GHIDUL

CONSILIERII SCOLARE
PE PROBLEME DE
SANATATE

Autori:
Dr. Cristian Andrei
Simona Zamfir
INTRODUCERE ............................................................................................................... 4

I. OBIECTIVE GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU

SANATATE ....................................................................................................................... 4

II. PRINCIPII GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU

SANATATE ....................................................................................................................... 4
Atitudinea informata ................................................................................................... 4
Atitudinea pozitiva....................................................................................................... 5
Confidentialitatea........................................................................................................ 5
Profesionalismul.......................................................................................................... 6
Toleranta ..................................................................................................................... 6
Atitudinea preventiva .................................................................................................. 7
III. ABORDAREA COPILULUI ..................................................................................... 7
1. ATITUDINI ALE COPILULUI ASUPRA SANATATII............................................ 7
Durerea ....................................................................................................................... 7
Imbolnavirea acuta ..................................................................................................... 7
Boala in familie ........................................................................................................... 8
Boala cronica si handicapul ....................................................................................... 8
Sindromul mie nu mi se va intampla....................................................................... 9
Beneficiul secundar ..................................................................................................... 9
Grupul ......................................................................................................................... 9
Dezvoltare in timpul bolii............................................................................................ 9
2. OBIECTIVE SPECIFICE IN ABORDAREA COPILULUI .................................... 10
Sa poata identifica limitele in viata de zi cu zi.......................................................... 10
Sa dobandeasca o atitudine ferma fata de consum si exces...................................... 10
Sa identifice comportamentele riscante .................................................................... 11
Sa includa elemente ale sanogenezei in stilul propriu de viata ................................ 11
Sa poata apela direct sau prompt la servicii in interesul sanatatii .......................... 11
3. METODE SI ATITUDINI IN ABORDAREA COPILULUI .................................... 11
Observatia ................................................................................................................. 11
Discutia ..................................................................................................................... 12
Jocul .......................................................................................................................... 12
Stimularea cognitiva ................................................................................................. 12
Lucrul cu grupul........................................................................................................ 12
Comunicarea nonverbala .......................................................................................... 13
Implicarea persoanei de atasament primar .............................................................. 13
Implicarea mentorului............................................................................................... 13
ATITUDINI NERECOMANDABILE ...................................................................................... 14
Utilizarea fricii.......................................................................................................... 14
Academismul excesiv................................................................................................. 14
Formalismul .............................................................................................................. 14
Institutionalizarea copilului bolnav .......................................................................... 14
Atasamentul prin seductie ......................................................................................... 15
Duplicitatea ............................................................................................................... 15
Marginalizarea.......................................................................................................... 15
4. EVALUAREA CONSILIERII COPILULUI............................................................. 15
Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mic............. 15
Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mare .......... 16
IV. ABORDAREA PARINTILOR ................................................................................ 17
 1. ATITUDINI ALE PARINTILOR ASUPRA SANATATII ....................................... 17
Boala in familie ......................................................................................................... 17
Riscuri scolare........................................................................................................... 18
Delimitarea propriului copil ..................................................................................... 18
Atitudinea demisionara ............................................................................................. 18
2. TEHNICI DE LUCRU CU PARINTII....................................................................... 18
Responsabilizarea ..................................................................................................... 18
Discutia empatica...................................................................................................... 19
V. ABORDAREA CADRULUI DIDACTIC................................................................. 19
1. ATITUDINI ALE CADRULUI DIDACTIC ASUPRA SANATATII ...................... 19
Conceptia epidemiologica......................................................................................... 19
Impactul bolii asupra performantelor scolare .......................................................... 19
Programa scolara...................................................................................................... 20
Rolul in grupul de profesionisti................................................................................. 20
2. TEHNICI DE LUCRU CU CADRELE DIDACTICE............................................... 20
Discursul informativ si cel persuasiv ........................................................................ 20
Actiunea ierarhica..................................................................................................... 20
Reasezarea prioritatilor ............................................................................................ 21
Formarea cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii .............................. 21
Educatia pentru sanatate .......................................................................................... 21
3. DOMENII CARE NECESITA O ATENTIE DEOSEBITA ...................................... 22
Sanatatea mintala...................................................................................................... 22
Violenta in scoala (bullying) ..................................................................................... 22
HIV\SIDA si bolile cu transmitere sexuala (BTS)..................................................... 22
Abuzul fizic, sexual, emotional.................................................................................. 23
Abuzul de substante ................................................................................................... 23
Mediu sanatos ........................................................................................................... 24
Sanatatea reproducerii.............................................................................................. 24
Sanatatea morala ...................................................................................................... 25
VI. IN SPRIJINUL CONSILIERULUI......................................................................... 25
1. CATEGORII PROFESIONALE IN PROMOVAREA SANATATII ....................... 25
Medicul de familie..................................................................................................... 25
Asistentul social......................................................................................................... 25
Psihologul.................................................................................................................. 26
Medicul specialist...................................................................................................... 26
2. SERVICII SI INSTITUTII PENTRU PROMOVAREA SANATATII ............ERROR!
BOOKMARK NOT DEFINED.
Institutii de Stat: .......................................................... Error! Bookmark not defined.
Organizatii neguvernamentale:................................... Error! Bookmark not defined.
Organisme internationale ........................................... Error! Bookmark not defined.
Adrese utile: ................................................................ Error! Bookmark not defined.
3. LEGISLATIE ............................................................................................................ 26
INTRODUCERE

Scoala este o institutie in care, prin cunoastere si interactiune, copiii se dezvolta in acord
cu modelul acceptat de societate. In acelasi timp, scoala este si locul in care energia
debordanta a copiilor se confrunta cu un sistem algoritmic, reglementat si structurat dupa
modelul adult. In aceasta confruntare, problema de sanatate a copiilor apare ca un lucru
minor, atat pentru copii, cat si pentru cei care ii formeaza. Daca ne vom stradui sa
observam mediul scolar din acest punct de vedere, vom constata ca aici se intersecteaza
trei mari perceptii asupra sanatatii: cea a copiilor, cea a cadrelor didactice si cea a
parintilor. Pentru cei mici, grija fata de propria sanatate este o limita impusa jocului si
libertatii; pentru cadrele didactice, ea este o activitate in plus care, de cele mai multe ori,
le strica planurile pedagogice. In ce-i priveste pe parinti, acestia considera ca scoala este
un mediu mai riscant asupra sanatatii decat mediul familial. Consilierul scolar pe
probleme de sanatate este profesionistul care poate media intre aceste perceptii si poate
influenta comportamente astfel incat sa primeze dreptul copilului la sanatate.

I. OBIECTIVE GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU

SANATATE

Promovarea sanatatii in scoala este o activitate cu titlu permanent, ale carei obiective
prncipale vizeaza :

1. Atitudinile fata de sanatate ale copiilor, familiei si cadrelor didactice

2. Abilitatile in protejarea sanatatii proprii si a celorlalti
3. Cunostintele despre sanatate

II. PRINCIPII GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU

SANATATE

Atitudinea informata

Poate oare un consilier scolar sa schimbe atitudini si comportamente in ceea pe priveste

sanatatea? Raspunsul este unul pozitiv, atata timp cat consilierul este o persoana bine
informata. In afara de cunostintele profesionale (notiuni de baza din domeniul
psihologiei, sociologiei, pedagogiei, medicinei) consilierul are nevoie sa-si formeze o
baza de date despre:
contextul social al comunitatii din care provin copiii;
curentele de opinie care i-ar putea influenta pe parinti;
evenimentele marcante din viata copilului consiliat;
climatul profesional din scoala in care lucreaza.

A detine informatie este un capital important in societatea post-industriala; ea este una

dintre putinele capacitati care confera omului modern charisma si care sta la baza
influentarii deciziilor. Cand spui cuiva: Eu stiu ceva despre tine sau Eu stiu ce ti s-ar
putea intampla tie, atentia acelei persoane devine concentrata catre tine si acea persoana
va tinde sa-ti ceara parerea atunci cand va dori sa ia o decizie. Cum se intampla acest
lucru?

In procesul gandirii umane, rationamentul este acela care sta la baza deciziei. Pentru a lua
o decizie, o persoana (fie ea si copil) parcurge anumite stadii: detectarea alternativelor,
ierarhizarea lor, alegerea celei mai viabile (in raport cu nevoile si posibilitatile sale),
formularea deciziei, verificarea deciziei etc. Dupa cum se vede, existenta unor alternative
este pasul initial si poate cel mai important. Alternativele sunt premisele rationamentului.
Fara ele, cel care gandeste nu are senzatia ca alege si de aceea nu are senzatia de libertate
si nici placerea de a cunoaste mai departe.

Un consilier este o persoana care ajuta o alta persoana sa gaseasca alternative si sa ia

decizii proprii. De aceea, consilierul trebuie sa fie o sursa importanta de informatie.
Aceasta inseamna ca un consilier este conectat la fluxul informational din mass media, la
cultura comunitatii sale, la ceea ce se intampla in grupul celor pe care-i consiliaza.

Atitudinea pozitiva

In psihologia copilului exista doua modalitati de a pune limite care sa influenteze

comportamentul lui:
sa spui NU cat mai multor greseli pe care el le-ar putea face,
sau sa faci in asa fel incat greselile sa fie procese deschise, reversibile, care pot
aduce avantaje, dar si consecinte nefavorabile.

Bineinteles ca modalitatea buna este cea de-a doua, pentru ca permite copilului sa isi
explice erorile, sa invete din ele si sa aleaga daca le mai repeta sau nu.

Confidentialitatea

Destainuirea in fata unei alte persoane cu privire la dificultatea pe care o traiesti

presupune constituirea unor stari precum:
vulnerabilitate
incredere
asteptari mari

Confidentialitatea face parte dintr-o relatie speciala, denumita cu termenul generic de

loialitate. Un profesionist care lucreaza cu date confidentiale trebuie sa aleaga si sa
mentina loialitatea sa fata de persoana aflata in dificultate. Premisele stabilirii acestei
relatii speciale sunt:
persoana vulnerabila recunoaste existenta problemei;
persoana vulnerabila este aceea care cere sprijin, sub o forma sau alta;
consilierul decide loialitatea sa fata de aceasta persoana;
consilierul declara loialitatea sa fata de persoana vulnerabila tuturor celor
interesati.
Exista o serie de atitudini concrete care pot intari increderea persoanei vulnerabile in
confidentialitatea din partea consilierului:
consilierul vorbeste in primul rand cu persoana care-i este client, si nu cu
reprezentanti;
atunci cand se afla intr-o dilema cauzata de interese, consilierul alege
interesele clientului sau;
in relatia lui profesionala cu copilul si adolescentul, consilierul poate recurge
la un schimb de confidente bine ponderat.

Profesionalismul

Profesia de consilier este una dintre putinele profesii care au corespondent in rolurile pe
care le joaca omul in viata de zi cu zi. Cu alte cuvinte, multi oameni fara pregatire
considera ca au veleitati de sfatuitor care se inspira din bunul simt. De aceea, cel care este
profesionist este obligat sa delimiteze foarte clar aceasta calitate si sa o depaseasca.
Consilierea pe probleme de sanatate presupune o pregatire interdisciplinara, si o buna
comunicare cu alti profesionisti. Consilierul pe probleme de sanatate trebuie sa-si asume
identitatea sa profesionala, sa se recomande ca atare si sa interpreteze prin prisma
profesiei sale fenomenele din jurul sau, cel putin atunci cand se afla la serviciu.

In practica meseriei lor, consilierii pe probleme de sanatate pot intampina dificultati mai
ales din partea cadrelor didactice, desi acest lucru nu pare firesc. Ei sunt vazuti ca lipsiti
de autoritate sau ca promotori ai unui domeniu facultativ. Tot profesionalismul este acela
care poate sa consolideze increderea si respectul de care se bucura consilierul.

Toleranta

Instinctul de conservare, tendinta la stratificare sociala, sistemul de valori sunt cateva

din cauzele comportamentului discriminator care se manifesta in primul rand intre adulti,
dar care ajunge sa se manifeste si fata de copii.

Majoritatea directiilor in care se manifesta discriminarea in relatiile dintre adulti (religia,

etnia, situatia sociala, varsta, disabilitati provocate de boli, orientarea sexuala etc) sunt
preluate de copii prin imitatie, din dorinta de a-si demonstra atasamentul fata de cei
apropiati si intoleranti. Pentru ca o persoana care intervine in viata cuiva sa poata avea un
comportament realmente tolerant, el trebuie sa lucreze asupra cauzelor intolerantei. Iata
cateva tehnici care stau la indemana consilierului scolar pe probleme de sanatate :
Pentru confruntarea cu instinctul de conservare, cea mai eficienta tehnica pare a fi
cultivarea apropierii (inclusiv a atingerii) copilului discriminat;
pentru tendinta la stratificare sociala eficienta ar fi gasirea unei apartenente
comune intre consilier si consiliat;
in ce priveste sistemul de valori, este importanta adoptarea valorilor copilului ca
sistem de referinta.
 Atitudinea preventiva

Viata psihica a copilului este strans ancorata in prezent. Copilul de varsta scolara mica si
medie are capacitatea caracteristica de a aduce atat amintirile cat si aspiratiile in prezent,
prin mecanisme precum eidetismul (vede in fata ochiilor ceea ce retraieste), animismul
(insufletirea obiectelor) sau egocentrismul. De aceea, este foarte dificil sa convingi un
copil sa aiba un comportament mai putin riscant in privinta sanatatii, spunandu-i ca
acesta este o investitie pentru zilele ce vor veni. Uneori, confruntarea cu consecintele
comportamentului riscant pot determina un copil sa evite acea situatie in care el a gresit.
O modalitate pozitiva de motivare a comportamentului neriscant este asocierea sanatatii
cu alte dorinte sau aspiratii pe care le are copilul. Stilul de viata sanatos este, in schimb,
mai greu de obtinut, pentru ca presupune si o atitudine sanatoasa a celor din jur.

In cadrul atitudinii preventive, cel mai important aspect este legatura intre conceptul de
sanatate si acela de viata cotidiana. Copiii trebuie sa ajunga la capacitatea de a veda
aspectele de sanatate in fiecare activitate pe care o dezvolta si sa-si imbunatateasca in
mod continuu capacitatea de a discerne intre situatiile riscante si cele sanogenetice.

III. ABORDAREA COPILULUI

1. ATITUDINI ALE COPILULUI ASUPRA SANATATII

Durerea

Durerea este un mecanism fiziologic de aparare pe care copilul il are din nastere. In
schimb, frica de durere se invata. Din aceste doua motive, atitudinea consilierului pe
probleme de sanatate trebuie sa aiba cel putin doua nuante. Atunci cand foloseste frica de
durere pentru a motiva un copil sa se apere de imbolnavire, consilierul nu va obtine decat
ascunderea si chiar negarea existentei bolii. Durerea poate fi uneori data ca exemplu de
efect al imbolnavirii la scolarul mic, dar in fata adolescentului ea nu este un argument,
caci scala de valori a adolescentului este diferita instinctul de asimilare si cel sexual,
precum si demonstrativitatea in fata celor de-o seama domina reactiile de aparare. In
timpul manifestarii durerii, copilul are o reactie temporara care-l face adesea sa se
opreasca din joaca. Dupa incetarea durerii, copilul va mentine o vreme o cerere mai mult
sau mai putin justificata de afectiune, pentru ca invata ca in astfel de situatii primeste
ingrijire. Dupa satisfacerea ei, cel mai natural mod de a pune capat acestei cereri afective
este prin stimularea curiozitatii asupra cauzei care a declansat durerea.

Imbolnavirea acuta

Situatia de boala acuta poate reprezenta pentru copil o noutate. El va putea invata cu
aceasta ocazie ca boala nu este doar o pierdere temporara a starii de bine, ci ca reprezinta
intrarea in rolul de bolnav, care presupune complianta (intelegere si supunere fata de
tratament), iar - in viitor - prevenirea greselilor care au dus la aceasta imbolnavire. Din
cauza ca activitatea psihica a copilului este strans legata de prezent, el va dori ca aceasta
stare neplacuta sa se termine acum. De aceea, persoana care intervine in interesul lui
trebuie sa faca ceva in cel mai scurt timp, pentru a-i ameliora starea si de-abia mai tarziu
sa-i tina prelegeri despre sanatate.

Boala in familie

Atunci cand un eveniment neplacut afecteaza pe cineva din familia sa, copilul se
considera direct implicat si, de cele mai multe ori, dezvolta un sentiment de vinovatie.
Acest fenomen se petrece din cauza caracterului egocentric al gandirii copilului. Multe
dintre simptomele pe care le are o persoana apropiata pot fi preluate de copil prin
mecanismul inductiei; caracteristic acestor semne de boala este ca ele sunt aparate de
copil, la fel cum copilul apara persoana apropiata lui.

Boala cronica si handicapul

Cand este vorba despre evolutia unei boli, copilul invata de la apartinatori faptul ca ea
trece. Exista insa unele boli care nu trec atat de repede, pe cat s-ar astepta copilul. Unele
dintre cele mai redutabile boli sunt cele congenitale (din nastere), care dau copilului
senzatia ca el este diferit de ceilalti. O boala cronica are toate sansele sa duca la instalarea
handicapului, adica la o incapacitate de adaptare prin comparatie cu cei de-o seama. Iata
care sunt substraturile handicapului:

Disfunctia este o tulburare a functiei unui organ sau sistem al organismului care, daca
este prelungita, poate duce la o disabilitate. Un exemplu de disfunctie este imposibilitatea
ochiului de a proiecta clar o imagine aflata la distanta mai mare (miopie).
Disabilitatea este incapacitatea individului de a indeplini o operatiune care l-ar putea
ajuta sa se adapteze mediului inconjurator. Un exemplu de disabilitate este incapacitatea
copilului de vedea clar numarul unui autobuz, din cauza miopiei. Atunci cand nu gaseste
o compensare a disabilitatii sale, copilul poate suferi un handicap.
Handicapul este o disabilitate comparata cu abilitatile celorlalti de-o seama. Un exemplu
de handicap este incapacitatea copilului de a identifica numarul autobuzului la fel de
repede ca si colegii sai. Un handicap se poate anula, compensand disabilitatea care-i sta
la baza. In cazul nostru, a purta ochelari este o cale prin care acel handicap are sanse sa
fie ameliorat.

Dupa cum se poate observa, multe dintre handicapurile copiilor nu pot fi incadrate in
clasificarea oficiala pe grade de gravitate de la I la III. Gradul III de handicap, cel mai
usor, presupune facilitati in integrarea sociala, in timp ce gradul I presupune alocarea
unui ingrijitor permanent, care sa ajute persoana cu handicap sa supravietuiasca.

Atitudinea cea mai corecta in legatura cu handicapul copilului scolar este cultivarea in
randul scolarilor, parintilor si cadrelor didactice a performantei fata de propria persoana
si nu fata de performantele altora.
 Sindromul mie nu mi se va intampla
Pe masura dezvoltarii sale, copilul de varsta scolara capata abilitati instrumentale care-i
dau o tot mai mare incredere in capacitatile sale. Observa ca poate sa alerge repede, ca
este tot mai indemanatic, isi poate explica o serie de concepte. Toate acestea il fac sa se
considere invulnerabil, capabil de a gasi solutii in orice situatie. Intrebat despre
probabilitatea de a se imbolnavi, scolarul mare va raspunde prin sintagma Mie nu mi se
va intampla asta. O greseala frecventa a adultilor care-i protejeaza sanatatea este ca fac
tentative zilnice de a-i zdruncina copilului increderea in capacitatile sale. Ei dezvolta
astfel in comportamentul lui sovaiala, confuzia, suspiciunea, retinerea fata de interventie,
iar acestia sunt la randul lor factori de risc asupra sanatatii.

Beneficiul secundar

In randul profesionistilor care se ocupa de dezvoltarea copilului, beneficiul secundar este

cunoscut ca fiind acel avantaj pe care copilul il cauta mai mult sau mai putin evident in
urma unui eveniment neplacut sau care nu are legatura aparenta cu avantajul. Unul dintre
beneficiile secundare raspandite atat la copil cat si la adulti este intrarea in rolul de
bolnav. Acest rol presupune ingrijire, atentie exclusiva, revizuirea in sens pozitiv a
atitudinilor parintelui fata de copil. Cum sa nu simta copilul ca acesta este un beneficiu?
Un exemplu devenit clasic este acela al durerii abdominale care survine luni dimineata.
Nu este o minciuna sau o simpla prefacatorie; capacitatile de conversie dinspre
psihologic catre somatic sunt mari la omul cu o oarecare imaturitate afectiva. Astfel,
imaginea favorabila de a sta acasa cu jucariile favorite este suficient de importanta pentru
ca acel copil sa simta, prin contrast, ca scoala ii face rau...

Grupul

La varsta scolarului mare, integrarea in grupul celor de-o seama este atat de marcanta
pentru personalitatea copilului, incat ea schimba rapid si profund sistemul sau de valori.
Ceea ce era pana mai ieri o prioritate absoluta de dragul parintilor devine ceva de
neglijat, de dragul prietenilor. De multe ori, pentru a dovedi loialitatea fata de grup sau
pentru a-si mentine rolul castigat cu greu, scolarul trebuie sa parcurga o serie de sacrificii
care au impact negativ asupra sanatatii. Aceasta nu inseamna ca acel scolar nu-si
cunoaste interesele, ci ca sanatatea lui nu este o valoare suficient de mare incat sa
prevaleze asupra integrarii sale in grup. Intr-o astfel de situatie, consilierul scolar trebuie
sa aduca sanatatea printre valorile grupului, lucru care se petrece in timp si necesita
respectarea unor repere:
consilierul trebuie sa-si gaseasca un rol in acel grup;
leaderul natural al grupului trebuie abordat si castigat de partea obiectivului
consilierului;
sanatatea va fi introdusa membrilor grupului nu ca un sistem de limite si renuntari, ci
ca un proces pozitiv (de exemplu legat de performanta, frumusete etc)

Dezvoltare in timpul bolii

In semiologia pediatrica (sistemul de semne ale bolilor copilului), un loc de frunte il
ocupa oprirea din joc a copilului. Se spune ca un copil este cu adevarat bolnav atunci
cand nu se mai joaca. Aceasta observatie simpla are insa si o extrapolare eronata: multi
adulti considera in sinea lor ca un copil bolnav nu se mai dezvolta si ca atare nu mai
merita investitie. De aici si o alta greseala frecventa in randul adultilor: menajarea
cognitiva a copilului bolnav, ceea ce duce la marginalizarea lui si la adevarata intarziere
in dezvoltare. Vechea conceptie conform careia un bolnav trebuie sa stea in repaus la pat
se dovedeste a fi profund daunatoare pentru copil. Mai mult decat atat, adultii incurajeaza
la copilul respectiv instaurarea rolurilor de bolnav, victima, scutit de activitate, persoana
cu handicap. Chiar daca se desfasoara intr-un spital sau este amenintata de moarte, viata
unui copil merge inainte, iar acest lucru este demonstrat de cele cateva programe
neguvernamentale care aduc jocul, cunoasterea si interactiunea langa patul copiilor cu
boli incurabile.

2. OBIECTIVE SPECIFICE IN ABORDAREA COPILULUI

Sa poata identifica limitele in viata de zi cu zi

Scoala nu trebuie saa fie doar institutia cunoasterii a ceea ce este la exterior. Ea poate
oferi copiilor ocazii valoroase pentru desfasurarea procesului de autocunoastere. In
educarea pentru sanatate a copilului scolar, devine importanta cunoasterea propriilor
limite. Limitele unei persoane aflate in dezvoltare trebuie cunoscute prin tatonare,
nicidecum prin descurajare brutala sau expunere la obstacole coplesitoare. Copilul poate
fi invatat sa asculte vocea propriului corp, care emite semnale precum durerea, oboseala,
teama, dezgustul atunci cand limitele fiziologice sunt incalcate. La scolarii mici,
folosirea limbajului nonverbal este cea mai buna cale de atentionare asupra acestor
limite. Educatorul poate sa sugereze prin atitudine corporala, mimica, gesturi starea de
oboseala in fata televizorului, dezgustul in fata tutunului, teama in fata accidentului etc.

Sa dobandeasca o atitudine ferma fata de consum si exces

Asa cum la varsta adulta pare sa predomine sexualitatea iar la senectute predomina
conservarea, la varsta copilariei prevaleaza asimilarea, atat pentru crestere somatica, dar
si pentru conturarea personalitatii. Una dintre expresiile sociale ale asimilarii este
consumul. Comportamentul de consumator, asa cum se prezinta in contemporaneitate,
este plasat in asociere cu libertatea de a alege dintr-o diversitate de produse prezentate
adesea agresiv. Stimulii care te indeamna sa consumi sunt puternici; cei destinati copiilor
sunt colorati, fantastici, insistenti, generosi. Familia si scoala trebuie sa reglementeze
consumul copiilor nu doar prin interdictie, ci si printr-o oferta cognitiva care sa
concureze comercialul, oricat de dificil ar parea acest lucru. Excesul este o ruminatie, o
stagnare in consumul cel mai satisfacator, din lipsa de alternative. Copilul trebuie sa
cunoasca propriile tendinte la exces, iar acest lucru presupune o consiliere individuala.
De-abia intr-un al doilea pas, grupul poate fi incurajat sa exprime dezacordul cu privire la
excesele unui anume copil.
 Sa identifice comportamentele riscante

Pentru a sesiza corect riscurile, o persoana are nevoie de siguranta de sine, dobandita prin
informare, orientare, capacitate de confruntare. Dat fiind faptul ca majoritatea
comportamentelor riscante pentru scolari sunt manifestate in grup, acesta reprezinta
elementul cheie pentru educarea atitudinilor fata de risc. Grupul poate fi educat sa
intervina la atitudinile riscante a unuia dintre copii, iar fiecare copil in parte trebuie
educat astfel incat sa poata promova in fata grupului alternative la initiativele riscante ale
acestuia. Pentru aceasta, copiii trebuie abilitati sa discearna si sa decida, atat individual,
cat si in grup. Iar scoala este cea mai potrivita institutie care poate cultiva decizia
informata.

Sa includa elemente ale sanogenezei in stilul propriu de viata

Comportament sanatos nu inseamna doar alerta pentru evitarea situatiilor riscante, ci si

alegerile care sa aduca organismului aport, confort, siguranta, relationare armonioasa etc.
Spre deosebire de protectie care se desfasoara sub spectrul pericolului sanogeneza
este acea atitudine care imbunatateste si protejeaza starea de sanatate prin detalii
favorabile, cum ar fi culoarea preferata, temperatura optima, anturajul unei persoane
agreabile etc. Acestea sunt aspectele care ar trebui sa predomine in discursul educatorului
pentru sanatate in fata copiilor.

Un alt aspect important al sanogenezei este ideea ca un copil este capabil sa priveasca
sanatatea nu doar ca pe un interes personal, ci sa aiba in vedere sanatatea colegului sau si
a grupului din care face parte.

Sa poata apela direct sau prompt la servicii in interesul sanatatii

Sistemul de sanatate include o paleta tot mai larga de servicii deschise catre copii, de la
linii telefonice la internet, de la centre de consiliere la vizite la domiciliu etc. Una dintre
abilitatile care trebuie exersate in scoala este aceea de a comunica direct cu specialistii si
autoritatile, pentru a evita manipularea, atitudinea gresita sau perpetuarea in situatii
precum abuzul, boala cu transmitere sexuala, traficul etc.

3. METODE SI ATITUDINI IN ABORDAREA COPILULUI

Observatia

Observatia este cea mai veche tehnica de cercetare stiintifica. In privinta

comportamentului copiilor, ea este foarte importanta, data fiind intensitatea activitatii lor
si stangacia lor in comunicarea verbala. Informatia acumulata prin observatie este
originala, modificata doar de tendintele personale ale observatorului. Observarea
comportamentului cu implicatii in sanatatea copilului nu implica doar observarea
acestuia, ci si a comportamentului celor ce-l pot influenta pe copil. O simpla privire
asupra parintilor edifica adesea asupra riscurilor pe care le-ar putea avea copilul daca ar
raspunde parintilor sai prin imitatie sau chiar prin opozitie.

Discutia

Discutia individuala a consilierului scolar este fundamentata pe increderea pe care o are

copilul in persoana lui. In schimb, pentru a purta o discutie in grupul copiilor, consilierul
trebuie sa fi dobandit mai intai un rol in cadrul acelui grup. Data fiind reticenta copiilor si
mai ales a adolescentilor fata de autoritate, discutia ar fi mai potrivita in cadru informal si
nu in birouri, cabinete sau in cadrul unor sedinte. Decat sa discute cu un copil de varsta
scolara despre ce i s-ar putea intampla daca nu adopta un comportament sanatos, mai
eficient ar fi daca consilierul ar discuta despre ceea ce copilul tocmai a vazut ca s-a
intamplat, in legatura cu sanatatea sa sau a unui copil de aceeasi varsta cu el.

Jocul

Eficienta jocului ca si metoda de influentare a comportamentului copilului nu este atat de

dependenta de disponibilitatea copilului de a se juca, pe cat este dependenta de
capacitatea consilierului de a se juca. Pe de alta parte, consilierul scolar se poate afla intr-
o dilema serioasa intre a avea rolul unui prieten care se joaca la orice ora si a avea
charisma unui profesionist care stie tot. Cele mai importante jocuri dintre cele care
stimuleaza comportamentul sanatos si preventiv la un copil sunt acelea care se bazeaza
pe reguli si pe rolul primit in grup.

Stimularea cognitiva

Curiozitatea copilului, derivata din nevoia de asimilare pentru dezvoltare, poate fi

folosita de consilierul scolar pentru a integra cunostintele despre sanatate in
personalitatea celui mic. Una dintre cele mai eficiente modalitati de stimulare cognitiva a
copilului este aceea experientiala. Traind evenimentele, atingand cauzalitatea lor,
provocand consecinte controlabile, copilul invata multe despre sanatate ca proces, nu ca
stare. A consilia nu inseamna doar a vorbi; inseamna si a favoriza trairea, prin expunerea
la evenimente. Poti consilia un copil facand posibila intalnirea sa cu o persoana
admirabila, promovandu-l in fata colegilor, invatandu-l sa astepte etc.

Lucrul cu grupul

Copilul scolar se afla permanent prins intre interesul de a se integra in grup si acela de a
se afirma din grup. Un educator trebuie sa speculeze aceste ipostaze aparent opuse,
facand apel la integrare acolo unde grupul este benefic pentru sanatate si la afirmare
acolo unde grupul aduce riscuri. Afirmarea din interiorul grupului este cu totul altceva
decat disocierea de grup, sugerata sau impusa eronat de unii educatori. Dupa cum se
poate deduce de mai sus, efectele grupului asupra sanatatii elevilor este manifest atat in
sens favorabil, cat si nefast. Lucrul cu grupul natural constituit (cum ar fi prietenii) difera
de lucrul cu grupul constituit formal, cum ar fi clasa. Daca in clasa pot predomina
mesajele cognitive, in grupul de prieteni mesajele emotionale sunt cele care trebuie sa
predomine.

Comunicarea nonverbala

Desi pare o abordare psihologizanta, comunicarea nonverbala isi gaseste utilitati

importante in transmiterea mesajelor despre sanatate. In momentul inhalarii primului fum
de tigara, toate senzatiile percepute de copil sunt profund neplacute. Doar dorinta intensa
de a castiga admiratia celor de-o seama il ajuta sa treaca peste acest moment dificil si sa
continue sa fumeze. Daca cei din preajma lui ar face grimase de dezgust in acele
momente, lucrurile ar sta cu totul altfel. In comparatie cu mesajele verbale, mesajele
nonverbale sunt mult mai usor asociate cu atitudinile si sunt memorate cu mai mare
acuratete. Educatorii si consilierii pentru sanatate trebuie sa-si perfectioneze si sa
foloseasca abilitatile de comunicare nonverbala, mai ales in relatie cu scolarii mici.

Implicarea persoanei de atasament primar

Persoana de atasament primar este aceea care stabileste primele si uneori cele mai
durabile relatii emotionale cu copilul. Exemplul cel mai cunoscut pentru aceasta
categorie este persoana mamei. In ziua de astazi exista insa numeroase cazuri de
atasament primar fata de bunici, unchi, nasi, vecini frati mai mari etc. Abordarile
moderne ale copilului cer ca aceasta persoana sa fie considerata ca apartinator, chiar daca
din punct de vedere legal este vorba de o alta persoana. Imbolnavirea acestei persoane,
dar si atitudinea acesteia fata de sanatate este nu doar imitata, ci si indusa durabil catre
copil. In implicarea persoanei de atasament primar este eficienta colaborarea educatorului
cu asistentul social, data fiind desfasurarea atasamentului in mediul comunitatii careia ii
apartine copilul.

Implicarea mentorului

Mentorul este un personaj pe cale de disparitie in societatea romaneasca actuala. Spre

deosebire de idol, care este tratat de catre copil cu admiratie de la distanta si fara sperante
de a-l depasi, mentorul este o persoana accesibila, care trasfera in mod constient catre
copil cunostintele, abilitatile si atitudinile sale.

Comportamentul mentorului fata de sanatate poate fi usor preluat de catre copil,

impreuna cu cele mai interesante argumente si chiar impreuna cu anumite resurse.
Trebuie stiut ca unele dintre comportamentele nesanatoase ale mentorului pot deveni
deosebit de atragatoare pentru copil si de aceea educatorul pentru sanatate trebuie sa
stabileasca o relatie pozitiva si influenta cu mentorul copilului.
 Atitudini nerecomandabile

Utilizarea fricii

Dupa cum mentionam la capitolul despre durere, frica se invata. Din pacate, educatorii
adulti folosesc o buna parte din influenta pe care o au asupra copiilor pentru a-i invata pe
acestia o frica de durere si de moarte care nu este carcteristica nicidecum copilariei.
Teoria schimbarii comportamentale spune ca, pentru a asimila un comportament nou
durabil, individul trece prin cateva stadii caracteristice :
negarea noului
apararea fata de aspectele noului
disocierea intre argumentele pentru vechi si cele pentru nou
adaptarea la nou
internalizarea noului
Folosirea fricii pentru dobandirea unui comportament nou nu face decat sa l oblige pe
copil sa ramana in primele doua stadii.

Academismul excesiv

Din experienta noastra, academismul excesiv este o tendinta pe care o manifesta

specialistii in expunerile lor asupra domeniului in care sunt specializati. Invitand un
medic la ora de educatie pentru sanatate, se poate observa adesea cum abordarea
limbajului medical si a exemplelor stiintifice duce la distantare fata de interesul elevilor.

Pe de alta parte, este recunosctura astazi valoarea folosirii limbajului stiintific in

promovarea sanatatii, astfel incat elevii sa capete o minima cultura medicala, iar diversele
parti ale corpului si diversele tulburari sa poata fi numite fara prea multa pudoare.

Formalismul

In educatia pentru sanatate predomina inca modelul formal, care abordeaza cateva
aspecte de igiena si tehnica primului ajutor. Daca luam insa in considerare conceptiile
moderne, care promoveaza stilul de viata sanatos, vom observa necesitatea de a
individualiza educatia pentru sanatate, dincolo de orice abordare formala.

Institutionalizarea copilului bolnav

Unul dintre cele mai daunatoare ritualuri moderne este ritualul de mortificare descris de
Goffman: o persoana care este transferata intr-o institutie totala (cazarma, penitenciar,
spital de cronici, orfelinat) pierde identitatea de pana atunci (i se da un numar, in loc de
nume), pierde inventarul personal (nu are voie sa tina cu sine lucruri particulare), este
supusa unui program pe care nu-l poate influenta, pierde aparitia publica si primeste o
uniforma etc. Institutionalizarea a aparut in tara noastra ca o masura aparent ieftina, de a
ingriji dupa metode stiintifice o persoana care nu mai face fata normelor sociale rigide.
Recomandarea institutionalizarii copilului (adica a internarii sale in spital de cronici sau
in institutii care sa suplineasca ingrijirea familiala) trebuie sa aiba permanent o
alternativa. Daca totusi s-a petrecut plasarea in institutie a copilului, el trebuie sa aiba
contact cu alti copii de aceeasi varsta dinafara institutiei - cum ar fi de exemplu colegii
sai de scoala.

Atasamentul prin seductie

In relatia stabilita cu persoana consiliata, atasamentul este fenomenul afectiv care pare sa
foloseasca la inceput, dar care se dovedeste ulterior a fi o limita in abilitarea clientului de
a lua decizii. De aceea, este importanta delimitarea a ceea ce este personal de ceea ce este
profesional, a ceea ce este urgent de ceea ce este de perspectiva, a ceea ce este subiectiv
de ceea ce este obiectiv.

Duplicitatea

Comportamentul duplicitar este frecvent intalnit in randul celor care mediaza relatii.
Astfel, atunci cand exista un conflict de interese intre copil si cadru didactic, consilierul
scolar risca sa aiba o atitudine partizana, in functie de persoana cu care vorbeste. El va
denigra pe profesor in fata copilului si va desconsidera pe copil in fata profesorului. O
metoda buna de evitare a duplicitatii este sa vorbesti cu unul ca si cum ar fi de fata si
celalalt.

Marginalizarea

Atunci cand profesionalismul are un nivel scazut si cand manifesta comportament

duplicitar, consilierul risca sa fie marginalizat de proprii clienti. El va fi folosit un timp
doar ca supapa afectiva si in cele din urma va fi considerat inutil. De aceea,
comportamentul sau va trebui sa fie dinamic, asertiv, lucid, pozitiv, bazat pe cunostinte si
informatie.

4. EVALUAREA CONSILIERII COPILULUI

Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mic

1. Care parte a corpului poate sa nu te doara? (daca vrei, poti sa te ciupesti!)

2. Ai vazut vreodata un om bolnav?

Da
Nu
3. Ce crezi ca trebuia sa faca el pentru a nu fi bolnav?
Sa fie mai atent ce face
Sa stea acasa
Sa mearga la doctor

4. Este cineva din familia ta bolnav?

Da
Nu

5. Cine crezi ca ar fi de vina daca cineva din familia ta ar fi bolnav?

Cel care e bolnav
Cei din jurul lui
Doctorul

6. De unde iau copiii bolile?

De la alti copii
De afara
De nicaieri; bolile vin singure

7. Cand consideri tu ca esti sanatos?

Mereu
Cand nu te doare nimic
Cand zice doctorul ca sunt sanatos

8. Crezi ca un copil bolnav poate sa creasca mare?

Da
Nu
Uneori da, uneori nu

Nu se urmareste corectitudinea raspunsului, ci deschiderea pe care o manifesta copilul

fata de problematica sanatatii, alegand mai multe raspunsuri. Nu se compara rezultatele
diferitilor elevi, ci cum se modifica raspunsurile aceluiasi elev dupa un timp. Este
important sa urmeze discutii argumentate asupra variantelor de raspuns.

Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul

mare

1. Cui ii pasa daca esti bolnav?

Parintilor
Rudelor
Prietenilor
Profesorilor
Doctorilor
2. De ce crezi ca nu ai avut inca nici o boala cu transmitere sexuala?
N-am facut sex
Am avut parte de iubire adevarata
Am avut noroc
Asa ceva se intampla rar

3. Ai ingrijit vreodata un om bolnav?

Da
Nu

4.Crezi ca ai putea incerca un drog care nu este periculos pentru sanatate?

Nu exista asa ceva
As incerca odata
As lua toata ziua, ca sa ma simt bine
Chiar daca ar exista, nu as lua

5. Care e diferenta dintre un om care are gripa si un om care are SIDA?

Cel care are SIDA poate sa nu fie vinovat de acest fapt
Cel care are gripa se poate vindeca
Pe cel cu gripa nu poti sa-l atingi, pe cel cu HIV - da
Sunt oameni de care trebuie sa te feresti

6. Crezi ca sanatatea este o chestiune de noroc?

Da, fiecare cu destinul lui
Depinde mai mult de greselile pe care le faci

7. Consideri ca trebuie tinut secret faptul ca cineva e bolnav ?

Da, e treaba lui
Ar trebui sa stim si noi, ca sa ne ferim
Numai daca vrea el, poate sa vorbeasca despre boala

Chestionarul trebuie sa fie anonim (eventual administrat de colegi); vor fi apreciate si

raspunsurile ironice sau critice. Este indicat ca elevii sa aiba ocazia de a polemiza pe
marginea raspunsurilor.

IV. ABORDAREA PARINTILOR

1. ATITUDINI ALE PARINTILOR ASUPRA SANATATII

Boala in familie

Atunci cand produce disabilitati durabile, boala copilului este perceputa de parinti ca o
rusine capabila sa scada prestigiul familiei. Pentru a diminua din acest neajuns, multi
parinti tind sa nege existenta bolii sau a handicapului, cerand copilului sa disimuleze
existenta problemelor de sanatate si chiar sa atinga performante in raport cu ceilalti copii.
 Riscuri scolare

Scoala este vazuta de multi parinti ca fiind un mediu in care copilul lor se poate
imbolnavi. Cea mai frecventa temere a parintilor este ca de la scoala se poate luaA o
boala contagioasa sau o parazitoza. Pentru a preveni reticenta exagerata a parintilor fata
de riscurile privind sanatatea din scoala, iata o tehnica foarte simpla si eficienta: oferiti
parintilor ocazia de a vorbi cu ceilalti copii din scoala, de a petrece timp cu ei si a le
cunoaste calitatile.

Delimitarea propriului copil

Parintii recurg adesea la scoaterea copilului din mediul sau situatia cea mai securizanta
(care adesea nu este langa cei din familie, ci langa cei de aceeasi varsta), pentru a
evidentia calitatile copilului sau nevoile sale speciale. Conceptul de nevoi speciale s-a
dezvoltat rapid in tara noastra, datorita ideii de tip socialist conform careia statul avea
grija de toti cetatenii, cu conditia ca acestia sa arate ca au nevoie. In realitate, exista nevoi
speciale in randul acelora care sunt dependenti de anumite facilitati pentru a se adapta
situatiilor de viata obisnuite; de exemplu, un copil care are SIDA are nevoie de mai multe
alimente decat alti copii de aceasi varsta, pentru a evita distrofia caracteristica acestei
boli cronice.

Atitudinea demisionara

Parintii renunta adesea la lupta pentru sanatatea copiilor lor sau nu se implica inca de la
inceput in activitatea de promovare a sanatatii. O astfel de atitudine a parintilor are la
origine propria lor dificultate de a se relationa cu institutia extrafamiliala. Ce poate face
consilierul scolar intr-o astfel de situatie? Cea mai simpla si eficienta cale pare a fi tot
prin intermediul informatiei: parintii trebuie sa primeasca suficiente date despre viata
scolara a copiilor lor, incat aceasta sa devina o preocupare importanta dar uzuala si
pentru ei .

2. TEHNICI DE LUCRU CU PARINTII

Responsabilizarea
O persoana afectata de o afectiune transmisibila este responsabila fata de alte persoane
care ar putea contracta acea afectiune. Odata intrat in rolul de bolnav, un om este
preocupat mai ales de propria persoana, uitand ca are unele atributii precum complianta
la tratament (capacitatea de a accepta si a urma tratamentul unei boli) sau posibilitatea de
a invata din greselile care au constituit comportamentul riscant. Responsabilizarea
copilului cu privire la sanatate este mai dificila decat la adult, deoarece altruismul nu este
inca o valoare stabila la varsta scolara (aici trebuie specificat faptul ca, neputandu-se
proiecta bine in viitor, un copil de 7-14 ani va considera ca atunci cand ii vorbesti despre
el in viitor, ii vorbesti de altcineva); mult mai eficienta in acest caz este expunerea
responsabilitatii fata de reguli si fata de consecintele personale.

Discutia empatica

Parintii sunt greu de abordat atunci cand este vorba de sanatatea copiilor lor. Faptul ca
boala copilului are un impact afectiv asupra parintilor face mai eficient un mesaj afectiv
decat un mesaj rational (in astfel de situatii parintii se razgandesc usor, nu accepta
opiniile altora, sunt egoisti. Discutia empatica este aceea care porneste de la trairile
afective ale parintilor fata de copiii lor. Consilierul nu reprezinta, in acest caz, institutia
scolii ci este pe aceeasi pozitie cu parintii copilului.

V. ABORDAREA CADRULUI DIDACTIC

1. ATITUDINI ALE CADRULUI DIDACTIC ASUPRA SANATATII

Conceptia epidemiologica

Datorita faptului ca in majoritatea scolilor numarul de elevi ce revin fiecarui cadru

didactic este mult prea mare, ideea de stil de viata sau comportament sanatos este
considerata a fi o chestiune de epidemiologie, adica de propagare a bolilor de la un
individ la altul, in grupuri mari. De asemenea, printre cadrele didactice predomina ideea
ca bolile in randul elevilor sunt riscuri ale grupului si mai putin ale individului; mai mult
chiar, un puseu acut de boala aparut la un elev in incinta scolii este perceput de multe ori
ca fiind mai degraba un accident de munca al cadrului didactic. Aceasta face ca in fata
unui accident sau episod acut de boala, un cadru didactic sa aiba o reactie de negare si un
comportament de evitare.

Impactul bolii asupra performantelor scolare

Data fiind preocuparea profesorului fata de indeplinirea programei scolare, principala

consecinta a bolii unui elev este considerata a fi absenta de la ore a elevului, probleme cu
atentia, performantele elevului in comparatie cu colegii sai. O alta confuzie rezultata din
sistemele de valori diferite ale elevilor si profesorilor este aceea dintre comportamentul
riscant pentru sanatate si comportamentul indisciplinat. De exemplu, atunci cand este
prinsA ca fumeaza in toaleta, un elev este pedepsit prin scaderea notei la purtare, in loc
sa primeasca un sprijin sustinut si indelungat in privinta problemelor de sanatate pe care
le-ar putea avea.
 Programa scolara

Programa scolara este un set de criterii calitative si temporale cu care un cadru didactic se
confrunta zilnic in profesia sa.Actionand uneorica niste limite, aceste criterii impiedica
adesea schimbarea prioritatilor sau extinderea activitatii catre domenii considerate
facultative. Mai mult decat atata, programa favorizeaza instalarea unui stil algoritmic in
gandirea cadrelor didactice. Odata ce a adoptat acest stil, un profesor suporta cu greu
orice modificare de conceptie, ceea ce poate da senzatia de rigiditate. Asa se explica de
ce, in foarte multe cazuri, orice activitate didactica pe teme de sanatate este vazuta de
catre profesori ca o activitate extra-curriculara, optionala, neimportanta.

Rolul in grupul de profesionisti

In grupul de profesionisti din care face parte, cadrul didactic poate juca diverse roluri, cu
impact asupra atitudinii sale privind sanatatea elevilor. Exista o serie de diferente de
atitudine determinate, in unele cazuri, de sexul cadrelor didactice.Multe dintre femeile
care lucreaza ca invatator sau profesor au o atitunine mai degraba materna, fiind afectate
direct de suferintele elevilor si intervenind prompt. Alte cadre didactice au o atitudine
carierista, considerand ca singurele importante sunt achizitiile academice ale elevilor.
Barbatii sunt interesati de performantele proprii si ale elevilor, considerand, de cele mai
multe ori, problemele de sanatate o piedica in calea desfasurarii procesului educativ.

2. TEHNICI DE LUCRU CU CADRELE DIDACTICE

Discursul informativ si cel persuasiv

Presupunand situatia (de dorit) in care intr-o scoala sanatatea elevilor este preocuparea
tuturor angajatilor, reiese ca un consilier nu lucreaza doar individual, ci si in grupuri de
profesionisti. De aceea, uneori se dovedeste a fi important un discurs care sa produca o
motivare colectiva. Dicursul informativ este acela care aduce date sugestive pentru o
anume stare de lucruri, lasand la latitudinea auditoriului ce decide asupra acelei situatii.
In schimb, discursul persuasiv este acela care aduce argumente logice si afective pentru a
determina auditorul sa ia o decizie. Pe langa argumentele favorabile deciziei respective,
trebuie aduse cu sinceritate si contra-argumente care ar contesta valoarea acelei decizii.
De exemplu, in cadrul unui discurs persuasiv asupra acceptarii unui copil HIV pozitiv in
scoala, trebuie mentionate si precautiile universale ce trebuie luate fata de orice boala
transmisibila.

Actiunea ierarhica

Sa luam cazul banal al consilierii unui invatator ale caror opinii ar putea ajunge in
conflict cu ideile directorului scolii. Pentru consilierul scolar este important sa ia in
considerare un dialog de principiu cat mai timpuriu cu seful invatatorului, ca mai apoi
sprijinul sa fie directionat masiv catre subaltern. In general, actiunile menite a schimba
structuri, decizii importante, reguli - trebuie sa implice pe sef ca pe un co-autor inca de la
inceput. Cu totul altfel stau lucrurile cand este vorba despre consilierea unui adolescent.
Din cauza conflictului sau latent cu autoritatea, adolescentul este primul care trebuie sa
primeasca atentia consilierului, inaintea profesorilor sau a parintilor - chiar daca acestia
par mai importanti sau mai credibili.

Reasezarea prioritatilor

Sanatatea copiilor dintr-o scoala trebuie sa fie o prioritate a persoanelor care o

administreaza. In tarile cu o societate dezvoltata, o intreaga problematica a consilierii
este aceea a influentarii deciziilor si a schimbarii prioritatilor de pe agenda celor care
conduc. Pentru a avea succes intr-o astfel de activitate, consilierul scolar trebuie sa aplice
unele principii:
Decidentul trebuie stimulat sa foloseasca domeniul pe care il stapaneste cel mai bine,
pentru a schimba prioritatile.
Decidentii trebuie sa fie informati constant despre domeniul in care se cere
schimbarea, pe parcursul intregii perioade in care se ia o decizie.
Decidentul trebuie pus in legatura directa cu cei care vor beneficia de schimbarea
prioritatilor.

Formarea cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii

In urma unpr evaluari interne sau la nivel de sistem, pot fi identificate nevoi importante
pentru pregatirea cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii. Consilierul pentru
sanatate este acela care poate elabora un plan de formare la nivelul scolii, incluzand trei
mari categorii de obiective :
Privind cunostintele cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii
Prind abilitatile de predare in domeniul sanatatii
Privind atitudinile fata de promovarea sanatatii

Educatia pentru sanatate

Pentru a fi eficient, un program informativ de educatie pentru sanatate trebuie sa cuprinda

mai multe componente:
- informatii de baza (ex. definitie BTS, caracteristici, clasificare, cai de
transmitere/prevenire, implicatii psihologice, sociale, medicale);
- informatii despre cum se ia o decizie (ex. clarificarea valorilor, a conceptului de
sanatate);
- informatii despre cum se face o negociere ( ex. amanarea inceperii vietii sexuale,
argumente pentru a rezista presiunilor anturajului);
Aceste informatii trebuie sa fie in concordanta cu factorii psihologici, parentali, culturali
ai elevilor, sa fie ancorate in prezent, nu in viitor.

In activitatea de educatie pentru sanatate consilierul scolar trebuie sa insiste asupra unor
termeni, adesea folositi gresit (ex. a fi infectat cu SIDA), sa ofere tuturor elevilor
posibilitatea de a-si impartasi ideile, opiniile; sa asculte cu calm parerile elevilor chiar
daca acestea sunt diferite de ale sale, sa nu evite raspunsurile la intrebarile care il pun in
dificultate (din cauza nestiintei/nesigurantei in exactitatea raspunsului sau din jena).

Pentru ca rezultatul procesului educational sa fie unul de lunga durata, parintii pot fi
atrasi in activitatea de educatie pentru sanatate, invitandu-i sa participe la diferite actiuni:
discutii libere, organizarea de concursuri pe diferite teme, vizitarea unor copii cu nevoi
speciale etc.

3. DOMENII CARE NECESITA O ATENTIE DEOSEBITA

Sanatatea mintala

Vechiul termen de igiena mintala este cu mult depasit conceptual astazi. Marile aspecte
ale sanatatii mintale vizeaza acum viata comunitara, dezinstitutionalizarea, diminuarea
stigmatizarii, resocializarea etc.

Fenomenul cel mai ingrijorator in domeniul sanatatii mintale este aparitia la varste tot
mai mici a unor tulburari din categoria depresiei, suicidului, deviantei sexuale, anorexiei,
alcoolismului etc, precum si cresterea numarului de probleme de sanatate mintala in
randul populatiei generale.

Aspectele de sanatate mintala pot cobora, in scoala, pana la nivelul elmentar al stilului de
invatare, relatiilor dintre colegi, atitudinii fata de performanta samd.

Violenta in scoala (bullying)

Fenomen pe cat de extins, pe atat ignorat in scoala, agresiunea intre elevi nu include doar
bataile din curtea scolii, ci si atitudini precum umilirea unui coleg, santajarea, extorcarea,
exploatarea, defaimarea etc. In numeroase situatii, aceasta forma de violenta este un ecou
al violentelor intrafamiliale si comunitare la care asista sau participa copilul zilnic. Este
de datoria scolii sa ofere sprijin si alternative copilului cu familie marcata de violenta si
nicidecum sa-l traumatizeze in continuare marginalizandu-l sau doar disciplinandu-l.

HIV\SIDA si bolile cu transmitere sexuala (BTS)

In aproape toate cazurile in care este infectat cu HIV, copilul este victima
iresponsabilitatii adultilor din jur. Cu toate acestea, datorita egocentrismului in gandire,
un copil poate ajunge usor la culpabilizare, mai ales atunci cand ceilalti il eticheteaza cu
epitete referitoare la boala. De asemenea, prin actiunile sale obisnuite, un elev nu are cum
sa transmita HIV altor persoane si - ca atare- poate fi atins, sarutat, implicat in viata
cotidiana a colegilor sai. Gesturile obisnuite fata de un copil cu HIV fac parte din
procesul de normalizare a vietii lui, atat de necesar pentru orice persoana aflata in
dezvoltare. De aceea, in consilierea unui elev cu HIV si a familiei sale, profesionistul
trebuie sa se concentreze asupra elementelor de normalitate si nu asupra aspectelor de
boala.

In activitatea de educatie pentru sanatate nu se vor folosi mesaje care inspira teama fata
de boala si aversiunea fata de situatiile riscante. Trebuie mentionat aici ca la cei tineri
mecanismul dezvoltarii reactiilor de teama nu functioneaza aproape deloc. Exista in
schimb aspecte de granita intre cognitiv si sexual care pot face o prevenire mult mai
eficienta a bolilor cu transmitere sexuala. De exemplu, cultivarea unei estetici a vietii
sexuale (miros placut, prezenta agreabila etc) este o atitudine pozitiva, mult mai
valoroasa decat teama de sifilis sau de SIDA. La acestea se adauga normalizarea
aspectelor care de obicei scandalizeaza pe adulti sau pe cei care se simt inafara vietii
sexuale - cum ar fi, de exemplu, sarutul in locuri publice.

Abuzul fizic, sexual, emotional

Abuzul este perceput astazi ca fiind acea atitudine pe care o exercita o persoana aflata in
pozitie de putere, raspundere sau incredere fata de copil, cu urmari nefaste asupra starii
sale de bine si dezvoltarii sale. Copilul abuzat are o performanta scolara tot mai scazuta si
de aceea este expus etichetarii si marginalizarii. Consilierul pentru sanatate trebuie sa
cunoasca pasii unei interventii in interesul copilului si modalitatile de prevenire a unor
astfel de fenomene.

In eventualitatea identificarii sau doar suspectarii unui abuz, trebuie respectate

urmatoarele prioritati:
1. Se intervine in primul rand pentru securizarea copilului si abia apoi pentru aflarea
adevarului si pentru incriminarea agresorului.
2. Se investigheaza cu atentie anturajul copilului si abia apoi copilul in cauza.
3. Daca agresorul este tot minor, primeaza masurile de recuperare a lui, nicidecum
cele de incriminarea si pedeapsa.

Abuzul de substante

Abordarea acestui subiect in scoli trebuie sa se faca permanent in contextul educatiei

pentru sanatate, a educatiei personale si sociale a elevilor ; ea este o parte obligatorie a
pregatirii elevilor pentru viata adulta.

Acest subiect poate fi abordat astfel:

5 - 7 ani - idei despre cum poate fi pastrata sanatatea si despre droguri ca medicamente;
7 - 11 ani - introdusa ideea ca in timp ce toate medicamentele sunt droguri nu toate
drogurile sunt medicamente;
11 -14 ani - idei despre felul in care functionarea sanatoasa a organismului poate fi
afectata de abuzul de solventi, alcool, tutun si alte droguri;
14-16 ani - idei despre efectele nocive pe care le au abuzul de solventi, alcool, tutun si
alte droguri asupra sanatatii.
Este cunoscut faptul ca, spre deosebire de viata sexuala (care oricum se va instala ca un
aspect normal), aceste substante nu ar trebui sa existe in viata unui om echilibrat. Dorinta
de experimentare este un element de normalitate la adolescent si totodata o conditie
necesara, dar nu obligatorie pentru a asimila experienta. De aici, rezulta ca pentru a
preveni abuzul de substante, profesionistul trebuie sa consilieze in primul rand
experimentul si consumul - ca premise normale la scolarul mare. Trebuie tinut cont, insa,
de un lucru important: informarea prea detaliata a tinerilor asupra drogurilor poate duce
la cresterea motivarii cognitive de a incerca drogul. Astfel, consilierul trebuie sa fie
accesibil pentru tanarul care se afla in stare incipienta de consum, atunci cand exista
teama fireasca fata de efectele drogului si de a vorbi despre aceasta.

Mediu sanatos

Conceptia ecologica asupra sanatatii poate fi usor asimilata de copiii de varsta scolara, cu
doua conditii :
Sa beneficieze de o atitudine corespunzatoare din partea educatorului
Sa fie dezvoltata experiential si mai putin teoretic.

Practic toate disciplinele scolare care includ notiuni din domeniul stiintelor naturii pot
beneficia de o abordare ecologista si-l pot ajuta pe elev sa inteleaga viata si locul lui in
acest sistem.

Consilierul pentru sanatate poate sa promoveze abordarea multidiciplinara a aspectelor

vietii si ii poate ajuta pe elevi sa capete constiinta integrarii in mediu.

Sanatatea reproducerii

Dezvoltarea sexuala a elevilor mari trebuie sa beneficieze de oportunitatile oferite de

scoala in a se cunoaste pe sine, a gasi marile raspunsuri legate de corpul si
comportamentul lor, a face primii pasi spre relationarea erotica in concordanta cu limitele
acceptabile social.

Preocuparile elevilor privind sexualitatea sunt diferite de perceptia pe care o au parintii si

adesea educatorii lor. Astfel, elevii nu sunt preocupati in primul rand de aspectele
hedonice ale sexualitatii, cum ar fi orgasmul sau sexul comercial.

Principala atractie catre relatia sexuala a elevilor provine din

nevoi :
Emotionale (a fi indragostit, a simti impreuna cu cineva)
Cognitive (cum pot fi surmontate dificultatile de
relationare)
Existentiale (conturarea identitatii, nevoia de a fi ales)

Abordarea sexualitatii pornind de la plansele anatomice este profund gresita, pentru ca :

Nu explica in nici un fel trairile emotionale
Nu sugereaza nici una dintre situatiile sexuale cu care se poate confrunta elevul
 Sanatatea morala

Inclusa in definitia pe care OMS o da sanatatii, buna stare morala a elevului ramane la
coada abordarilor educative, desi ea este esentiala pentru convietuirea cu restul societatii
si cu propria constiinta. Conceptul de dezvoltare morala merita sa stea alaturi de celelalte
aspecte de dezvoltare a elevului. Din aplicarea acestui concept dinamic pot rezulta
beneficii atat pentru copilul in cauza, cat si pentru cei apropiati lui. Este important ca un
elev sa fie confruntat cu acele limite morale care se potrivesc gradului sau de dezvoltare
morala. O expunere la exigente prea mari il determina sa deteste morala si sa abordeze
comportamente riscante pentru ceilalti, iar o expunere la exigente morale prea mici ii va
contura o senzatie de decadere, promiscuitate.

VI. IN SPRIJINUL CONSILIERULUI

1. CATEGORII PROFESIONALE IN PROMOVAREA SANATATII

Trimiterea unui copil cu probleme de sanatate catre un alt profesionist nu trebuie sa fie
un gest de plasare a problematicii in ograda altuia. Cel care trimite copilul trebuie sa
accepte colaborarea in spirit de echipa cu ceilalti profesionisti solicitati, ceea ce
presupune comunicare, informare, intalnire si chiar confruntare, in interesul copilului si
al familiei sale. Din punct de vedere profesional, problema de sanatate a copilului
apartine medicului de familie care este cel ce trebuie sa adune toate datele si sa initieze
interventia pe termen lung.

Medicul de familie

Medicul de familie, recent promovat in sistemul nostru de asistenta medicala, estimeaza

si inregistreaza starea generala a sanatatii familiilor pe care le are inscrise, previne cele
mai frecvente boli care se pot ivi in cadrul acestor familii, trateaza cele mai simple
afectiuni si trimite pe cei bolnavi la medicul specialist pentru investigare si tratament de
specialitate. Medicul de familie lucreaza in cabinete din sistemul asigurarilor sociale de
sanatate sau particulare si trebuie sa petreaca mult timp profesional in cadrul familiilor
asistate.

Asistentul social

O specialitate profund reformata in Romania, asistenta sociala ar trebui sa asigure

sprijinul necesar unui individ pentru o cat mai buna integrare in societate. Aceasta
presupune confruntarea lui cu institutiile, grupurile si persoanele din jur, adaptarea la
situatii sociale noi, dezvoltarea sociala a individului si grupurilor. Asistentul social poate
ajuta un copil sa se acomodeze cu o noua scoala, cu un parinte nou, sa-si inteleaga
drepturile si responsabilitatile fata de lege etc.

Psihologul

Investit cu multa charisma de catre cei tineri (inclusiv de catre profesorii tineri),
psihologul se ocupa cu evaluarea si interventia in domeniul vietii psihice normale, spre
deosebire de medicul psihiatru care se ocupa de bolile psihicului uman. In ziua de astazi,
psihologul poate fi gasit in spitale si policlinici (unde face de obicei evaluari ale
psihicului - psihometrie), sau in diverse institutii si organizatii care lucreaza cu persoane
al caror comportament se doreste a fi influentat. Intr-o echipa cu sociologul,
antropologul, medicul specialist si asistentul social, un psiholog poate fi deosebit de
eficient pentru rezolvarea problemelor de autocunoastere si relationare ale unei persoane.

Medicul specialist

Medicul specialist este acela care, intr-un cadru institutional (cabinet, spital, clinica)
solutioneaza probleme de sanatate aflate in competenta sa. Desi in societatea romaneasca
el se bucura de un prestigiu relativ mare, medicul specialist nu este profesionistul cel mai
indicat pentru a face prevenire si educatie. Faptul ca specialistul cunoaste in detaliu o
anumita categorie de boli nu presupune neaparat ca el ar putea fi cel mai bun invitat intr-
o scoala pentru a vorbi copiilor despre acele boli. Medicul de familie sau medicul de
medicina scolara sunt cei mai potriviti pentru a vorbi pe intelesul tuturor despre
problemele de sanatate.

3. LEGISLATIE

A. Dreptul la Sanatate al Copilului

Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata si semnata de
Romania in septembrie 1990, reafirma in preambul faptul ca, din cauza vulnerabilitatii
lor copiii necesita ingrijire si protectie speciala.

Articolul 6
1. Statele parti recunosc ca orice copil are dreptul inerent la viata.
2. Statele parti vor asigura in toata masura posibilului supravietuirea si dezvoltarea
copilului.

Articolul 24
1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de
sanatate posibila si de a beneficia de servicii medicale si de recuperare. Statele parti se
vor stradui sa garanteze ca nici un copil sa nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la
aceste servicii de ocrotire a sanatatii.
Articolul 24
2. Statele parti vor urmari realizarea integrala a dreptului copilului de a avea acces la
serviciile de ocrotire a sanatatii, si in mod deosebit, vor lua masurile corespunzatoare
pentru:
a). reducerea mortalitatii infantile
b). asigurarea pentru toti copiii a asistentei medicale si ingrijirii sanatatii necesare,
accentul fiind pus pe dezvoltarea masurilor primare de ocrotire a sanatatii;
c). lupta contra maladiilor si malnutritiei in cadrul masurilor primare de ocrotire a
sanatatii, prin aplicarea tehnologiei usor de procurat si prin furnizarea de alimente
nutritive si de apa potabila, tin1nd seama de pericolele si riscurile de poluare a mediului
natural;
d). asigurarea ocrotirii corespunzatoare a sanatatii mamelor in perioada pre si post natala;
e). asigurarea ca toate grupurile societatii, in mod deosebit parintii si copiii, sa fie
informate , sa aiba acces la educatie si sa fie sprijinite in folosirea cunostintelor de baza
despre sanatatea si alimentatia copilului, avantajele alaptarii, igiena si salubrizarea
mediului inconjurator si prevenirea accidentelor;
f). dezvoltarea masurilor preventive de sanatate, a asistentei parintilor, precum si a
educatiei si serviciilor de planificare familiala.

Conform Ordonantei nr.102/1999 (art.18, alin. 1) copiii seropozitivi, cu SIDA

(considerati copii cu handicap) beneficiaza de urmatoarele drepturi:
- acces liber si egal in orice institutie de invatamant, obisnuit, in raport cu gradul de
deficienta;
- pregatire scolara la domiciliu pe durata invatamantului obligatoriu;
- alocatie de stat dubla;
- locuri de odihna gratuite in tabere, o data pe an, lucru valabil pentru copiii prescolari,
elevi sau pentru studenti;
- un asistent personal pentru copiii cu handicap grav (copil cu SIDA).

Legea Invatamantului nr.84/1995 prevede urmatoarele drepturi:

- art. 6 - Copiii cu handicap, nedeplasabili, ocrotiti prin forme neinstitutionalizate,
beneficiaza de pregatire la domiciliu pe durata invatamantului obligatoriu.
- art. 47, alin.3 - Pentru copiii cu boli cronice (inclusiv HIV/SIDA-conform Ordinului
nr.493/1995), Ministerul Educatiei Nationale organizeaza grupe sau clase speciale in
cadrul unitatilor sanitare in care acestia se gasesc.
Copiii seropozitivi aflati in familii au acces la institutiile prescolare unde parintii doresc
sa-i inscrie.

Codul Penal vine in sprijinul persoanelor seropozitive, aparand drepturile acestora, prin
sanctionarea acelor persoane care prin comportamentul lor, aduc prejudicii persoanelor
infectate:
Art. 196 - Divulgarea secretului profesional
Divulgarea fara drept a unor date de catre cel caruia i-au fost incredintate sau de care a
luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura sa aduca
prejudicii unei persoane, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Art. 306 - Rele tratamente aplicate minorului
Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice,
intelectuale sau morale a minorului de catre parinti sau orice alta persoana careia i-a fost
incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani.
Art. 309 - Contaminarea venerica
Transmiterea unei boli venerice (sifilis, virusul HIV) prin raport sexual, prin relatii
sexuale intre persoane de acelasi sex, de catre o persoana care stie ca sufera astfel de
boala, se pedepseste cu inchisoare d ela 6 luni la 3 ani.
Transmiterea HIV de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste
cu inchisoare de la 5 la 15 ani.
Art. 314- Punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji.
Parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane
care nu are putinta de a se ingriji, de catre acela care are sub paza sau ingrijire, punandu-
i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala, se pedepseste cu
inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.
Art. 315 - Lasarea fara ajutor
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a incunostintaautoritatea de catre cel care a
gasit o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si care
este lipsita de putinta de a se salva, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau
cu amenda.

Dreptul la confidentialitate
Confidentialitatea, nedivulgarea diagnosticului, este o obligatie a medicului, a echipei de
specialisti care trateaza/ingijeste alte persoane); este un drept al pacientului.
Medicul, alti profesionisti (preot, psiholog, asistent social) nu vor informa alte persoane
despre starea se sanatate a unui pacient/client, decat cu consimtamantul acesteia.

Ministerul Sanatatii a emis o serie de masuri legislative si pentru promovarea sanatatii si

prevenirea imbolnavirilor. In acest sens, Ordinul nr. 415/2000 privind finantarea
Programelor Nationale de Sanatate defineste clar obiectivele si activitatile intreprinse
pentru sanatatea populatiei.

Ordinul comun al Ministrului Sanatatii si al Ministrului Educatiei Nationale privind

imbunatatirea asistentei medicale pentru elevi si studenti nr. 60/28.01.1999, respectiv
3170/ 28.01.1999, prevede ca incepand cu anul de studiu 1999/2000 se vor introduce
orele de educatie pentru sanatate in scoli atat in curriculumul obligatoriu, cat si in cel
optional.

Parlamentul Romaniei a promulgat o serie de ordanante si legi care privesc consumul,

traficul, vanzarea bauturilor alcoolice, a tutnului si a drogurilor.
Ordonanta 55/aprilie 1999
Art. 1- Se interzice orice fel de publicitate a produselor din tutun in salile de spectacol.
Art.2 -Se interzic vanzarea si oferirea produselor din tutun tinerilor sub 18 ani. Se
interzic vanzarea produselor din tutun prin automate, la bucata si oferirea gratuita.

Legea 148 privind publicitatea (M.O din 2 august 2000)

Art. 11 - Capitolul III - se interzice publicitatea pentru bauturile alcoolice si pentru
produsele din tutun in incinta unitatilor de invatamant si a unitatilor de asistenta medicala
o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum public.

Legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului de droguri, lege care a

aparut in Monitorul Oficial din 3 august 2000.

Regulament de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143\2000 privind combaterea traficului si

consumului ilicit de droguri, regulament publicat in Monitorul Oficial din 29 ianuarie
2001.
Ordin nr.36219 privind organizarea prevenirii consumului ilicit de droguri, ordin publicat
in Monitorul Oficial din 17 septembrie 2001.

Ordinul nr.3032 privind colaborarea in domeniul educatiei si pregatirii antiinfractionale a

elevilor, ordin publicat in Monitorul Oficial din 24 ianuarie 2002.

B.Responsabilitati legale privind sanatatea

Articolul 3 al Conventiei stipuleaza:

in toate actiunile care ii privesc pe copii, fie ca sunt luate de institutii publice sau private
de ocrotiri sociale, de catre tribunale, autoritati administrative sau de organe legislative,
interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate in considerare cu prioritate.

Responsabilitatile revin si privesc:

Statul (Guvernul) - Ministerul Sanatatii si Familiei

- Ministerul Educatiei si Cercetarii
- Ministerul de Interne
- Ministerul Administratiei Publice
- Ministerul Tineretului si Sportului
- Ministerul Apelor si Mediului
- Autoritatea Nationala privind Protectia Drepturilor Copilului
- Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap

Familia
Articolul 18
Statele parti vor depune eforturi pentru asigurarea recunoasterii principiului potrivit
caruia ambii parinti au o raspundere comuna pentru cresterea si dezvoltarea copilului.
Raspunderea pentru cresterea copilului si asigurarea dezvoltarii sale revine in primul rand
parintilor sau, dupa caz, reprezentantilor sai legali.

Comunitatea
- biserica
Stim cu totii ca aceasta institutie are un rol important in educatie, in formarea unor
atitudini si comportamente. De multi ani, rolul preotului este acela de sfatuitor si
confesor, partial consilier. De asemenea, biserica este cea care a oferit si ofera sprijin
persoanelor cu nevoi speciale, in situatii dificile.
- ONG-uri
- alte institutii

2.2.5. Estimari ale consumului de droguri in Romania

La sfarsitul anului 2002, Romanian Harm Reduction Network (RHRN) a realizat un

studiu calitativ centrat pe identificarea comportamentelor cu risc de infectare, in special a
comportamentelor specifice consumatorilor de droguri injectabile(CDI). S-au realizat 130
de interviuri cu consumatorii de astfel de droguri din Bucuresti si Constanta, orase unde
prevalenta acestui tip de consum mai ridicata rata. Rezultatele obtinute arata Ca folosirea
in comun s de injectare si practicarea sexului neprotejat (de multe ori, cu parteneri
multipli) sunt comportamente frecvent intalnite in randul acestei categori de consumatori.
In anul 2004, pe baza rezultatelor cercetarii calitative din anul 2002, Romanian
Harm Reduction Network a realizat un studiu cantitativ, proiectat pentru a colecta
informatii referitoare Ia comportamentele de consum, pe un esantion reprezentativ de
utilizatori de droguri injectabile, beneficiari directi ai serviciilor de schimb de seringi din
Bucuresti. Numarul persoanelor intervievate a fost de 501. Pentru obtinerea informatiilor
referitoare Ia comportamentele de risc, chestionarul a inclus o serie de intrebari privind
tipul de drog consumat, durata consumului si informatii despre modalitatea / calea de
administrare, frecventa administrarii si practicile sexuale folosite. Astfel, 72,5% dintre
respondenti au mentionat ca, Ia ultima injectare, seringa mai fusese utilizata inainte, iar
67% dintre respondenti au declarat ca au dat, imprumutat sau vandut seringa pe care ei
deja o utilizasera in ultima luna, in medie la 2,89 persoane diferite.
Studiul nationaI privind consumul de tutun, alcool si droguri ilicite ESPAD
2003, desfasurat Ia intervale de 4 ani, in peste 30 de tari europene si care are ca grup tinta
adolescentii de 16 ani ce frecventeaza cursurile de zi in institutiile de invatamant post-
gimnazial, arata ca, in anul 2003, consumul de heroinsi injectabila a inregistrat un spor
de crestere de 50% fata de anul 1999.
Evaluarea Rapida de Situatie, realizata de catre Agentia Nationala Antidrog in
parteneriat cu Programul Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA, pe baza datelor colectate de
Ia organizatiile neguvernamentale care desfasoara programe de harm-reduction, precum
si de Ia Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog, a estimat ca in
anul 2003, 24.000 de persoane (1%) din populatia Bucurestiului consumau heroina
injectabila.
Studiul national privind cunostintele, atitudinile si practicile referitoare la
consumul de droguri, realizat in anul 2004 de catre Agentia Nationala Antidrog si
Operations Research, confirma si valideaza prevaIenta consumului de heroina injectabila
in Bucuresti - 1% din populatia Bucurestiului.

2.2.6. Consumatorii de droguri aflati in penitenciare

Tendinta de crestere a numarului detinutilor ce s-au declarat consumatori de

droguri, inainte de a fi arestati, s-a mentinut si in perioada 2001 2004, Ia sfarsituI Iunii
decembrie 2004 aflandu-se in penitenciare 2013 persoane foste consumatoare de droguri.

Persoane aflate in penitenciare care s-au declarat consumatoare de droguri

2001 2002 2003 2004
Efectivul mediu al detinutilor 50035 50156 46224 39265
Persoane care au declarat ca au
consumat droguri inaintea 1065 1131 1504 2013
arestarii
Prevalenta consumului (la o mie
21,29 22,55 32,54 26
detinuti)
Sursa: Autoritatea Nationala a Penitenciarelor

Dintre acestea, 2,08% (42) aveau varsta cuprinsa intre 15-19 ani, 20,66% (416)
intre 20-24 ani, 61,05% (1229) intre 25-29 ani si 16,19% (326) peste 30 ani. Doar 8,6%
erau femei, restul (91,4%) fiind barbati, iar in functie de drogul consumat, s-a constatat
ca 86,19% erau consumatori de heroina, 2,83% de cocaina, 3,57% de ecstasy, 0,15% de
LSD, 0,54% de medicamente si 6,7% de alte substante (cannabis, agenti volatili etc.).

2.2.7. Mortalitatea ca urmare a intoxicatiilor cu substante psihotrope

Decesele datorate consumului abuziv de droguri reprezinta un indicator

semnificativ al fenomenului de consum si al constientizarii pericolului drogurilor. In anul
2001, s-au inregistrat 28 de decese datorate unui astfel de comportament, in anul 2002
22, iar in anul 2003 23, semnificativ fiind faptul ca raportul dintre barbati si femei este
aproape unitar.

Distributia cazurilor in functie de variabila sex:

2001 2002 2003 2004

Barbati 15 9 12 6
Femei 13 13 11 8
Total 28 22 23 14
Sursa: lnstitutul National de Statistica
*lnstitutul Natonal de Medicina Legala Mina Minovici

In functie de variabila varsta, majoritatea persoanelor decedate ca urmare a

consumului de droguri au varsta sub 30 de ani. Dupa cum se observa din tabelul de mai
jos, in anul 2004, cel mai mare numar de decese datorate consumlui de medicamente, s-a
regasit in randul persoanelor cu varsta de peste 70 de ani.

Distributia cazurilor dupa varsta:

2001 2002 2003 2004

15-20 2 2 1 2
21-25 6 2 5 1
26-30 3 1 2 0
31-35 2 1 2 0
36-40 1 2 0 0
41-45 2 4 1 1
46-50 2 2 4 1
51-60 1 3 2 0
61-70 3 2 1 1
71-80 4 0 2 7
81-90 2 3 3 1
Total 28 22 23 14
Sursa: lnstitutul National de Statistica
*lnstitutul Natonal de Medicina Legala Mina Minovici

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

 Asistenta medicala si psihologica, reabilitarea si reintegrarea sociala a
persoanelor consumatoare de droguri

Acestea sunt objective ce se afla in responsabilitatea Ministerului Sanatatii si nu

au inregistrat un curs favorabil de finalizare, in principal din cauza schimbarilor
legislative si a politicii sociale practicate in domeniu.
Astfel, din douasprezece obiective prevazute la acest capitol, in perioada 2003-
2004 s-au realizat efectiv numai patru dintre ele, patru sunt in curs de realizare, o masura
este apreciata ca fiind nerealizata, iar pentru trei obiective nu s-au primit date referitoare
la stadiul indeplinirii lor.
Obiectivele care au fost realizate au vizat, in principal promovarea programelor
de tip harm reduction, respectiv eficientizarea tratamentului cu metadona si formarea
profesionistilor din domeniu.
Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr.187/2002 defineste tipurile de unitati
medicale care asigura asistenta medicala a persoanebor dependente precum si
organizatiile neguvernamentale care desfasoara activitati prevenire a transmiterii
microorganismelor patogene pe cale sanguina in randul consumatorilor de droguri
injectabile. Astfel, au fost recunoscute ca centre de tratament. urmatoarele unitati
medicate:
- Spitalul de psihiatrie ,,Al. Obregia (Bucuresti) 2 sectii de dezintoxicare;
- Laboratorul de sanatate mintala nr. 4 Berceni (Bucuresti) pentru mentinere
pe metadona;
- Spitalul de psihiatrie ,,Socola (Iasi), Cu sectii de post-cura si
dezintoxicare;
- Spitalul de psihiatrie Balaceanca pentru post-cura;
- Centrul de diagnostic si tratament Sf. Stelian (Bucuresti ) pentru
dezintoxicare si mentinere pe metadona;
- Spitalul de psihiatrie si pentru masuri de siguranta Jebel sectie de
tratament;
- Sectiile de toxicologie ale tuturor spitalelor judtene unde se trateaza
intoxicatiile acute determinate de consumul de droguri.
In anii 2003-2004, tratamentul dependentei de droguri a fost asigurat in
exclusivitate de catre unitatile medicale apartinand Ministerului Sanatatii si au constat in:
- Diagnosticul si tratamentul intoxicatiibor acute si al sindromului de sevraj;
- Diagnosticul si tratamentul pentru dezintoxicare;
- Diagnosticul si tratamentul pentru terapia de substitutie prin mentinerea pe
metadona (in spital, pe baza condicii de stupefiante sau in ambulator, pe
baza de reteta cu timbru sec de la farmacia spitalului sau in unitatile
medicale care au fost desemnate sa asigure tratamentul specific al
dependentilor de droguri;
- Terapie postcura si/sau terapii alternative.
Programele de tratament al dependentei de droguri se realizeaza in conformitate
cu Ordinul ministrului sanatatii si al presedintetui Casei Nationale de Asigurari de
Sanatate nr. 172/113/2004 pentru aprobarea derularii programelor si subprogramelor de
sanatate finantate din bugetul de stat. Costurile acestora se ridica la suma de
10.000.000.000 lei, la care se adauga fonduri alocate pe baza costurilor pe zi de
spitalizare / ambulator, din fondurile asigurarilor sociale de sanatate.
Principalele realizari ale programelor de harm reduction derulate in RHRN, au
vizat, in principal, oferirea de sedinte de consiliere in legatura cu problemele cu care se
confrunta consumatorii de droguri, atat in cadrul centrelor de consiliere HIV/SIDA, cat si
in cadrul directiibor de sanatate publica, organizarea activitati de testare HIV a
utilizatorilor de droguri injectabile si schimbul de seringi.
In anul 2004, a fost demarat procesut de organizare a testarii gratuite HVB si
HVC a consumatorilor dependenti de droguri din Centrele de tratament, in cadrul carora
se realizeaza si activitati de consiliere in scopul prevenirii transmiterii bolilor sus-
mentionate, costurile de 60.000 USD fiind acoperite prin programul Fondului Global
pentru tubercuboza, malarie si SIDA.
Eficientizarea tratamentului cu metadona, in termeni de beneficii pentru sanatatea
publica, s-a realizat printr-un control riguros al eliberarii acesteia, concretizat prin
adoptarea modelului legitimatiilor pentru fiecare persoana inclusa in program.
In ceea ce priveste pregatirea in tratamentul toxicomanilor, aceasta este destinata
numai medicilor psihiatri, in conformitate cu Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr.
923/2001 care aproba Nomenclatorul de Speciatitati Medicale si Farmaceutice, fiind
prevazute in acest sens cursuri de supraspecializari si acordarea de competente in reteaua
de asistenta medicala. Cu toate acestea, pana in prezent, nu s-a inregistrat nici un demers
concret care sa ateste realizarea acestui obiectiv, pentru pregatirea personalului medical,
au fost organizate, in parteneriat cu diferite organizatii neguvernamentale, cursuri de
terapie cognitiv comportamentala si de reabilitare a persoanelor consumatoare de droguri.
Pregatirea universitara/postuniversitara, precum si formarea continua a
profesionistilor din domeniul prevenirii consumului de droguri s-a realizat prin
introducerea in programa universitara a studentilor facultatii de medicina a unui curs
referitor Ia tratamentul si reabilitarea persoanelor dependente de droguri.
Definirea tipuritor de structuri si de servicii destinate consumatorilor dependenti,
pe baza unor criterii definite de Ministerul Sanatatii sustinerea programelor de
recalificare si reinsertie profesionala, precum si promovarea programelor adresate
pacientilor refractari la tratament sunt obiective realizabile prin intrarea in vigoare a
Legii nr.522/2004 de modificare a Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea
traficului si consumului ilicit de droguri.
De asemenea, sistemul unic de codificare a consumatorilor dependenti de droguri
se afla in curs de realizare, fiind distribuite unitatilor spitalicesti de profil statiile de lucru
aferente si elaborandu-se soft-ul de inregistrare a consumatorilor.
In legatura cu infiintarea unor unitati de tratament rnultidisciplinar, se poate
afirma ca acest lucru nu a fost posibil, bugetul alocat Ministerului Sanatatii pentru anii
2003-2004 nepermitand sustinerea finantarii in acest scop.
Ministerut Sanatatii nu a comunicat date si informatii in legatura cu crearea unei
comisii pentru stabilirea unui protocol intre acesta si Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate, cu stabilirea protocoalelor de interrelatii in reteaua de asistenta medicala
primara si in legatura cu dezvoltarea de programe privind combaterea automedicatiei si
abuzului de substante psihotrope.

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

REDUCEREA OFERTEI DE DROGURI

3.1. Consideratii generale

Incepand cu anul 1990, factori precum pozitia geografica, deschiderea frontierei
de stat si nu in ultimul rand, conflictele militare din lrak, Afganistan si fosta Iugoslavie
au facut ca tara noastra sa devina un segment activ al Rutei Balcanice de traficare a
drogurilor si precursorilor, iar in ultimii ani si o piata de desfacere a drogurilor.
Rutele cele mai importante de traficare a heroinei si opiului din zona Asiei de Sud
Vest sunt:
- Drumut Matasii care include Turkmenistan, Uzbekistan, Kazakstan,
Tadjikistan, Kirgikstan, Iran si Pakistan;
- Ruta Balcanica ce include Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Austria,
Germania, Olanda si Anglia.
Pentru a aprecia corect pozitia Romaniei in jocul retelelor de traficanti de droguri,
este de retinut faptul ca 80% dintre opiaceele cu care se aprovizioneaza piata europeana
circula pe Ruta Balcanica. De altfel, in cursul anului 2003 pe Ruta Balcanica a fost
confiscata cantitatea totala de 5.274 kg heroina, iar pe Drumul Matasii cantitatea de
8.568 kg heroina.
In prezent, prin Romania trece a doua Ruta Balcanica de transport al drogurilor
catre Europa Occidentala, care porneste din Turcia, traverseaza Bulgaria, intra in
Romania prin punctele sudice (Negru Voda, Vama Veche, Giurgiu, Bechet), dupa care
continua prin zona subcarpatica spre Vest, iar prin punctele de frontiera Nadlag. Bors,
Petea intra in Ungaria si de aici continua prin Slovacia si Cehia, pana in Germania si
Olanda.
O alta varianta a celei de-a doua Rute Balcanice, care include si un tronson
maritim, este: Istambul Constanta (pe Marea Neagra) Bucuresti, dupa care intra pe
traseul descris mai sus.
Cazuistica a relevat ca, din cea de-a doua Ruta Balcanica se desprinde si o alta
varianta care traverseaza zona estica a Romaniei, dupa care intra in Ucraina unde se
bifurca, un traseu continuand prin Polonia catre Germania, iar celalalt spre aceeasi
destinatie, dar prin Slovacia si Cehia.
Prima Ruta Balcamica care ocoleste Romania are urmatorul traseu: Turcia-
Bulgaria-Serbia-Ungaria, iar din Budapesta intra practic pe a doua Ruta Balcamica.
Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude si alte variante care sa
vizeze Romania, depistarea acestora depinzand in mare masura de abilitatea institutiilor
implicate in combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si, mai ales, de modul in
care acestea coopereaza cu institutiile similare ale tarilor din aceasta zona. Mai nou, din
cazuistica ultimilor ani rezulta ca, pentru drogurile sintetice se prefigureaza dezvoltarea
unor rute dinspre Vest (Oianda, Belgia, Germania) spre Est (Romania), dar si dinspre
Nord (Tarile Baltice, Ucraina) pentru drogurile de sinteza (amfetamine, MDMA, LSD si
altele), care ar urma sa devina active si pe teritoriul Romaniei.
Din analizele efectuate rezulta ca, tara noastra reprezinta in principal o zona de
tranzit, doar o mica parte din cantitatea de droguri tranzitata ramanand in Romania pentru
consumul intern. In acelasi timp, Romania a devenit si tara de depozitare a drogurilor, in
special a celor introduse prin frontiera desud, pentru diferite perioade de timp, care sunt
ulterior redistribuite spre tarile din vestul Europei.
Ritmul accelerat de crestere a criminalitatii iin legatura cu fenomenul drogurilor
este evident dupa anii 90 si din ce in ce mai ingrijorator dupa anul 2001. Analiza
perioadei 2001-2004 este relevanta si trebuie sa determine autoritatile sa adopte o noua
abordare a combaterii traficului si consumului ilicit de droguri, intr-o noua viziune
strategica.
In scopul cunoasterii amplitudinii si modului de manifestare a problematicii
drogurilor, precum si al proiectarii unor raspunsuri care sa creeze si sa consolideze
mecanismul necesar de reducere a cererii si ofertei de droguri, se impune a se avea in
vedere si realitatea statistica a acestui fenomen in Romania.
3.2. Dinamica infractiunilor privind traficul si consumul ilicit de droguri
In perioada anilor 2001-2004, numarul imfractiunilor privind drogurile a
inregistrat constant cresteri semnificative, fapt care a impus din partea institutiilor
abilitate adaptarea unor strategii proprii de prevenire si combatere a acestora.
Constatarea unui numar tot mai mare de infractiuni savarsite in acest domeniu
reflecta faptul ca o parte dintre masurile luate de catre institutiile abilitate in combaterea
traficului si consumului ilicit de droguri au fost pertinente si determinante.
Astfel, dinamica infractiunilor privind traficul si consumul ilicit de droguri
evidentiaza o crestere a numarului acestora, de la 670 in anul 2001. Ia 1291 in anul 2002,
la 1462 in anul 2003 si la 2169 in anul 2004.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,

Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

Procentual, in anul 2004, s-a inregistrat o crestere a numarului infractiunilor

constatate cu 223,7% fata de anul 2001, cu 68% fata de anul 2002 si cu 48,3% fata de
2003. In toata aceasta perioada, dintre infractiunile prevazute in Legea 143/2000 si
constatate de catre organele abilitate, o pondere relativ constanta au inregistrat cele care
privesc vanzarea, distribuirea, cumpararea si detinerea fara drept (trafic) in medie circa
53%, iar cele prevazute de art. 4, respectiv cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de
droguri pentru consum propriu, fara drept, circa 38,4%.
Aceste date statistice releva faptul ca, o mare parte a infractiunilor constatate sunt
in legatura cu operatiunile ilegale de vanzare si detinere in vederea consumului unor
cantitati mici (hasis, cannabis, heroina si pastile ecstasy).
Altfel spus, principala forma de manifestare a infractionalitatii privind drogurile
in Romania este in legatura atat cu detinerea unor cantitati mici de droguri pentru consum
propriu, cat si cu operatiunile de vanzare-cumparare a acestora.

Infractiuni constatate la Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
 2001 2002 2003 2004
Art. 2 Cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea in vanzare,
vdnzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,
50,9% 55.9% 53,7% 54,1%
trimiterea, transportul, procurarea,
cumpararea, detinerea ori alte operatiuni
privind circulatia drogurilor de risc si de mare
risc, fara drept
Art. 3 Introducerea sau scoaterea din tara,
precum si importul ori exportul de droguri de 3,6% 4,8% 5,1% 3,1%
risc si de mane risc, fara drept
Art. 4 Cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea,
42,4% 33,9% 37,4% 38,6%
transformarea, cumpararea sau detinerea de
droguri pentru consum propriu, fara drept
Art. 5 Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu
orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a
oricarui alt locc amenajat, in care are acces 1,4% 0,8% 0,9% 1,1%
publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori
tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri
Art. 6 Prescrierea drogurilor de maee risc,
cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa
fie necesara din punct de vedere medical,
eliberarea sau obtinerea, cu intentie, de 0,4% 0,9% 0,7% 0,6%
droguri de mare risc, pe baza unei retete
medicale, prescrise in conditiile de mai sus sau
a unei retete medicale falsificate
Art. 7 Administrarea de droguri de mare
0,3% - 0,1% 0,1%
risc unei persoane, in afara conditiilor legale
Art. 8 Furnizarea, in vederea consumului,
0,3% 0,01% - -
de inhalanti chimici toxici unui minor
Art. 9 Producerea, fabricarea, importul,
exportul, oferirea, vanzarea, transportul,
livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea,
cumpararea sau detinerea de precursori, 0,2% 2,6% 1,1% 0,3%
echipamente ori materiale, in scopul utilizarii
lor la cultivarea, producerea sau fabricarea
ilicita de droguri de mare risc
Art. 10 Organizarea, conducerea sau
- - 0,2% -
finantarea faptelor prevazute la art. 2-9
Art. 11 Indemnul la consumul ilicit de
droguri, prin orice mijloace, daca este urmat 0,3% 0,4% 0,7% 0,2%
de executare
Art. 13 Tentativa la infractiunile prevazute
- 0,5% 0,2% 0,1%
la art. 2-7, la art. 9 ti 10 se pedepseste
Sursa: Inspectoratul General al
Politiei Romane,
Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antdrog

3.2.1 Reprezentarea in plan teritorial a infractionalitatii privind drogurile

 Din analiza efectuata rezulta ca, in perioada 2001-2004, ponderea infractiunilor
savarsite in mediul urban (91,1%) se mentine, aspect ce confirma, in continuare, faptul
ca aglomerarile urbane favorizeaza traficul si consumul ilicit de droguri, in special marile
orase.
Din punct de vedere al dinamicii extinderii teritorialte a infractionalitatii in
domeniul drogurilor a rezultat ca, daca in anul 2001, doar 11 judete au raportat astfel de
cazuri, in perioada urmatoare, atat numarul acestora, cat si cel al judetelor pe raza carora
s-au savarsit a crescut, cuprinzand intreg teritoriul Romaniei.
Mai mult decat atat, in afara de unele localitati si judete in care de-a Iungul anilor
s-a inregistrat constant acest gen de criminalitate (Bucuresti, Iasi, Timisoara, Galati, Dolj,
Constanta, Sibiu, Mehedinti), au aparut si judete noi in care numarul infractiunilor a
crescut brusc (Arges, Bacau, Bistrita Nasaud, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara, Prahova),
ceea ce releva, pe de o parte tendinta de extindere a fenomenului si pe de alta parte,
faptul ca autoritatile nu au luat cele mai adecvate masuri de prevenire si combatere.

Situata statistica a infractiunilor constatate pe judete

Judet 2001 2002 2003 2004
Alba 0 30 16 21
Arad 10 0 10 27
Arges 4 11 3 43
Bacau 16 18 18 66
Bihor 9 35 17 86
Bistrita-Nasaud 0 14 6 54
Botosani 2 8 17 17
Brasov 1 4 28 45
Braila 19 3 2 8
Buzau 9 2 16 18
Caras-Severin 0 2 6 11
Calarasi 0 0 1 1
Cluj 3 13 13 42
Constanta 20 49 39 46
Covasna 4 6 3 46
Dambovita 0 29 25 44
Dolj 7 18 39 43
Galati 4 51 47 37
Giurgiu 0 0 7 45
Gorj 1 0 10 28
Harghita 3 9 6 8
Hunedoara 6 26 6 63
Ialomita 0 0 2 15
Iasi 29 60 100 175
Ilfov 0 2 11 24
Maramures 0 0 0 6
Mehedinti 17 2 31 42
Mures 7 14 30 17
Neamt 1 3 11 21
Olt 1 8 13 16
Prahova 1 13 2 78
Satu-Mare 12 58 27 5
Salaj 1 2 4 9
Sibiu 13 11 35 42
Suceava 2 32 24 41
Teleorman 0 0 2 6
Timis 32 104 79 68
Tulcea 0 2 2 24
Vaslui 1 3 7 11
Valcea 2 1 13 21
Vrancea 1 13 6 20
Bucuresti 403 550 675 729
Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,
Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative
3.2.2. Situatia persoanelor depistate si cercetate de catre poIitie pentru
savarsrea infractiunlor prevazute in legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului
si consumului ilicit de droguri
In legatura cu persoanele depistate si cercetate de catre politie, se constata ca,
practic, numarul acestora s-a dublat astfel ca, de la 723 persoane cercetate in anul 2001
pentru savarsirea unor infractiuni privind traficul si consumul ilicit de droguri, numarul
acestora a crescut in anul urmator cu 96,4%, cu 105,6% in anul 2003, iar Ia sfarsitul
anului 2004 cresterea a fost de 176,2%.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,

Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

3.2.3. Dinamica persoanelor prinse in flagrant

Din numarul total al persoanelor depistate si cercetate de catre politie, cel al
persoanelor prinse in flagrant se mentine la un nivel foarte ridicat (83,6% in 2001,
72,4% in 2002, 76,5% in 2003, 61 % in anul 2004).
 Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,
Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

Aceste date pun in evidenta faptul ca, pe de o parte, organele abilitate in

combaterea traficului ilicit de droguri au folosit investigatori acoperiti in cadrul actiunilor
desfasurate, iar pe de alta parte, un procent important dintre persoanele depistate se aflau
in atentia politiei (27,9% in anul 2001, 31,2% in anul 2002, 16,9% in anul 2003 si 20,5%
in anul 2004).

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,

Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

Cu toate acestea, desi media procentuala a numarului persoanelor prinse in

flagrant, in perioada de analiza, este ridicata (71,6%), cea a persoanelor cercetate in stare
de arest preventiv din randul acestora este de numai 35,7%. Cresterea procentului
numarului persoanelor cercetate in stare de libertate, de la 22,7% in anul 2001 Ia 69,4%
in anul 2004, poate duce la concluzia ca, pe de o parte in Romania principalele forme de
manifestare a infractionalitatii privind drogurile sunt doar in legatura cu detinerea unor
cantitati mici de droguri pentru consum propriu si cu operatiuni de vanzare-cumparare
specifice traficului stradal si pe de alta parte, ca marile grupuri de traficanti nu au fost
inca identificate si destramate.

3.2.4. Dinamica persoanelor cercetate in functie de varsta, sex, studii,

ocupatie, antecedente, etnie, cetatenie
In functie de variabila varsta
Dimamica persoanelor cercetate, in perioada 2001-2004, analizata in functie de
varsta participantilor, scoate in evidenta tendinta de crestere a numarului minorilor si
tinerilor, astfel:
- persoanele cu varste intre 21 si 29 de ani, detin cea mai mare in randul
persoanelor cercetate (49,1% in 2001, 43,9% in anul 2002, 46,3% in anul 2003 si 45,8%
in anul 2004);
- numarul persoanelor cu varsta de peste 30 de ani, dupa o crestere in anul 2002
(36%), inregistreaza o relativa scadere in anii 2003 (33.5%) si 2004 (31,4%);
depistale se aflau in atentia polisiei (2 7,9% in anul 2001, 31,20o in ann! 20; in anui 2003
si 20,5% in anui 2004).
- persoanele tinere (18-20 ani) inregistreaza un procent constant de participare la
savarsirea acestui gen de infractiuni (20,7% in anul 2001, 13,7% in 2002, 13,6% 2003 si
15,6% in anul 2004);
- procentul minorilor care raspund penal, cercetati in asemenea cauze, se situeaza,
de asemenea, la un nivel relativ constant in ultimii patru ani (6,1% in anul 2001, 6% in
2002, 6,3% in anul 2003 si 6,7% in anul 2004). Retine atentia faptul ca, 5 minori cu
varsta sub 14 ani au fost implicati in activitati de trafic ilicit cu droguri, in anul 2004,
ceea ce denota o anumita tendinta a traficantilor de a folosi aceasta categorie de persoane
pentru comercializarea drogurilor.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,

Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

In functie de variabila sex

In functie de variabila sex, se constata ca, infractiunile comise in leagatura cu
traficul si consumul ilicit de droguri, au fost savarsite in principal de catre barbati
(procentul mediu al acestora fiind de 79,4%), implicarea femeilor fiind mai mare
incepand cu anul 2002, cand s-a inregistrat cea mai mare rata de participare (24,4%).
Totusi, desi asistam la o infractionalitate an care numarul barbatilor este preponderent
(624 in 2001, 1079 in 2002, 1178 in 2003 si 1595 in anul 2004), avand in vedere tendinta
accentuata de crestere a numarului femeilor in campul infractionalitati la regimul
drogurilor (de la 99 in anul 2001, la 349 in anul 2002, la 309 in anul 2003 si la 402 in
anul 2004), se poate aprecia ca in urmatoarea perioada se va inregistra o implicarea mai
semnificativa a acestora in comercializarea stradala a drogurilor.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,

Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

In functie de variabila gradul de instruire

In functie de gradul de instruire, se poate aprecia ca, din totalul persoanelor
cercetate, cele care au absolvit scoala generala reprezinta categoria cea mai implicata in
savarsirea acestui gen de infractiuni, in timp ce absolventii cursurilor liceale se situeaza
pe o pozitie secundara. Retine atentia, totusi, cresterea usoara a numarului persoanelor cu
studii superioare (5,2% in 2001, 9% in 2002, 8,5% in 2003 si 9,9% in anul 2004).
 Invatamant 2001 2002 2003 2004
Primar si gimnazial 413 679 813 904
(57,1%) (47,5%) (54,6%) (45,3%)
Profesional 17 24 27 32
(2,3%) (1,7%) (1,8%) (1,6%)
Liceal 218 468 395 680
(30,9%) (32,8%) (26,5%) (34,1%)
Superior 38 129 126 181
(5,2%) (9%) (8,5%) (9,1%)
Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,
Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

Persoanele cu antecedente
Persoanele cu antecedente depistate si cercetate pentru savarsirea infractiunilor la
regimul drogurilor reprezinta o categorie speciala ce se evidentiaza printr-o crestere
procentuala continua. Ingrijorator este, insa, faptul ca, in cadrul acestei categorii de
infractori, numarul tinerilor s-a mentinut pe intreaga perioada la cote ridicate: 66,5% in
2001, 53,6% in 2002, 61,7% in 2003 si 70% in anul 2004.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,

Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

In functie de variabila ocupatie

In functie de acest indicator, se poate afirma ca, persoanele fara ocupatie
reprezinta categoria cea mai implicata in savarsirea infractiunilor de trafic si consum ilicit
de droguri, atingand, in anul 2003, procentul record de 64,8%.
Semnificativ si grav in acelasi timp, este, insa, faptul ca cea mai mare parte a
acestei categorii de persoane este reprezentata de tineri, procentul maxim de 75,2% fiind
inregistrat in anul 2001.
2001 2002 2003 2004
455 825 964 1106
Total persoane fara ocupatie
(62,9%) (57,8%) (64,8%) (55,4%)
342 526 644 804
Tineri fara ocupatie
(75,2%) (63,8%) (66,8%) (72,6%)
268 603 523 891
Total persoane cu ocupat(ie
(37,1%) (42,2%) (35,2%) (44,%)
Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane,
Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative
3.2.5. Dinamica dosarelor penale solutionate de catre parchete

Tendinta de crestene a criminalitatii in domeniul traficului si consumului de

droguri este relevata si de numarul cauzelor penale instrumentate si a persoanelor
invinuite si trimise in judecata de catre parchete.

Sursa: Panchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Perioada 2001-2004 se caracterizeaza printr-o crestere a numarului cauzelor

penale solutionate de catre parchete fata de anul 2001, cu 461% in 2002, cu 33,7% in
2003 si cu 107% in anul 2004.
Pe de alta parte, in timp ce numarul cauzelor penale solutionate prin trimiterea in
judecata a infractoriior se mentine in jurul aceleiasi valori, solutiile de scoatere de sub
urmarine penala (SUP), neinceperea urmarii penale (NUP) si declinare a competentei au
crescut in mod constant.
Concentrarea fenomenului drogurilor in marile centre urbane este relevanta si de
ponderea cauzelor solutionate si a numarului persoanelor cercetate si trimise in judecata
de catre parchetete de pe langa curtile de apel Bucuresti, Cluj, Timitoara, Pitesti, Ploiesti,
Constanta, Iasi.

Distributia teritoriala a cauzelor instrumentate de parchete

Persoane
Cauze Cauze Trimisi in
cercetate in cauze
Unitatea inregistrate solutionate judecata
solutionate
2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004
P.C.A. Alba 35 62 31 54 67 76 16 8
P.C.A. Bacau 28 58 22 49 12 74 16 11
P.C.A. Brasov 12 42 7 33 37 47 2 25
P.C.A. 834 1317 534 999 755 1151 354 433
Bucuresti
P.C.A. 130 132 61 100 109 9 19 28
Constanta
P.C.A. Cluj 44 114 42 49 39 136 25 49
P.C.A. Craiova 54 110 64 90 69 116 7 33
P.C.A. Galati 24 14 21 12 34 25 21 13
P.C.A. Iasi 42 70 38 60 113 146 42 34
P.C.A. Oradea 30 37 17 37 35 59 21 15
P.C.A. Pitesti 18 40 16 26 31 59 5 26
P.C.A. Ploiesti 50 66 42 66 67 91 15 27
P.C.A. 48 53 46 43 50 53 4 12
Suceava
P.C.A. Tg. 37 16 37 22 49 29 13 138
Mures
P.C.A. 51 85 42 48 103 80 42 31
Timisoara
DIJC OT 154 88 114 67 246 141 102 111
1134 704
1756 864
Total 1591 2304 (71,3% 1816 2307 (38,7%
(76,%) (37,45)
) )
Sursa: Panchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

3.2.6. Dinamica persoanelor cercetate si trimise in judecata de catre parchete

In perioada de referinta, numarul persoanelor cercetate de catre parchete a
crescut constant, astfel: de la 1038 inregistrate in anul 2001, la 1495 in anul 2002, Ia
1816 in 2003 si la 2307 in anul 2004.
In acelasi timp, desi numarul persoanelor cercetate a crescut, ponderea celor
trimise in judecata a scazut de la 55,4% in 2001, la 44,5 % in 2002, la 38,8% in anul
2003 si la 37,4% in anul 2004.

Sursa: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

3.2.7. Dinamica persoanelor condamnate

Pe fondul amplifcarii fenomenului drogurilor, in perioada 2001-2004, instantele

de judecata au dovedit mai multa fermitate hotarand condamnarea pentru un numar din ce
in ce mai mare de inculpati care au savarsit infractiuni de acest gen. Astfel, daca in anul
2001 au fost condamnati 268 inculpati, in anii urmatori numarul acestora aproape s-a
dublat, ajungand la 432 in anul 2002, 439 in anul 2003 si 508 in anul 2004. De asemenea,
pentru aceeasi perioada se remarca si un aspect ingrijorator ce consta in condamnarea,
pentru infractiuni grave privind traficul de droguri, a unui numar important de minori,
procentual acesta reprezentand 3,3% in 2001. 6% in 2002, 4% in 2003 si 4,5% in 2004.
 Sursa: Ministerul Justitiei

3.2.8. Situatia pedepselor aplicate condamnatilor

Pericolul social ridical al faptelor penale privind regimul drogurilor este reflectat
si de catre procentul in usoara crestere al pedepselor cu inchisoarea aplicate inculpatilor
de catre instantele de judecata (62,3% in 2001, 62,9% in 2002, 67,4% in 2003 si 75% in
anul 2004), in raport cu celelalte solutii dispuse, respectiv suspendarea conditionata a
executarii pedepsei si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Sursa: Ministerul Justitiei

Fermitatea instantelor de judecata in aplicarea legii este demonstrata si de faptul
ca numarul persoanelor condamnate la pedeapsa cu inchisoarea pentru o durata ce este
cuprinsa intre 5 si 10 ani, se afla in crestere, de la 29 in anul 2001 la 141 in anul 2004
(16,2% in 2001; 22,1% in 2002; 25,1% in 2003; 37% in 2004).
Anul 2004 confirma aceasta atitudine, numarul pedepselor cu inchisoarea peste
10 ani crescand de peste doua ori fata de anul 2001.

Sursa: Ministerul Justitie

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

 CONCLUZII

In legatura cu reducerea cererii de droguri in Romania

Prin infiintarea Agentiei Nationale Antidrog s-a demarat procesul de formare si

dezvoltare a unui sistem unitar si integrat de cunoastere, monitorizare si coordonare a
institutiilor statului si a organizatiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate
reducerea cererii de droguri;
Cu toate progresele inregistrate in activitatea de prevenire si combatere a traficului si
consumului ilicit de droguri, fenomenul este in crestere, aspect reflectat atat prin numarul
infractiunilor constatate si al persoanelor cercetate, care au crescut de circa 180 de ori in
anul 2004, fata de 1989, cat si prin numarul consumatorilor de droguri, numai in
Bucuresti estimandu-se, dupa unele studii si sondaje, circa 24.000 consumatori de
heroina injectabila;
Finantarea activitatilor de prevenire a consumului ilicit de droguri a fost insuficienta, iar
neindividualizarea si nepersonalizarea putinelor fonduri alocate au determinat dificultati
in monitorizarea cheltuielilor si evaluarea actiunilor intreprlnse;
Monitorizarea, coordonarea si centralizarea rezultatelor activitatilor de reducere a
cererii de droguri de catre Agentia Nationala Antidrog sunt inca dificil de realizat din
cauza slabei implicari, in conformitate cu responsabilitatile legale, a reprezentantilor
ministerelor cu atributii in domeniu;
Problematica alcoolului si tutunului, din perspectiva efectelor consumului, indeosebi
asupra generatiei tinere, a devenit tot mai evidenta si an Romania, in conditiile in care,
dupa anul 1989, s-au inregistrat cresteri constante ale consumului de bauturi alcoolice si
tutun;
Persoanele care au solicitat tratament si asisteta medicala, in ultimii patru ani, ca urmare
a consumului de droguri sunt in principal consumatori dependenti de heroina;
Consumatorii dependenti de droguri care s-au adresat serviciilor specializate au
beneficiat de tratamente de dezintoxicare, tratamente substitutive (de mentinere pe
metadona) si intr-o foarte mica masura de programe psihologice si sociale;
In domeniul asistentei medicale si psihologice, reabilitarii si reintegrarii sociale se
constata inexistenta unui circuit terapeutic care sa ofere consumatorilor de droguri
posibilitatea unui tratament complet. precum si lipsa specialistilor;
Scaderea cu consecventa de catre Ministerul Sanatatii a fondurilor alocate
activitatilor de informare, educare si formare precum si gestionarea ineficienta a acestora
sunt de natura sa blocheze sistemul de prevenire si consiliere esential in reducerea cereri
de droguri;
Pe fondul lipsei resurselor financiare, Agentia Nationala Antidrog nu a putut dezvolta
proiecte de anvergura privind reducerea cererii de droguri.

. In legatura cu reducerea ofertei de droguri in Romania

Romania ramane inclusa in ,,Ruta Balcanica de trafic al drogurilor, indeosebi pe
varianta nordica a acesteia, respectiv Afganistan, Iran, Turcia, Bulgaria, Romania,
Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania si Olanda. Se prefigureaza o scurtare a acestei rute
din Turcia spre Romania. pe Marea Neagra;
Romania a fost inclusa si pe rutele de trafic al drogurilor sintetice care incep sa se
dezvolte dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania) spre Est;
Infractiunile constatate in legatura cu drogurile au crescut in mod constant de la an Ia
an, incepand cu 1989 (fata de acest an, in anul 2004 infractiunile crescut de cca. 180 de
ori), tendinta ce se poate mentine si in urmatorii ani;
Faptul ca doar circa 54% dintre infractiunile constatate la Legea nr 14 au legatura cu
traficul de droguri, releva mentinerea preocuparii institutiilor abilitate pentru acoperirea
rapida a unor indicatori cantitativi si mai putin pentru destramarea marilor grupuri de
traficanti;
In Romania, drogurile cele mai frecvent consumate sunt: heroina (gramul de heroina pe
piata neagra se cumpara cu 2-2,5 milioane lei), cannabis-ul (o tigara se cumpara cu
50.000-100.000 lei) si ecstasy (200.000-500.000 lei pastila). Cu toate acestea, exista o
contradictie vadita intre numarul tot mai mare al consumatorilor de heroina, cannabis si
droguri sintetice si cantitatile confiscate din aceste droguri;
Desi exista o polarizare a infractionalitatii in legatura cu drogurile la nivelul
Municipiului Bucuresti, se constata tendinta de extindere a fenomenului in toate judeteIe;
In traficul stradal au fost implicate, in principal, persoane din randul consumatorilor de
droguri si al minorilor, tendinta ce se poate mentine;
Persoanele implicate in savarsirea acestui gen de infractiuni sunt in majoritate cele cu
varsta cuprinsa intre 21 si 29 de ani, de sex masculin (79,8%), absolventi de scoala
generala (cca. 50%), cu antecedente penale (cca. 65%), fara ocupatie (cca. 60%);
Aportul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera si, in special Autoritatii
Nationale a Vamilor la confiscarile de droguri este redus. Mai mult, in Portul Constanta
in continuare nu exista astfel de constatari, iar in aeroporturi acestea sunt
nesemnificative;
In cauzele solutionate de catre parchete, desi numarul acestora a crescut continuu,
ponderea solutiilor de trimitere in judecata a scazut constant in raport cu cele de
neurmarire;
Colectarea si centratizarea datelor de catre Agentia Nationala Antidrog s-a facut, la
inceput, cu dificultate, institutiile (in special parchetul si politia) invocand, pe de o parte,
lipsa unei legislatii care sa-i permita Agentiei Nationale Antidrog acest lucru, iar pe de
alta parte, atingerea autonomiei ti independentei functionale;
Agentia Nationala Antidrog nu a reusit, in principal din lipsa de fonduri, sa-si creeze
banca de date privind fenomenul drogurilor si nu a reusit sa se interconecteze cu
sistemele informatice ale institutiilor implicate in reducerea ofertei de droguri;
Desi s-au incheiat protocoale de colaborare intre institutiile implicate in reducerea
ofertei de droguri, in fapt, aceasta a fost realizata inconsecvent, Iimitandu-se doar la
acordarea sprijinului reciproc cu ocazia efectuarii unor constatari, in special in punctete
de frontiera;
Obiectivele prevazute in planul de aplicare al Strategiei Nationale Antidrog pentru
reducerea ofertei de droguri au fost indeplinite in marea lor majoritate, exceptie facand
doar cele concepute in mod eronat (ex.: obiectivul privind diminuarea ofertei de droguri
cu 30% in urmatorii 2 ani) sau ambiguu (ex.: obiectivul privind infiintarea unui registru
central de investigatii si cercetare in domeniul drogurilor si al infractiunilor conexe, in
care vor fi incluse toate operatiunile derulate sau care urmeaza sa fie initiate de
Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si
Autoritatea Nationala a Vamilor care nu s-a realizat deoarece nu s-a prevazut locatia
acestuia), precum si cele a caror realizare presupune eforturi financiare (obiective legate
de modernizarea tehnobogiei);
Pe fondul inexistentei unor indicatori clari de raportare a confiscarilor de droguri catre
institutiile internationale, si in prezent s-au inregistrat raportari suprapuse (dublate) din
partea institutiilor romane abilitate in reducerea ofertei de droguri.

. In legatura cu cooperarea internationala

Semnalele receptionate cu ocazia multiplelor contacte internationale ale
reprezentantilor institutiilor romane cu sarcini in implementarea Strategiei Nationale
Antidrog demonstreaza faptul ca tara noastra este perceputa, din ce in ce mai puternic, ca
un partener de incredere, caruia i se recunosc capacitatea si decizia de a actiona cu
fermitate pentru stavilirea flagelului drogurilor. atat la nivel national, cat si pe plan
extern, in stransa cooperare cu organismele internationale si cu tarile interesate;
Desi tara noastra a incheiat pana in prezent numeroase acorduri bilaterale (32 acorduri
de cooperare pe specificul combaterii traficului de droguri si 22 in domeniul mai larg al
combaterii criminatitatii organizate, inclusiv cea legata de droguri) sau este parte la
acorduri multilaterale consacrate prevenirii si combaterii infractiunilor transnationale
(OCEMN, SECI), multe dintre acestea nu au fost valorificate in mod corespunzator, in
sensul realizarii unor activitati comune, cu institutii similtare din tarile semnatare, care sa
vizeze prevenirea si combaterea, cu mai multa eficienta, a fenomenului drogurilor,
carente manifestate in mod special in ceea ce priveste reducerea cererii de droguri;
Demersurile pentru incheierea unor documente de cooperare cu tarile din regiune nu au
dat rezultatele scontate, ele fiind inca in faza incipienta, desi Agentia Nationala Antidrog
a informat ambasadele tuturor acestor tari despre infiintarea si obiectivele sale si a propus
organizarea unor intalniri de lucru pentru evaluarea posibititatilor concrete de colaborare.
Rezultate mai bune au fost obtinute pe relatia Bulgaria, Ungaria si Slovacia.

In legatura cu asigurarea resurselor financiare

In Strategia Nationala Antidrog 2003-2004 nu au fost prevazute si fondurile necesare
pentru implementarea masurilor de realizare a obiectivelor propuse, astfel ca institutiile
responsabile de realizarea obiectivelor specifice nu si-au putut planifica in bugetele
proprii cheltuieli in acest scop;
Realizarea unor actiuni prevazute in Strategie nu s-a facut prin programe specifice, ci
doar colateral, prin includerea formala in cadrul unor programe pluridisciplinare deja
existente;
Datonita inexistentei unei coordonari financiare a institutiilor implicate in reducerea
cererii si ofertei de droguri, nu a fost posibila realizarea unei evaluari corecte a efortului
financiar facut de statut roman si de organismele internationale in ceea ce priveste
prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri in Romania si nici a
eficientei programelor desfasurate.

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

Ce inseamna drogul pentru copiii strazii ?

O treime (33%) din copiii strazii sunt utilizatori permanenti ai pseudo-drogurilor.

Asta se intampla pentru ca ei se drogheaza cu solventi si nu cu droguri adevarate, in
principal datorita pretului lor ridicat. 16% sunt utilizatori episodici, cu perioade "libere"
mai lungi sau cu episoade de 2 3 saptamani de prizare inhalare si reintoarcerea la
activitati de grup fara consum de droguri. Procentul copiilor care au afirmat ca nu
consuma acest gen de droguri (solventi) este de 48%. Cei mai vechi prizatori, majoritatea
fiind trecuti de prima perioada a adolescentei practica acest obicei de mai mult de 5 ani,
traind in grupuri izolate, desocializati, saraci, dependenti de substanta si avand evidente
probleme neurologice. Pe de alta parte, "incepatorii" sunt din randul celor de 7-8 ani.
 Desi nu creeaza o dependenta fizica, "Aurolacul" dezvolta o dependenta psihica
cu atat mai mare cu cat nevoia de a evada din real a celor care il folosesc este mai mare.
O doza mortala este foarte greu de atins deoarece concentratia toluenului din solventi este
foarte scazuta. De altfel, nu s-au inregistrat cazuri de decese datorate consumului de
"Aurolac". Copiii au afirmat in mai multe randuri ca prefera sa cumpere solventi decat
alcool, pentru ca este mult mai ieftin.

A inhala "Aurolac" inseamna a obtine o pozitivare a tonusului psihic prin

inspirarea unor substante chimice realizate pe baza de solvent organic, precum
"Aluminiulac", "Aurolac"- bronzuri utilizate la vopsirea sobelor, tevilor,etc., adezivul
"Adela", diferite solutii eterice si alte substante usor de obtinut din magazine.
Punga de plastic care contine diferitele substante volatile este tinuta in jurul nasului si a
gurii.Perioada de intoxicare acuta este de aproximativ 30 de minute, in concordanta cu
doza ingerata. Pentru consumatorii ocazionali, o perioada de o ora fara inhalare este
suficienta pentru ca acesti copii sa-si revina la starea psihica anterioara.
Motivatia invocata de copii pentru consumul acestor droguri este ca ele permit
anihilarea senzatiilor de foame, sete si frig.

Efectele consumului de solventi organici se grupeaza in :

1. efecte respiratorii: iritatii nazale, modificari ale frecventei respiratorii, iar dupa un consum
indelungat produc chiar si congestionarea plamanului, cu hemoragii intraalveolare sau edem
pulmonar.

2. efecte cardiovasculare: tahicardie, dureri in zona sternului, modificari ale presiunii

sanguine, modificari ale electrocardiogramei si aritmii ocazionale.

3. efecte gastrointestinale: senzatie de voma si anorexie

4. efecte hepatice: modificari ale functiilor hepatice dificultati in procesul de metabolizare

a diferitelor substante, pigmentarea urinei.
5. efecte neurologice: hipomnezie (scaderea capacitatii d memorare), scadeea reactivitati,
vertij, cefalee (dureri de cap), hipoacuzie circumstantiala (scaderea acuitatii auditive), tremor,
dificultati de coordonare a miscarilor, spasme musculare.