legatura cu modul in care rezolvam multe din problemele vietii de zi cu zi. Inlaturarea acestor mecanisme de
aparare nu este posibila- caci realitatea este cu adevarat imposibil de suportat in forma ei bruta- dar inlocuirea
celor care au devenit disfunctionale cu altele, mai adaptate, este un deziderat pe care il putem atinge.

Angoasa existentiala de moarte ( teama de nimic, de haos) este extrem de greu de tolerat pentru psihicul
uman, mai ales in momentul atat de timpuriu al micii copilarii, cand copilul se ,,loveste pentru prima oara de ideea
mortii. De obicei, copilul devine constient de aceasta realitate cruda observand insecte, animale, sau chiar
,,copanelul din farfurie. ( Sa nu mai vorbim de obiceiul romanesc de a expune copiii mici la ritualul de sacrificare
al animalelor.!).

Notiunea de moarte ajuta copilul sa diversifice metodele de protectie sau sa se fereasca de pericole. Afla ,de
exemplu, ca un canar cu gatul rupt moare sau ca o musca bagata in apa se ineaca . In acest fel va invata sa se
fereasca de ceea ce reprezinta un pericol pentru viata. In acelasi timp, reprezinta o sursa puternica de angoasa, greu
de suportat. Aflat intr-un mediu pe care inca nu il cunoaste bine si nu il stapaneste,confruntat cu ideea mortii pe care
nu stie exact ce anume o produce, copilul va simti o teama difuza de tot ce este necunoscut. Este varsta la care
incepe sa se teama de straini, de locuri noi ( in jur de 3 ani).

Aflate mereu ,,la datorie, mecanismele psihice de aparare intra in actiune si cauta caile de ,,sublimare a angoasei,
a fricii difuze si inexorabile, in frici mai bine delimitate si, in consecinta, cu o probabilitate mai mare de control, de
evitare. Fricile de ,,obiect,( de situatii, sentimente, contexte, sau chiar obiecte propriu-zise) sunt mult mai usor de
tolerat de psihicul copilului. Modalitatile extrem de ingenioase de ,,descompunere a angoasei generale, difuze, in
temeri bine delimitate, sunt foarte bine intuite de unul din cei mai prestigiosi exponenti ai psihologiei existentiale,
Irvin Yalom.

Sa ne imaginam un copil care tocmai a aflat ca puiul a murit. Vor urma ,,interpretari succesive , interpretari cat mai
,,optimiste posibil, care il elibereaza pe moment de angoasa.

1. Prima reactie va fi sa interpreteze moartea ca pe ceva temporar, o diminuare a vietii sau un somn.

Foarte elocvent este exemplul din reclama ( destul de macabra- de altfel) cu copilul care arunca puiul din caserola
pentru grill de la supermarket, indemnandu-l :,,Zboara puiule, zboara!.

Sunt foarte frecvente si exemplele din viata de zi cu zi, cu copii care au ingropat animalul mort dar i-au lasat
mancare pe mormant. De altfel si adultii din copilaria umanitatii au interpretat moartea in acelasi fel: o trecere catre
o alta etapa de viata, foarte asemenatoare cu cea actuala. Sa nu uitam de egipteni care ingropau alaturi de faraonii
decedati toate lucrurile pe care le folosise defunctul in viata reala, eventual si toate animalele si chiar persoanele
dragi acestuia.!
Asocierea cu somnul, considerarea mortii ca pe un ,,fel de somn este si ea un exemplu al modului in care copiii
aleg sa interpreteze realitatea mai ,,soft. Si in mitologia greaca Hypnos- zeul somnului si Thanatos- zeul mortii,
erau frati gemeni.

2.Cand permanenta mortii nu mai poate fi ascunsa, copilul alege sa creada ca moartea este ceva care nu se intampla
oamenilor , apoi ( dupa experienta mortii unor adulti din viata reala sau din povesti/tv) ca este ceva care se
intampla si oamenilor maturi/batrani dar nu si copiilor. Este perioada in care copiii isi intreaba parintii daca sunt
batrani, cat de batrani sunt, daca vor muri,etc. Este perioada in care se ingrijoreaza pentru ridurile mamei ( care
sunt semn de batranete, au auzit ei asta de la noi!) sau plang aparent fara motiv daca ne aud cum ne miram ca am
imbatranit.

Cu aceasta ocazie incep sa urmareasca, sa fie atenti la ceea ce inseamna varsta, la etapele de viata. Pana acum
oamenii erau impartiti in adulti si in copii. Acum afla ca si adultii au varste diferite, ca mama va deveni candva
batranasi ca si el, copilul, va imbatrani candva, ceea ce il duce cu gandul la propria moarte. Din acest motiv , la
aceste varste exista frecvent o perioada de ,,regresie infantila, cand nu mai este asa de convins ca vrea sa devina
adult, caci adultul imbatraneste si moare . Trairea unor experiente traumatizante de tipul mortii unui parinte sau
al unui frate la aceasta varsta se poate asocia, din acest motiv, cu o rata mai mare a schizofreniei, asa cum a
demonstrat statistica.

La un nivel adecvat de dezvoltare psihica si emotionala, copilul va trebui sa integreze informatiile despre
copii/tineri care mor, ramanand astfel si fara acest mecanism de aparare.

3.Personalizarea mortii : transformarea ei in personaj ( femeia cu coasa, stafia, monstrul, etc).

Acest mecanism functioneaza prin ,,incarcerarea mortii intr-o figura delimitata, exterioara sinelui. Caci este mult
mai usor de suportat sa credem ca moartea este ceva din afara, care la o adica mai are o sansa ,,sa nu vina sau ,,sa
fie convinsa sa nu vina , decat sa acceptam ca este intrinseca noua, ca ne-am nascut cu ea in noi, ca ,,viata este o
boala letala caci se sfarseste intotdeauna cu o moarte! . Copilul va deveni fascinat de personajele infricosatoare, se
va distra deghizandu-se in stafie, schelet sau chiar ,,Doamna cu coasaiar Haloween va deveni o sarbatoare
preferata. Aceste comportamente il vor face sa se ,,identifice cu agresorul, ceea ce va avea ca rezultat diminuarea
anxietatii.

Modul in care personalizarea mortii ne ajuta sa diminuam angoasa prin ,,posibilitatea de

negociere/convingere/invingere/etc imi aminteste de gluma aceea cu babutza care nu vroia sa moara asa ca s-a
gandit sa ,,pacaleasca moartea ca este mai tanara decat era de fapt. I-a venit ideea sa se deghizeze in liceana si s-a
ascuns printre elevii unui liceu. ,,Doamna cu coasa insa a gasit-o, asa ca babutza a fugit repede si s-a deghizat in
elev de scoala primara, s-a asezat in bancutza printre ceilalti scolari, dar cu coada ochiului a zarit-o din nou pe
Moarte cum o cauta. In disperare de cauza, s-a deghizat in copil de gradinita si s-a asezat pe scaunelul mic de la o
masutza din gradinitza, si-a pus bavetzica la fel ca si ceilalti copii si a inceput sa manance din castronel Deodata
simte pe umar atingerea ,,Doamnei cu coasa care o intreaba: ,,Ce faci aici? ,,Pap! raspunde cu convingere
babutza cu vocea pitigaiata. ,,Da?! raspunde Moartea ironic,,Atunci papa repede sa mergem papa!

Dincolo de ,,cinismul bancului, esecul acestui mecanism de aparare va aparea si in realitate Inaintarea in varsta
si indepartarea de ,,lumea magica va vaduvi omul si de aceasta ,,poveste alinatoare Obligat sa priveasca in
fata realitatea exterioara, copilul va renunta la personajul inventat. Pentru a suporta insa experienta reala exterioara,
va modifica modul in care se percepe pe sine. Caci schimbarea perceptiei sinelui este, in fapt, singura solutie pe
care o mai are pentru ,,a fugi de adevarul insuportabil.

4. Alterarea experientei interioare.

Aceasta alterare se poate face ( conform lui Yalom) prin doua mecanisme importante:

A) statutul special al sinelui ( mie nu mi se va intampla, caci sunt special-vom vedea in ce sensuri special )
B) salvatorul suprem ( cineva ma va salva).

A) STATUTUL SPECIAL

In copilarie acest mecanism se exprima prin arogarea unor calitati eroice ( ,,Eu sunt Batman! sau ,,Daca ii dau un
sut monstrului.ajunge pe Luna!) ca si prin cognitia de omnipotenta a copilului. Acesta considera ca toate
evenimentele din jur i se datoreaza. Din acest motiv , daca se intampla sa ii moara o persoana apropiata fata de care
a avut sentimente ambivalente, copilul se simte vinovat de moartea acestuia.

Persistenta acestui mecanism de aparare la varste care dj nu mai apartin copilariei, se va manifesta in tipare de
personalitate specifice care, desigur, apartin zonei narcisice. Formele comportamentale de manifestare a cognitiei
disfunctionale ,,eu sunt special se regasesc in personalitatile narcisice dar si in personalitatea de tip compulsiv
care include convingerea ca ,,ritualurile si ,,perfectiunea vor impiedica aparitia riscului de imbolnavire sau
accident. Aceste metode de ,,fuga individuala din fata angoasei mortii vor cere insa pretul izolarii, al ,,demiurgului
ramas in lumea lui , nemuritor si rece

Desi la nivel rational nici un adult normal nu contesta faptul ca si el insusi este supus legilor naturii, ale
imbatranirii si mortii, in profunzimea personalitatilor ,,independente salasluieste speranta irationala ca ,,mie nu mi
se va intampla !. O dovada a prezentei in profunzimea psihicului unor astfel de persoane a acestei sperante
desarte , este faptul ca pacienti in varsta- care au avut norocul sa nu aiba boli artrozice pana la o varsta inaintata-
sunt revoltati sincer atunci cand sunt diagnosticati cu aceasta boala care este legata de ,,uzura corpului: ,,Da, stiu
ca am o varsta, prietenii mei sufera de multa vreme de artoza, dar eu nu am mai avut asa ceva! De ce mi se
intampla asta? ma intreaba ei uimiti, iar eu le raspund la fel ca viata: ,,Pentru ca aveti o varsta!. Este
,,diferenta dintre a sti si a sti cu adevarat!( Irvin Yalom) iar sentimentul pe care il incearca in fata constientizarii
profunde a ,,lipsei de exceptii, este redat superb de Robert Frost: ,,Iarta-mi , Doamne, micile glume pe seama ta/
Si-ti voi ierta si eu marea ta gluma pe seama mea!

Aceasta constientizare apare insa relativ tarziu si, din pacate, de multe ori in urma unor experiente ,,la limita
mortii, sau in criza de middle age, sau in pragul pensionarii, cand copiii pleaca de acasa, la aflarea unui diagnostic
ingrijorator, la pierderea unor persoane dragi sau mai tinere, in ocazii care presupun o evaluare a vietii traite pana
atunciIn aceste cazuri insa , posibilitatea agatarii cu orice prt de mecanismul interior de aparare al
,,statutului special nu mai este posibila . Rezultatul este fie alunecarea in alte ,,disimulari ale angoasei
(compulsivitate, ipohondrie, atacuri de panica, etc) fie apelarea mecanismului alternativ de alterare a
experientei ( dependenta de un salvator).

Argentum nitricum:

Prototipul persoanei care apeleaza la mecanismului ,,statutului specialsi care la nivelul personalitatii se regaseste
in spectrul narcisic. Tine cu orice prt la propria performanta, caci aceasta este garantia ,,exceptionalitatii. Este
extrovertit si permanent in ,,criza de timp-parca pentru a se feri de orice clipa de ragaz care l-ar face sa se
gandeasca la el insusi sau la viata in general. Ii plac provocarile , pentru ca ii ofera ocazii de a-si dovedi ca este
special. Caracterul de ,,persoana speciala chiar si in fata mortii este dovedit de faptul ca incearca lucruri
periculoase: bungie-jumping, parasutism, etc. Angoasa profunda de moarte din subconstient se exprima insa
frecvent in fobii , atacuri de panica si ipohondrie.

Fobii:

Fobia de inaltime: Acest ,,paradox aparent ( se teme de moarte dar alege situatii riscante) care este
explicabil prin prisma ,,statutului special, este bine exprimat de ,,delusion-ul ( gand compulsiv) pe care il are cand
se afla la inaltime: ,,Si daca o sa sar? Ce-ar fi sa sar?. Acest ,,delusion (gandire irationala) il face sa dezvolte frica
de inaltime. Si in alte situatii periculoase delusion-ul se activeaza: ,,Daca trag dreapta de volan? Ce-ar fi sa o fac?
etc
 Claustrophobia: Stie in profunzimea lui ca propria ,,invincibilitate este o iluzie, asa ca se simte
frecvent ,,prins in capcana. De altfel foloseste des astfel de cuvinte: capcana, prins, inselat, etc . si dezvolta
deseori frica de spatii inchise fara iesiri de urgenta: ( lifturi, tunele, poduri)

Atacuri de panica: se teme de lesin (semimoarte) si de a fi singur in casa noaptea ( somnul este o ,,moarte
temporara.)

Ipohondrie: se teme mai ales de situatii de urgenta, acute: atacuri cerebrale, infarct, etc. Este foarte deschis fata de
medic, isi expune usor suferinta si urmeaza prescriptiile acestuia cu acelasi ,,perfectionism pe care il dovedeste in
orice activitate aleasa.

Caracteristici somatice: dorinta pentru dulciuri, agravare de la dulciuri si caldura.

Boli frecvente: diaree ,,de emotie, eructatii zgomotoase si distensie gastrica, faringita cu senzatie de ,,aschie in
gat, conjunctivita acuta granulara( spot).

Acidul nitric

Este extremul ,,statut special exprimat narcisic . Nimeni si nimic nu conteaza in jurul lui. Este neiertator si
ranchiunos( din acelasi motiv). Cei din jur sunt frecvent acuzati pentru ,,crime de lesmajestate

Ipohondria-cancerofobie

Principala manifestare a angoasei mortii este, rasarind din subconstient, frica de cancer. (Poate din cauza
similitudinii comportamentului sau in societate cu cel al unei celule canceroase intr-un tesut: regulile celorlalti nu
se aplica si lui, poate ocupa cu nonsalanta locul celorlalti pe care ii priveaza de drepturi in propriul beneficiu. )
Este de fapt o ,,cancerofobie in toata regula. In scopul evitarii acestei maladii face absolut tot ce ii sta in putinta:
diete draconice, investigatii chinuitoare, consultatii zilnice, pungi intregi cu ierburi urat mirositoare pe care le
inghite ,medicamente cu pumnul, orice. Se simte atat de special , incat isi tortureaza medicul cu mii de simptome
fara relevanta , deseori in detrimentul altor pacienti, din acest motiv fiind numit si ,,ciuma medicului( Vitoulkas).
In fata invalidarii diagnosticului de cancer, va gasi simptome din ce in ce mai bizare pe care medicul va fi obligat
sa le analizeze minutios, inclusiv ,,nuanta de roz pe care o are negul de la degetul mic.!

Caracteristici somatice: prost dispusi mereu, dar mai ales dimineata( uneori nici nu saluta la primele ore), se trezesc
la 2 dimineata, preferinta pentru grasimi si sare.

Boli frecvente: negi, cracmente in maxilare cand mesteca, durere cu aspect de ,,aschii , crapaturi la colturile gurii.

Arsenicum album

Remediul cel mai folosit in ,,angoasa de moarte. Mecanismul compensator disfunctional este statutul special pe
care il obtine prin organizare si control. Considera ca atata timp cat este ,,vigilent, va reusi sa tina moartea la
distanta. Caci,, cei care mor nu au controlat bine riscurile! considera el. Nevoia obsesiva de control se va exprima
in toate aspectele vietii lor: casa perfect aranjata, curatenie ireprosabila, regim de viata sanatos, aspect personal
impecabil.

Fobii:

-nosofobie (frica de microbi) : ce-i drept , sunt atat de mici si atat de multi incat e greu sa ii controlezi !

Ipohondrie:
Cand se intampla evenimente care il fac sa realizeze ca acest control este iluzoriu ( de exemplu i se pune un
diagnostic care deseori nici nu este foarte grav) , mecanismul statutului special esueaza In acest caz va apela la
celalalt mecanism, incercand sa caute salvarea la cei din jur. ,, Salvatorul ia forma rudelor pe care vrea sa le stie in
camera alaturata astfel incat sa il ajute la nevoie, sau forma medicului pe care il solicita pentru simptome de tip
ipohondriac. Marea tragedie a remediului este insa faptul ca, in realitate, nu are incredere in ceilalti, caci esecul lui
este dovada ca nimeni nu are prea mari sanse sa controleze sanatatea, viata si moartea. Rezultatul acestei dualitati
este pendularea permanenta printre medici, adunarea ,,cu sfintenie a tuturor diagnosticelor si analizelor facute,fara
insa a urma cu adevarat prescriptiile vreunuia dintre doctorii la care a apelat. In acelasi context se inscrie si nevoia
de a nu ramane singur , mai ales noaptea ( caci perioada de agravare arsenicala este 1-2 a.m.), desi nici prezenta,
atat de solicitata, a cuiva in apropiere -nu reuseste sa il elibereze de neliniste.

Caracteristici somatice ; friguros, dar nu suporta sa isi acopere capul, bea apa in cantitati mari dar putin si des.

Boli caracteristice: astm care se declanseaza la pozitia culcat, dureri arzatoare, mancarimi tegumentare extreme.

Kalium arsenicosum

Este extremul arsenicului in ceea ce priveste frica de moarte si anxietatea legata de sanatate. Caracteristica este
intensitatea mai mare a simptomelor ( a anxietatii) dar si a neincrederii in ceilalti, pe care ii vrea in apropiere pentru
a- l ajuta la nevoie, desi cand are cu adevarat nevoie de ajutor ramane ,,mut in suferinta , nici macar nu raspunde
la intrebarile celorlalti despre starea sa( de altfel key-note pt acest remediu este: ,,isi simte limba amortita). Teama
majora este cea de ,,boli cardiace.

B) SALVATORUL SUPREM

Este cel de-al doilea mecanism psihic de alterare a experientei personale ce are ca scop ,,indulcirea angoasei de
moarte. Dependenta de un salvator obliga insa individul la supunere, obedienta si pasivitate. Rigidizarea acestui
mecanism se va cristaliza in personalitati de tip dependent, in victimizare sau chiar masochism ( in cazul celor care
considera ca suferinta fizica este pretul acceptabil pentru evitarea angoasei).

Se regaseste in paternul cognitiv al persoanelor dependente , pasive sau pasiv-agresive, al bigotilor, al adeptilor
ferventi ai anumitor lideri, al fanaticilor religiosi, dar si la persoanele care aleg ,,fuziunea sexuala ca amuleta a
protejarii de moarte (cum se intampla frecvent in criza de middle-age). Si daca in cazul alegerii salvatorului suprem
din ordinul divinitatilor, dezamagirea are sanse sa nu apara decat ,,pe lumea cealalta( sau, cine stie, poate deloc!),
in cazul persoanelor care se folosesc de sexualitate pentru protectia de angoasa ,dezamagirea va interveni cu
siguranta, odata cu declinul firesc al aparatului sexual ce insoteste batranetea.

,,Salvatorul poate fi deci o persoana dominanta, un personaj/concept divin, fuziunea sexuala cu persoane
,,vitale(mai tinere, mai pline de viata)

Phosphorus

Salvatorul ales este orice persoana din jur. Este o persoana deschisa, empatica, libera in comunicare, si foarte
impresionabila.

Dependenta de ceilalti este atat de puternica la acest remediu incat sugereaza absenta unor granite ale sinelui. Este
usor impresionabil fata de orice persoana din jur: daca cineva este bolnav sau suparat, el simte la fel. Cu atat mai
grav daca persoana in suferinta este o ruda sau un prieten Este remediul empatiei supreme, al contopirii cu
ceilalti sau al ,,lipsei de individuare. Aceasta ,,difuziune a sinelui se exprima si la nivel fizic prin tendinta la
hemoragii.

Impresionabilitatea exteriorului asupra sa il face sa apeleze la ceilalti pentru a-l salva de angoasa. Caci puterea sau
increderea unei persoane din anturaj sau a medicului, ii va ,,imprumuta Phosphorusului tichetul pentru propria
salvare. Prin urmare este pacientul la care se va manifesta cel mai puternic efectul Placebo. Si invers insa,
ingrijorarea sau avertizarea medicului asupra unei posibile evolutii dificile a bolii, il va arunca in bratele disperarii
si al ,,profetiei implinite.

Angoasa de moarte se poate exprima atat in forma ipohondriei cat si a atacurilor de panica. Caracteristica formelor
de manifestare este dependenta, solicitarea de ajutor , exprimarea libera si impresionabilitatea la asigurari din partea
medicului.

Calcarea carbonica

Remediul specific pentru copiii preocupati de tema mortii si care intreaba tot felul de lucruri legate de acest subiect,
calcarea carbonica este nucleul psihic cel mai relevant pentru dependenta, in cazul copiilor dependenta fiind desigur
de parinti. Salvatorul este vazut in figura acestora, iar mai tarziu poate imprumuta infatisarea unei alte persoane
dominante, voluntare.

Angoasa mortii se exprima in multe forme la acest tip de persoana, motiv pentru care se spune ca ,,daca o persoana
are mai mult de 3 frici , trebuie luat in considerare remediul calcarea carbonica. Caracteristice insa sunt frica de
cancer, de boli de inima si mai ales cea de nebunie ( caci se considera fragil atat fizic cat si psihic).

Tema principala a remediului este dependenta de alte persoane, caci pacientul justitiabil de calcarea carbonica se
vede fragil si incapabil. Este firesc deci sa caute in exterior ajutorul, salvarea. Normala pana la o anumita varsta,
persistenta acestui nucleu cognitv la maturitate presupune rigidizarea dependentei si cristalizarea unui ,,locus of
control extern ( adica a convingerii ca viata ne este determinata in mare parte de exterior) . Se considera atat de
mult la ,,mana altora si a vietii incat se teme de iesirea din rutina si de agresivitatea in orice forme, motiv pentru
care poate dezvolta fobie de injectii, dentist, doctor,etc.

Ca remediu al unei crize psihologice , este folosit in cazul persoanelor care au trecut printr-o perioada de stres
prelungit, care i-a consumat fizic si psihic, ajungand in situatia de a se simti incapabili sa mai duca

Dependenta si lipsa de soliditate a sinelui se exprima si la nivel somatic prin ,,lipsa de rezistenta a scheletului ,
fiind remediu important pentru rahitism, osteoporoza, oase fragile.

Conium maculatum

Este unul dintre remediile persoanelor care, inaintand in varsta, nu s-au impacat in fapt cu ideea batranetii si a
mortii. Remediul este indicat in cazul in care persoana respectiva reactioneaza prin incercarea de fuziune sexuala cu
persoane mai tinere, mai vitale. Este posibil sa fi fost persoane decente si chiar reprimate sexual in decursul vietii,
dar acum, aflati cu adevarat mai aproape de moarte, incearca sa se ,,contamineze cu tineretea reprezentata de
persoane de dex opus, tinere. Este tot un mecanism de ,,salvare , determinand in fapt un fel de ,,dependenta de
sex , in general cu persoane cat mai diferite. Acest ,,sex compulsiv este forma de exprimare comportamentala a
angoasei de moarte , ceea ce il scuteste pentru un timp pe pacientul Conum de atacuri de panica sau ipohondrii.

Se manifesta insa la nivel fizic prin afectiuni ale prostatei si paralizii ascendente. Odata cu aparitia afectiunii de
prostata, activitatea sexuala se reduce , tradand mecanismul de aparare . In asemenea situatii, pacientul va fi obligat
sa gaseasca alte modalitati de salvare din fata angoasei si va alege ,in multe cazuri , salvatorul divin, indreptandu-
se astfel spre o perioada de fervoare religioasa sau spirituala.

***

Iata deci ca modalitatile prin care psihicul uman reuseste sa ,,pacaleasca moartea pana in momentul in care aceasta
chiar bate la usa sunt diverse si ingenioase. Incercarea de a trai permanent cu aceasta constientizare este un travaliu
dificil si, desi exista tehnici psihoterapeutice care incearaca sa ,,mimeze experientele la limita mortii, nu cred ca
este o cale confortabila spre a intelege ,,adevaratul sens al vietii.
Ceea ce este insa important, este sa intelegem ca in multe perioade de viata cu modificari majore sau terminari
de etape, activarea angoasei in fata mortii este motivul pentru care suntem supusi unei presiuni psihice pe
care o atribuim doar circumstantelor exterioare. Aflata permanent in psihicul nostru asemeni unui rau subteran,
aceasta angoasa erupe la suprafata din cand in cand si ne determina sa ne reevaluam viata, trecutul si viitorul. Si
cum ,,trecutul creste pe seama viitorului, este util sa ne intrebam in aceste momente ce vrem sa facem cu viitorul
care ne-a ramas. .. Proiecte pe care le-am amanat, intalniri pe care le-am evitat, bucurii de care ne-am ferit, toate
acele experiente pe care le-am amanat de dragul unui viitor ,,sigur sunt doar experiente pierdute. Caci viitorul nu
este niciodata sigur, caci viitorul poate sa fie, in fond, doar ziua de azi