Ce este Junimismul?

Junimismul reprezint cea mai ampl micare cultural i ideologic n a doua jumtate a
secolului al XIX-lea. Acesta a fost influienat de evoluionismul englez i de coala istoric
german.

Sarcina istoricului care i propune s studieze dezvoltarea acestui important curent este
uurat de faptul c nc de la nceput el se sprijin pe consensul mai multor voine i ca tot
timpul o puternic personalitate l domin. n afar de aceasta, Junimea nu este numai un
curent cultural si literar, dar i o asociaie.

Ea ns nu a luat natere printr-un act formal i nu s-a meninut dup legile exterioare, dar
acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Junimea n-a fost att o societate, ct o
comunitate de interese culturale dar i socio-politice.

Apariia ei se datoreaz afinitii viu resimite dintre personalitatile ntemeietorilor. Ea se

menine apoi o perioad ndelungat prin funciunea atraciilor i respingerilor care alctuiesc
caracteristica modului de a tri i a se dezvolta. Vechea deviz francez potrivit creia Intr
cine vrea, rmne cine poate este i aceea pe care asociaia ieeana o adopt pentru sine.

Aparitie
Junimea a fost o societate cultural ntemeiat la Iai n anul 1863

din iniiativa a 5 tineri ntori de la studii din strintate: Petre Carp, Iacob Negruzzi, Vasile
Pogor, Theodor Rosetti i Titu Maiorescu, mentorul spiritual al Junimii.

Aceasta desfoar o ampl activitate precum:

se nfiineaz o editur
se nfiineaz o topografie
este creat o revist de mare prestigiu: Convorbiri Literare

Revista a funcionat totodat ca un faimos cenaclu literar n care s-au dezbtut diverse
probleme teoretice ale artei, dar i probleme referitoare la modernizarea societii romneti.

Scopul iniial al Junimii a fost acela de a organiza preleciuni populare pe teme diferite de
interes larg prin care se urmrea: educarea gustului publicului, unificarea limbii romne
literare i interesul pentru literatur.

Printr-o formul masonic, junimitii, cnd vorbeau despre acest subiect, spuneau: "Originea
Junimii se pierde n negura timpului".
Preleciunile populare devin o lung tradiie a Junimii din Iai. Timp de aptesprezece ani
ele se urmeaz nencetat, mai nti asupra unor subiecte fr legatur ntre ele; apoi, din 1866,
grupate n cicluri unitare , din 1874, prin intervenia noilor membri, Lambrior i Gheorghe
Panu, asupra unor teme cum ar fi istoria i cultura naional. Astfel, de unde mai nainte se
vorbise despre elementele de via ale popoarelor i despre crile omenirii, cicluri din 1874 i
1875 limiteaz preocuprile la elmentele naionale ale culturii noastre i la influenele
consecutive exercitate asupra poporului romn. Existena tipografiei permite Junimii
publicarea, ncepnd din 1867, a unei reviste: Convorbiri literare, puse de la nceput sub
conducerea lui Iacob Negruzzi. Aceast publicaie se va bucura de cel mai nalt prestigiu n
istoria literaturii romne. Ea a impus, nc de la apariie, o direcie nou, modern, ntregii
noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic i sentimentul valorii estetice. nc de la
nceputurile ei, micat de contiina primelor nevoi ale culturii romneti n acel moment,
Junimea abordeaz problema ortografiei romneti, foarte acut n epoca trecerii de la
ntrebuinarea alfabetului chirilic la cel latin. n edinte nsufleite, inute de obicei n casa lui
Vasile Pogor sau acas la Titu Maiorescu i dominate de personalitatea plin de prestigiu a
acestuia din urm, se discut probleme de ortografie i limb, se recitesc poeii romni n
vederea unei antologii i se compun sumarele revistei, uneori n hazul general pentru
produciile care trebuiau respinse.

Programul Junimii i cercetri istorice recente ne ndreptesc s afirmm c gruparea avea o

important dimensiune masonic.
Mentorul Junimii, Titu Maiorescu, se detaeaz prin publicarea mai multor studii i cercetri,
pe baza crora se structureaz principiile filozofice i estetice ale culturii romne. Dintre
acestea amintim:

Despre scrierea limbii romne (1866)

cercetare critic asupra prozei romne de la 1867 (1867)

Direcia nou n poezia i proza romn (1872)

Neologismele (1881)

Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885)

n prima lucrare, Maiorescu pledeaz pentru scrierea fonetic, susinnd ideea, novatoare
pentru vremea aceea, c scrierea trebuie s reflecte schimbrile survenite n evoluia sunetelor
limbii. Respinge alfabetul chirilic, susinnd folosirea literelor latine. Argumenteaz i
probeaz necesitatea mbogirii limbii, pe ci externe, prin introducerea neologismelor,
combtnd, n acelai timp, calcul lingvistic i tendinele de stricare a limbii

Ideile, privind procesul de desvrire a limbii romne literare, emise de Titu Maiorescu, sunt
larg receptate, nct, n anii 1880 - 1881, Academia Romn i nsuete aceste principii,
contribuind astfel, n mod efectiv, la unificarea limbii romne moderne.

n celelalte lucrri, Maiorescu fundamenteaz teoretic conceptele estetice i direciile criticii

literare. Pornind de la estetica lui Hegel, n lucrarea O cercetare critic asupra poeziei romne
(1867), el conchide c frumosul este ideea manifestat n materie sensibil, de unde artele
se difereniaz ntre ele, pornind de la materialul prin care se concretizeaz ideea. Muzica, de
pild, se bazeaz pe tonuri, n timp ce sculptura se reflect prin piatr, lemn sau alte materiale.

Realiznd, ntr-un anume fel, deosebirea dintre forma i fondul operei literare, Maiorescu
stabilete, pentru prima oar, conceptele: condiia material i condiia ideal a poeziei,
demonstrnd c, nu cuvintele, n cazul literaturii, reprezint materialul ei, ci imaginile ce se
nasc n mintea noastr cu ajutorul lor.

Trasaturile Junimismului
Cei ce fac parte din Junimea, sancionez evoluia grbit, arderea etapelor, n activitatea
paoptitilor, considernd mai potrivit o evoluie pas cu pas, prin asimilri controlate de
spiritul critic.

Trasturile junimismului sunt urmtoarele:

1. Spiritul Critic cea mai important trstur a junimismului. Se respect adevrul
istoric n studierea trecutului i se cultiv simplitatea. Se simte nevoie de claritate, rigoare i
raiune repere permanente ale acestui curent.

2. Spiritul filosofic tot ceea ce construiesc se bazeaz pe o urmare fireasc a

raionamentului.

3. Gustul pentru clasic i academic pentru valorile canonice i nu pentru inovaie.

Junimitii nu erau dispui s acepte noul, fie el simbolismul sau naturalismul n literatura sau
impresionismul n pictur.

4. Spiritul oratoric opoziie fa de retoric paoptist romantic; se impune un model n

care totul s dovedeasc stpnire de sine, rigoare i msur.

5. Ironia venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de pedanterie al aciunii lor
culturale.

Etapele Junimii
1. Prima etap, numit i "etapa ieean", se ntinde de la ntemeiere, n anul 1863, pn n 1874,
anul n care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instruciunii publice, se mut la Bucureti. n aceast
etap predomin caracterul polemic. Este epoca n care se elaboreaz principiile sociale i estetice
ale Junimii, aceea a luptelor pentru limb, purtate cu latinitii i ardelenii, apoi a polemicilor cu
barnuitii, cu Bogdan Petriceicu Hadeu i cu revistele din Bucureti, duse nu numai de Maiorescu,
dar i n aciuni colaterale de Gheorghe Panu, Teodor Vrgolici, Alexandru Lambrior, Vasile Burla,
Alexandru Cihac. Este vremea n care Junimea provoac cele mai multe adversiti, dar i aceea n
care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai
Eminescu, aureola prestigiului ncepe s se formeze n jurul ei.

2 . ntre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care edinele din Iai se
dubleaz cu cele din Bucureti, n diversele locuine ale lui Maiorescu i n cele din urm n
armonioasa cas din strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a citit Fntna Blanduziei si
Despot-vod; Caragiale a citit O noapte furtunoas, aprute n aceeai perioad n Convorbiri
literare mpreun cu operele lui Vasile Conta i Ion Creang. Este perioada de desvrire a
direciei noi. n paginile revistei apar operele marilor clasici: Eminescu, Creang, Caragiale,
Slavici, precum i ale altor personaliti din primul rang n art, tiin i cultur. Este
perioada de glorie absolut a revistei.

3. Perioada 1885-1944 este o perioad mai lung i lipsit de omogenitate. Transferat la

Bucureti, revista i schimb n mare msur profilul, predominnd cercetrile istorice i
filozofice
n anul 1885 Iacob Negruzzi se mut la Bucureti, lund cu sine revista a crei conducere o
pstrez singur pn n 1893, pentru ca n 1895 s fie format un comitet care s i asume
ntreaga conducere a revistei.

ntre anii 1885 i 1900 principiile estetice ale junimismului au parte de o important
dezvoltare. n aceeai perioad are loc lupta Junimii cu socialitii, aciunea lui Titu
Maiorescu fiind sprijinit de aceea a lui Petre Missir i de a tinerilor discipoli P. P. Negulescu,
Mihail Dragomirescu, Simion Mehedini, Gr. Tausan etc. Dei n acest interval Ion Luca
Caragiale si continua colaborarea la Convorbiri literare, care se deschid i gloriei tinere a lui
George Cobuc perioada dintre 1885 i 1900 d gruprii i revistei un caracter universitar
predominant. Drumul prin Convorbiri literare devine drumul spre Universitate.

Este epoca n care se stabilete pentru trei sau patru decenii de aici nainte configuraia
Universitii, mai cu seam a celei bucuretene i n care, din cenaclul Junimii, se desprind
figurile cele mai proeminente ale tiinei si oratoriei universitare.

4. n 1900 vechiul comitet se completeaz cu nume noi, provenind din domeniul tiinelor
naturale. Nume noi se amestec cu altele noi, mai puine nume din sferele literare, mai multe
din cele savante i universitare. Animatorul comitetului este Ioan Bogdan care, n 1903,
devine directorul revistei pn n 1907, cnd revista trece sub conducerea lui Simion
Mehedini.

Dac pn n 1900 revista i pstrase n primul rnd tradiionalul ei caracter literar i

filozofic, o dat cu intrarea lui Ioan Bogdan n comitetul de redacie i apoi cu trecerea lui la
direcia revistei, Convorbirile devin o arhiv de cercetri istorice, n paginile creia se disting,
alturi de propriile studii ale lui Ioan Bogdan, acele ale lui Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga i
alii. i dac vechile lupte ale Convorbirilor literare fuseser purtate pe teme de cultur
general, acum este vremea polemicilor erudite, ale lui Ioan Bogdan mpotriva lui Sion, ale lui
Nicolae Iorga mpotriva lui A. D. Xenopol i Tocilescu a mai avut acelasi grad de popularitate
ca si in anul 1980

5. A cincea epoc a Convorbirilor cea care a nceput n anul 1907, coincide cu lunga direcie
a lui Simion Mehedini, n timpul creia arhiva de cercetri istorice se completeaz cu una de
filozofie, unde apar contribuiile gnditorilor, la nceputurile lor atunci: Ioan Petrovici, C. i
M. Antoniade, Mircea Djuvara, Mircea Florian.

Figura literar cea mai important a epocii este Panait Cerna, a crui colaborare ncepuse ns
sub direcia anterioar. n latura ndrumrii critice, nimic nu poate fi pus alturi de marea
epoc ieean i nici de dezvoltarea ei ulterioar prin contribuia lui P.P Negulescu i a lui
Mihail Dragomirescu. Apariia lui Eugen Lovinescu este de scurt durat, rostul criticului
urmnd s se precizeze mai trziu. Convorbirile literare au avut totui controverse i n
aceast perioad cu revistele Viaa nou i cu Viaa romneasc.
Lipsite ns de sprijinul unor noi i puternice talente literare, Convorbirile literare ncep s
piard din vechiul prestigiu pn cnd, n 1921, Simion Mehedini pred conducerea lui Al.
Tzigara-Samurcas care, mpreun cu arhitectul Al. M. Zagoritz, se remarcase nc din
perioada vechii conduceri prin studii de arta romaneasc veche i popular. Nici noua direcie
nu izbutete ns s impun revista n rolul ei de altdat. O viziune asupra ntregii Junimi
nu va mai fi posibil dect dup ce va fi cuprins ntreaga arborescen a micrii, dezvoltat
prin silinele celei de-a doua generaii de scriitori i gnditori junimiti.

Obiectivele Junimii:
raspandirea spiritului critic;
incurajarea literaturii nationale;
neatarnarea intelectuala a poporului roman;
originalitatea culturii si a literaturii romane;
crearea si impunerea valorilor nationale;
educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor), eforturile lor indreptandu-se
spre receptarea si intelegerea culturii de catre popor;
unificarea limbii romane literare.

In domeniul studiilor lingvistice, Maiorescu a preluat argumentele luiAlecu Russo, criticand

tendintele latiniste ale carturarilor transilvaneni care propuneau curatarea limbii romane de
orice element nelatin. Polemica dintre Maiorescu, pe de o parte, si Timotei Ciparin si George
Baritiu, pe dealta parte, a stimulat studiile asupra limbii romane.Dupa unire, dar mai ales dupa
dobandirea independentei nationale,accentul trebuie sa cada pe calitatea artistica a literaturii,
pe idealul perfectionarii ei interioare. Limba oficiala, falsa eruditie si lipsa de gust sunt
permanent semnalate si ironizate de membrii Junimii. O parte din scriitorii vremii vor deveni
junimisti, vor colabora la revista Convorbiri literare, vor scrie principalele lor opere, fiind
perfect integrati acestei epoci (VasileAlecsandri, Al. Odobescu). Reprezentantii noii generatii
literare, in frunte cu Titu Maiorescu, incep insa sa domine scena.Sprijinind si aparand valorile
autentice, Maiorescu are si darul de adescoperi si a atrage in cercul sau vocile noi. Revista
Convorbiri literaredevine cel mai important periodic literar romanesc. Aici isi publica
majoritatea poeziilor Mihai Eminescu, Ion Creanga publica primele trei parti din Amintiri
din copilarie si povesti, I.L.Caragiale isi citeste si publica majoritatea comediilor, Ioan
Slavici publica nuvele si povesti.Alti colaboratori ai revistei sunt George Cosbuc, Panait
Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al. Bratescu-Voinesti. Acesti colaboratori ai
revistei vor deveni figuri marcante ale epocii cunoscute ca epoca marilor clasici.Meritul
Junimii a fost acela ca a supus la o analiza temeinica si lucida societatea si cultura
romaneasca, semnalandu-si slabiciunile.Dezbaterea de idei din interiorul Junimii ca si aceea
dintre junimisti si ceilalti intelectuali ai vremii au contribuit la implicarea directa a oamenilor
de cultura in problemele societatii.Manifestarile Junimii, organizate cu scopul concretizarii
obiectivelor:
1. educarea publicului prin prelectiuni populare, reusind sa impuna o mentalitate junimista
in epoca, fara dogme si sa dezvolte spiritul oratoric pecare il considerau o arta.Prelectiunile
populare, debuteaza in februarie 1864 si sunt organizate timp de aproape doua decenii sub
forma unor conferinte duminicale. Aceste prelectiuni contribuie la raspandirea principalelor
idei junimiste:

respingerea rupturii violente intre trecut si present;

respingerea conceptului burghez de libertate si a conceptiei burgheze despre propietate
apararea propietatii mostenite si legarea ei de onoarea personala a propietarului
pastrarea izvorului de bogatie naturala;
aderarea la ceea ce este imediat, la concret;
actiunea statului in directia rezolvarii marilor probleme ale vremii
transformarea statului intr-un purtator al culturii;
respectarea specificului national.

Dintre cei care au tinut prelectiuni s-a remarcat Titu Maiorescu, prin claritatea expunerii,
printr-o limba romana limpede si frumoasa, prin constiinte variate. Inca de la prelectiunea
introductiva intitulata Ce scop au cursurilr populare?, el a trezit admiratia tuturor, prestigiul
lui a crescut odata cu prelectiunile Despre religia in popor, Despre sunete si culori, si a
culminat cu ultima prelectiune Despre minte si inima.In cadrul acestor conferinte a fost
formulata in 1868 teoria formelor fara fond care exprima viziunea lui Titu Maiorescu
asupra culturii, are un fundament filozofic, fiind construita pe trei principii: autonomia
valorilor,unitatea intre cultura si societate, unitatea intre fond si forma, atat in cultura,cat si in
dezvoltarea sociala.Autonomia valorilor porneste de la un principiu din filozofia lui Immanuel
Kant, care delimiteaza domeniul esteticului de celelate valori(etice, stiintifice si utilitare,
politice). Titu Maiorescu analizeaza erorile lucrarilor istorice si filozofice considerate
fundamentale ca demonstratie de latinitate a limbii romane: Istoria pentru inceputurile
romanilor in Dachia de Petru Maior (1812), Lexiconul de la Buda (1825), Tentamen
criticum inlinguam romanicam (1840), scrisa in latina pentru straini, lucrari care incalca
uneori adevarul stiintific, recurgand la exagerari provocate de intentii demonstrative si de
motivatii politice.Maiorescu exprima necesitatea aprecierii fiecarui domeniu prin criterii
specifice, evitand astfel contaminarea ce are ca efect confuzia valorilor.Unitatea intre cultura
si societate este prezentata ca raport necesar intre dimensiunea universala a formelor culturale
(arta, stiinta etc.) si determinarea concreta a unei societati (istorice, mod de viata etc.)
careconstituie fundamentul din launtru.Unitatea intre fond si forma in cultura si in
dezvoltarea sociala este principiul provenit din teoria evolutiei organice. Prin fond,
Maiorescu intelege sistemul activitatilor materiale si sociale, dar si mentalitatile dominante si
formele caracteristice ale psihologiei colective, traditiile si spiritual acestora, asa cum se
reflecta in conduita practica. Prin forma, sunt desemnate structurile institutionale, juridice
si politice ale societatii,sistemul de educatie, institutiile culturale (presa, teatrul,
conservatorul,filarmonica, Academia etc.), prin care se realizeaza circulatia valorilor in cadrul
societatii.Teza maioresciana sustine evolutia organica a unei societati, adica dezvoltarea de la
fond spre forme, cu pastrarea unei concordante permanente intre ele.La inceput, prelectiunile
aveau teme diferite, dar apoi s-au stabili tteme comune pentru fiecare an. In 1872, in cadrul
temei comune Omul si natura,s-au tinut prelectiuni precum: Scrierea, Arta, Morala si
stiinta,Locuinta, Plugul, Corabia, Arma si unealta.

2. unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea
alfabetului chirilic cu cel latin, propunere exprimata inca din 1860.In acest sens, Titu
Maiorescu publica articolul Despre scrierea limbii romane (1866), in care sustine toate
ideile junimiste privitoare la limba:ortografia sa fie fonetica, inlocuirea alfabetului chirilic cu
cel latin, respinge etimologismul sustinut de pasoptisti, propune normarea limbii
(introducereade reguli gramaticale). Ca urmare a efortului lor, Academia Romana aproba si
oficializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara.

3. interesul pentru literatura se manifesta inca de la infiintarea societatii si a revistei. Inca din
1865, junimistii emit ideea publicarii primei antologii de poezie romaneasca pentru scolari, iar
in primul numar al revistei Convorbiri literare, Titu Maiorescu publica studiul O cercetare
critica asupra poeziei de la 1867, care il va consacra definitiv ca indrumator si critic literar.
Indomeniul literaturii, privind poezia, se vorbeste deja de eminescianism, este apreciat Vasile
Alecsandri si se pune accent pe poezia populara; in proza,se remarca in mod deosebit Ioan
Slavici si Ion Creanga; in dramaturgie, cel mai valoros este Ion Luca Caragiale. Tudor Vianu
a definit in Istoria literaturii romane moderne fenomenulcultural junimist, pe care l-a
caracterizat prin identificarea trasaturilor dominante: spiritul filozofic, spiritul oratoric,
gustul clasic si academic,ironia si vestita zeflemea junimista, spiritul critic. In
concluzie, esenta culturala junimista insumeaza spiritul filozofic si oratoric, spiritul clasic si
academic, ironia si spiritul critic.Unitatea Junimii provine din aceea a spiritului care a
infiintat-o:

a) Spiritul filozofic - este cea dintai caracteristica a structurii junimiste.Membrii sai sunt, in
cea mai mare parte, oameni de idei generale si mai putin specialisti in domenii precise ale
stiintei. Nu gustul individual sau impresia de moment ii calauzesc, ci dorinta de a construi pe
o solida baza teoretica in care aplicatiile devin doar o urmare fireasca a rationamentului. Asa
procedeaza Titu Maiorescu, asa vor proceda si A.D.Xenopol, P.P.Carp sau,mai tarziu, Mihail
Dragomirescu.

b) Spiritul oratoric - este a doua trasatura a mentalitatii junimiste. Se naste si din opozitia
impotriva retoricii pasoptiste romantice, mesianice, lipsite de echilibru, dar si din respingerea
frazeologiei politice parlamentare si a betiei de cuvinte a timpului; impune un model in care
totul, de la vestimentatie la dictie trebuia sa dovedeasca perfecta stapanire de sine, rigoare,
masura.Modalitatea alcatuirii unei expuneri publice, atitudinea oratorului, arta compozitiei
discursului dupa modelul maiorescian reprezinta o traditie la Junimea.

c) Gustul clasic si academic asadar, pentru valorile canonice si nu pentru inovatie. Oamenii
cu o solida cultura universitara, junimistii erau prea putin dispusi sa accepte inovatiile
momentului, indiferent daca acestea se numeau simbolism sau naturalism, in literatura,
impresionism, in pictura sau muzica. Astfel, clasicismul se bucura de o buna primire la
Junimea, care nu se inchide insa fata de romantism. Dar, gustul junimist se indreapta catre
productia confirmata de timp.
d) Ironia care venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de pedanterie al actiunii lor
culturale. Celebra este zeflemeaua junimista la adresa exceselor de orice natura, la orice
argument ridicol, carea coalizat impotriva miscarii pe cei mai multi dintre adversarii ei.
Ironia,folosita ca unealta polemica, este folosita si in interiorul cercului. Totulconduce spre
acest mod de a intelege activitatea junimista, de la opozitialui Vasile Pogor pentru orice fel de
reguli in functionarea societatii, pana la devize glumete, precum intra cine vrea, ramane cine
poate; de la placerea poreclelor de care nu scapa nimeni (bine hranitul Caragiani, pudicul
Naum,carul de minciuni Negruzzi sunt doar cateva si nu dintre cele mai tari), la exclamatii
deloc academice, de genul faul! faul! cand se spunea o anecdota fara haz.

e) Spiritul critic completeaza imaginea structurii Junimii, fiind cea mai de seama trasatura a
intregului. Criticismul Junimii se bazeaza pe aceaatitudine centrala impusa de Titu Maiorescu
respectul adevarului. In numele adevarului, Maiorescu poarta o campanie impotriva poeziei
neinspirate, a limbii artificiale si a falsei eruditii. Nevoia de autenticitate in formele de
manifestare a vietii nationale determina si atitudinea politica a lui Eminescu. De asemenea, se
doreste asezarea vietii politice si culturale pe baze autentice, respingandu-seformele fara
fond. Nevoia de claritate, rigoarea, ratiunea vor fi reperele permanente ale junimistilor. Toate
acestea fac din actiunea junimista un moment crucial in evolutia culturii romane, despre care
E.Lovinescu va afirma cu deplina indreptatire: ,,Cand o miscare culturala, in afara de mortarul
catorva generatii de oameni culti, privind unitar si serios problemele vietii romanesti,a dat
politicii pe P.P.Carp, criticei teoretice pe T.Maiorescu, poeziei peM.Eminescu, prozei pe Ion
Creanga, teatrului I.L.Caragiale, istoriei pe A.D.Xenopol, filozofiei pe Vasile Conta acea
miscare nu poate fi privita decat ca un fenomen de mare insemnatate.

Prin Titu Maiorescu se afirma constiinta inchegarii unei directii culturale creatoare, delimitate
de un spirit critic neadormit si un sentiment puternic al valorilor. Junimea a realizat si a impus
o astfel de directie,aducand in atmosfera produsa de unirea romanilor din 1859 un climat de
noua intemeiere, simetrica in planul culturii, cu eforturile de consolidare politica, sociala si
economica incepute de Al.Ioan Cuza si de ministrul sau Mihail Kogalniceanu, omul de idei al
epocii pasoptiste dar si al celei urmatoare. Junimea a determinat o directie noua si in
literatura:fundamental romantica in perioada pasoptismului, literatura romana evolueaza in a
doua jumatate a secolului al XIX-lea spre clasicism, un clasicism de esenta.Titu Maiorescu,
intr-un studiu foarte important din 1868, intitulat In contra directiei de astazi in cultura
romana, a facut observatia ca, in epoca moderna a istoriei noastre (de la 1821 incoace),
dezvoltarea s-a facut prin imprumutarea de la alte civilizatii europene a unor forme
(institutii sociale sau culturale, manifestari politice etc.) ce nu ar corespunde fondului, adica
spiritului profound, traditiilor, felului de viata de la noi. Formula maioresciana a devenit
celebra sub numele de forme fara fond.Maiorescu vrea sa spuna ca reformele politice,
sociale, economice,culturale nu s-au bazat pe o studiere atenta a lucrurilor din tara, ci au fost
rezultatul dorintelor claselor suprapuse de la noi de a fi cu orice pret in pas cu Apusul. Stim ca
o parte din cei care au infaptuit Revolutia de la 1848 si Unirea din 1859 au fost puternic
influentati de revolutiile si de reformele burgheze din Europa secolului lor. Dar, oare, erau ei
atat de nerecunoscatori ai situatiei din tara lor? Maiorescu se refera mai ales la unele
exagerari, in limbajul politic al pasoptistilor, la superficialitatea unor schimbari etc. Teoria
maioresciana se baza pe o conceptie sociala si filozofica a timpului cunoscuta sub numele de
evolutionism si care pretindea ca orice dezvoltare sociala trebiue sa fie lenta,
metodica,incepand cu fondul si imprumutand acele forme care corespund necesitatilor
adevarate. Dar studiul istoriei arata ca uneori evolutia nu e organica si ca imprumutarea unei
forme poate juca, la randul ei, un rol destul de mare in schimbarea fondului. Uneori simpla
moda influenteaza comportarea profunda a oamenilor. Asa cum Unirea Principatelor a fost
anticipata de uniunea vamala, de constitutia numita Regulamentul organic,care era valabila si
pentru Moldova si pentru Muntenia, adica de forme partiale de unificare a institutiilor, orice
schimbare de fond poate fi anticipata si influentata de schimbari de forma. Maiorescu gresea
mai ales cerand ca formele noi si necorespunzatoare sa fie distruse. N-avem inca muzica
nationala , la ce ne trebuie scoala de muzica, conservatorul se intreba el si cerea desfiintarea
acesteia din urma. Dar s-a dovedit ca muzica nationala a putut aparea in urma conservatorului
si ca aceasta scoala a jucat un rol important. Din spiritul critic junimist a rezultat si o
consecinta absolut remarcabila: introducerea in mentalitatea publica acultului pentru adevar.
Insanatosirea vietii publice, a limbajului parlamentar (dar si literar), combaterea exceselor de
tot felul au facut posibile conditiile pentru aparitia marii literaturi si culturi clasice, a acelor
opere de valoare,datorate lui Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici etc., care reprezinta un
stadiu nou, evoluat, al culturii nationale.

Istoria Junimii

Se poate vorbi ntr-un fel de o perioad de existen a Junimii avant la date .

Primele prelegeri publice inute de Maiorescu n 1864 la Iai n sala Bncii Moldovei, apoi
cele inute la Universitatea de Maiorescu, Pogor, Carp i Th. Rosetti sunt de fapt forme
timpurii ale manifestrii junimismului. Tot la acest capitol trebuie inclus i prima reuniune a
tinerilor care vor forma apoi nucleul de baz al societii, cu care ocazie, din iniiativa lui
Maiorescu, P. Carp a citit traducerea tragediei Macbeth.

Reuniunea aceasta fu urmat de altele, desfurate de obicei duminic, dup

prelegerile de la Universitate, cnd se comentau mai ales probleme legate de subiectele
preleciunilor populare (de fapt de locurile populare datorit publicului care le frecventa -
lumea bun a Iailor -, a temelor dezbtute i modalitatea tratrii ). La una dintre aceste
ntlniri, se cristalizeaz ideea nfiinrii unei societi literare. Se propune drept nume Ulpia
Traiana. Nimeni n-a acceptat ns denumirea din cauza izului latinizat pe care viitorii
junimiti nu-l agreau. Discuiile continuar cteva duminici la rnd, cnd Th. Rosetti
propusese un nume fr pretenie acceptat de toi: Junimea. Pogor sanciona botezul printr-
un hazliu ritual popesc, ad-hoc inventat. Fondatorii erau: Titu Maiorescu, P. Carp, Vasile
Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi.

Revista societii a aprut ns de-abia peste trei ani. n acest timp, principala form de
manifestare public a societii a fost prelegerea. n aceeai vreme, n edintele Junimii se
discut despre nfiinarea unei tipografii proprii , pentru care membrii se oblig , n octombrie
1865 , s cotizeze lunar. Tipografia a luat fiin , dar a dat slabe rezultate , de vreme ce pn
n 1868 nu apruser dect apte titluri , dintre care , cu excepia a dou traduceri din Schiller
i Shakespeare , a lucrrii lui Maiorescu Despre scrierea limbii romne , restul sunt modeste
manule colare .

La 1 martie 1867 apare Convorbiri literare - cea mai important publicaie din a doua
jumtate a veacului trecut - , denumit astfel la sugestia lui I. Negruzzi . Direcia revistei i-a
fost ncredinat lui Iacob Negruzzi , funcie pe care a ocupat-o timp de douzeci i trei de ani.
Societatea are de acum la dispoziie un instrument permanent , cu ajutorul cruia i va face
publice punctele de vedere. Numrul membrilor crete. Se adaug : Gr. Buicliu, Th.
erbnescu , Samson Bodnrescu , Eminescu. Apoi Al. D. Xenopol -nc n timpul studeniei
- , Miron Pompiliu , Slavici , Th. Nica , Matilda Cugler, V. Burl , St. Virgolici , Cernescu ,
Lambrior , Tassu , m trziu , G. Panu , V. Conta , I. Creang , P. Missir , A. Naum ,
Caragiale , Duiliu Zamfirescu(dup 1880) etc. Junimea crete n notorietate , i luptele
ncepute nainte ctig n amplitudine.

Notoritatea i prestigiul ctigat relativ destul de repede nu strnesc mirare. Iaul a

cunoscut n deceniul al aptelea o via cultural submediocra, dominat de figurile suficiente
ale unor profesori secundari sau universali , care se distingeau mai ales prin diluie verbal i
retoric abundent. n raport cu acetia , grupul tinerilor ce se vor organiza n Junimea , mai
toi cu pregtire cultural i filosofic , informai i la curent cu viaa cultural-tiinific
european , se impune cu pregnan, cucerind simpatii i , evident , antipatii. Lucrurile nu se
prezentau mult mai bine sub raportul vieii culturale nici n capitala rii. Literatura trece i ea
printr-o perioad grea. Avntul paoptismului fusese potolit de reaciunea coalizata a
burgheziei i moierimii. Scriitorii care dduser via programului Daciei literare i creaser
generoasa literatur paoptist nu mai scriau sau, istovii, produceau lucrri inferioare operei
de tineree. Vasile Alecsandri , retras la Mircesti , avea s strluceasc din nou de-abia spre
sfritul deceniului , cnd ncepe publicarea pastelurilor. Dintre scriitorii afirmai n aceti ani
, numai numele lui Hadeu i Odobescu impuneau , distingndu-se net n epoc. Pe acest fond
cultural i literar, junimitii se afirm , mai ales c revista lor nu are cu cine concura ntr-o
perioad cnd publicaiile cunoteau parc obligatoriu o existent efemer, disprnd dup
cteva luni de la apariie.

La nceputul deceniului urmtor (1881) , va aprea Contemporanul , care se va strdui

s ncline balana aprecierii publice n defavoarea Convorbirilor. Deocamdat, ns,
Convorbirile literare , junimismul n general , beneficia de o situaie favorabil ascensiunii.

Chiar de la primul numr, revista i anuna programul , lsnd s se ntrevad unele

elemente tipice pentru orientarea social-politic a gruprii . Cuvntul ctre cititori, isclit de
Negruzzi , dar scis de Maiorescu , cum mrturisete mai trziu redactorul Convorbirilor ,
prevenea c atunci cnd vorbesc pasiunile politice, arta i tiina i ascund producerile lor
linitite. De astfel , Negruzzi mrturisete c Maiorescu i-a argumentat propunerea pentru
nfiinarea revistei demonstrnd c e nevoie de o publicaie n care s-ar tipri scrierile cetite
i aprobate de societate , dar i n care s putem rezuma o parte din discuiile noastre ce
prezentau un interes general. Spiritus rector al societii simte aadar nevoia de a-i face
publice punctele de vedere pe care le mprtea grupul ieean , dirijat de el i de Carp.

Cei aproape doi ani de la nfiinarea societii pn la apariia revistei nu au fost ns

irosii. Dovad c, n chiar primii doi ani de la apariia revistei, junimismul i face cunoscut
programul estetic, social-politic i ideologic. S-a discutat mult, Maiorescu i Carp dovedindu-
se neobosii n efortul de a imprima societii o concepie unitar, un punct de vedere comun
asupra tuturor problemelor abordate. Lecturi n comun , recomandarea unei anumite cri sau
a unui anume autor , contribuiau la aceasta. Apoi se luau n discuie ideile sau unele probleme
mai importante punse de carte, pentru a se ajunge la o apreciere comun, la un punct de
vedere unanim. Maiorescu- secondat de Carp era cu deosebire , aplicat n asemenea aciuni ,
i distincia sa intelectual ,rigoarea logic a exprimrii i argumentrii convingeau , cucerind
adereni i izolnd pe preopineni. n acest fel , Maiorescu i Carp au reuit s creeze cum
vom vedea din aceast societate cu profil eterogen , format din avocai, medici, magistrai,
profesori, militari, oameni politici i destul de puini scriitori , un organism capabil s
imprime o direcie a sa n cultura romneasc.

Printre primele discuii cu tem anunat au fost acelea consacrate ortografiei i pentru
alctuirea proiectatei antologii a poeziei romneti. La nceput haotic, discuia n jurul
ortografiei se limpezete, ajungndu-se la clarificri datorit spiritului sistematizator al lui
Maiorescu , care aduce n toiul dezbaterilor , la una dintre edine, primul capitol din Despre
scrierea limbei romne , ntregit sptmnal cu cte un nou capitol. Bazat pe ultimele
cercetri lingvistice , Maiorescu face propuneri raionale, care nu puteau s nu-i demonstreze
superioritatea i exagerrile fonetismului.n liniile sale de baz, lucrarea lui Maiorescu s-a
demonstrat de mare valoare tiinific, reprezentnd un moment important n evoluia
lingvisticii romneti, propunerile fiind, nu fr ndelungate dispute, unanim acceptate nu
numai de Junimea.

Discuia n jurul poeziei romneti a pornit, de la necesitatea stabilirii unui sumar la

proiectata antologie.Hotrrea fusese luat nc n 1865, i fiecare dintre membrii mai
pricepui n ale literaturii primiser nsrcinarea de a citi opera ctorva poei, din care s
propun apoi ceea ce li s-a prut mai reprezentativ. Propunerile erau citite la edinele
sptmnale, pentru a obine aprobarea ntregii societi , condiie fr de care piesa aleas nu
putea intra n sumar.ncepu discuia asupra condiiei poeziei , Maiorescu aducnd i aici
luminile sale ordonatoare. Aceasta este originea studiului maiorescian O cercetare critic
asupra poeziei romne de la 1867.

Estetica idealist, folosind teze platoniciene i posthegeliene din fondul comun al

esteticii germane a epocii,pe care o profesa Maiorescu atunci, i ndeplinea misiunea.
Principiile estetice prescrise de Maiorescu, aplicate cu rigoare , anunau c sumarul antologiei
se va subia, de unde la nceput unii dintre membrii cenaclului erau ngrijorai de dimensiunile
mari ale volumului. Studiul, aprut mai nti n Convorbiri literare i apoi n acelai an n
volumul (Poesia romn), indicnd i linii de orientare pentru viitor, a strnit aprinse dispute,
calificat fiind de unii, pe baza unor principii extraestetice, ca un act ce interzicea chiar tema
patriotic n poezie, ntr-o epoc n care lupta pentru cucerirea indipendenei naionale era o
problem de prim ordin, pasionnd spiritele cele mai naintate.

Dup afirmarea programului estetic i social-politic, junimismul i-a expus ntr-o

form concentrat ideologia.n contra direciei de astzi n cultura romn, publicat tot de
Maiorescu n acelai an 1868 n Convorbiri, reprezint o pies de baz n donctrina ideologic
junimist, mereu completat cu studiile lui Th. Rosetti sau discursurile lui Carp, dar
ntotdeauna relund sau pornind de la una din temele principale expuse n 1868.

Cu cele trei studii ale lui Maiorescu, cu studiul lui Rosetti i discursurile lui Carp,
junimismul i-a pus fundamentele concepiei sale,precizndu-i orientarea pe plan
estetic,social-politic i ideoligic.Prin excelen, aceste studii aveau un caracter negator,
ridicndu-se mpotriva cii pe care evoluaser sectoarele cele mai importante ale
suprastructurii.Junimismul se voia ns nu numai negator, ci un curent capabil s imprime
societii i culturii romneti o anumit direcie n dezvoltare.

n 1874, Maiorescu , deputat i ministru nc din 1871, se mut la Bucureti.Societatea

rmne fr mentor, nct, noteaz Negruzzi, a fost un moment teama c societatea s nu
mearg spre desfiinarea ei . Alarma, adaug Negruzzi, s-a dovedit fals.Maiorescu continua
s se ocupe de mersul societii , se ngrijea de tinerii de talent,pe care i forma n spiritul
ideologiei i esteticii junimiste.Ba,nu o dat, se deplasa la Iai pentru a participa la o
junime. n acelai timp, Maiorescu ncerca organizarea unei filiale bucuretene a Junimii,
organiznd la locuina sa reuniuni n care se fceau lecturi. Unele materiale erau expediate
Convorbirilor spre publicare, Maiorescu nsui continund s trimit din cnd n cnd cte un
articol,fr ca de acum ncolo colaborarea lui s ating frecvena celei din deceniul
precedent.Maiorescu plecat fiind, Junimea ncepe s fie gzduit de I. Negruzzi , alternnd
sptmnal cu Pogor. Societatea primete membri noi dintre tinerii ieeni. Atmosfera
edinelor se schimb, cei ce-i impun acum punctul de vedere sunt tinerii, pna mai ieri tcui
i asculttori, ocupnd locuri modeste n caracud. Gazdele erau acuma Negruzzi si Gane,
acceptat dup lungi potestri i lamentaii ngrijorate.

n 1885, i-a venit rndul lui Negruzzi s se mute la Bucureti.Invitat la Universitatea

din Bucureti pentru a ocupa o catedr rmas vacant,dup ezitri i consultri,I.Negruzzi se
mut. O dat cu el pleac din Iai Convorbirile , si vechea Junime de fapt se destram. La
Bucureti, reuniunile din casa lui Maiorescu au i ele cu totul un alt caracter. Populate cu
femei din nalta societate,de tovria crora Maiorescu nu se putea lipsi, i de oameni politici
influeni, dar fr nici o legtur cu literatura. Nimic nu mai reanima tradiia edinelor lipsite
de protocol n care prima anecdota, cnd interlocutorii i zvrleau reciproc perini, caracuda i
grupul celor zece chestionnd mereu pe lectori i declarndu-i deschis ignorana.Totul
acuza acum oficializare,mbtrnire.Anul 1885 nseamn de fapt sfritul Junimii ( nu i al
junimismului ), nct I. Negruzzi are ntr-un fel dreptate cnd spune : Societatea literar
Junimea s-a schimbat prin plecarea lui Maiorescu din Iai ; ea a pierit prin plecarea mea.

Nu e mai puin adevrat ns c pn la aceast dat cenaclul Junimea trise un

deceniu de mare nflorire.n aceast perioad i-au citit aici operele Eminescu, Caragiale,
Alecsandri,Creang,Slavici,Duiliu Zamfirescu,Conta,Xenopol, iar Convorbirile literare au
publicat cele mai multe dintre antumele lui Eminescu, marile piese ale lui Caragiale, povetile
i amintirile lui Creang, o bun parte din opera lui Slavici i Duiliu Zamfirescu, unele dintre
lucrrile filosofice ale lui Conta, lucrrile cultural-filosofice din perioada berlinez, ca i cele
economice ale lui Xenopol etc. Fr a intra acum n dezbaterea analitic a operei celor trei
mari clasici , pentru a determina msura n care ele aparin sau nu junimismului , aici
constatm faptul n sine c n acest deceniu (1874-1885) Junimea si Convorbirile literare se
bucur de colaborarea celor trei mari scriitori ai veacului trecut, a unui filosof cum a fost
Conta, a unui sociolog i istoric de valoarea lui Xenopol. Junimea devenise la nceputul
deceniului al noulea un organism care se bucura - pentru sfera literaturii - de recunoaterea
i aprecierea unanim a tuturor personalitilor (din toate generaiile) literare ale vremii. E
momentul culminant n istoria Junimii, care ieise astfel din sfera importanei regionale,
cucerind pe deplin prestigiul naional. Dar, dup 1885 , sfritul se anun de acum ncolo tot
mai clar. Junimea i apoi Convorbirile decad, pierzndu-i din importan.

Realitatea este i a fost recunoscut de chiar apologeii junimismului : orientarea

ideologic i estetic a junimismului nu mai satisfcea, intrnd ntr-o criz cronic. Literatura
noastr intrase ntr-un nou moment al evoluiei sale , reclamnd o alt, fundamental deosebit
direcie estetic. Junimismul i trise veacul.

n cele peste dou decenii de existen a Junimii, organismul nostru economico-social

fcuse pai hotri pe drumul evoluiei spre capitalism. Rnduielile feudale ngemnate cu
relaii specifice capitalismului comercial, att de mult aprate de junimism , i dovediser
pregnant fondul anacronic. Evoluia pe plan economic trit n aceti ani de ara noastr , a
operat nsemnate modificri i n organismul social al Romniei. Pe arena istoriei apruser
clasa muncitoare, care ncepe s se afirme i pe trm politic, aducnd n micarea ideologic
a epocii idealurile ei de clas, concepia ei filosofic.

Convorbirile literare continu s apar, agoniznd aproape jumtate de veac.Dar

numai periodic cte un numr jubiliar mai amintea de vechea Junime i de mbtrnitul
junimism. Avea dreptate Lovinescu : junimismul i ncheiase ciclul. Ceea ce public acum
Convorbiri literare , o mbtrnit revist academizant, iese din sfera acestei discuii.
Postmaiorescenii , noile generaii de junimiti prin formaie , vor apra mai ales idealurile
estetice ale maiestrului.Pe plan sociologic i ideologic , junimismul cu anume corectri - a
fost preluat de smntorism , care n estetic profesa principii n bun msur opuse
junimismului.
Junimistii si pasoptistii
Junimistii au recunoscut meritele predecesorilor. Generatia pasoptista a avut un rol decisiv in
procesul de modernizare a societatii romanesti, de construire a identitatii nationale, atat prin
participarea activa la viata politica a tarii, cat si prin cultura, mai ales prin literatura originala,
cu specific national. Pasoptistii, oamenii inceputului de drum (Paul Cornea), au intemeiat
literatura romana moderna, au asimilat romantismul, preluand si elementele neoclasice si
iluministe, au fondat speciile si genurile in literatura romana, au folosit sursele de inspiratie
specifice secolului romantic (istoria, folclorul, natura), au descoperit poezia
populara,valorificand in literatura culta resursele expresive ale limbii populare.In toate
domeniile culturii intemeiate de pasoptisti, junimistii provoaca schimbari majore:

in domeniul limbii

combat latinismul initiat de corifeii Scolii Ardelene si continuat de urmasii acestora, August
Treboniu Laurian si Timotei Cipariu;sustin modernizarea alfabetului latin si ortografie
fonetica; pledeaza pentru imprumuturile neologice strict necesare din limbile romantice;

in domeniul educatiei culturale

sustin timp de 17 ani cicluri de conferinte (prelectiuni populare) pe teme de istorie,

filozofie, literatura, altearte, prin care familiarizeaza auditoriul cu noile idei din spatiul
cultural european, impun un nou tip de discurs public, de tinuta academica, in contrast cu
oratoria practicata pana atunci si pregatesc un public avizat;

in domeniul literaturii

isi propun sa realizeze o antologie a poeziei romane, proiect esuat, dar ideile esentiale ale
discutiilor privind selectia si criteriile poeticitatii textelor se concretizeaza in studiul lui Titu
Maiorescu, cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 , reper teoretic fundamental;
inlocuiesc criteriul cultural in aprecierea creatiei literare prin criteriul estetic; resping
mediocritatea si veleitarismul, promavand valorile certe, judecate dupa originalitatea viziunii
si realizarea artistica.
Reprezentanti
1.Petre P Carp

Nascut pe 29 iunie 1837 la Iai a murit pe 19 iunie 1919, in ibneti, judeul Iai, a
fost un politician romn, membru marcant al Partidului Conservator.

Este trimis nc de copil la Berlin (1850) unde nva la Liceul Francez.

n anul 1858 se nscrie la Facultatea de Drept si tiine Politice din cadrul Universitii
din Bonn. n anul 1862 revine la Iai i contribuie la punerea bazei
societii Junimea (primvara anului 1864).
A participat activ la ndeprtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea
Romniei. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenei domneti,
iar ulterior secretar al Ageniei diplomatice a Romniei la Paris (mai 1867 - iulie
1867).
Adept al ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unul dintre fruntaii Partidului
Conservator din acea perioad. A fost ales n numeroase rnduri deputat i senator n
Parlamentul Romniei. A ndeplinit numeroase funcii politice n cadrul guvernelor
care au succedat la conducerea rii dup plecarea domnitorului Cuza .
ctivat n cadrul dipA alomaiei romneti ndeplinind funciile de agent diplomatic
la Viena i Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) i ulterior la Roma (aprilie - octombrie
1873). n perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar
i ministru Plenipoteniar al Romniei la Viena. n anul 1891 gruparea "junimist" se
desprinde din cadrul Partidului Conservator i formeaz Partidul Constituional, iar
Petre P. Carp este ales preedinte. Dup fuziunea din 1907 a tuturor elementelor
politice conservatoare din Romnia a fost ales preedinte al Partidului Conservator (21
aprilie 1907 - 14 mai 1913). n timpul Primului Rzboi Mondial a fost unul dintre
susintorii ideii de intrare a Romniei n rzboi alturi de Puterile Centrale. A fost
prim-ministru al Romniei de dou ori din partea Partidului Conservator.

2.Vasile Pogor

Vasile Pogor s-a nscut la data de 20 august 1833 n oraul Iai, ca fiu al comisului V.
Pogor i al Zoei Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din oraul Iai, dup
care (din anul 1849) i-a continuat studiile secundare, apoi cele juridice la Paris.
Dup revenirea sa n ar, a intrat n magistratur, lucrnd ca membru la Tribunalul
Iai (1857-1858) i la Curtea de Apel Iai (din 1859). A participat la coaliia politic
care a complotat pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. Dup schimbarea
regimului politic, Vasile Pogor este numit ca prefect al judeului Iai (februarie 1866)
 i deputat n Adunarea Constituant din 1866. A deinut apoi funcia de prim-
preedinte al Curii de Apel Iai.
Intr n politic, ca membru al gruprii "junimiste". Dup ce o scurt perioad deine
funcia de ministru al cultelor i instruciunii (20 aprilie - 23 mai 1870), Vasile Pogor
va fi ales n mai multe rnduri ca primar al municipiului Iai.
Vasile Pogor a fost unul dintre fondatorii societii Junimea i ai revistei Convorbiri
literare, unde a colaborat cu versuri, scrieri n proz i traduceri. A tradus
din Horaiu, Goethe, Hugo, Gauthier, Baudelaire .a.
Ulterior, Vasile Pogor a fost i deputat, devenind din anul 1891 membru fondator al
Partidului Constituional ("junimist"). A trecut la cele venice la data de 20
martie 1906 n localitatea Bucium.

3.Iacob Negruzzi

Iacob Negruzzi (1842-1932) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor,
politician, preedinte al Academiei Romne.
Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi i al Mariei Gane. n anul 1853 este
trimis de tatl su n Germania la studii. Aici face liceul, mpreun cu fratele su Leon,
iar din anul 1859 studiaz dreptul, obinnd doctoratul (1863). Revenit n ar, devine
profesor de drept comercial la Universitatea din Iai, unde va preda pn n anul 1884
cnd, dup moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a
Universitii din Bucureti, unde profeseaz pn n 1897, cnd a ieit la pensie.
n anul 1863, mpreun cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor i Theodor
Rosetti, pune bazele societii culturale Junimea i ale revistei sale Convorbiri
literare, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 - 1895).
Iacob Negruzzi a fost un excelent conductor de revist, un organizator plin de talent,
el atrgnd aici spiritele cele mai alese, al cror talent era descoperit cu o intuiie
sigur.
Ca scriitor, debuteaz n anul 1866, n Foaia societii pentru literatura i cultura
romn n Bucovina. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron i Florica (1870), satire,
epistole, schie, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de cltorii
i un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921).
Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iai.
Este memorabil intervenia sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere
poetului Mihai Eminescu. Membru titular (1881) al Academiei Romne, fiind de mai
multe ori vicepreedinte al acestei prestigioase instituii, de dou ori conducnd-o n
calitate de preedinte sau secretar general. Acest gospodar al vieii culturale, dup
 cum l numea Eugen Lovinescu, a contribuit la rspndirea ideologiei junimiste prin
toate scrierile lui i, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susintori ai adepilor
proaspt recrutai, fcnd din ei scriitori de o important valoare. i-a fcut studiile
n Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iai i preedinte al Academiei
Romne. Membru fondator al societii Junimea a condus timp de peste 28 de ani
revista Convorbiri literare.

4.Theodor Rosetti

Theodor Rosetti (1837- 1923), om politic romn, publicist, jurist, diplomat, fondator
al Societii Junimea, membru de onoare al Academiei Romne.

Theodor Rosetti a fost unul dintre cei mai importani oameni politici ai veacului al
XIX-lea.

S-a numrat printre fondatorii Societii literare Junimea, contribuind la dezvoltarea

spiritului critic n literatura romneasc. Magistrat de elit, Rosetti a fost membru al
Curii Permanente de Arbitraj Internaional de la Haga.

Theodor Rosetti era descendentul unei vechi familii boiereti. Prinii si

erau postelnicul Gheorghe Rosetti i Caterina Sturdza. Sora sa mai mare, Elena
Rosetti, va fi viitoarea soie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Tnrul Rosetti
ncepe liceul la Lemberg, dar l termin la Viena n anul 1855. Studiile universitare le
urmeaz la Facultatea de Drept din Viena (1855 - 1859), iar licena n tiine juridice o
obine la Paris.

Este numit judector la Tribunalul Iai (19 ianuarie 1861), la Curtea de Apel Iai i
prefect al judeului Vaslui. n paralel, ncepnd cu 11 mai 1864, Rosetti pred
economie politic i finane la Facultatea de Drept a Universitii din Iai.

Tot odat, Theodor Rosetti se numr printre fondatorii Societii

literare Junimea n 1863, participnd i la ntocmirea principalelor linii de direcie
pentru Convorbiri literare i Timpul.

ncepnd cu 26 noiembrie 1873, ocup n mai multe rnduri poziia de consilier la

nalta Curte de Casaie i Justiie.

Marele istoric Nicoale Iorga a apreciat activitatea politic a lui Theodor Rosetti,
afirmnd despre acesta c era un exemplar de cea mai mare demnitate personal,
unit cu cea mai desvrit simplicitate.
Titu Maiorescu

Titu Maiorescu (numele complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a nascut la Craiova, pe
data de 15 februarie 1840.

ntre 1846 si 1848 Titu Maiorescu a urmat cursurile colii primare din Craiova. Titu
Maiorescu continu cursul primar (1848/1849 si 1849/1850) la scoala protodiaconului Iosif
Barac unde urmeaz primele dou clase elementare. Intre 1850 - 1851 , absolvind coala
primar, Titu Maiorescu este nscris la Gimnaziul romnesc din Schei-Brasov .El face clasa
nti de gimnaziu la gimnaziul romnesc din Brasov. n septembrie 1851 familia Maiorescu se
stabilete la Viena, unde tatl su era salariat al Ministerului de justiie.n octombrie Titu
Maiorescu este nscris n clasa I la Gimnaziul academic, anex pentru externi a Academiei
Tereziene.Peste o lun i se echivaleaz anul de gimnaziu de la Braov i este trecut n clasa a
II-a. n timpul ederii familiei sale la Viena, Titu Maiorescu urmeaz cursurile Academiei
Tereziene. n aceast perioad ncepe redactarea nsemnrilor zilnice pe care le va continua
pn la sfritul vieii i care constituie o preioas surs de cunoatere a omului
Maiorescu.Succesul pe care l obine n 1858 absolvind ca ef de promoie Academia
Terezian reprezint o ncununare a eforturilor sale i a voinei de care dduse dovad.Graba
pe care o manifest n obinerea diplomelor universitare nu afecteaz seriozitatea pregtirii
sale academice; bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaureaz acum.

Titu Maiorescu va cunoaste la varsta tineretii o ascensiune vertiginoasa, greu sau aproape
imposibil de conceput mai tarziu: profesor universitar (la Iasi) la 22 de ani, decan la 23 si
rector la aceeasi varsta, academician (membru al Societatii Academice Romane) la 27 de ani,
deputat la 30, ministru la 34 de ani.

Anii 1860 au mai insemnat pentru Maiorescu "prelectiunile populare",intemeierea Junimii

impreuna cu prietenii sai I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor si Th.Rosetti, inceperea
activitatii de avocat, directoratul la Scoala Normala "Vasile Lupu" din Iasi, infiintarea, in
1867, a revistei Convorbiri Literare.

Maiorescu reprezinta noua generatie, junimista, cu o noua conceptie asupra vietii sociale si
culturale romanesti.

Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea impunandu-se ca

adevaratul lui conducator ,in cadrul epocii drept indrumatorul cultural si literar.

A avut preocupari multiple in ceea ce priveste literatura si limba romana.

In cadrul literaturii a fost atat critic cultural, cat si literar. In calitate de critic cultural, Titu
Maiorescu directioneaza atat limba si literatura, cat si civilizatia prin lucrarile sale. Pleda
pentru autonomia esteticului, care se referea la faptul ca frumosul in arta nu depinde de
categorii exterioare acesteia, ci de propriile sale legi. Aceasta atitudine este binevenita intr-o
perioada in care literatura era confundata cu istoria sau politica. Titu Maiorescu este primul
critic literar. Prin spiritul sau polemic in care au fost scrise toate studiile, reuseste sa introduca
criteriul estetic in aprecierea operei literare. De asemenea, introduce criteriul universalitatii.
Exemplele date sunt nu numai din literatura romana, ci si din cea universala, pentru a putea
raporta literatura autohtona la aceasta. Titu Maiorescu a avut preocupari vaste, acoperind
multe domenii.

Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase :limba romana
,literatura ,cultura ,estetica,filozofia.Studiile sale sunt de o importanta majora pentru literatura
romana:

O cercetare critica asupra prozei romane de la 1867

Cea dintai lucrare critica literara a lui Maiorescu ,studiul O cercetare critica asupra poeziei
romane de la 1867,contine didactic si limpede estetica maioresciana ,ramasa neschimbata
pe toata intinderea activitatii criticului ,cum afirma George Calinescu.

Criticul incepe prin a stabili faptul ca fiecare arta are un material de lucru ,numai poezia
nu are un material specific ,caci cuvintele sunt destinate comunicarii.Rolul poeziei este acela
de a se destepta prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia auditoriului.

In conceptia lui Maiorescu,poetul trebuie sa desfasoare o adevarat lupta pentru

sensibilizarea cuvantului,care tindea catre abstractizare.Criticul enumera ,oferind exemple
cateva modalitati de sensibilizare a cuvantului:alegerea cuvantului celui mai putin
abstract,utilizarea adjectivelor si adverbelor epitete ornante,a personificarilor ,a
comparatilor si a metaforelor.

Ideile criticului sunt argumentate cu exemple din operele marilor scriitori

universali:Schiller,Victor Hugo,Shakspeare,Horatiu,Heine.

Maiorescu incheie prima parte a studiului prin realizarea unei distinctii clare intre
politica ,product al ratiunii si poezie,product al fanteziei.Condamnate de catre critic sunt
poeziile politice si cele rele istorice pentru ca sunt lipsite de sensibilitate poetica.

Comediile domnului I.L.Caragiale(1885)

Comediile d-lui I.L. Caragiale este al doilea studiu in care sunt prezentate ideile
estetice ale lui Titu Maiorescu.Acum criticul isi propune sa explice din punct de vedere estetic
raportul dintre arta si realitatea sociala ,raspunzand ,in acelasi timp,la intrebarea daca arta are
sau nu o misiune moralizatoare.

In privinta primei probleme ,cea raportului dintre arta si realitate ,criticul remarca
:Lucrarea d-luiCaradiale este originala;comediile sale pun in scena cateva tipuri din viata
noastra socila de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice ,cu deprinderile lor ,cu
expresiile lor ,cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor.
 Maiorescu observa ca meritul lui Caragiale este acela de a arata realitatea din partea ei
comica ,prin scoaterea si infatisarea plina de spirit a tipuriloe si situatiilor din chiar miezul
unei parti a vietii noastre sociale ,fara imitare sau imprumutare din alte literaturi straine.

Criticul se opreste asupra unuia dintre reprosurile care se aduc comediilor lui Caragiale
,si anume ca ar urmari scopuri politice.In acest sens ,criticul sustine ca ... o comedie nu are
nimic a face cu politica de partid ;autorul isi ia persoanele sale din societatea contemporana
cum este,pune in evidenta partea comica cum o gaseste si Caragiale ,care astazi isi bate joc de
fraza demagogica ,si-ar fi batut joc ieri de islic si de tombatera si isi va bate joc de fraza
reactinara si in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau litera incontestabil.

O alta problema pusa in discutie de Maiorescu este cea referitoare la moralitatea

comediilor lui Caragiale .Croticul afirma fara ezitare ca arta a avut totdeauna o inalta misiune
morala si ca orice opera artistica adevarata o indeplineste ,deoarece :Orice emotie estetica
,fie desteptata prin scultura ,fie prin pozie ,fie prin celelate arte,face pe omul stapanit de ea ,pe
cata vreme este stapanit ,sa uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii
ideale.Patrunzand in aceasta lume a fictiunii ideale ,omul distruge pentru un moment
egoismul ,care este izvorul tuturor relelor si isi uita interesele individuale.

Pe langa ideile estetice exprimate ,textul discutat pune in evidenta inca doua aspecte
:cultura vasta a autorului ,care face referire la numeroase opere literare,sculpturale,picturi din
cultura universala in demonstrarea ideilor sale ,si stilul polemic argumentativ al textului.

Pornind de le opera lui I.L. Caragiale ,el demonteaza acuzatiile aduse pieselor
dramaturgului si,apeland la opera acestuia ,isi construieste argumentatia pe baza unor idei
filozofice pe care le stapaneste foarte bine.Avand scopul de a desfiinta afirmatiile adversarilor
scriitorului,Titu Maiorescu apeleaza la unele procedee oratorice ,dintre care nu lipsesc
structura ,ordonanta si logica ideilor ,folosirea unor formule prin care se realizeaza legatura
dintre parti.

Comediile d-ului Caragiale ,dupa parerea noastra sunt plante adevarate ,fie tufis,fie fire
de iarba,si daca au viata lor organica ,vor avea si puterea de a trai.

(Titu Maiorescu)

Eminescu si poeziile lui

Studiul Eminescu si poeziile lui publicat in anul in care Eminescu isi incheia existenta
(1889),este cel dintai studiu critic scris la noi despre marele poet.

Maiorescu porneste de la constatarea ca tanara generatie se afla astazi sub influenta operei
poetice a lui Eminescu .In prima parte Maiorcu Analizeaza personalitatea poetului
Explicand-o prin firea lui Ce a fost si a devenit Eminescu este rezultatul geniului sau
innascut.In parte a doua criticul examineaza cultura poetului aratand ca :Eminescu este un
om al timpului modern ,cultura lui individuala sta la nivelul culturii europene de
astazi.Tendinta de a cunoaste cultura europeana nu era insa la Eminescu un simplu material
de eruditie straina ci era primita si asimilata in chiar individualitatea lui intelectuala.
 Poeziile lui Eminescu exprima o intuitie a naturii sub forma descriptiva ,o simtire de amor
uneori vesela ,adeseori melancolica.O alta costatare pe care Maiorescu o face asupra poeziei
lui Eminescu privind latura ei erotica este ca el nu vede in femeia iubita decat copia
imperfecta a unui prototip nerealizabil.

Sub aspectul perfectiunii cuprinsul poeziilor lui Eminescu nu ar fi avut atata putere de a
lucra asupra altora daca nu ar fi aflat forma frumoasa sub care sa se prezinte.

Maiorescu socoteste ca prin cratia sa Eminescu nu ramane o voce individuala care se

exprima numai pe sine pentru cael ii rezuma pe toti si are mai ales darul de a deschide
miscarii sufletesti cea mai clara expresie,poezia lui deschide o paret integranta a sufletului
lor si le traieste de acum inainte in viata poporului sau.

In studiul Eminescuu si poeziile lui toata fiinta lui Eminescu este adunata intr-o formula
memorabila:Poetul e din nastere,fara indoiala .Prin obiectivitate, rigoare,clarviziune si
detasare ,autorul ne ofera o imagine convingatoare a personalitatii celui mai mare poet roman
concluzionand ca literatura secolului al XX-lea se afla sub influenta liricii eminesciene:Pe
cat se poate emeneste prevedea literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub
auspiciile geniului lui si sub forma limbii nationale ,care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai
frumoasa infaptuire pana astazi ,va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a
sentimentului cugetarii romanesti.

Directia noua in poiezia si proza romana(1872)

Asupra poeziei noastre populare

Poeti si critici

nsemnrile contribuiei lui Titu Maiorescu n ordinea artei literare nu este cu nimic
mai prejos de aceea pe care el a obinut-o n attea alte domenii ale culturii naionale. Sunt
cteva orientri stilistice care devin imposibile ndat ce, dup 1867, Maiorescu public
primele sale studii critice. Este adevrat c aceste studii privesc n primul rnd poezia liric,
njosit n mai multe opere contemporane i a crei ndrumare i se prea criticului mai
urgent.

n Beia de cuvinte, Maiorescu ne indic cu toat sigurana neajunsul pe care unii din
scriitorii timpului, motenindu-l de la retorismul nainta, l perpetuau n ignorarea nolior
cerine ale momentului. Beia de cuvinte este forma epigonic i degenerat a retoricii.
Ocupndu-se astfel de elucurbaiile stilistice ale unui Pantazi Ghica, Maiorescu are ocazia s
noteze: "n fatazia de-sale cea nvpiat adjectivele noat cu grmad, i d-sa pescuiete
cnd pe unul , cnd pe altul i-l arunc fr alegere n braele vreunui substantiv. Folosul
acestei procedri literare este c poi petrece timpul cu variaii asupra aceleiai teme, cu
combinri i permutri n marginea numrului de cuvinte date. nelesul rmne acelai i
uneori fraza ctig " ("Beia de cuvinte", 1873, "Critice I, p.235). Procedeul semnalat este
renumita "amplificare", punctul principal n tehnica stilistic a retoricei. Altdat, mai trziu,
cnd n Oratori, retori i limbui (1902), criticul caracterizeaz pe unul din vorbitorii vremii, el
i d bine seama c are de-a face cu o prelungire degenerat a retoricei clasice. n locul
acestor manevre oratorice, Maiorescu ar fi preferat "exactitatea i sinceritatea discursului".

Aceste ieiri critice, oarecum ntmpltoare, definesc bine rolul lui Maiorescu n
dezvoltarea prozei literare. Prin el i dup el retorismul paoptist devine o categorie stilistic
imposibil. n rsturnarea de criterii pe care Maiorescu o provoac se ngroap reputaia
literar a lui Heliade. Scriitorul sobru i demn, care a fost i unul dintre cei mai nsemnai
vorbitori ai timpului su, nu se ridic att mpotriva retoricei, ct i mpotriva degenerrii ei
caricaturale, fcut din ostentaie i intemperana verbal.

n atelierul oratoriei gsete Maiorescu mijloacele sale stilistice de cpetenie. Desigur,

Maiorescu nu este un scriitor cu imaginaia vie, cu paleta ncrcat de culoare, dei pe-alocuri,
comparaiile i metaforele joac un rol oarecare n scrisul su. Farmecul literar al operelor lui
maiorescu provine din scurtimea sugestiv, din pregnana formulrilor sale. Maiorescu este n
proza romneasc descoperitorul conciziunii lapidare. Scriitorul trecuse prin buna coal a
literaturii i limbii latine, n care va luda mai trziu "brevietatea lapidar, vigoarea i energia
stilului" cioplit parc n granit. Caracterul sentenios al prozei maioresciene este incontestabil.
Expunerea sa se oprete din cnd n cnd pentru a lua forma maximei i apoftegamei.

Nenumrate sunt sentinele lapidare n scrisul lui Maiorescu. Astfel, vorbind despre
linguirea care nconjoar adeseori operele cele mai mediocre, Maiorescu i concentreaz n
formul izbitoare cugetarea sa: "Corul de apologiti n cantitatea lui st n proporie invers cu
valoarea dinluntru a obiectului ludat, i soarta prea blnd fiindc a rezervat nulitilor
despretul uitrii n viitor, le mngie cu parfumul ieftin al linguirilor majoritii
contimporane".

Comparaiile i imaginile care apar pe alocuri sub condeiul lui Maiorescu, nu se ivesc
ns, ca s spunem aa, cu o finalitate proprie, adic pentru plcerea scriitorului de a zugrvi
prin cuvinte i de a evoca realitatea sensibil. Imaginile maioresciene au fost totdeauna o
funciune practic i retoric; ele sunt mijloace n serviciul lucrrii de comunicare a ideilor.
Ele intervin n anumite momente caracteristice ale vorbirii, pentru a sprijini pe cale intuitiv
raionamentul i pentru a smulge i aprobarea acelora pe care expunerea abstract de pn
atunci nu i-ar fi convins nc.

n planul imaginaiei maioresciene, trebuiesc amintite i acele cteva portrete n care

trstura fizic sprijin caracterizarea moral. De exemplu, iat-l pe Leon Negruzzi; "nalt la
statur, lat la fa i la piept, cu umbletul balansat ca al marinarilor, cu gestul larg i cu rsul
zgomotos al temperamentului sanguinic, era mai nti de toate un om bun la inim, milos,
cinstit i vesel pn la uurin".

Orict ar fi funcionat pe-alocuri fantazia lui Maiorescu, darurile lui scriitoriceti

trebuiesc cutate cu precdere pe alte trmuri dect ale imaginii. Una din uneltele artistice pe
care le-a mnuit mai bine Maiorescu i aceea care i-a asigurat mai multe succese este, fr
ndoial, ironia lui. S spunem ndat c ironia maiorescian este altceva dect amarnicul
sarcasm al lui Heliade, altceva dect humorul mai degrab blnd al lui C. Negruzzi i Ion
Ghica, Rsul lui Maiorescu este tios, dar demn. Este reacia unui om care privete de sus pe
adversari, inveselindu-se pe seama lor, dar fr s depeasc vreodat nivelul acelei
urbaniti n care se ghicete preocuparea omului de a se respecta mai nti pe sine. Cum
procedeaz ironia maiorescian? Speculnd mai nti comicul reducerii la absurd, ca atunci
cnd n Poezia romn transform n proz unele din versurile contemporanilor si, pentru a
evidenia mai bine absurditatea hilarianta a imaginilor cuprinse n ele.Alteori, ironia
maiorescian procedeaz prin micorare, prin bagatelizare.

De fapt, veselia maiorescian nu urc niciodat pn la nivelul exuberanei. Ea opune

mai degrab msura ei exceselor de attea feluri ale contemporanilor

EDIIA MAIORESCU

ntr-una din operele sale binecunoscute Paul Cornea vorbete despre Titu Maiorescu.

Nu e nevoie s fim experi pentru a nelege c hotrrea lui Maiorescu de a ntocmi o

ediie a poeziilor lui Eminescu nu fusese luat nici in prip, nici la ntmplare.Criticul nu era
omul care s-i pun n joc numele si prestigiul fr ncredinarea c ceea ce face e profund
necesar.De n-ar fi fost aa,i-ar fi venit foarte uor s gseasc un apropiat sau un discipol
cruia s-i dea sarcina de a scoate volumul.Faptul c, dei suprasolicitat,supus celor mai
diverse hruieli i presiuni, i-a impus cu dezinteresare o munc ingrat i aparent de
subsidiar,neremunerat, e o dovad c-i atribuia o valoare excepional:voia s-l serveasc pe
tnrul prieten lovit de un destin nenorocos,servind, n acelai timp,cultura romn;intuia ns
deopotriv c-i servete siei, prin legarea pe veci a numelui de al poetului genial. Iar o dat
angajat n svrirea faptei de nalt cuviin, Maiorescu era ultimul care s lase lucrurile n
voie, contnd pe improvizaie ori pe favoarea zeilor. Ediia sa, ieit de sub tipar in decembrie
1883/1884, nu e deloc alctuit, cum ii nchipuie poate profanul, din simpla punere cap la
cap a poeziilor eminesciene publicate n Convorbiri. Ea constituie rodul unei elaborri bine
gndite i al unui efort laborios.
 n momentul n care volumul aprea la Socec, Eminescu se afla internat ntr-un
sanatoriu din Austria. Semnalnd faptul ntr-o concis prefa, editorul atrgea atenia c din
aceast pricin poeziile nu fuseser revizuite, aa cum autorul avea de gnd s fac, cel
puin n ce privete bucile mai vechi. Dac totui Maiorescu se hotrse s publice aceste
poezii mai vechi fr ndreptri, aa cum se gsesc,era dintr-un simmnt de datorie
literar. Acum, c poetul era bolnav, se impunea ca scrierile lui s devin accesibile, de
vreme ce n ntregul lor le ntrupau adnca simire i cele mai nalte gndiri ntr-o
frumusee de forme, subt al crei farmec limba romna pare a primi o nou via.

Calificativul de nceptor avea ns pentru Maiorescu un caracter restrictiv. n

adevr, titlurile citate de el cuprind numai poezii aprute n Convorbiri literare, situate
ntre 1870 (Venere i Madon) i 1879 (Rug ciunea unui dac). Compunerile anterioare,
ncepnd cu La mormntul lui Aron Pumnul i continund cu 12 poezii publicate ntre
1866-1869 n Familia lui Iosif Vulcan le considera mai puin dect nceptoare,
probabil, dup expresia lui Ibrileanu, drept exerciii de coal. n aceste poezii de
adolescen Eminescu nc nu este el. Aceste poezii nu numai c sunt mult mai slabe dect
cele de la Venere i Madon ncoace, dar nici nu sunt eminesciene, nici ca fond, nici ca
form.

Firete, astzi opinia s-a schimbat, nu n sensul c n-am recunoate existena unor
distorsiuni ori denivelri n scrierile debutului, ci fiindc regsim i aici, ca pretutindeni,
intensitatea tririi, fulguraiile inspiraiei, voina de a sfrma canoanele unui limbaj czut n
rutin. Totui, n contextul vremii, cnd contestrile de rea-credin i criticile mioape la
adresa lui Eminescu erau departe de a se fi lmurit, decizia lui Maiorescu de a alege din oper
piesele cele mai reuite, spre a oferi imaginea unui poet clasic, n deplina putere a cuvntului,
devine comprehensibil, chiar dac nu o aprobm.

Foarte semnificativ e c editorul adaug celor 38 poezii aprute n Convorbiri

literare i celor 6 publicate n Familia, 17 poezii inedite aflate pe la particulari, n fapt
deinute n totul sau n parte de criticul nsui. Aproape toate aceste buci sunt capodopere:
Oda, Glossa, Mai am un singur dor, Ce te legeni codrule, S-a stins viaa
falnicei Veneii, Criticilor mei, Trecut-au anii etc. Prin pondere, ndeosebi prin
calitate, ele i confer volumului un pre inestimabil. n ediiile urmtoare, Maiorescu i va
continua operaia de recuperare a ineditelor eminesciene: astfel, ed. a III-a (1888) include La
steaua, De ce nu-mi vii i Kamadeva; ed. a V-a (1890) Diana, Sara pe deal,
Oricte stele, Dalila; ed. a VI-a (1892) cuprinde nca 5 poezii: Nu m-nelegi, Pe
un album, ntre psri, Fragment, Rugciune; totalul atinge 73 poezii.

Cu totul remarcabil n ediia Maiorescu e organizarea materiei. Criticul se strduise

n acest sens i socotea c modul de ntocmire a sumarului contribuia la impresia puternic
lsat de volum. Fapt e c materialul nu e ordonat nici cronologic, nici tematic, ci pus n scen
mult mai subtil.

Aspectul cel mai vulnerabil al ediiei Maiorescu l constituie ceea ce numim azi
stabilirea textului. Dei criticul ii dduse o mare silin, nelimitndu-se s copieze pur i
simplu poeziile aprute n Convorbiri sau Familia, ci cutnd, n msura posibilului s
le colaioneze cu manuscrisele i cu toate c pierduse mult timp cu corectarea palturilor,
ediia sa conine un numr relativ nsemnat de greeli (cca. 260 dup semnalrile
specialitilor). Trebuie remarcat c spre sfritul secolului trecut regulile editrii critice erau la
noi de-abia aproximate: domnea candoarea, prin urmare indulgenta i incuria. Apoi, o serie de
greeli din mulimea mai sus mentionat sunt derizorii - se nelege din unghiul cititorului de
rnd, nu al eminescologilor, pentru care i o liter, deplasat din loc i ndreptat de oricine
tacit, reprezint un scandal.

Nu rmne mai puin adevrat c ediia Maiorescu e gravat de o serie de erori care
nu sunt minore, n-au fost niciodat ndreptate de critic i nu pot fi explicate doar prin carena
tiinei tehnologice a epocii. O ipotez ce pare probabil e c asemenea tuturor oamenilor
foarte inteligeni i cu personalitate puternic, Maiorescu era un prost corector; antrenat de
lectur, desprins s caute tiparul sintetic al ideii sub pulverizarea formelor, el anticipa
sensurile, ghicind ce trebuia citit, fr s disting totdeauna ce era realmente scris. n
plus, se pune ntrebarea dac, n afara erorilor involuntare, criticul n-a comis i altele, de o
natur deliberate. Este vorba de posibile imixtiuni n textul eminescian, la intervenii
autoritare, motivate de dorina de a corija nu transcrierea, ci nsi scrierea poetului.

Chestiunea a strnit controverse, n special cu privire la Luceafrul. Dar i cele 6

poezii aprute nti n Familia se nfieaz diferit n ediia Maiorescu. Dac Maiorescu
ar fi posedat o versiune a Luceafrului modificat de poet atunci Convoribirile ar fi
reprodus-o, n loc s-o preia pe cea din Almanahul Romniei June. Relund cu acribie
problema, ntr-un cadru mai larg i urmrind toate implicaiile tezelor n conflict, Petru Creia
a ajuns la rndu-i la concluzia c Maiorescu trebuie exonerat de nvinuirea suprimrii celor 4
strofe (modificarea Luceafrului prin eliminarea a 4 strofe: 72,82,83,84).
 Nu e deci de crezut c Maiorescu a introdus modificri pentru care nu avea cauiune:
el a schimbat litere ori cuvinte fiindc nu le-a ineles, n alte cazuri a greit fr voie; e ins
extrem de improbabil c i-ar fi permis s adauge ori s taie, exersndu-i magisteriul asupra
unui autor de talia lui Eminescu, autor care, pe deasupra, nici nu putea riposta. Singurul su
demers arbitrar pare a consta n nlocuirea titlului de Scrisori prin cel de Satire. n rest, i
se pot reproa erori, nu ns infideliti.

i tocmai pentru c erorile au grevat n decursul anilor uzul ediiei Maiorescu,

iniiativa de a-i aduga noului tiraj un capitol final de ndreptri pare binevenit.

S abordm acum un alt aspect:ecoul public al primei ediii.Toate datele concord n a

consemna un succes fulgertor,de ntinse repercusiuni.Criticul nsui ii informa sora,Emilia
Humpel,c din cele 1000 exemplare tiprite se vnduser n patru sptmni 556 un
adevrat record. Tot el l vestea pe Eminescu, aflat ntr-o faz, din pcate trectoare, de
remisiune, c editorul Socec e uimit de scurgerea rapid a tirajului. De pe acum l
avertiza Maiorescu, ntr-o scrisoare din 10 februarie 1884, admirabil prin delicatee si tact
de pe acum trebuie s te grbeti la ediia a doua, care va fi reclamat pe la toamn.i
adaug: Poeziile d-tale, pn acum ngropate n Convorbiri, sunt astzi citite de toate
cocoanele de la Palat pn n mahala la Tirchileti, i la ntoarcerea n ar te vei trezi cel mai
popular scriitor al Romnilor.

Aa i era. Rspunznd cererii presante i n continu cretere, Maiorescu va continua

s scoat noi ediii din nenorocire fr concursul poetului, mcinat de boal. O va face i dup
moartea lui Eminescu, ncercnd s suplimenteze materia volumului din 1883 i s-i nlture
greelile. Ultima ediie aprut n timpul vieii sale, a 11-a, n 1913, anun c s-a ajuns la
14.000 exemplare. ntre timp, se iviser i ali editori: V.G. Mortun (1890), A.D. Xenopol (o
ediie n 1893 i alte dou fr indicarea anului). Matei Eminescu, I. Sndulescu (1908), I.
Scurtu (o ediie n 1908 i alte 4 ulterior, dintre care dou sub titlul Lumin de lun, la care
se gndise cndva Eminescu) etc. Dup o estimare aproximativ, tirajul total al ediiilor
aprute pn la 1913 se situeaz ntre 36.000 i 40.000 exemplare. Cifra e fr de precedent n
analele literaturii romne i totui rmne modest, foarte modest n raport cu ceea ce avea
s aduc viitorul. Pentru a evoca acest viitor editorial, pe care l-am lsat astzi ndrt, voi
da o singur informaie: de la prima apariie editorial i pn la sfritul anului 1988 s-au
tiprit nu mai puin dect 570 de ediii romne i strine ale operei lui Eminescu.
 Nici una dintre ediiile acestea, realizate cu mai mult sau mai puin pricepere, dei
ptrunse de o aceeai fervoare admirativ, nici mcar integrala iniiat de Perpessicius, n-a
mai avut, n-a mai putut avea un impact asemntor ediiei Maiorescu. Aceasta l-a impus pe
Eminescu drept cel mai mare poet al romnilor.

Cci n pofida deshumrii postumelor i a emergenei poetului uranic, abisal, orfic cu

proiecte ciclopice, mitologii rvite, cu exuberane si eufonii ale colosalului, Eminescu
triete n contiina multor contemporani ca o expresie a lirismului pur, a unui clasicism care-
i domin melancoliile selenare i contiina tragic prin armonia cntecului i catharsis-ul
distanei contemplative.

Teoria Formelor Fr Fond

Teoria formelor fr fond care exprim viziunea lui Titu Maiorescu asupra culturii, are un
fundament filozofic, fiind construit pe trei principii: autonomia valorilor, unitatea ntre cultur i
societate i unitatea ntre fond i form n cultur i dezvoltarea social. Prin fond, Maiorescu
nelege sistemul activitilor materiale i sociale dar i mentalitile dominante i formele
caracteristice ale psihologiei colective, tradiiile i spiritul acestora (ansamblul lor), aa cum se
reflect n conduita practic. Prin form,sunt desemnate structurile instituionale, juridice i politice
ale societii, sistemul educational, instituiile culturale( presa, teatrul, conservatorul, filarmonica,
Academia etc), prin care se realizeaz circulaia valorilor n cadrul societii .

n criticele sale, n capitolul n contra direiei de astzi n cultura romn(1868), trateaz

aceast problem vital i de actualitae n acele timpuri. Revista Convorbiri literare a publicat un
ir de cercetri critice asupra lucrrilor mai inseminate prin care s-a caracterizat cultura romn n
timpul din urm, asupra poeziei de salon i poeziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu
i Lepturariului D-lui Pumnul, asupra dreptului public al romnilor dup coala Barnuiu i asupra
limbei romne n jurnalele din Austria.

n primul rand, el constat c majoritatea foilor literare i politice sunt att de slab redactate,
aa de striccioase prin forma i cuprinsul lor, deoarece triesc i se inspir din ideile i de
simmintele unei societi care, n opinia criticului este bazat pe neadevr; neadevr prezent n
toate formele de manifestare a spiritului public.
Titu Maiorescu explic fenomenul social i prin vanitatea" celor care, afirmnd c se trag
direct de la Traian, vor s arate c i noi suntem egali n civilizaiune. Cauza ar fi deci o
rtcire total a judecii", care ne face ca nainte de a avea un partid politic, care s simt
trebuina unui organ, un public iubitor de tiin, care s aib nevoie de lectur, noi am fundat
jurnale prestigioase i reviste literare:nainte de a avea nvtori steti, am fcut coli
pentru sate i nainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii i universitti i tot
astfel atenee, asociaii de cultur, Academie Romn, conservator de muzic, coli de belle
arte, care n realitate sunt toate producii moarte, pretenii fr fundament, stafii fr trup,
iluzii fr adevr.

Pe de alt parte, criticul subliniaz, prin nlesnirea comunicrilor, "vine acum ns

cultura occidental la noi [..] sub luminna ei biruitoare va deveni manifest tot artificiul i toat
caricature civilizaiunii noastre, i formele deerte cu care ne-am ngmfat pn acum
vor rzbuna atrgnd cu lcomie fondul strin din inima strin". Singura modalitate
de scpare este, spune Maiorescu, ca tinerimea romn, cu dispreul neadevrului de pn
acum, s detepte voina de a pune fundamental adevrat acolo unde se afl numai pretenii
iluzorii. De altfel, trebuie descurajate vehement medoicritile care nu duc la altceva decat la
otrvirea tuturor formelor de manifestare a culturii. Pentru a strpi aceast nou directie,
Titu Maiorescu este de prere c, mai bine se evit existena unui ir de forme fr fundament,
i c n timpul n care acestea nu exist, fondul neatrnat de ele s-ar putea produce n viitor i
atunci s-ar sfii s se mbrace n vestmntul lor dispreuit.

n concluzie, criticul afirm , ca nu sunt deloc bagatele cererile sale de existen a unui
fond pentru formele din cultura romneasc, i susine c este de datoria tinerilor vremii de a
osndi i de a prsi o dat pentru totdeauna direcia acestor antelupttori ai naiunii.
Contradicia lui Maiorescu

Nicolae Manolescu spune c vresurile baladei Meterului Manole pot avea i un alt
neles,c, n creaie nu exist un nceput unic absolut,c fiecare nceput presupune un zid
parasit, adic un nceput anterior.El se ntreab dac istoria culturii noastre nu decurge dintr-
un sacrificiu originar,ci mai degrab este un ir de sacrificii.Manolescu crede c ne lipsete un
Homer, ca simbol al ntiului desclecat cultural deoarece crturarii nostril sufer de obsesia
nceputului i ncearc s fac ei adevratul nceput.Despre Maiorescu spune c nu este
original la fel ca alii deoarece a vrut s construiasc pe zidul nemantuit de predecesori,
un zid mai trainic.

Istoria culturii romne cunoate, pn la Maiorescu, cteva mari vocatii ale nceputului
i niciun nceput indiscutabil.

Omenirea este tot mai interesat s-i gseasc nceputurile.

Vocaia pentru nceput a lui Maiorescu, orict ar fi fost de bun, avea contradiciile ei,
deoarece un nceput absolut se constituie n sine, fr opoziie, pentru c el afirm ceva fr s
nege nimic.Maiorescu afirm negnd, ntr-o continu opoziie cu Formele fr fond ale
naintailor.Structura nsi a operei lui Maiorescu este contradictorie: spiritului religios al
ntemeietorului i raspunde spiritul polemical celui care neag.

n limb, Maiorescu a fcut abstracie de starea istoric a controverselor dintre

specialiti i abea mai trziu i-a adus aminte de ei i i-a combatut, pe etimologiti, pe
fonetiti, pe latiniti i pe italieniti.

Spiritul religios i cel polemic nu sunt numai simultane la Maiorescu, ci de multe

ori ele se confund.Ca s fim consecveni, trebuie s spunem c ceea ce am numit
Contradictia lui Maiorescu este o contradicie luntric a operei i a personalitii.

Spiritul iniial al oratoriei maioresciene este cel religios, structura multor discursuri
devine polemica i mijlocul stilistic cel mai frecvent este ironia.

Apelnd la Maiorescu i la opera lui, ca la simbolul unui nceput trebuie s ne

ntrebm prin ce anume poate fi Maiorescu eroul exemplar de care avem nevoie.

Maiorescu este astzi punctul de vedere al unei coli de importana

structuralismului.Pentru structuraliti, criticul este gndit de critic, supus presiunii, unei
ideologii i a unui limbaj.Structuralismul se opune umanismului modern n aceast idee
precis: omul nu gndete, acioneaz, vorbete, ca liber subiect, el este gndit, acionat i
vorbit,deci, dup expresia lui Lacan, descentrat ca subiect.Eroarea principal este ignorarea
dialecticii.La mijloc este o contradicie.
 Maiorescu este vzut permanent ca fiind un simbol pentru nceput, dar s nu uitm c
acest simbol implic o contradicie intern.Exemplaritatea lui Maiorescu nu provine doar din
nzuina de a ncepe absolut cultura, dar , n egal msur, din eecul acestei nzuine.
Maiorescu nu este nici numai prin vocaie nceputul absolut, nici numai prin ratare, ci tocmai
prin aceast contradicie, care-l mpinge de-o potriv spre impresonalitate i spre polemica,
spre abstragere din condiia sa istoric i spre opoziie fa de ea, pe care el a trit-o ca nimeni
altul.Pentru ca, n ultima instan, contradicia nsi devine exemplar prin cel ce o
triete.Primul critic romn nu poate avea alt destin dect criticii care l-au urmat.Criticul
sintetizeaz destinul criticilor.

Nicolae Manolescu spune c pstrnd toate proporiile, contradicia lui Maiorescu este
i contradicia lui.Manolescu a scris prin opoziie i nu a nceput cu adevrat dect dup ce a
polemizat.Tonul crii este, pe alocuri, de pledoarie, deoarece a scrie prin opoziie nu
nseamn doar a respinge, ci i a apra.

Dintr-un punct de vedere absolut, cartea este un eec,dar un eec de care Manolescu a
fost contient.Fiind contient de aceast contradicie, el i-a asumat-o i a transformat-o ntr-o
condiie necesar.De aceea, Manolescu l vede pe Maiorescu criticul exemplar.n condiiile n
care cultura roman ncepe de mai multe ori n fiecare secol, dar fr s aib niciodat
contiin nceputului dinti, nu se poate vorbii de o libertate a criticului de circumstane.Dac
sunt scriitori care au iluzia libertii, criticii sunt mai lucizi i mai sceptici i se las zidii n
timpul lor cu bun-tiin, convini c nu au de ales.Legenda nfieaz mai multe sfrituri
pentru Manole, dar unul singur pentru Ana.

Niciun mare critic romn nu a putut s fie numai impersonal;polemica a fost

ntotdeauna actual.Este semnificativ c, la Maiorescu nsui, ne ntoarcem mai des ca la cel
care a pus capt culturii vechi, dect ca la ntemeietorul culturii noi.Polemistul a fost
necontenit preferatul cititorului, i cele mai multe exemple de stil maiorescian s-au tras din
polemici.Pendantul pozitiv al ironiei lui Maiorescu a fost rareori luat n considerare.Cnd
spunem o data la un sfert de secolavem nevoie de un Maiorescu, ne gndim, aproape fr
excepie, ca avem nevoie de cineva care s lupte contra tiraniei mediocritii.Creatorul de
cultur Maiorescu nu este simit ca o ficiune la fel de necesar cum este simit polemistul
Maiorescu.

n 1869, Maiorescu scria n aprarea criticii, a polemicii, urmtoarele cuvinte: Din

momentul n care se recunoate c santem n tranzitiune, din acel moment se recunoate i
legitimitatea criticii i se osndete lenevirea, care ateapt binele n viitor fr nicio lupt i
care, vznd rul, l mgulete, cu sperana c se va ndrepta de la sine. De la sine nu se
ndrepteaz nimic n capetele unei generaiuni;cci orice cultur este rezultatul unei lucrri
ncordate a inteligenei libere, i datoria de a afla adevrul i de a combate eroarea se impune
fr ovire fiecrui om care nu se mulumete cu existena sa privata, de toate zilele, care mai
are o coard n sine, ce rsun la fericirea i nefericirea naiunii din care s-a nascut.

Prin urmare, din aceea c o stare de lucruri se poate explica istoricete, nu rezult c se
poate justifica.
 Dar, n genere, toat ideea aceasta are trebuin de o meditare mai strns.De cte ori
se arat nulitatea unei lucrri literare, fie tractat tiinific, fie culegere de poezii, ni se
obiecteaz:Nu descurajai! Toate nceputurile sunt mici!

Toate nceputurile sunt mici! Atrn de la nelesul ce se d cuvntului mic.Dac e

vorva de cantitate sau mai bine de extensiune, atunci e adevrat c nceputurile sunt mici; dar
dac e vorba de calitate, de valoare intensive, atunci toate nceputurile sunt mari

n 1940 era rndul lui E. Lovinescu: In materie de cultur, evoluiile nu sunt nici
perpetui, nici lineare; cnd crezi c ai pus mn pe rm, un val te smulge departe n
larg;pnza esut ziua se desface noaptea; apele se ascund sub nisip i ciulinul crete pe
marginea cetii ruinate; n adpostul limpezit odinioar, i umple ochii cerneala norilor
nvolburai.

Suntem obligati s trim n prezent deoarece o eventual abstragere se numete

laitate.Fiecare descoperire este de fapt o redescoperire.Avem contiina c ncepem mereu i
scepticism fa de toate nceputurile.Noi trim n cultul provizoriului i al relativului.Sub
orice construcie pe care o ncepem bnuim c a fost cndva un zid prsit i neisprvit
 Ceea ce a trebuit s plac strinilor in poeziile lui Alecsandri, Bolintineanu,
Eminescu i erbnescu i novelele lui Slavici , Negruzzi i Gane este , pe lng
msura lor estetic , originalitatea lor naional. Toi autorii acetia , prsind oarba
imitare a concepiunilor stine, s-au inspiriat de viaa proprie a poporului lor i ne-au
nfiat ceea ce este , ceea ce gndete i ceea ce simte romnul n partea cea mai
aleas a firei lui entice . Acest element original al materiei , mbrcat n forma
estetic a artei universale , pstrnd i n acest form ca o rmi din pmntul
su primitiv , a trebuit s ncnte pe tot omul luminat i s atrag simpatica lui luare
aminte asupra poporului nostru. Cci orce individualitate de popor i are valoarea ei
absolut , i ndat ce este exprimat n puternica form a frumosului, ntmpin un
rsunet de iubire n restul omenirii ca o parte integrant a ei

( Titu Maiorescu : Literatura romn i strintatea )

Convorbiri Literare

Revista Convorbiri literare,aprut la 1 martie 1867 din iniiativa lui Iacob Negruzzi,n
paginile creia s-au publicat n timp cele mai multe dintre operele marilor
clasici:Eminescu,Caragiale,Maiorescu,Creang,Slavici,devine curnd dup apariie cea mai
important publicaie a epocii.

Iacob Negruzzi a fost nsrcinat de Junimea cu editarea revistei,de care s-a ocupat timp
de 28 de ani.

Convorbirile apar la nceput bilunar,n 16 pagini,ntr-un tiraj de 300 de exemplare.Prin

comparaie cu programul coerent pe care l formulase cu decenii n urm Dacia literar,care
debutase cu o rubricaie fix i o politic cultural bine definit de la primul
numr,Convorbirile puteau trece drept o iniiativ modest,amatorist chiar.Revista nu este
exclusiv literar;ea acorda un spaiu important studiilor tiinifice i general
culturale,nscriindu-se n curentul epocii.

Printre primii autori de literatur publicai de revist se numrau Iacob i Leon Negruzzi,
M. Cornea, Th.erbnescu,V. Pogor,Nicu Gane,cei mai muli dintre ei catalogabili n a doua
linie valoric .Primul succes remarcabil este cooptarea lui Alecsandri,care i public
ncepnd cu nr.20 Cnticele comice.Rar ,revista gzduiete i unele recenzii semnate de
Maiorescu, Pogor,Carp sau N.Quintescu.Mai trziu,revista junimist are ansa s publice cele
mai remarcabile producii literare ale momentului: 1868-Alecsandri,ncredineaz colegilor
si Pastelurile,iar n 1872-poemul istoric,Dumbrava Roie.Din 1870,ncepe colaborarea cu
Eminescu ( Venere i Madona, Epigonii,apoi n 1871 Mortua est).Aceste trei poeme i
furnizau lui Maiorescu argumentele nscrierii poetului debutant n direcia semnalat n 1872.

Dintre prozatori,Convorbirile au recrutat de timpuriu,pe ardeleanul Slavici,care i

public aici povetile i basmele populare,apoi nuvelistica exemplar:Popa
Tanda,Scormon,Budulea Taichii(1880).Revista public nuvela lui Eminescu-Srmanul
Dionis,apoi Ft-Frumos din lacrim.Direcia nou a prozei romneti(anticipat de Maiorescu
din 1872) este spectaculos ilustrat n pag. revistei care public jurnalul lui Alecsandri-
Clatorie n Africa i apoi povetile,nuvelele i Amintirile lui Creang. Nu trebuie omise nici
ScrisorileCtre V.Alecsandri ale lui I. Ghica.

Dramaturgia este strlucit ilustrat de Convorbiri,prin publicarea integral a pieselor lui

Caragiale, ncepnd cu Noaptea furtunoas (1879),dar i a creaiilor teatrale trzii ale lui
Alecsandri. Nu lipsesc din paginile revistei traducerile din marea literatur a lumii
(Homer,Ovidius,Lamartine,Shakespeare,Schiller,Goethe,Byron,Baudelaire i muli alii) i
nici literatura popular.

Bine reprezentate sunt i lucrrile de orientare tiinific,cele mai spectaculoase

intervenii fiind disputele filologice prilejuite de reforma ortografic. Maiorescu le inaugurase
prin studiul su Despre scrierea limbii romne.Revista mai gzduiete Critica ortografiei d-
lui Cipariu,urmat apoi de o ntreag serie de studii maioresciene.Dar mentorul Junimii nu a
dus singur aceast btlie extrem de important pentru dezvoltarea viitoare a limbii
romneti.A inut s i se alture filologul Vasile Burl,cu nite Observri polemice asupra
gramaticei limbei romne de T. Cipariu,urmate de un protest Contra ortografiei impuse
coalelor romne din Moldova de Ministerul Instruciunii Publice.

Cu o astfel de reprezentare,seciunea filologic a Junimii, a reuit s creeze cadrul cel

mai propice apariiei unei noi generaii de cercettori,care vor asigura longevitatea acestor
preocupri n paginile Convorbirilor.Totodat,n cadrul cenaclurilor sunt stimulate discuii pe
teme istoriografice,preocupri care au creat premisele apariiei n cercul junimist i implicit n
paginile Convorbirilor a unei generaii de istorici,ntre care Xenopol i apoi N.

Iorga. Nu lipsesc ns nici preocuprile pentru problemele locale.n 1871 Slavici ncredina
Convorbirilor ale sale Studii asupra maghiarilor,iar Eminescu publica n 1876, Influena
austriac asupra romnilor din Principate.

Revista Convorbiri literare,n perioada ct a funcionat la Iai(1867-1885) a fost o

tribun fr precedent a spiritului inovator al epocii.Dei ameninat n repetate rnduri de
influenele activitii politice a membrilor Junimii,ea a reuit s rmn o publicaie literar i
tiinific.

Numit profesor la Universitatea Bucureti n 1885,Iacob Negruzzi ia cu el i

Convorbirile,mutare ce avea s consolideze i mai mult noua filial.Noul cerc intelectual va
furniza Convorbirilor material tiinific din
plin(istoriografie,filologie,filosofie,estetic,folcloristic,dar i economie politic sau studii
juridice),dar din paginile revistei lipsete marea literatur care o consacrase.Cei

mai muli scriitori ai Junimii ncetaser s scrie: Eminescu era bolnav,i nu mai dduse dup
1883,nimic semnificativ;Creang,din ce n ce mai slbit de crizele epileptice nu poate
rspunde cererilor insistente de texte noi ce veneau la redacie;Caragiale se abine de la scris
dup eecul comediei Dale carnavalului i va reveni abia spre sfritul deceniului.Despre o
nou generaie de scriitori nu putea fi vorba.Pe ct de greu de stabilit data naterii acestui
fenomen cultural,pe att de dificil este i sarcina de a preciza cnd s-a ncheiat. Maiorescu
ine cu orice pre s fac coala i n acest scop atrage noi generaii de intelectuali n sfera sa
de influen,dorind s formeze o nou Junime, ns Negruzzi ia decizia la 1 ianuarie 1895 s
se retrag de la conducerea revistei,lsnd-o pe mna tinerilor,care i vor schimba radical
orientarea.Acesta este practic nceputul sfritului,cci fenomenul cultural junimist se
ncheiase.

Astfel se face c spre sfritul secolului XIX marii scriitori rmai n via sau cei ridicai
din noua generaie devin ostili Junimii i Convorbirilor i i descoperim activnd n alte
publicaii ale epocii de cu totul alte orientri.

Junimea si Convorbiri literare

Societatea Junimea si Convorbiri literare au jucat in literaturaromana un rol
considerabil.Ele au creat un mod de a intelege cultura ,care a primit numele de spirit junimist.

1)Junimistii sunt intelectuali cu pregatire filozofica,oameni foarte cultivati si la curent

cu evolutia stiintei si a literaturii. Inclinatia lor spre filozofie inseamna preferinta pentru idei
generale. Ei nu sunt specialisti ingusti si isi pun problemele generale ale societatii si culturii
romane. Cand mai tinerii membri ai societatii aduc o pregatire de specialitate mai buna, ei se
lovesc de o oarecare rezistenta a fondatorilor,care prefera speculatia genearala a analizelor de
specialitate stricta. De altfel,Maiorescu indruma pe poetul Eminescu sa studieze filozofia,iar
pe istoricul A. D. Xenopol, sa studieze,pe langa istorie si drept,filozofia.

2)Oratoria junimista pleaca de la combaterea modului de a vorbi in public a generatiei

anterioare, care contribuise la crearea unei frazeologii demagogice insuportabile(criticate si de
Caragiale in piese sale). Junimistii isi bazeaza vorbirea publica pe un control sever al
expresiei. La prelectiunile populare vorbitorul venea neobservat de ascultatori, isi facea
aparitia pescena exact la ora fixata, vorbea 50 de minute,fara sa citeasca sau sa rercurga la
paharul de apa obisnuit,apoi disparea la fel de misterios. Tinuta vorbitorului era ingrijita, chiar
solemna. Cuvantarea era riguros intocmita.Nimic de prisos, nici o fraza in plus. Acest sistem a
fost prelungit de junimisti, cand au intrat in politica, si in sedintele parlamentului, ei fiind
socotiti printre primii oratori parlamentari. Titu Maiorescu si Petre Carp au creat un
stil(exact,ironic,laconic) al discursului de acest gen, presarat deformule memorabile.
Maiorescu a scris un articol celebru in 1902,Oratori,retori si limbuti, in care face o scurta
istorie a oratoriei parlamentare romanesti, distingand pe vorbitorii care aveau ceva de spus
(adevaratii oratori) de cei care vorbesc doar ca sa vorbeasca(limbutii); intre acestia, la
jumatatea distantei, se afla, dupa parerea lui Maiorescu,retorii,nici cu adevarat oratori,nici
numai simpli limbuti

.3)Clasicismul, in forme academice, al spiritului junimist e legat inprimul rand de

vocatia pedagogica si universitara a lui Maiorescu si amultora dintre studentii sai. Junimea si
Convorbirile incurajeaza literatura clasicista, atat in sensul ca apartine curentului clasic
propriu-zis, cat maiales in acela ca e clasata, adica acceptata de cei mai multi ca
valoroasa.Dar nu e vorba doar de aceasta preferinta, ci de credinta lui Maiorescu ca o
literatura si o critica nationala trebuie sa educe spiritul public, cultivandu-i deprinderi corecte,
din care cauza ele trebuie se indeplineasca unele conditii esentiale: literatura sa fie
indiscutabila, sub raportul valorii, iar critica sa fie academica, serioasa, metodica.

4)Dar acest academism(aceasta seriozitate fundamentala, in tot ce intreprindea, a lui

Maiorescu) nu exclude, ci, din contra, presupune ironia.Am vazut ca cenaclul junimist cultiva
gluma, anecdota, zeflemeaua.Junimistii spuneau ca in grupul lor intra cine vrea, ramane cine
poate(adica cine rezista ironiilor). E vorba insa nu numai de latura aceasta hazliea lucrurilor,
ci de o convingere mai profunda a lui Maiorescu si a celorlalti ca nu se poate construi nimic,
pe o baza noua, fara a distruge mai intai, cu ajutorul ironiei, vechea baza, prejudecatile si
ideile gresite. Junimistii au fost mari polemisti. Ei au inceput intotdeauna prin a ironiza. De
exemplu, una din tintele ironiei lui Maiorescu a fost betia de cuvinte. Sub acest
titlu,Maiorescu a scris un celebru articol polemic contra delirului verbal, a limbutiei fara
continut, din multe studii de specialitate ale vremii.
 5)Ironia a stat la baza acelei atitudini generale a Junimii in problemele culturii, care
este cunoscuta sub numele de spirit critic. Uneori acest spiritcritic a fost considerat ca un
criticism. Criticism inseamna critica exagerata.Spiritual junimist a fost legat adesea in trecut
de exagerarea criticii si membrii societatii, acuzati ca nu iubesc nimic, stramband din nas la
tot, ca sunt snobi etc. Este, desigur, o eroare. Ei au fost partizanii spiritului critic in cultura,
adica a acelei atitudini care priveste totul in fata, lucid, care nu se imbata cu apa rece, cum
spune proverbul, si nu admite nimic decat subrezerva discutie si argumentatiei temeinice.
Aceasta pozitie le-a fost inspirata junimistilor de o anumita evolutie a societatii si gandirii
omenesti in epocile precedente.

Critici