Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Individualizarea Pedepsei
Referat Individualizarea Pedepsei
Sectiunea I
ASPECTE GENERALE
1. Notiune si cadru
Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, in raport
cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii cat si cu periculozitatea infractorului,
pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurilor acesteia, poarta denumirea de
individualizare a pedepsei.
Sectiunea a II-a
Notiune. Individualizarea judiciara a pedepsei, asa cum s-a aratat mai sus, este
individualizarea realizata de instanta de judecata si consta in stabilirea si aplicarea
pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita in functie de gradul de pericol
social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de imprejurarile concrete in care
s-a comis infractiunea.
Sub denumirea de imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala sunt
cuprinse atat starile cat si circumstantele de atenuare sau agravare ale pedepsei.
In stiinta dreptului penal, aceste stari, situatii sau imprejurari, sunt denumite cauze,
care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala si pentru o buna cunoastere, sunt
clasificate dupa diferite criterii.
Circumstantele sunt situatii, insusiri, calitati, alte date ale realitatii exterioare
continutului infractiunii ce se refera la fapta si ambianta ei, ori de la faptuitor si biografia
acestuia.
a) cauze generale;
b) cauze speciale.
a) circumstante legale;
b) circumstante judiciare.
a) circumstante reale;
b) circumstante personale.
Impartirea aceasta prezinta importanta pentru aplicarea corecta a unor dispozitii din
legea penala cu privire la circumstantele agravante. Astfel potrivit art. 51 al. 2 C.p., nu
constituie circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in
momentul savarsirii infractiunii, iar potrivit dispozitiilor art. 28 al. 2 C.p., circumstantele
reale se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau
le-au prevazut.
3. Circumstante atenuante
Notiune. Sub denumirea de circumstante atenuante sunt desemnate starile, situatiile,
imprejurarile, calitatile, intamplarile ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente
sau subsecvente savarsirii unei infractiuni, ce au legatura cu fapta infractionala ori cu
faptuitorul si care releva un pericol social mai scazut al faptei ori o periculozitate mai
redusa a infractorului.
c) provocarea.
Daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei nu si-a dat seama ca prin fapta sa
pricinuieste astfel de urmari atunci fapta este savarsita in stare de necesitate si nu are
caracter penal.
Prin dispozitiile art. 74 al. 2 C.p. s-a prevazut ca imprejurarile enumerate, ce pot
constitui circumstante atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ ceea
ce presupune sa instanta poate retine ca circumstante atenuante, si alte imprejurari care
atenueaza gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a infractorului.
In stiinta dreptului penal se apreciaza, intemeiat, ca pot fi socotite circumstante
atenuante judiciare: starea de betie accidentala incompleta a faptuitorului, despre care in
lege nu se mentioneaza nimic; starea de betie voluntara completa (art. 49 al. 2 C.p.) in
care s-a aflat infractorul in comiterea infractiunii.
a) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa
se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de trei ani;
b) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa
se coboara sub minimul special dar nu mai jos de un an;
c) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa
se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa
se coboara sub acest minim, pana la minimul general;
e) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa
se coboara sub acest minim, pana la minimul general, sau se aplica o amenda care nu
poate fi mai mica de 250 lei, iar cand minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda
care nu poate fi mai mica de 200 lei;
f) cand pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul ei
special, putand fi redusa pana la 150 lei in cazul cand minimul special este de 500 lei sau
mai mare, ori pana la minimul general, cand minimul special este sub 500 lei.
a) cand minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se
coboara sub acest minim dar nu mai mult de o patrime.
b) cand minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda
se coboara sub acest minim dar nu mai mult de o treime.
Si in cazul persoanei juridice (la fel ca in cazul persoanei fizice) are loc o schimbare
a limitelor speciale de pedeapsa pentru infractiunea comisa, in sensul ca maximul special
va fi inferior minimului special, prevazut de lege pentru infractiunea comisa, iar minimul
special devine minimul pana la care pedeapsa poate fi coborata.
4. Circumstantele agravante
Notiune. Circumstantele agravante constau in stari, situatii, imprejurari, calitati, alte
date ale realitatii, exterioare continutului infractiunii, anterioare, concomitente sau
subsecvente savarsirii infractiunii ce au legatura cu fapta infractionala ori cu infractorul si
care reflecta un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a
infractorului.
1) Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna (art. 75 al. 1 lit. a
C.p.). Participarea mai multor persoane la savarsirea faptei imprima acesteia un caracter
grav deoarece sporeste indrazneala faptuitorilor, prin cooperarea acestora se asigura
consumarea infractiunii, stergerea urmelor infractiunii, scade rezistenta victimei in
apararea valorilor sociale etc.
Circumstanta agravanta este realizata indiferent daca toate trei persoanele sunt
prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestora la savarsirea infractiunii
si indiferent daca toti raspund penal.
c. Savarsirea faptei prin metode ori mijloace care prezinta pericol public. Metodele
ori mijloacele care prezinta pericol public sunt cele prin care se pune in primejdie viata
mai multor persoane (de ex.: prin otravirea apei ori a alimentelor ce sunt servite mai
multor persoane ori distrugerea bunurilor se realizeaza prin incendiere, prin provocare de
explozii etc.).
Pentru existenta acestei agravante nu are relevanta daca minorul raspunde ori nu
raspunde penal datorita lipsei varstei ceruta de lege (sub 14 ani), ori datorita lipsei
discernamantului (intre 14 si 16 ani), ori datorita altor cauze care inlatura caracterul penal
al faptei, sau raspunderea penala.
5) Savarsirea infractiunii din motive josnice (art. 75 al. 1 lit. d C.p.). In doctrina
penala, motivele josnice sunt considerate acele porniri interioare contrare moralei ca:
razbunarea, setea de imbogatire pe cai ilicite s.a. Aceasta circumstanta este personala si
nu se rasfrange asupra participantilor.
Prin dispozitiile art. 80 al. 1 C.p. s-a prevazut ordinea in care li se da eficienta
cauzelor de agravare si de atenuare cand acestea sunt concurente in aceeasi cauza.
Astfel, mai intai se va da eficienta circumstantelor de agravare, apoi circumstantelor de
atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva, daca este incidenta in cauza
respectiva.
Ordinea de aplicare a circumstantelor stabilita prin dispozitiile art. 80 al. 1 C.p. pune
in evidenta faptul ca individualizarea pedepsei se realizeaza mai intai in functie de gradul
de pericol social concret al faptei si de periculozitate a faptuitorului in functie de
circumstantele legate de fapta si de faptuitor si numai dupa aceea se da eficienta starii de
recidiva, imprejurarea independenta de fapta care se judeca, dar care desigur influenteaza,
prin intermediul infractorului, gradul de pericol social al faptei.
Coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, a decis corect instanta
noastra suprema, nici cand in concurs se afla circumstante atenuante cu starea de
recidiva. Tot astfel, s-a apreciat corect in doctrina penala, coborarea pedepsei sub
minimul special nu este obligatorie in caz de concurs intre circumstantele atenuante si
starile de agravare (concursul de infractiuni, pluralitate intermediara, infractiunea
continuata), pentru aceleasi ratiuni care au determinat prevederile din art. 80 al. 2 C.p.).
Limitele agravarii pedepsei in cazul persoanei fizice. Daca intr-o cauza sunt
aplicabile concomitent dispozitiile privitoare la circumstantele agravante, starea de
recidiva si concursul de infractiuni, pedeapsa nu poate depasi 25 de ani, daca maximul
special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic si 30 de ani, daca maximul
special pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 ani (art. 80 al. 3 C.p.).
Cand intr-o cauza sunt aplicabile succesiv cauze de agravare si cauze de atenuare,
instanta nu trebuie sa fixeze cate o pedeapsa concreta ca efect al fiecarei stari, luata in
considerare succesiv, ci sa stabileasca o pedeapsa care sa reflecte luarea in considerare
atat a starilor si circumstantelor agravante cat si a celor atenuante, pe care le-a constatat si
retinut in cauza respectiva.
Sectiunea a III- a
PEDEPSELOR
1. Aspecte generale
Pedeapsa aplicata de instanta de judecata urmeaza sa fie executata, potrivit naturii sale:
inchisoarea intr-un loc de detinere, iar amenda prin plata sumei de bani in contul statului
la o unitate CEC ori o unitate bancara.
Instanta de judecata se poate opri, deci in acest moment al aplicarii pedepsei, daca
apreciaza ca scopurile si functiile pedepsei vor fi realizate prin regimul de executare
potrivit naturii pedepsei principale aplicate.
Prin lege insa, s-a prevazut posibilitatea pentru instanta de judecata de a se ocupa si
de modul in care urmeaza sa fie executata pedeapsa, deci sa individualizeze executarea
pedepsei. In adevar, instanta de judecata, poate dispune, motivat, ca pedeapsa sa se
execute in alt mod decat cel care este propriu naturii acesteia, prin executarea inchisorii la
locul de munca ori intr- o inchisoare militara sau se poate chiar dispune suspendarea
conditionata a executarii pedepsei ori suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere.
Solutia se intemeiaza pe dispozitiile art. 120 al. 2 C.p., care prevad ca gratierea are
efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat, avandu-se in
vedere, totodata, ca efectele suspendarii conditionate sunt mai intinse decat cele ale
gratierii, din care cauza condamnatul are interes sa beneficieze de suspendarea executarii.
Dupa cum lesne se poate observa cel mai lung termen de incercare ar fi de 5 ani
cand pedeapsa suspendata conditionat este inchisoarea de 3 ani, iar termenul de incercare
cel mai scurt este de un an cand suspendarea conditionata a executarii pedepsei priveste
pedeapsa amenzii (art. 82 al. 3 C.p.) pentru condamnatul major.
Pentru condamnatul minor, cel mai scurt termen de incercare este de 6 luni cand
executarea pedepsei suspendata conditionat este amenda (art. 110 al. 1 C.p.).
a) Conditii cu privire la pedeapsa aplicata. Conform art. 861 al. 1 lit. a C.p.
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se poate dispune daca pedeapsa
aplicata de instanta este inchisoarea de cel mult 4 ani.
Termenul de incercare, teoretic, cel mai lung ar fi de 9 ani in cazul in care instanta
ar adauga la pedeapsa de 4 ani aplicata de instanta, intervalul de 5 ani; iar termenul de
incercare cel mai scurt, tot teoretic, ar fi de 2 ani si 15 zile, situatie la care s-ar ajunge
cand pedeapsa aplicata ar fi de 15 zile la care se adauga 2 ani ce reprezinta minimul din
intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanta.
Termenul de incercare se socoteste de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat
suspendarea conditionata a executarii pedepsei a ramas definitiva (art. 86 2 al. 2 raportat la
art. 82 al. 3 C.p.).
Din obligatiile ce pot fi impuse condamnatului, aratate mai sus, instanta alege una
sau mai multe pe care le considera necesare pentru a asigura corijarea condamnatului.
Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc insa daca infractiunea savarsita ulterior a
fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare (art. 864 al. 1 raportat la art. 83 al.
2 C.p.).
Solutia de mai sus se desprinde din economia dispozitiilor ce privesc cele doua
masuri de individualizare judiciara a pedepsei suspendarea conditionata a executarii
pedepsei cand pedeapsa aplicata a fost la amenda si suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere, care nu poate fi dispusa pentru o pedeapsa cu amenda.
Daca pedeapsa rezultata, in urma contopirii, nu depaseste 3 ani, instanta poate aplica
pentru aceasta suspendarea executarii sub supraveghere iar termenul de incercare, in acest
caz, se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat
anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
In adevar, potrivit dispozitiilor art. 869 al. 4 C.p., instanta de judecata constatand
pierderea totala a capacitatii de munca a condamnatului ce executa pedeapsa inchisorii la
locul de munca, dispune revocarea masurii si tinand seama de imprejurarile care au
determinat incapacitatea de munca si de criteriile generale de individualizare a pedepsei,
ia masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau dupa caz, a suspendarii
executarii pedepsei sub supraveghere.
a) pedeapsa aplicata ;
b) persoana condamnatului;
d) aprecierea instantei ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara
privare de libertate.
Locul de munca. Executarea pedepsei poate avea loc, fie in unitatea in care
condamnatul era angajat la data pronuntarii hotararii, fie in alta unitate, in toate
cazurile insa, cu acordul scris al unitatii, asa cum s-a precizat mai sus.
a) Din totalul veniturilor cuvenite potrivit legii pentru munca prestata, cu exceptia
sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata in locuri de munca cu conditii
vatamatoare sau periculoase, se retine o cota de 15%40% stabilita in raport de
cuantumul veniturilor si indatoririlor condamnatului pentru intretinerea altor persoane,
care se varsa la bugetul statului.
In lege s-a prevazut ca aceste cote se reduc la jumatate in cazul in care condamnatul
este minor.
Pentru cazul prevazut mai sus la pct. c) instanta poate dispune si pentru infractiunea
savarsita din culpa ca executarea pedepsei sa fie la locul de munca. In acest caz,
revocarea numai are loc si pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de
infractiuni (art. 869 al. 2 C.p.).
Potrivit dispozitiilor art. 8610 C.p., anularea executarii pedepsei la locul de munca se
poate dispune daca cel condamnat mai savarsise o infractiune pana la ramanerea
definitiva a hotararii si aceasta se descopera mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata
ori considerata ca executata.
Daca in urma verificarii conditiilor cerute de lege pentru incetarea masurii, instanta
constata indeplinirea lor si admite cererea de incetare, de la ramanerea definitiva a
hotararii de incetare, condamnatul se afla intr-o situatie asemanatoare liberatului
conditionat, fiind scutit de executarea in continuare a pedepsei. Pedeapsa, potrivit
dispozitiilor art. 8611 al. 2 C.p. se considera executata daca in intervalul de timp de la
incetarea executarii pedepsei la locul de munca si pana la implinirea duratei pedepsei, cel
condamnat nu a savarsit din nou o infractiune.
Daca in timpul incetarii executarii pedepsei prin munca, condamnatul savarseste din
nou o infractiune instanta de judecata poate revoca incetarea masurii, ori poate sa o
mentina. Noua infractiune savarsita poate da nastere unei stari de recidiva
postcondamnatorie daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 37 si 38
C.p.
Daca instanta dispune revocarea incetarii, atunci pedeapsa stabilita pentru noua
infractiune se va contopi cu restul de pedeapsa neexecutata, putandu-se aplica un spor de
pana la 5 ani, iar pedeapsa rezultanta se va executa intr-un loc de detinere, conform art.
61 C.p. care se aplica in mod corespunzator (art. 8611 al. 2 C.p.).
Cand instanta nu revoca incetarea masurii, infractiunea savarsita din nou, desi ar
putea da nastere unei recidive postcondamnatorii daca sunt indeplinite si celelalte
conditii, nu va atrage regimul de sanctionare al acesteia, ci regimul obisnuit, propriu
prevazut la art. 867 C.p.
Pedeapsa astfel stabilita va putea fi executata potrivit naturii sale, iar daca este
inchisoarea chiar prin executarea pedepsei la locul de munca4[4].
4[4] In acest sens vezi: dispozitiile art. 865 C.p. cu privire la aceeasi problema in
materia liberarii conditionate; C. Mitrache, Unele consideratii teoretice si practice privind
liberarea conditionata, in Analele Universitatii din Bucuresti, Dreptul, 1982, p. 8687; In
sens contrar, D. Pavel, Comentariu in Codul penal al Romaniei, comentat si adnotat, vol.
II, p. speciala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 619, care considera ca
5. Calculul pedepselor
Calculul pedepsei in caz de comutare sau inlocuire. Prin dispozitiile art. 552 C.p.
s-a prevazut ca, in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa
inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa
inchisorii.
Computarea retinerii si arestarii preventive. Prin dispozitiile art. 88 C.p. s-au dat
rezolvari situatiilor in care condamnatul a fost arestat preventiv pentru infractiunea ce a
atras condamnarea ori pentru alta infractiune concurenta. Astfel timpul retinerii si al
arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate pentru infractiunea
comisa. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi
timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost scos de
sub urmarire, s-a incetat urmarirea penala sau a fost achitat ori a incetat procesul penal
pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventiva (art. 88 al. 1 C.p.).
6. Liberarea conditionata
Liberarea conditionata isi gaseste reglementarea in Codul penal (art. 55 1, 59, 591, 60
si 61), in Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de
organele judiciare in cursul procesului penal si in Codul de procedura penala.
Instanta de judecata acorda liberarea conditionata daca sunt indeplinite mai multe
conditii:
Partea din pedeapsa ce trebuie executata difera dupa durata pedepsei aplicate si care
se executa, dupa forma de vinovatie cu care a fost savarsita infractiunea, dupa varsta
condamnatului si dupa folosirea acestuia la munca.
In cazul in care pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul intre infractiuni
savarsite din culpa si infractiuni intentionate, fractiunea ce trebuie executata se calculeaza
potrivit dispozitiilor art. 59 C.p. adica in raport cu pedepsele ce se executa pentru
infractiunile intentionate.
c) Dupa varsta condamnatului, care daca a depasit 60 ani barbatul si 55 ani femeia,
precum si condamnatul minor cand ajunge la varsta de 18 ani, partea din pedeapsa ce se
cere a fi executata este de o treime in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau a unei
jumatati, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani (art. 60 al. 2 C.p.) daca pedeapsa a fost
aplicata pentru infractiuni intentionate, iar cand condamnarea a fost pronuntata pentru
savarsirea unei infractiuni din culpa, fractiunile de pedeapsa ce trebuie executate sunt de
o patrime in cazul pedepsei inchisorii care nu depaseste 10 ani si o treime in cazul
pedepsei inchisorii mai mari de 10 ani (art. 60 al. 3 C.p.).
Dovezile temeinice de indreptare se desprind din alte imprejurari decat cele legate
de desfasurarea muncii si privesc indreptarea sub aspect moral a condamnatului.
In practica judiciara s-a decis in mod constant ca instanta de judecata care dispune
revocarea liberarii conditionate trebuie sa determine restul de pedeapsa care mai era de
executat si care se va contopi cu pedeapsa pronuntata pentru noua infractiune.
Savarsirea unei noi infractiuni in timpul liberarii conditionate da nastere unei stari
de recidiva postcondamnatorii, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de
lege, dar aplicarea pedepsei nu se va face dupa dispozitiile art. 39 C.p., ci dupa
dispozitiile speciale prevazute in art. 61 C.p.
In adevar, prin dispozitiile art. 551 C.p. a fost prevazuta posibilitatea liberarii
conditionate a celui condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata dupa executarea efectiva
a 20 de ani detentiune, daca este staruitor in munca si disciplinat si da dovezi temeinice
de indreptare tinandu-se seama si de antecedentele sale penale.
Prin dispozitiile art. 551 al. 2 C.p. s-a prevazut posibilitatea liberarii conditionate a
condamnatilor la pedeapsa detentiunii pe viata dupa executarea efectiva a 15 ani de
detentiune pentru condamnatii barbati care au trecut de varsta de 60 ani, iar pentru
condamnatele femei care au trecut de varsta de 55 ani, cu indeplinirea si a celorlalte
conditii prevazute in al. 1 al art. 551 C.p.
Cand revocarea este obligatorie, precum si in celelalte cazuri, in care revocarea, desi
este facultativa, a fost dispusa de instanta, condamnatul va executa pedeapsa detentiunii
pe viata.
a) O prima conditie ce se degaja din dispozitiile art. 62 al. 1 C.p. priveste calitatea
de militar in termen a condamnatului, la data savarsirii faptei, la data judecarii ori sa o
dobandeasca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Instanta de judecata este tinuta, asa cum s-a aratat mai sus, sa dispuna executarea
pedepsei intr-o inchisoare militara numai atunci cand in lege se prevede aceasta
modalitate de executare, in celelalte cazuri, instanta are dreptul de a decide daca persoana
condamnatului si imprejurarile in care s-a savarsit fapta justifica dispunerea acestei
modalitati de executare a pedepsei.
Efecte. Efectele executarii pedepsei intr-o inchisoare militara sunt diferite in functie
de situatiile ce se pot ivi.
In regimul de executare a pedepsei intr-o inchisoare militara sunt prevazute
stimulente pentru grabnica reeducare a condamnatilor militari in termen. Astfel, daca
militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de
indreptare, restul pedepsei se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat in mod deosebit,
reducerea poate fi si mai mare putand cuprinde chiar tot restul pedepsei (art. 62 al. 2
C.p.).
Savarsirea din nou a unei infractiuni. Daca in timpul executarii pedepsei intr-o
inchisoare militara militarul condamnat savarseste din nou o infractiune, instanta care il
judeca pentru aceasta infractiune va revoca executarea pedepsei intr-o inchisoare militara
si va contopi pedeapsa aplicata pentru noua infractiune cu restul de pedeapsa neexecutata,
facand dupa caz aplicarea dispozitiilor art. 39 al. 1 si 2 C.p., daca sunt indeplinite
conditiile recidivei post condamnatorii, ori a art. 40 C.p. pentru pluralitatea intermediara.
Pedeapsa rezultanta urmeaza a fi executata intr-un loc de detinere (art. 62 al. 4 C.p.).