DEFINI|IE SI CLASIFICARE

Sarcina este acea perioada functionala in viata femeii, care incepe din momentul cand organismul ei da
adapost unui ovul fecundat si tine pana la maturarea acestuia pentru viata extrauterina. z4r21ri
Sarcina incepe din momentul cant spermatozoidul a patruns in ovulul matur furnizat de catre ovar in timpul
ovulatiei si preluat de catre trompa in care se desfasoara contopirea dintre nucleul celular masculin si
feminin. Prin aceasta s-a realizat unirea celor doua celule sexuale -; gametii -; intr-o celula de reproducere
-; zigotul.
Orice sarcina incepe extrauterin, prin faptul ca oul este fecundat in trompa. In mod normal oul devine apt
pentru nidare, abia cand a ajuns in cavitatea uterina si se fixeaza acolo. Daca oul fecundat, care a ajuns in
perioada in care si-a dobandit maturitatea de nidare, nu se afla in cavitatea uterina pregatita pentru
gazduirea acestuia, atunci se poate, ca pe baza fortei de fixare a trofoblastului ectodermic oul sa se nideze
chiar in afara uterului si sa se dezvolte acolo in continuare.
Nidatia extrauterina si dezvoltarea oului duc totdeauna, dupa un timp variabil, la tulburari, pentru ca numai
uterul, care creste foarte mult in timpul sarcinii, poate sa tina pas cu dezvoltarea oului.
Prin sarcina extrauterina sau ectopica se intelege orice sarcina care se dezvolta in afara cavitatii uterine.
Sarcina ectopica poate fi:
1.Sarcina tubara - cea mai frecventa (90% din totalul sarcinilor extrauterine).
Dupa portiunea din trompa unde se dezvolta oul, se disting mai multe varietati de sarcini tubare:
-sarcina tubara interstitiala;
-sarcina tubara istmica;
-sarcina tubara ampulara (varietatea cea mai frecvent intalnita dintre toate varietatile tubare);
-sarcina tubara pavilionara.
2.Sarcina ovarina - foarte rar intalnita (4% din totalul sarcinilor extrauterine). Poate fi:
-interna - cand se dezvolta in cavitatea unui folicul ovarin;
-externa - cand se dezvolta la suprafata ovarului.
3.Sarcina abdominala - poate fi:
-primitiva - cand oul se grefeaza de la inceput in cavitatea peritoneala;
-secundara - cand grefa oului in abdomen se face dupa expulzarea din trompa

ETIOPATOGENIE
Orice piedica in migrarea oului de la ovar prin trompa, spre uter poate fi cauza sarcinii extrauterine.
Cum sarcina extrauterina se intalneste aproape 90% in trompa, factorii etiologiei intereseaza in general
aceasta localizare si depind de modificarile biologice ale oului, de calitatile anatomice si functionale ale
trompei, cat si catorva cauze mecanice.
Astfel se disting:
-CAUZE OVULARE:
-dezvoltari anormale ale oului (ou mare, ou neregulat)
-modificari cromozomiale (cariotip anormal)
-factor spermatozoidic (barbati cu anomalii de numar si forma al spermatozoizilor)
-CAUZE TUBARE:
-malformatii tubare congenitale, trompe sinuoase, infantile lungi cu lumen ingust
-procese inflamatoare utero-anexiale
-micsorarea lumenului tubar
-alterarea cililor vibratili endotubari
-perturbarea peristalticii tubare
-unele tumori ca: nodulii fibromatosi si endometrioza tubara, in care insulele de endometru cu localizare
tubara, prezinta aceleasi modificari ciclice ca si mucoasa uterina, putand cauza astfel grefa oului.
-FACTORI HORMONALI:
-deficiente ale corpului galben
-ovulatie intarziata
-tratamente hormonale
-ETIOLOGIE EXTRATUBARI:
-aderente peritoneala peritubare care comprima trompa
-tumori ale organelor invecinate (uter -; ovar)
-inflamatii pelviene
-MIJLOACE CONTRACEPTIVE-;INTRERUPERI DE SARCINI
-folosirea steriletelor, anticonceptionalelor
-avorturi provocate
-CAUZE MECANICE: a) obstacol in calea zigotului b) viteza prea mica de transport c) drum prea lung

d) ratacire datorita aparitiei unor cai false. a) Cea mai frecventa cauza o reprezinta obstacolele din trompa,
care ingaduie spermei sa treaca dar nu poate fi invinse de oul fecundat.
In vindecarea unui proces inflamator poate aparea convalescenta cutelor mucoasei tubare care duce la
aparitia unor pungi sau diverticuli infundibuliformi in care este retinut oul. b) Viteza scazuta de transportare a
zigotului se datoreaza puterii scazute de vehiculare a trompei.
Tulburarea poate fi urmarea unei inflamatii anterioare sau a unui defect de constructie.
Modificarile inflamatoare fac ca musculatura trompei sa fie atat de lezata incat sa nu-si mai indeplineasca
functia sau sa apara cutari. c) DEFECTE DE STRUCTURI ALE TROMPEI:
Trompele infantile sunt deosebit de lungi, subtiri, intortocheate si in pozitie inalta. Acestea impiedica zigotul
sa ajunga la timp in zona normala de implantare, datorita puterii reduse de vehiculare la care se adauga
drumul prea lung.
Tot un defect de structura il constituie si spasmele trompei. Aceste spasme duc la imaginarea genezei
psihice a sarcinii tubare (in caz de teama de sarcina).
ANATOMOPATOGENIE
Dupa ce a fost fecundat, in drumul lui de la foliculul ovarian spre uter, trecand prin trompa, oul poate sa se
fixeze in apropierea fundului uterului, mai devreme dar si mai tarziu fata de normal.
Zona normala de implantatie este fundul uterului. Oul se poate insa implanta profund, cand rateaza zona
normala de nidare si se implanteaza prea tanziu. Astfel ia nastere o placenta praevia.
Cand zigotul se implanteaza chiar pe drumul din trompa, ia nastere o sarcina tubara cea mai frecventa
forma a graviditatii extrauterine. In acest caz, nidarea are loc in partea interstitiala, adica in partea de
trompa care patrunde in peretele uterului (sarcina interstitiala) ceea ce se intampla foarte rar sau in partea
ingusta a trompei (sarcina tubara ampulara).
O posibilitate foarte rara o constituie fecundarea oului in foliculul ovarian, prin sperma ajunsa pana la acesta
(nidatie intrafoliculara, sarcina ovariana).
De asemenea oul poate sa se implanteze in cavitatea abdominala libera (sarcina peritoneala sau sarcina
abdominala).
SIMPTOMATOLOGIE
Simptomatologia sarcinii ectopice depinde de stadiul evolutiv al acesteia. In general, sarcina ectopica se
intrerupe in primele luni, dand nastere, cu aceasta ocazie, la accidente hemoragice, dintre care majoritatea
sunt grave si pun in pericol viata femeii. Evolutia sarcinii extrauterine pana la termen sau aproape de
termen este exceptionala, deoarece trompa nu este adaptata functiei de gestatie, iar mucoasa sa nu
prezinta modificarile caracteristice de sarcina.
Semnele clinice in sarcina extrauterina necomplicata
Inainte de aparitia accidentelor hemoragice, prezenta sarcinii ectopice se evidentiaza prin urmatoarele
semne functionale: pierderi anormale de sange prin vagin, dureri abdominale, de obicei cu caracter de
fixitate, intr-una din fosele iliace, in unele cazuri mai putin constante, lipotimii.
Pierderea de sange este intermitenta, de obicei moderata, fiind determinata de dezlipirea mucoasei uterine,
care sub influenta hormonala devine caduca ca si in cazul unei sarcini uterine. Sangele eliminat este de
culoare negricioasa, cu sau fara mici chiaguri si uneori este asociat cu mici fracmente de caduca sau caduca
se elimina in intregime, avand aspectul unei membrane triunghiulare.
Durerile apar constant, se reprezinta sub forma de colici determinate de prezenta oului in trompa, fiind
insotite, uneori si de lipotimii.
Pe langa semnele mai sus descrise pot fi prezente si o serie de tulburari neurovegetative, ca: greturi,
varsaturi, etc. mai mult sau mai putin accentuate, care ne ajuta la diagnosticul de sarcina in general,
neavand insa nimic caracteristic pentru sarcina ectopica.
TACTUL VAGINAL.
Colul prezinta o consistenta scazuta, insa intr-un grad mai putin evident decat in sarcina uterina.
Corpul uterin este marit de volum, dar nu atinge niciodata varsta reala a sarcinii. Caracteristica insa pentru
sarcina ectopica este prezenta unei tumori latero-uterine, de dimensiuni variabile, in raport cu varsta
sarcinii, de consistenta pastoasa sau chistica si dureroasa la palpare. Fundul de sac vaginal posterior este
liber si nedureros in aceasta faza, deoarece in cavitatea peritoneala nu se gaseste inca sange.
In ceea ce priveste amenoreea, in majoritatea cazurilor ea este absenta, fiind inlocuita prin pierderile
anormale de sange.
REAC|IA BIOLOGICI DE SARCINI, inainte de aparitia accidentelor hemoragice, este de obicei, pozitiva, ea
devine negativa cand sarcina este oprita in evolutie.
HEMOGRAMA nu arata modificari importante in aceasta perioada.
Semnele clinice in sarcina extrauterina complicata cu accidente hemoragice
Oul implantat in peretele tubar se dezvolta si vilozitatile coriale, neintalnind nici caduca si nici o
vascularizatie prooice, pot determina doua feluri de accidente hemoragice: avortul tubar sau ruptura
trompei.

O data cu aparitia accidentelor hemoragice tabloul clinic se modifica insidios sau in mod brutal, in functie de
natura accidentelor.
Accidentele hemoragice, in ordinea gravitatii, sunt: hematosalpinxul, hematocelul latero- sau retrouterin si
inundatia peritoneala.
In caz de HEMATOSALPINX (colectia sanguinolenta in cavitatea tubara, provenita din dezlipirea oului),
semnele clinice traduc un oarecare grad de anemie dar nu sunt alarmate, deoarece hemoragia nu este prea
mare, fiind limitata de peretii tubari.
Apar dureri de intensitate medie in fosa iliaca respectiva, iar la tactul vaginal se percepe o formatiune
anexiala, de dimensiuni variabile, de forma, de obicei ovalara, de consistenta pastoasa sau in tensiune,
sensibila la presiune. Prin punctia vaginala a tumorii, se extrage sange necoagulabil cu mici cheaguri.
In cazul hematocelului latero- sau retrouterin, hemoragie intraperitoneala circumscrisa, determinata de
avortul tubar sau chiar de rupturi progresive ale trompei, apar semne manifestate de hemoragie interna:
femeia devine palida, are lipotimii, pulsul se accelereaza, iar tensiunea arteriala este scazuta.
De asemenea, durerile sunt mai accentuate. Ele pot iradia spre coapse si lombe sau in sus spre epigastru,
spate, umar.
La examenul vaginal se percepe, prin fundul de sac posterior, o tumoare cu limite neprecise, dureroase.
Punctia tumorii clarifica diagnosticul (se extrage sange necoagulabil cu microcheaguri).
IN INUNDA|IA PERITONEALI, caracterizata printr-o hemoragie brusca si abundenta de 1 -; 1,5 l. sange in
cavitatea peritoneala, provenita mai rar dintr-un avort tubar si de cele mai multe ori dintr-o ruptura a
trompei, tabloul clinic devine alarmant.
Femeia simte brusc o durere violenta, ca o lovitura de pumnal intr-una din fosele iliace. Durerea este
insotita de semne de anemie acuta: paloare accentuata, sudori reci, puls accelerat, tensiunea arteriala
scazuta sau prabusita, femeia prezentand lipotimii repetete, sincope si stare de soc.
LA EXAMENUL LOCAL constatam: abdomenul balonat, in tensiune, foarte dureros, fara sa prezinte aparare
musculara.
LA PERCU|IE se percepe matitatea pe flancuri, deplasabila.
LA TACTUL VAGINAL, in afara de celelalte semne descrise, fundul de sac Douglas poate bomba si este
extrem de dureros.
PUNC|IA in fundul de sac Douglas clarifica diagnosticul.
DIAGNOSTIC
Cand examenul medical, sprijinit de o anamneaza care indica o amenoree de mai multe saptamani, pune in
evidenta existenta semnelor de sarcina, diagnosticul unei sarcini tubare este aproape sigur. Cand se
constata o hemoragie uterina si prezenta unei tumori de consistenta normala, palpabila langa uter.
Confirmarea certa este data de constatarea la un examen ulterior a cresterii volumului tumorii care se
palpeaza langa uter sau in spatiul Douglas, prin fundul de sac vaginal posterior.
In cazul unei hemoragii interne cu simptomatologie brusca, la o femeie tanara duce imediat la ideea unei
sarcini tubare rupte.
Diagnosticul diferential fata de alte hemoragii interne (ulcer gastric duodenal) tine seama in primul rand de
anamneaza, in care apar semnele obisnuite de sarcina.
Fenomenele de iritatie peritoneala, provocata de o apendicita perforata pot fi confundate cu o ruptura a
trompei. De obicei, dificultati mari de diagnostic exista in cazurile de sarcina tubara in care nu a avut loc
hemoragia in trompa si in care ingrosarea trompei nu se poate pune inca in evidenta prin palpare.
Dificil este diagnosticul diferential cand in afara de o hemoragie ulterioara exista si elemente palpabile
anexiale. Poate fi vorba de o veche tumoare conglomerata, unilaterala, de un chist ovarian fixat, un chist
tubo-ovarian. In aceste cazuri rolul decisiv il are reactia imunologica de sarcina, care este pozitiva in cazul
sarcinii extrauterine.
Dificultati mari de diagnostic se intalnesc si in cazurile in care exista un proces inflamator anexial langa un
avort intrauterin precoce, ceea ce se intampla adesea in tentativele de provocare a avortului. Toate
simptomele obiective si subiective pot fi prezente intr-o coincidenta perfecta.
Reactia biologica pentru sarcina, in urina, nu poate fi decisiva deoarece indica prezenta unei sarcini, dar nu
si sediul acesteia. In aceste cazuri, femeia este supusa unei observatii atente si se asteapta aparitia unor
simptome decisive.
Diagnosticul poate fi pus in situatii dificile prin chiuretarea cavitatii uterine cand intreg produsul de raclaj va
fi examinat histologic.
Un alt mijloc pentru diagnosticarea sarcinii tubare in constituie punctie fundului de sac peritoneal Douglas.
Aceasta consta in punctionarea cu un ac de punctie lung si gros, pornind din fundul de sac vaginal posterior
si este pozitiva daca se extrage sange.
Punctionarea fundului de sac Douglas se efectueaza numai la bolnava pregatita pentru o interventie
chirurgicala, pentru ca laparatomia sa poata fi efectuata cu succes indata dupa punctie. Orice amanare a
operatiei dupa punctie este foarte primejdioasa, din cauza posibilitatilor de infectare a hematocelului cu
germeni din vagin.
In concluzie, trebuie sa fie stabilite urmatoarele reguli pentru diagnosticul sarcinii tubare in afara
examenului general si local obisnuit:
1.Orice bolnava la care se banuieste o sarcina tubara trebuie internata pentru supraveghere, intr-o unitate
spitaliceasca prevazuta cu serviciul de chirurgie, pana la precizarea diagnosticului.

2.Uneori, trebuie sa se accepte o perioada mai indelungata intr-o atitudine “gata de operatie”.
3.Examenul palpator prin peretele abdominal trebuie efectuat cu multa prudenta in orice banuiala de sarcina
extrauterina din cauza pericolului de ruptura.
4.Punctia exploratoare in spatiul Douglas este utila pentru stabilirea diagnosticului unui hematocel
retrouterin si al unei hemoragii libere in cavitatea abdominala, se va practica numai la bolnava pregatita
pentru interventie chirurgicala.
5.Chiuretajul si examenul histologic al materialului obtinut prin raclare, constituie o metoda valoroasa de
diagnostic al sarcinii tubare. Din cauza pericolului d ruptura si infectie, va fi utilizata in cazuri exceptionale,
numai in procese vechi ca ultima solutie.
6.Reactia biologica si imunologica de sarcina este foarte important. Totusi ea semnaleaza totdeauna numai
existenta sarcinii, nu si localizarea acesteia.
Cand reactia este pozitiva pot sa fie prezente si fenomene intrauterine de sarcina; cand este negativa,
tesutul corial, care determina reactia, mai functioneaza. Reactia negativa nu face dovada ca procesul
prezent nu a fost provocat de o sarcina tubara.
EVOLU|IE SI PROGNOSTIC
La inceput, dezvoltarea produsului de conceptie cu invelisurile lui are exact aceeasi evolutie ca intr-o
implantare intrauterina. Dar spatiul din trompa si materialul tisular din peretele trompei ajung in curand sa
nu mai fie suficiente nici pentru cresterea in continuare a oului, nici pentru dezvoltarea placentei.
Dezvoltarea oului implantat in trompa depinde intr-o mare masura de zona de implantare si de directia in
care se face dezvoltarea.
Tulburarea dezvoltarii ulterioare poate sa aiba loc in doua feluri. Astfel, lipsa de spatiu din trompa, duce la
bombarea invelisului zigotului, la polul zigotului care este indreptat spre iesirea abdominala a trompei, la
perforare si sangerare. Sangele se scurge intai in trompa si ia nastere un hematosalpinx. De acolo sangele
trece in cavitatea abdominala a trompei.
Lipsa de material a peretelui trompei, poate sa duca la strabaterea si erodarea peretelui subtire al trompei
de catre vilozitatile coriale care au patruns aici. Aceasta lezare a peretelui trompei are drept urmare
perforarea seroasei astfel incat vasele de asemenea erodate, pot sa sangereze in cavitatea abdominala.
Aceste doua feluri diferite de evolutie a sarcinii tubare au fost denumite:
-avort tubar -; ruptura interna a capsulei produsului de conceptie
-ruptura trompei -; ruptura externa a capsulei produsului de conceptie.
Avortul tubar are loc cu atat mai usor cu cat sediul oului este mai aproape de capatului abdominal al
trompei, deci in portiunea ampulara.
Ruptura trompei are loc mai ales in cazurile in care oul s-a implantat in portiunea ingusta a trompei
(portiunea istmica).
In cazul avortului tubar nu mai exista baza de implantare.
In cazul rupturii trompei, peretele este erodat de trofoblast.
In avortul tubar, sangele provenit din zona placentara a polului dezlipit al zigotului, se prelinge in afara.
Deoarece sangerarea nu este arteriala, ci prin dezlipire, sangele se coaguleaza si formeaza placi de sange,
care cuprind capatul abdominal al trompei si a caror intindere se accentueaza dupa fiecare val de sange
nou.
Prin acumularea sangelui in preajma trompei se constituie o tumoare palpabila. Aceasta situatie este
denumita hematocel peritubar.
Datorita gravitatiei, sangele se prelinge in spatiul Douglas unde da nastere unei tumori sanguine incapsulate
care se mareste treptat. Aceasta situatie poarta denumirea de hematocel retrouterin.
In ruptura peretelui trompei, sangerarea arteriala este de obicei atat de intensa, incat se produce o inundare
sanguina in cavitatea abdominala deschisa.
Uneori printr-o erodare a trompei, cu sangerare redusa poate sa se formeze un hematocel peritubar sau
retrouterin. Intr-un avort tubar, o revarsare de sange, in cavitatea abdominala. De cele mai multe ori, cele
doua modalitati de evolutie prezinta importante deosebiri clinice una fata de alta, in sensul ca formarea unei
tumori sanguine inchise in avortul tubar si hemoragia libera din ruptura trompei determina simptome foarte
caracteristice.
TRATAMENT
Aproape toti autorii, sunt de acord asupra exclusivitatii tratamentului chirurgical in sarcina extrauterina. Din
momentul in care diagnosticul a fost pus laparotonomia, trebuie facuta imediat, in toate stadiile, dar mai
ales in inundatiile peritoneale (chiar in starea de soc interventia trebuie sa fie imediat si repede executata
sub reanimare).
Pentru a ridica tensiunea si a substitui sangele pierdut recurgem la transfuzie inainte, in timpul si dupa
operatie.
Tratamentul medical nu este indical, el nu da posibilitatea unei restitutii ad integrum.
In cazul sarcinii abdominale cu fat viabil, conduita terapeutica este mult mai delicata.
Bolnava trebuie pusa in repaus si supravegheata, spre a i se interveni la primul semnal.
Cand copilul este viu, ne expunem la hemoragii foarte grave; in cazul cand este mort, operatia este mai
putin periculoasa.
Actul operator important e al scoaterii placentei inserata pe diverse organe. A scoate placenta chiar in timpul
operatiei este o metoda chirurgicala, dar expune uneori la hemoragii foarte mari, greu de oprit, cand se
insereaza pe organe extrem de vasculare. Unii autori abandoneaza placenta in abdomen, sau procedeaza la
marsupializarea cu drenaj. Cand placenta este insa decolata in parte, suntem siliti sa completam decolarea
si dupa extirpare tamponam.
Cu toate inconvenientele in ultimii ani s-au publicat un numar de sarcini extrauterine operate la termen, cu
succes si pentru mama si pentru fat.
In general, in sarcina extrauterina, mortalitatea este mai scazuta cu cat punem un diagnostic mai precoce al
inundatiei peritoneale si cu cat instituim un bun tratament medical -; post-operator. Chiar in cazurile de soc
grav hemoragic, interventia chirurgicala nu trebuie amanata, desi sunt autori care inclina spre o perioada de
timp, de asteptare, dar care mareste mortalitatea. Bolnavele nu mor din cauza interventiei, ci din cauza unei
interventii intarziate si a conventiei tratamentului medical adjuvat antisoc.

Actul chirurgical trebuie sa fie rapid, simplu sub anestezie locala sau generala usoara sau eventual fara
anestezie, daca bolnava este in coma. Nu intrebuintam pozitia Trendelemburg, spre a nu imprastia sangele
in marea cavitate peritoneala; aplicam o ligatura pe partea interna a trompei si pe ligamentul utero-ovarian;
rezecam trompa si lasam pe loc ovarul; extragem sangele si inchidem abdomenul fara drenaj sau cu drenaj
cu un tub in fundul de sac Douglas, daca a ramas sange in mai mare cantitate.
Reanimarea pre si intraoperatorie, folosind cantitati masive de sange izogrup si izoRh este obligatorie in
cazurile de inundatii peritoneale mari.
Cat priveste hemoragiile circumscrise, le vom trata dupa cum hematocelul a supurat sau nu. Daca nu este
supurat se intervine pe cale abdominala, liberand aderentele de epiploon si intestin salpingectomie,
extirpare a sacului in masura posibilitatilor, spre a nu leza organele vecine si drenaj. Sunt cazuri cand din
cauza gravelor leziuni, suntem obligati sa recurgem la histerectomie.
Daca hematocelul este supurat putem alege doua cai: tratam intai medical, cu repaus, gheata, vaccinare,
antibiotice si extirpam pe cale abdominala cu drenaj; dar fara indoiala, sunt riscuri. A doua cale este mai
simpla, mai ales cand supuratia creste si starea generala se agraveaza, recurgem la calea vaginala:
colpotomie si drenaj cu tuburi de cauciuc si tratament medical antiinfectios (sulfamide, penicilina) si de
reconfortare (transfuzii, vitamine, extracte de ficat, tonice cardiace).
Dupa completa vindecare, totul depinde de urmele lasate in pelvis si in abdomen de procesele produse de
accident. Acestea comanda mai tarziu o a doua interventie de data aceasta abdominala adeziva, care expun
femeia la multe complicatii.
INGRIJIRI ACORDATE PACIENTEI CU
SARCINA ECTOPICI
Imediat dupa internare, pacienta va fi supusa investigatiilor, pentru confirmarea diagnosticului si stabilirea
conduitei ce va fi urmata, pentru depistarea eventualelor dezechilibre hidro-electrolitice sau metabolice, in
vederea corectarii lor:
-Se vor recolta probe de sange pentru a determina:
-hemoglobina
-hematocritul
-numarul de leucocite/mmþ
-timpul de sangerare
-timpul de cuagulare
-ionograma
-Pacienta va fi supusa examenului ginecologic cu valve, pentru a observa aspectul colului uterin si
caracterele eventualelor scurgeri vaginale.
-Se efectueaza tuseu vaginal pentru a aprecia consistenta colului daca orificiul acestuia este inchis sau
deschis, si a testa sensibilitatea fundului de sac Douglas -; daca acesta este foarte sensibil la palpare, indica
prezenta sangelui in cavitatea peritoneala (hemoperitoneu); se efectueaza punctia fundului de sac Douglas;
-Se efectueaza testul in vederea depistarii sensibilitatii la Xilina 1%;
-Pentru a compensa pierderea de sange prin metroragie, si apoi in timpul operatiei, se efectueaza transfuzie
cu sange izogrup izo-Rh.
-In vederea corectarii volemiei si a dezechilibrului hidroelectrolitic, in urma determinarii ionogramei, se
perfuzeaza solutii de glucoza 10% si ser fiziologic.
-In vederea corectarii anemiei produsa prin pierderea de sange, se administraza pacientei preparate de fier
si vitamine din grupul B: Glubifer, Vitamina B12, acid folic.
-Se face pregatirea pre-operatorie a pacientei.
-Se acorda ingrijiri post-operatorii, incepand cu preluarea pacientei din sala de operatie, transportul si
instalarea in salon, dupa prealabila pregatire a acestuia.
-In orele imediat urmatoare interventiei chirurgicale se supravegheaza permanent pacienta, observandu-se
faciesul, comportamentul la trezire, respiratia, pulsul, tensiunea arteriala, temperatura, pansamentul plagii
operatorii.
-Se va schimba pozitia pacientei in pat din 2 in 2 ore.
-Se acorda ingrijiri igienice ale cavitatii bucale, si ale tegumentelor in vederea prevenirii escarelor.
-Se va asigura evacuarea vezicii urinare.
-Se va asigura somnul si odihna, la nevoie administrandu-se seara un hipnotic usor -; Fenobarbital I fl.
In urmatoarele zile, dupa interventia chirurgicala, se acorda urmatoarele ingrijiri:
-supravegherea functiilor vitale
-ingrijiri igienice -; toaleta zilnica pe regiuni, ingrijirea cavitatii bucale, schimbarea lenjeriei de corp si de pat.
-prevenirea escarelor
-exercitii respiratorii
-mobilizarea pacientei inca din prima zi pentru a preveni flebita, incepand cu gimnastica la pat si continuand
apoi mobilizarea progresiva pana la reluarea mobilitatii normale.
-prevenirea meteorismului abdominal si a opririi tranzitului intestinal, prin aplicarea tubului de gaze si
efectuarea unei clisme cu apa si sare;
-se va asigura alimentatia corespunzatoare, supraveghind respectarea dietei prescrise: in prima zi
postoperator, dieta hitrica cu ceai neindulcit, apoi, dupa evacuarea spontana a gazelor, semn de reluare a
tranzitului intestinal, dieta se va diversifica cu ceaiuri indulcite, citronade, supa de legume strecurata, lapte,
iar incepand cu a treia zi dupa aparitia primului scaun, piureuri, iaurt, compoturi, carne alba, incepand cu
ziua a saptea, poate fi reluata alimentatia normala.
In fiecare zi se efectueaza toaleta plagii operatorii, se observa evolutia ei, se pune pansament steril, uscat,
in conditii de perfecta asepsie.
In ziua a sasea sau a saptea se scot firele.
La externare, odata cu recomandarile de repaus fizic si sexual cel putin sase saptamani, de evitare a
efortului fizic exagerat, se face educatia sanitara cu privire la cauzele aparitiei sarcinii extrauterine si
principalele masuri de prevenire a ei.