TERMOHIDRAULICA REACTORILOR

NUCLEARI
curs 6
Daniel Dupleac
Note curs
 Modele pentru curgerea bifazica
• Cea mai importanta caracteristica a curgerii bifazice este reprezentata de
prezenta unei interfete care separa cele doua faze
• In functie de geometria interfetei, curgerea bifazica a fost clasificata in
diferite regimuri de curgere:
• mecanismele de transport in fluid difera in functie de regimul de
curgere
• Local, un sistem bifazic consta dintr-un numar de regiuni monofazice
marginite de interfete in miscare => in teorie problema poate fi
solutionata prin scrierea unor ecuatii de conservare standard pentru
curgerea monofazica impreuna cu conditiile la frontiera corespunzatoare
la interfata
– Formularea in functie de variabilele locale instantanee cu interfete in
miscare conduce la o problema de frontiera multipla pentru care
pozitia interfetei este necunoscuta => solutia unei astfel de probleme
este imposibila sau nepractica in cele mai multe cazuri
• Pentru depasirea acestui impas se utilizeaza o descriere macroscopica a
curgerii bifazice
– Intelegerea mecanismelor locale de transfer dintre faze si obtinerea
unei descrieri macroscopice a fenomenelor
• In majoritatea codurilor de calcul (mai ales in cazul codurilor de sistem)
descrierea curgerii bifazice este 1D.
• Pentru deducerea ecuatiilor 1D, sunt utilizate in general doua abordari:
• Metode de mediere –> fie intai in spatiu si apoi in timp fie invers=>
ecuatii de conservare mediate: formulare riguros matematica insa
necesita o cale lunga de manipulare a ecuatiilor pentru a ajunge la
forma finala
• Integrarea peste volume de control –> postularea ecuatiilor de
conservare: formulare bazata pe ipoteze si presupunerea unor
similaritati cu curgerea monofazica
• Exista diferite modele ale curgerii bifazice ce difera in functie de numarul de
ecuatii de conservare utilizate si de necunoscutele sistemului de ecuatii. Din
punct de vedere practic acestea pot fi impartite in trei categorii:
1. Modelul amestecului omogen HEM (Homogeneous mixture model ): cele
doua faze se presupun a fi bine amestecate si au aceeasi viteza in orice punct
al curgerii => este nevoie de o singura ecuatie de conservare a impulsului.
Presupunerea in continuare a echilibrului termodinamic conduce la modelul
amestecului omogen la echilibru. In general insa cele doua faze nu trebuie sa
fie in echilibru termodinamic (de exemplu vaporizarea brusca a unui lichid –
flashing- sau condensarea bulelor de vapori inconjurate de un lichid subracit).
2. Modele multifluid: domeniul curgerii este impartit in cel putin doua regiuni
(lichid si vapori), iar fiecare regiune este descrisa de catre o ecuatie de
conservare a impulsului. Din aceasta categorie face parte modelul celor doua
fluide (two–fluid model (2FM)), in prezent cel mai utilizat model: fiecare faza
este descrisa de cate un set de ecuatii de conservare (masa, impuls, energie).
In unele cazuri se presupune un echilibru termodinamic intre cele doua faze
sau faptul ca una din faze este la saturatie – in cazul acestor ipoteze una din
ecuatiile de conservare a energie dispare.
3. Modele de difuzie: faza lichida si cea gazoasa constituie doua regiuni. Se
utilizeaza o singura ecuatie de conservare a impulsului insa aceasta este
acompaniata de un model sau corelatie pentru viteza relativa dintre faze (sau
raportul de alunecare) sau viteza relativa dintre o faza si amestecul bifazic.
Modelul fluxului de deriva este cel mai utilizat model din aceasta categorie.
Ecuatiile de conservare pentru amestec
• Vom utiliza abordarea integrala:
Conservarea masei
• Ecuatia instantanee de conservare a masei pentru un volum V este:

• Utilizand functia densitatii de faza, putem separa in termeni

corespunzatori cele doua faze:
• Deoarece modelul este 1D, termenul de flux al masei pe suprafata Sk poate fi
simplificat deoarce volumul de control V are doar doua fete la A(z) si A(z + dz)

• cand dz -> 0 avem:

• Obtinem astfel ecuatia instantanee de conservare a masei:

• sau
• Ecuatia poate fi scrisa si ca:

• sau daca sectiunea de curgere e constanta

Conservarea impulsului
• Ecuatia instantanee de conservare a impulsului pentru un volum V este:

• Tinand cont ca modelul este 1D, dupa separarea in termeni corespunzatori

cele doua faze, cand dz -> 0 si dupa impartirea cu dz obtinem:
• aici Pw,k reprezinta perimetrul peretelui in contact cu faza k (pozitie unde
se manifesta forta de frecare) and τw,k este valoarea medie a efortului
tangential pe acest perimetru pentru faza k.
• Ecuatia poate fi simplificata cu urmatoarele ipoteze:
– presiunea este uniforma in sectiunea de curgere:
– Produsul mediilor este egal cu media produsului:
• Obtinem astfel ecuatia instantanee de conservare a impulsului:
Conservarea energiei
• Ecuatia instantanee de conservare a energiei pentru un volum V este:

• Aplicam regula lui Leibniz ratei de variatie a energiei:

• Pentru termenul convectiv, aplicam teorema lui Gauss si pentru dz -> 0 avem:
• Similar, primii doi termeni din membrul drept al ecuatiei:

• Ecuatia poate fi simplificata cu urmatoarele ipoteze:

– in directia curgerii (axiala) conductia este mult mai mica decat convectia (in afara cazului
in care fluidul este stationar)
– disiparea caldurii in fluid datorita frecarii poate fi neglijata
• =>

• sau
• In general variatia energiei cinetice si potentiale este neglijabila
comparativ cu variatia energiei interne, astfel ca ecuatia de conservare a
energiei este simplificata in continuare:
Modelul amestecului omogen la echilibru – EVET
• Presupune echilibrul termic si mecanic. Fazele au :
– aceeasi temperatura
– aceeasi viteza in orice punct
• Echilibrul mecanic conduce la echivalenta unor marimi
– titlul static si titlul in curgere
– Fractia de vapori si titlul volumetric
• Ipoteza echilibrului termodinamic conduce la echivalenta dintre titlul
static si titlul termodinamic de echilibru

• Ecuatiile modelului:
– necunoscute: ρ, v si e
– p rezulta din ec de stare
• In regim stationar:

• Ec de conservare a energiei o putem scrie in functie de entalpie (presupunand

ca )

• In general energiea cinetica si cea potentiala este mult mai mica decat entalpia
iar pierderea de presiune este neglijabila fata de presiunea sistemului

• sau
Observatii:
• HEM este cel mai simplu model tratand amestecul bifazic ca si cum ar fi
un singur fluid
• In general, solutia ecuatiilor de conservare sunt mai dificil de obtinut
decat in curgerea monofazica( amestecul bifazic este compresibil iar
proprietatile termodinamice pot varia semnificativ in timp si spatiu)
• Totusi in unele situatii particulare pot fi obtinute solutii analitice (regim
stationar…) ceea ce il face larg utilizat in analize ingineresti pentru
estimarea:
– bilanturilor de energie pentru un sistem (de ex zona activa)
– pierderi de presiune
– cresterea de entalpie
– fractiei de goluri (daca in realitate S > 1 , HEM supraestimeaza fractia
de goluri)
Modele de difuzie
• Modelul amestecului omogen in echilibru poate fi imbunatatit in unul sau
mai multe aspecte:
– Considerarea dezechilibrului mecanic (UV)
– Considerarea unui profil pentru fractia de goluri si viteza fazelor in sectiunea de curgere
– Dezechilibru termodinamic (UT) (fierbere subracita, vapori supraincalziti)
• Modelele de difuzie sunt modele UV (Considerarea unui profil pentru
fractia de goluri si viteza fazelor in sectiunea de curgere poate conduce
deasemenea la viteze diferite)
• Modelul Bankoff
• Bankoff (1960) face un pas inainte fata de HEM: nu considera un raport de
alunecare intre faze insa considera atat un profil pentru fractia de goluri
cat si pentru viteza fazelor in sectiunea de curgere .
• Pentru o conducta circulara de raza R, aceste profile sunt

unde m şi n sunt constante pozitive

• Aceasta ipoteza conduce la o valoare constanta a raportului K=α/β

2(m  n  mn)(m  n  2mn)

K
(n  1)(2n  1)(m  1)(2m  1)
• Acest coeficient este cuprins între 0,5 şi 1 când m şi n variază de la 2 la 7 şi
respectiv de la 0,5 la 1.
• Relaţia lui Bankoff este într-o bună concordanţă cu valorile experimentale
obţinute de Martinelli-Nelson pentru curgerea bifazică apă-abur cu a <
0,85 pentru K=0,89.
• Pentru a ţine cont de efectul presiunii, Bankoff a propus următoarea
corelaţie:

K  0,71  0,00131 p

cu p în bar şi 4,9  p  206,2 bar.

• Deci in acest model:

1 
  1 x  L
S  
1 K 
K 1  x  G
• Modelul Wallis
• Wallis (1963) considera profilul uniform dar diferit al celor doua faze in
sectiunea de curgere (modelul presupune ca fiecare faza se comporta ca
un curent de fluid cu viteza uniforma –idee introdusa de Lockhart si
Martinelli (1944) – modelul curgerii separate - situatia relavanta de
aplicare a modelului: curgere inelara fara dezechilibru termic)
• Modelul fluxului de deriva propus de Wallis consta in considerarea a doua
expresii pentru fluxul de deriva al vaporilor:
– Relatia de inchidere a modelului pentru viteza de deriva

unde V∞ reprezinta viteza terminala a bulelor. Expresia este aplicabila curgerii

bulelor cand fortele de greutate sunt mult mai importante decat fortele de
frecare. Astfel fluxul de deriva ( denumit expresia fizica sau experimentala)

– expresia cinematica pentru fluxul de deriva atunci cand se cunoaste jl si jv

 • Solutia sistemului de ecuatii de mai sus reprezinta punctul de functionare
al sistemului : freactia de goluri se afla la intersectia celor doua curbe
Curgere ascendenta echicurent Curgere descendenta echicurent

Curgere contracurent – lichid ascendent

Curgere contracurent – lichid descendent

= > Aplicarea modelului lui Wallis la descrierea fenomenului de flooding

 Fenomenul de flooding
• Prin “flooding” se intelege fenomenul ce are loc atunci cand curgerea
descendenta a unui lichid, ce este drenat datorita gravitatiei printr-o
conducta verticala, este impiedicata de curgerea in directie ascendenta a
unui gaz (curgere in contracurent).
• Fenomenul este guvernat de:
– eforturile de forfecare la interfata dintre gaz si filmul ondulat de lichid
– antrenarea picaturilor de lichid
– forta de gravitatie ce actioneaza asupra lichidului
• Fenomenul e relevant pentru diverse situatii din CNE:
– pe parcursul reudarii ZA a BWR dupa LOCA prin “top - spray”
 In astfel de situatii lichidul ce coboara de-a lungul barelor fierbinti de
combustibil este vaporizat rapid => debit in contracurent de vapori ce se
opune drenarii lichidului intarziind reudarea tecilor (rewetting).
– conducta de legatura cu presurizorul unde vaporii in curgere ascendenta se opun
drenarii lichidului
– in tevile GA la condensarea in reflux
– in feederi la CANDU
• Din punct de vedere fenomenologic se
intilnesc urmatoarele situatii:
– La debite reduse de gaz, lichidul
poate fi drenat descendent aproape
imperturbat
– Marind debitul de gaz se atinge o
situatie cind nu tot debitul de lichid
injectat poate curge descendent =>
retinerea fluidului (liquid “holdup”):
este momentul de aparitie al
flooding-ului (onset of flooding (OF))
– Marind in continuare debitul de gaz,
debitul de lichid scade progresiv
pana cind lichidul nu mai poate fi
drenat ci este antrenat ascendent:
se atinge conditia de limitare a
curgerii in contracurent (counter-
current flow limiting (CCFL))
• Deci, debitul descendent de lichid nu
este afectat de curgerea gazului in
contracurent pana in punctul in care
viteza aparenta a gazului atinge punctul
de OF.
• Prin marirea ulterioara a vitezei aparente
a gazului se obtine scaderea in
continuare a debitului descendend de
lichid care tinde spre 0 si devine nul cand
se atinge CCFL
• Daca debitul de gaz este marit initial
pana la flooding iar apoi e micsorat din
nou, filmul de lichid isi va restabili
curgerea descendenta => revenirea
curgerii = “flow reversal “
• Din punct de vedere cantitativ fenomenul poate fi descris cu ajutorul
modelului drift-flux al lui Wallis.
• Pentru cazul lichidului descendent si vaporilor ascendenti exista o situatie
limita sau imposibil de atins atunci cind liniile cinematice si fizice ale fluxului
de deriva sunt tangente una la cealalta sau nu se intersecteaza deloc.
• De remarcat ca intersectia tangentei cu axele la a=0 si a=1 reprezinta jv si
respectiv –jl.
Aceste observatii permit introducerearea notiunii de linie de flooding ca
fiind locul geometric din planul de coordonate jv si | jl| al maximului vitezei
aparente a fazei lichide pentru care lichidul poate curge descendent pentru
orice viteza aparenta data a vaporilor.
• Wallis a propus o corelatie adimensionala:

• unde viteza aparenta adimensionala (numarul Wallis) este definita de

iar constantele m si C depind de geometria sistemului (pentru conducte

m=1 iar C = 0.725 sau 0.9 in functie de forma extremitatii conductei:
ascutita sau rotunda)
• Viteza aparenta adimensionala (numarul Wallis) este legata de numarul
Froude (v2/gL =inertie/gravitatie) modificat, ceea ce arata care sunt fortele
ce guverneaza fenomenul
• O relatie similara este obtinuta de Kutateladze. Numarul adimensional
Kutateladze care este adoptat pentru acest criteriu contine in loc de
diametru, lungimea caracteristica:

• rezulta astfel
• Modelul Fluxului de deriva
• Introdus de Zuber and Findlay (1965).
• Se bazeaza pe definirea vitezei locale a vaporilor

unde este vvj viteza de deriva locala a vaporilor relativ la fluxul volumetric :

• Mediind peste aria de curgere avem

• Modelul consta in a gasi corelatii pentru parametrul de distribuţie C0 si

viteza de deriva efectiva Vvj astfel incat:

• sau
 • Din relatiile de mai sus obtinem:
• C0 reflecta efectul global al heterogenitatilor fractiei de goluri si a vitezei

Dacă cele două faze sunt uniform amestecate, parametrul de distribuţie este egal cu 1; va fi
mai mare ca 1 dacă vaporii sunt repartizaţi de preferinţă în zonele de viteză ridicată.
• Vvj reflecta efectul vitezei relative locale (in special datorita flotabilitatii)

• Cunoscand fluxurile volumetrice jl si jv fractia de goluri este data de

• sau
• pentru raportul de alunecare obţinem expresia:

C  1x  L L
S  C0  0  v~gj

1  x   G

1  x G

1 2

• Deci: apariţia unei viteze diferite între faze se datorează

neuniformităţilor distribuţiei vaporilor în secţiunea de curgere (termenul
notat cu 1 în relaţia de mai sus) şi diferenţei dintre vitezele locale ale
celor două faze (termenul notat cu 2 în relaţia de mai sus)

• Un număr mare de relaţii care utilizează modelul fluxului de derivă au fost propuse
în literatură diferenţa dintre acestea constând în expresiile propuse pentru
parametrul de distribuţie şi viteza de derivă. Dintre aceste relaţii amintim
– EPRI (1986)
– Chexal şi Lellouche (1996)
• Chexal et al. a dezvoltat o serie de corelatii valabile pentru o gama larga a
domeniului de aplicabilitate incluzand curgerea verticala si cea orizontala,
curgerea in echicurent si contracurent al fazelor, curgere in conducte sau
fascicule de elemente combustibile.
• De asemenea in corelatiile dezvoltate nu apar referinte legate de regimul
de curgere – se elimina incertitudinile asociate cu hartile regimurilor de
curgere.
• Desi corelatiile sunt lungi si au o forma complicata, comparativ cu datele
experimentale apar a fi remarcabil de precise.
• Parametrii din relatia fluxului de deriva nu sunt constanti ei depinzind de
regimurile de curgere.
• Pentru curgerea bifazica abur-apa la presiune ridicata , parametrii sunt
independenti de regimul de curgere si pot fi foarte bine aproximati cu
relatiile:

• Pentru curgerea verticala

• Cum determinam experimental parametrii din relatia fluxului de deriva ?
• Relatia pentru viteza de deriva efectiva poate fi scrisa ca ecuatia unei
drepte:
• Ecuatiile de conservare pentru modelul fluxului de deriva *
• Reamintim ca medierea peste aria suprafetei de curgere a unui parametru
este definita

• iar valoarea medie ponderata cu fractia e vapori este

• Densitatea fiecarei faze este considerata a fi uniforma in orice sectiune de

curgere. Ipoteza valabila deoarece in cele mai multe aplicatii practice
gradientul presiunii in directie perpendiculara pe cea de curgere este mic.
Acest lucru inseamna ca

• Cu aceasta ipoteza densitatea amestecului este

(*)Takashi Hibiki, Mamoru Ishii: One-dimensional drift-flux model and constitutive equations for relative motion between phases
in various two-phase flow regimes, International Journal of Heat and Mass Transfer 46 (2003) 4935–4948
• Viteza medie ponderata a fazei este:

• Astfel densitatea amestecului este

• iar fluxul volumetric

• Entalpia medie a amestecului trebuie deasemenea sa fie ponderata cu

densitatea
• Din definitie vitezei de deriva pentru vapori

• Rezulta expresia vitezei de deriva medii:

• unde

• Determinarea experimentala a vitezei de deriva astfel definita este

posibila daca debitul volumetric al fiecarei faze si fractia medie de vapori
sunt masurate, deoarece

• iar
• In plus, definitia de mai sus pentru viteza de deriva poate fi utilizata si in
cazul curgerii inelare.
• Tinand cont de relatiile precedente obtinem relatiile importante:

• Solutiile obtinute din rezolvarea ecuatiilor de conservare in MFD permit

determinarea lui si a cunoscand din relatii constitutive. Astfel,
relatiile precedente ne permit sa obtinem vitezele fazelor.
• Ecuatile modelului fluxului de deriva se obtin prin medierea peste
suprafata de curgere a ecuatiilor tridimensionale si considerand valorile
medii pentru parametrii prezentati anterior.
• Astfel se obtine:
• Conservarea masei amestecului

• Consevarea masei pentru faza dispersa

• Consevarea impulsului pentru amestec

• Consevarea energiei pentru amestec

• In ecuatiile de conservare reprezinta componenta normala a

tensorului eforturilor pe directie axiala, , si
reprezinta componenta axiala a aceleratiei gravitationale, perimetrul de
transfer de caldura si termenul de disipare a energiei pentru amestec.
• Termenul covariant reprezinta diferenta dintre produsul mediei si media
produsului a doua variabile si are urmatoarea forma

• unde reprezinta proprietatea fazei k. Daca profilul lui sau a este

uniform in sectiunea de curgere acest termen este zero.
• Efectele difuziei masei, impulsului si energiei asociate cu deplasarea
relativa dintre faze apare explicit in ecuatile de conservare si sunt
exprimate in functie de viteza de deriva a fazei disperse
• Viteza de deriva a fazei disperse este dependenta de regimul de curgere si
este precizata de ecuatii constitutive de forma:

• Pentru a tine cont de transferul de masa la interfata este necesara o

ecuatie constitutiva pentru sursa de masa pentru vapori. Aceasta relatie
este de forma:
• OBSERVATII
• Modelul fluxului de deriva este o formulare aproximativa a curgerii
bifazice comparativ cu modelul celor doua fluide care reprezinta o
formulare mult mai riguroasa a curgerii bifazice.
• Importanta MFD rezida din simplitatea sa si aplicabilitatea la o gama larga
de probleme practice din curgerea bifazica.
• Avantaje ale MFD fata de modelul celor doua fluide:
– E mai simpla si are o robustete numerica ma I mare
– Implica un numar semnificativ mai redus de calcule
– Evita numeroasele modele si corelatii pentru transferul la interfata,
modele care desori sunt incomplete si nu suficient de precise.
• Limitarile MFD:
– Este aplicabila doar curgerii unidimensionale si este inadecvata
curgerilor unde apare o alunecare mare a fazelor la interfata. Este deci
recomandata pentru regimurile de curgere in care fazele sunt puternic
cuplate: bubbly, slug si churn.
– Pierderea informatiilor detaliate despre curgerea bifazica, informatii
pe care modelul celor doua fluide poate sa le ofere.