Cuprins

Capitolul I. Aspecte introductive privind relațiile de familie și legea aplicabilă acestora ......... 2
1. Noțiuni introductive ........................................................................................................... 2
2. Sediul materiei ................................................................................................................... 3
Capitolul II. Conflicte de legi privind căsătoria ......................................................................... 5
1. Considerații generale privind căsătoria în dreptul internțional privat ................................ 5
2. Legea aplicabilă închierii căsatoriei .................................................................................. 6
2.1. Legea aplicabilă logodnei ............................................................................................ 6
2.2. Legea aplicabilă căsătoriei ........................................................................................... 7
2.2.1. Conditiile de fond ale casatoriei......................................................................... 8
2.2.2. Condițiile de formă ale căsătoriei ...................................................................... 9
2.2.3. Formele posible de încheiere a căsătoriei ........................................................ 10
Capitolul III. Legea aplicabilă efectelor căsătoriei. ................................................................. 12
1. Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei ............................................................ 12
1.1. Domeniul legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei ....................................... 12
1.2. Determinarea legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei .................................. 13
2. Legea aplicabilă regimul matrimonial .............................................................................. 14
2.1. Determinarea legii aplicabile regimului matrimonial ................................................ 14
2.1.1. Determinarea subiectiva a legii aplicabile regimului matrimonial .................. 14
2.1.2. Determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial .................... 15
2.2. Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial ...................................................... 15
2.3. Condiţiile de formă ale acordului soţilor ................................................................... 15
2.4. Protecţia drepturilor terţilor ....................................................................................... 16
2.5. Soluţionarea conflictului mobil de legi ...................................................................... 17
3. Interzicerea sau echivalarea unor forme de convețuire cu căsătoria .............................. 17
Capitolul III. Elemente de drept comparat ............................................................................... 18
1. Suedia ............................................................................................................................... 18
2. Spania ............................................................................................................................... 19
Bibliografie...............................................................................................................................24
Capitolul I. Aspecte introductive privind relațiile de familie și legea aplicabilă acestora

1. Noțiuni introductive

Noul Codul civil român (Legea nr. 287/2009) integrează prevederile Legii nr. 105/1992
cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, revizuite însă pentru a fi
puse în acord cu noua concepție în materia dreptului familiei și cu instrumentele comunitare
internaționale în domeniul dreptului internațional privat1.
Relațiile de familie, împreună cu starea civilă și capacitatea formează statutul persoanei
fizice (statutul personal).
Statutul personal include, statutul individual format din starea civilă și capacitatea
persoanei fizice și statutul familial, alcătuit din raporturile de familiei2.
Raporturile de familie rezultă din căsătorie, rudenie firească, adopție etc. Aici intră și
alte raporturi asimilate de lege cu raporturile de familie.
Raporturile de familie prezintă aspecte personal nepatrimoniale, preponderente și
aspecte patrimoniale3.
Noile norme privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat definesc
legea națională ca fiind legea statului a cărui cetățenie o are persoana în cauză, determinarea
și proba cetățeniei făcându-se potrivit legii statului a cărui cetățenie se invocă.
Dacă persoana are două sau mai multe cetățenii, se aplică legea aceluia dintre state a
cărui cetățenie o are și de care este cel mai strâns legată, în special prin reședința sa obișnuită.
În cazul în care persoana nu are nici o cetățenie (apatrid), trimiterea la legea națională
este înțeleasă ca fiind facută la legea statutului unde are reședința obișnuită. Aceleași
prevederi sunt aplicabile și în cazul refugiaților, potrivit dispozițiilor speciale și convențiilor
la care România este parte.
Codul civil înlocuiește noțiunea de „domiciliu” și „reședința” din Legea nr. 105/1992,
cu aceea de „reședință obișnuită”, definit în art. 2570 ca fiind în statul în care persoana își are
locuința principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățiile legale de înregistrare.4
Pentru determinarea locuinței principale vor fi avute în vedere circumstanțe personale
și profesionale care indică legături durabile cu acest stat sau intenția de a stabili asemenea
legături, dovada putându-se face cu orice mijloc de probă.

1
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 131.
2
Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului international privat, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.
86.
3
Ibidem, p. 87.
4
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 131.

2
 De regulă, relațiile de familie sunt cârmuite de legea națională (lex patriae).
Însă, din cauza unor dificultăți în aplicarea legii naționale în materia relațiior de familie
(spre exemplu, în cazul diversității legilor naționale în cadrul aceleași familii sau în cazul
cumulului individual al mai multor cetățenii), doctrina franceză5 a apreciat că, în prezent,
asistăm la un declin al criteriului legii naționale.
Se menționează astfel noile tendințe ale școlii internționale americane, care afirmă
importanța „centrului de greutate (grouping of contacts) și a celei mai relevante legături cu
cauza (most sinifiant relationship) în materia relațiilor de familie cu element străin.
În sistemele de common-law, precum și în alte țări (Argentina, Guatemala, Brazilia,
Danemarca, Norvegia s.a.), domiciliul este punctul de legătură în funcție de care se determină
legea care cârmuiește statutul persoanei fizice și, deci, și în relațiile de familie ale acesteia.
În majoritatea reglementărilor interne recente s-a păstrat însă creteriul legii naționale,
care a fost conciliat cu criteriul legii domiciliului, prin enumerarea succesivă a acestora6.
În legislația română, normele conflictuale privind raporturile de familie se găsesc în
Capitolul al II-lea al Titlului al II-lea al Cărții a VII-a, titlu intitulat ,,Familia”. Acest titlu
cuprinde norme conflictuale privind căsătoria, filiația, autoritatea părintească și protecția
copilului și norme conflictuale privind obligația de întreținere7.
Încheierea valabilă a unei căsătorii necesită îndeplinirea anumitor condiții de fond și a
unor condiții de formă. Impedimentele fiind împrejurări care împiedică încheierea căsătoriei,
ele sunt considerate condiții de fond negative. Distincția între condițiile de fond și condițiile
de formă se face după legea forului8.
În materia încheierii căsătoriei, C. civ. are mai multe norme conflictuale cuprinse în art.
2585-2588.

2. Sediul materiei

Potrivit prevederilor art. 2557 alin. (3) C. civ., dispozițiile române de drept
internațional privat vor fi aplicabile în măsura în care convențiile internaționale la care

5
F. Boulanger, Droit civil de la famille, Aspects nternes et internationaux, 2e edition, tome 1, Ed. Economică,
Paris, 1992, p. 91-99 apud. Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, loc. cit., p. 131.
6
Ibidem
7
Cosmin Dariescu, loc. cit., p. 87.
8
Ioan Macovei, Drept international privat, Editura C.H. Beck, București, 2011, p. 227.

3
România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozițiile din legi speciale nu stabilesc o
alta reglementare.
Se va aplica căsătoriei cu element de extraenitate:
1. Normele juridice care determină competența internațională a autorităților române –
inclusiv cele consulare – pentru a interveni în încheierea unei căsătorii internaționale:
 Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă9;
2. Normele juridice care determină legea aplicabilă de către autoritățile române în
probleme legate de:
 Conditiile de fond ale căsătoriei (art. 2586 C. civ.);
 Formalitățiile căsătoriei (art. 2587 C. civ.);
3. Normele juridice care reglementează eficacitatea în România a căsătoriilor încheiate
de autoritățile (civile sau religioase) diferite de cele române, inclusiv autoritățile străine
consulare în Romănia (norme privind recunoașterea documentelor străine), inclusiv
înscrierea acestora în registrele de stare civilă:
 Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale
străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 196110;
 Art. 277 C. civ. privind interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire
cu căsătoria;
 Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă cu modificările şi
completările ulterioare;
 Metodologia nr.1 din 13 octombrie 1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor
Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
 Ordonanţa Guvernului României nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
 Hotărârea Guvernului României nr. 495/1997 privind conţinutul, eliberarea şi
actualizarea livretului de familie.

9
Republicată în M. Of. nr. 339 din 18 mai 2012, în temiul art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
80/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
10
La care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu
modificările şi completările ulterioare.

4
 Capitolul II. Conflicte de legi privind căsătoria

1. Considerații generale privind căsătoria în dreptul internțional privat

Pentru a putea face calificarea primară a noțiunii de căsătorie în dreptul internațional

privat român, este necesar să pornim de la sensul pe care această noțiune îl are în dreptul
intern românesc, mai precis în dreptul familiei11.
Potrivit art. 259 alin (1) C. civ., „Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat
și o femeie, încheiată în condițiile legii”.
Astfel, în sistemul nostru de drept, actul jurdic al căsătoriei are un caracter civil și
solemn12.
C. civ., în cartea a VII-a intitulată „Dispoziții de drept internațional privat”, nu definește
noțiunea de căsătorie, dar, conform art. 2586, condițiile de fond ale căsătoriei sunt guvernate
de legea națională a fiecăruia dintre soți, pe când, potrivit art. 2587, condițiile de formă ale
căsătoriei sunt reglementate de legea statului pe teritotiul căreia se reglementează căsătoria.
Așadar, sfera noțiunii de căsătorie în dreptul internațional privat este mult mai largă.
Autoritățile românești au libertatea de a recunoaște, sau nu, drept căsători legăturile
interumane, născute în străinăte, care nu reprezintă trasăturile fundamentale ale căsătoriei
consacrate de dreptul familiei romînesc. Spre aceeași concluzie conduce și remarca conform
căreia noțiunile utilizate în conținutul normelor conflictuale devin prin calificare primară
adaptări ale noțiunilor utilizate în drepul intern13.
În concluzie, căsătoria se consideră „internațională”, întotdeauna când aceasta se încheie
în prezența oricărui element de extraenitate, fie că este reprezentat de naționalitatea viitorilor
soți, de locul unde acestia își au domiciliul, de autoritatea în fața căreia se încheie căsătoria
sau locul încheierii căsătoriei.

11
Doctor Nadia Cerasela Aniței, Convenția matrimonială potrivit Noului Cod Civil, Editura Hamangiu,
București, 2012, p 137.
12
Ioan Macovei, op. cit., p. 227.
13
Doctor Nadia Cerasela Aniței, op. cit., p. 137.

5
 2. Legea aplicabilă încheierii căsătoriei

2.1. Legea aplicabilă logodnei

Spre deosebire de reglementarea anterioară, C. civ. definește în art. 266 alin. (1)
noțiunea de logodnă astfel: „logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”.
Art. 2585 Cod civil conține norma conflictuală privind logodna (adică promisiunea de
căsătorie) știut fiind că noul Cod civil român are un întreg capitol (Capitolul I. Logodna, art.
266-270) dedicate logodnei și efectelor juridice pe care această promisiune reciprocă de a
încheia căsătoria le are.
Promisiunea de căsătorie nu este supusă nici unei formalități. Încheierea promisiunii
reciproce de căsătorie poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Conform art. 2585 Cod civil, condițiile de fond pentru încheierea promisiuii de
căsătorie sunt determinate de:
 Legea naționala a fiecăruia dintre viitorii soți, la data incheierii acelei promisiuni14;
Cu excepția avizului medical și a autorizării organului administrativ, dispozițiile privind
condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei se aplică în mod corespunzător și încheierii
promisiunii de căsătorie15.
Sunt condiții de fond pentru închierea logodnei următoarele:
 Vârsta necesară pentru închierea logodnei;
 Diferența de sex;
 Consimțământul la logodnă;
 Inexistența stării civile de persoană casătorită sau de persoană logodită;
 Inexistența rudeniei firești;
 Inexistența rudeniei civile;
 Inexistența tutelei
 Inexistența alienației mintale sau a debilității mintale16.
Efectele promisiunii de căsătorie și consecintele încălcării ei sunt guvernate de una
dintre următoarele legi:
 legea reședinței obișnuite comune a viitorilor soți, la data promisiunii de căsătorie;
 legea națională comună a viitorilor soți, dacă aceștia nu au resedință obișnuită în
același stat;

14
Cosmin Dariescu, op. cit., p. 87.
15
Ioan Macovei, op. cit., p. 227-228.
16
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 134.

6
  legea română, în lipsa legii naționale comune17;
Astfel, legea aplicabilă logodnei vizează îndeosebi:
 Stabilirea condițiilor de fond ale logodnei;
 Eventuale dispense (de vârstă, de rudenie);
 Viciile de consimțământ;
 Efectele condițiilor de fond;
 Efectele logodnei;
 Consecințele ruperii logodnei s.a.

2.2. Legea aplicabilă căsătoriei

Este necesar să se facă deosebire între condiții de fond și condiții de formă, calificare
ce intră sub incidența legii forului.
Problema calificării condițiilor privind încheierea căsătoriei ca fiind de fond sau de
formă este soluționtă în dreptul român prin art. 2.558 C. civ., conform căruia calificarea se
face după legea română, ca lege a forului ( lex fori).
Astfel sunt condiții de fond pentru închierea căsătoriei:
a) Vârsta matrimonială (nubilă);
b) Diferența de sex;
c) Consimțământul la căsătorie;
d) Inexistența stării civile de persoană casătorită sau de persoană logodită;
e) Inexistența rudeniei firești;
f) Inexistensța rudeniei civile;
g) Inexistența tutelei
h) Inexistența alienației mintale sau a debilității mintale
i) Aprobarea prealabilă a conducătorului instituției în care este angajat preotul
militar.
Formalitățiile pentru închierea căsătoriei se împart în:
a) Formalități premergătoare închierii căsătoriei (comunicare reciprocă s stării
sănătății, declarația de căsătorie; opoziția la căsătorie);
b) Formalitățile închierii căsătoriei (care vizează: locul și timpul încheierii
căsătoriei, persoana care încheie căsătoria; martorii la căsătorie; celebrarea
căsătoriei)18;

17
Cosmin Dariescu, op. cit., p. .87.

7
 2.2.1. Conditiile de fond ale casatoriei

Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt guvernate potrivit art. 2586 C. civ.
alin. (1), de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți, la momentul celebrării căsătoriei.
În literatura de specialitate, textul acestui articol este interpretat în mod diferit. Părerile
exprimate susțin aplicarea cumulativă sau distributivă a legilor celor doi soți. În lipsa altor
precizări, formularea legiuitorului presupune raportarea fiecărui soț numai la legea proprie, nu
și la legea celuilalt soț.
În considerarea acestei poziții se pot invoca și dispozițiile Legii nr. 119/1966. Potrivit
art. 34 ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini numai dacă, pe lângă
actele care se anexază declarației de căsătorie, viitorii soți prezintă dovezi eliberate de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să
rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond, cerute de legea lor națională, pentru încheierea
căsătoriei19.
De asemenea se susține că dacă alin (1) din art. 2586 C. civ. ar presupune cumulul de
condiții, atunci nu ar mai avea rost alin. (2) (care prevede înlăturarea unor impedimente la
căsătorie, doar în anumite condiții), de vreme ce toate condițiile ar trebui îndeplinite.20
Legea aplicabilă condițiilor de fond ale căsătoriei în dreptul comparat se determină după
mai multe sisteme. Soluțiile preconizate au în vedere următoarele:
 aplicarea distributivă a celor două legi a viitorilor soți;
 aplicarea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea ambilor soți;
 una dinre legi este înlăturată pentru a se aplica cealaltă lege ambilor soți;
 aplicarea legii locului încheierii căsătoriei.
În privința impedimentelor la căsătorie, art. 2586 alin. (2) din C. civ. prevede și o
măsură de protecție a cetățenilor români. Dacă una dintre legile străine astfel determinate
prevede un impediment la căsătorie, care potrivit dreptului românesc este incompatibil cu
libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca fiind inaplicabil dar
numai în cazul în care unul dintre vitorii soți este cetățean român și căsătoria se incheie pe
teritoriul României21.
Se apăra astfel principiul libertății ale cetățenilor români de a încheia o căsătorie,
precum și ordinea publică de drept internațional privat român.

18
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 136.
19
Ioan Macovei, op. cit., p. 228.
20
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 137.
21
Cosmin Dariescu, op. cit., pag. 88.

8
 Corespunzător dispozițiilor legale, determinarea legii aplicabile condițiilor de fond ale
căsătoriei implică unele distincții.
Cetățeanul străin care se căsătorește în țara noastră, va putea proba îndeplinirea
condițiilor de fond ale căsătoriei prevăzute de legea lui națională cu un act eliberat de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale cărei cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt
îndeplinite condițiile de fond respective (art. 34 din Legea nr. 119/1996)22.
Dacă cetățeanul român se căsătorește în străinătate, respectarea condițiilor de fond ale
căsătoriei se dovedește în același mod.
Domeniul legii aplicabile cuprinde următoarele aspecte:
 stabilirea condițiilor de fond și impedimentele căsătoriei;
 eventualele dispense de vârstă, rudenie firească sau adopție pentru încheierea
căsătoriei;
 efectele condițiilor de fond asupra încheierii căsătoriei.

2.2.2. Condițiile de formă ale căsătoriei

Forma încheierii căsătoriei este guvernată de legea statului pe teritoriul căruia se

celebrează (art. 2587 C. civ.). Dacă căsătoria a fost celebrată în fața agentului diplomatic sau
consular al României în statul în care acesta este acreditat, forma căsătoriei va fi guvernată de
legea românească.
Aceasta prevedere constituie o aplicare a regulii locus regit actum. Astfel, dacă o
căsătorie se încheie în țara noastră, în fața ofițerului de stare civilă, condițiile de formă sunt
prevăzute de legea română.
Căsătoria unui cetățean român care se afla în străinatate se poate încheia numai în fața
unei autorități de stat. Chiar dacă legea străina acordă efecte juridice celebrării religioase,
căsătoria cetățeanului român în fața unui organ local confesional nu va fi considerată ca
valabilă în țara noastră.
În situația în care căsătoria se încheie în fața agentului diplomatic sau funcționarului
consular al României, în statul în care este acreditat, potrivit art. 2587 alin. (2) din C. civ.
celebrarea va fi supusă formalităților stabilite de legea română. Așadar, legea aplicabilă
formei căsătoriei se determină conform regulii auctor regit actum. Aceste dispoziții se
corelează cu cele prevazute de art. 43 si art. 44 ale Legii nr. 119/1996. Pe de altă parte,

22
M.-L. Neagoe, D. Lupașcu, Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei din Noul Cod civil român,
„Pandectele Române”, nr. 6/2010, p. 39.

9
posibilitatea unei opțiuni a cetățeanului român care se află în străinătate, în privința organului
instrumentator, nu este menționată în mod expres.23
Dacă un cetățean român s-a căsătorit în România, ofițerul de stare civilă care a întocmit
actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului
competent al Ministerului Administrașiei și Internelor, care îl va transmite misiunii
diplomatice sau oficiului consular al țării respective acreditate în România, potrivit
obligațiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenții la care România este parte sau pe bază
de reciprocitate24.
Art. 2588 Cod civil se referă la legea aplicabilă nulității căsătoriei. Legea care
reglementează cerințele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică și nulității căsătoriei și
efectelor acestei nulități. Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinatate cu încălcarea
condițiilor de formă, poate fi admisă în România numai dacă sancțiunea nulității este
prevazută și de legea română. Observăm că dacă legea română nu prevede sancțiunea nulității,
căsătoriea încheiată în străinatate cu încălcarea unor condiții de formă, aceasta va fi
considerată ca valabilă în țara noastră25.

2.2.3. Formele posible de încheiere a căsătoriei

Prin urmare:
A. Încheierea căsătoriei în România
a) Între un cetățean român și un cetățean străin
 se aplică legea legea națională a fiecărui soț
b) Între doi cetățeni străini
 se aplică legea lor națională
c) Între un cetățean român și un apatrid
 cetățeanul român este supus legii române, iar pentru cetățeanul
apatrid legiea țării unde își are domiciliul, iar în lipsa acestuia, unde își are reședința
d) Între doi apatrizi
 se aplică legea statului în care își au domicilliul sau, în lipsa
acestuia reședința.
B. Încheierea căsătoriei într-un alt stat:
a) Între doi cetățeani români

23
Ioan Macovei, op. cit., p. 230.
24
Dan Lupașcu, op. cit., p. 146.
25
Cosmin Dariescu, op. cit., p. .88.

10
  se aplică legea română
b) Între un cetățean român și un cetățean străin
 Fiecare dintre viitorii soți este supus în ceea ce privește
căsătoria legii lui naționale
c) Între doi cetățeni străini
 Se aplica legea lor națională
d) Între un cetățean român și un apatrid26.

26
Dr. Gabriela Cristina Frenșiu, Bogdan Dumitru Moloman, Elemente de dreptul familiei și de procedură civilă,
ediția aIII-a, editura Universul Juridic, București, 2011, p. 88.

11
 Capitolul III. Legea aplicabilă efectelor căsătoriei.

Efectele căsătoriei se referă la: relațiile personale dintre soti; relațiile patrimoniale dintre
soți; capacitatea de exrcițiu a bărbatului sau a femeii care se căsătoresc înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani27.
Normele conflictuale în materia efectelor căsătoriei se găsesc în art. 2589-2596 C. civ.
Codul civil reglementează distinct „efectele generale ale căsătoriei” de alte efecte, cum
ar fi cele privitoare la regiumul matrimonial.

1. Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei

1.1. Domeniul legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei

Art. 2589 C.civ. determină legea aplicabilă efecelor generale ale căsătoriei. Prin efecte
generale ale căsătoriei, art. 2589 C. Civ. se înțelege atât efectele persoanle, cât și efectele
patrimoniale ale căsătoriei de la care soții nu pot deroga indiferent de regiumul matrimonial
ales de aceștia (art. 2589 alin. (2) C. civ.)28.
Legea aplicabilă căsătoriei reglementeză îndeosebi următoarele aspecte:
1. efectele personale dintre soți (obligații persoanle ale soților; modificarea numelui ca
efect al căsătoriei etc.);
2. efectelor patrimoniale dintre soți, precum și dintre ei și terți pe care le reglementează
C. civ. și de la care soții nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de aceștia (ca,
de exemplu, regimul primar);
3. efectele căsătoriei asupra capacității de exercițiu a soțului minor;
Anumite aspecte nu sunt supuse legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei, ci altei
legi, ca de exemplu:
1. capacitatea unei persoane de a se căsători înainte de majorat - este supusă legii
naționale;
2. regimul juridic al bunurilor soților – pentrua aspecte reale este supus legii situării lor
(lex rei sitae)
3. drepturile soților asupra locuinței familiei, precum și regimul unor acte juridice
asupra acestei locuințe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată

27
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 152.
28
Cosmin Dariescu, op. cit.,, p. 90.

12
 1.2. Determinarea legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei

Prin textul alin. (1) al art. 2589, efectele generale ale căsătoriei sunt supuse mai multor
legi. Ele se aplică în mod succesiv.
În baza criteriilor reţinute, se aplică, în principal, legea reşedinţei obişnuite comune a
soţilor, iar în lipsă, legea cetăţeniei comune a soţilor.
Astfel pot exista următoarele situații:
 Soții au reședința obișnuită comună – caz în care se aplică legea reședinței
obișnuite comune a acestora;
 Soții au reședințte obișnuite diferite, dar cetățenia comună – caz în care se
aplică legea statului cetățeniei comune;
 Soții nu au reședință obișnuită comună și nici cetățenie comună – caz în care se
aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
Variantele de mai sus se aplică în ordinea prevăzută de lege, iar nu în mod alternativ.
Totuşi, prevederile alin. (3) al art. 2589 admit o excepţie. Astfel, drepturile soţilor
asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe sunt
supuse legii locului unde aceasta este situată. Excepţia este justificată, întrucât dispoziţiile
privind locuinţa familiei sunt componente aale regimului primar imperativ. Normele fiind de
ordine publică, aplicarea lor se impune voinţei părţilor29.
O lacună a acestei norme conflictuale constă în faptul că nu definește actele juridice
asupra locuinței comune a soților (locuința familială) la care se referă. Ar fi fost
recomandabil ca acestă normă conflictuală să precizeze la ce acte juridice se referă așs cum
face paragraful 3 al art. 48 din Codul belgian de drept internațional privat care a slujit de
model legiuitorului român. În lipsa unei astfel de precizări, juristul trebuie să coreleze art.
2589 alin. 3 C.Civ. cu prevederile art. 322 alin. 1 și 2 Cod Civil pentru a descoperi categoriile
de acte juridice vizate de legiuitor prin norma conflictuală în discuție (acte juridice privind
dispoziția și afectarea folosinței locuinței și actele de dispoziție asupra, sau care presupun
deplasarea bunurilor ce mobilează sau decorează locuința familială)30.
În lipsa altor precizări, capacitatea unei persoane de a se căsători este cârmuită de legea
sa personală. Dimpotrivă, efectele căsătoriei asupra capacităţii sunt supuse legii aplicabile
efectelor căsătoriei.

29
Ioan Macovei, op. cit, p. 230.
30
Cosmin Dariescu, op. cit., p. 91.

13
 2. Legea aplicabilă regimul matrimonial

Stricto sensu regimul matrimonial indică statutul patrimonial al soților, sintagma fiind
utilizată pentru a desemna totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre
soți, precum și raporturile dintre aceștia și terți cu privire la bunurile și datoriile soților31.
În reglementarea dată de Codul civil, părţile au posibilitatea să aleagă între regimurile
comunităţii legale, separaţiei de bunuri sau comunităţii convenţionale.
Dacă soţii doresc un alt regim decât al comunităţii legale, alegerea se face prin
încheierea unei convenţii matrimoniale.

2.1. Determinarea legii aplicabile regimului matrimonial

2.1.1. Determinarea subiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial

Legea aplicabilă regimului matrimonial se poate stabili prin voinţa părţilor sau după
criterii obiective.
În prima situaţie, determinarea subiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial este
prevăzută de alin. (1) al art. 2590 C. Civ.. Conform textului, legea aplicabilă regimului
matrimonial este legea aleasă de soţi. Aceste dispoziţii consacră principiul autonomiei de
voinţă a soţilor în material regimului matrimonial32.
Cu toate acestea, libertatea de alegere a soţilor este posibilă numai în anumite limite.
Potrivit alin. (2) al art. 2950, cei doi soţi pot alege numai una din legile următoare:
a) legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data
alegerii;
b) legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
c) legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea
căsătoriei.
Alegerea legii aplicabile regimului matrimonial se face prin încheierea unei convenții,
care poate interveni fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei,
fie în timpul căsătoriei.
Soţii pot alege oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial, cu respectarea
limitelor şi condiţiilor privind posibilitatea de opţiune. Modificarea intervenită în timpul
căsătoriei, are valoarea unei schimbări voluntare. Potrivit alin. (3) al art. 2591 C.Civ., legea

31
Marieta Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamngiu, București, 2013, p. 168.
32
Ioan Macovei, op. cit., p. 231.

14
nouă produce efecte numai pentru viitor, dacă soţii nu au dispus altfel, şi nu poate prejudici, în
niciun caz, drepturile terţilor.

2.1.2. Determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial

În a doua situaţie, determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial este

precizată de art. 2592. Conform acestui text, se prevede un criteriu subsidiar de determinare
obiectivă. Astfel, dacă soţii nu au ales legea aplicabilă, regimul lor matrimonial este supus
legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei.

2.2. Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial

Legea aplicabilă regimului matrimonial va reglementa:

a. Condiţiile de validitate ale convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepția
capacității;
b. Admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale, , cu excepția
capacității;
c. Limitele alegerii regimului matrimonial;
d. Posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări;
e. Conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor,
precum şi regimul datoriilor soţilor.
f.
Încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţirea
bunurilor comune33.
Prin excepţie, unele aspecte sunt supuse altor reglementări. Astfel capacitatea este
guvernată de legea naţională a fiecăruia dintre soţi, iar formarea şi atribuirea loturilor vor fi
supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.

2.3. Condiţiile de formă ale acordului soţilor

Înţelegerea soţilor se poate concretiza prin încheierea unei convenţii de alegere a legii
aplicabile regimului matrimonial sau a unei convenţii matrimoniale34.
Condiţiile de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile sunt guvernate de legea
aplicabilă regimului matrimonial sau de legea locului încheierii acesteia [art. 2591 alin. (1)
din Codul civil]. În toate situaţiile, pentru evitarea dificultăţilor de probă, desemnarea legii
implică îndeplinirea unor cerinţe minimale de formă. Alegerea legii trebuie să fie expresă şi

33
Claudiu-Paul Buglea, Drept internațional privat român, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 157.
34
Ioan Macovei, op. cit., p. 232.

15
constatată printr-un înscris semnat şi datat de soţi ori să rezulte în mod neîndoielnic din
cauzele unei convenţii matrimoniale.
Dacă aplicabilă este legea română, înţelegerea părţilor trebuie să respecte condiţiile de
formă stabilite pentru validitatea convenţiei matrimoniale. Ele privesc forma autentică
notarială şi consimţământul tuturor părţilor exprimat personal sau prin mandatar cu procură
autentică, specială, având un conţinut predeterminat.
În privinţa convenţiei matrimoniale, condiţiile de formă care trebuie îndeplinite sunt
prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau legea locului unde înţelegerea se
încheie [art. 2594 din Codul civil). Prin aceste dispoziții se asigura validitatea formală a
convenţiei matrimoniale35.

2.4. Protecţia drepturilor terţilor

Riscurile pe care le prezintă diversitatea regimurilor matrimoniale şi posibilitatea

modificării lor succesive, impun un număr de reguli, care să asigure protecţia drepturilor
terţilor. Astfel, art. 2595 alin. (1) din Codul civil dispune că măsurile de publicitate şi
opozabilitatea regimului matrimonial faţă de terţi sunt supuse legii aplicabile regimului
matrimonial.
Tot în favoarea terţilor de buna-credinţă este stipulată şi o excepţie. Conform alin. (2) al
art. 2595 C.Civ., dacă la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi un terţ, reşedinţa lor
obişnuită era pe teritoriul aceluiaşi stat, aplicabilă va fi legea acestui stat36.
Cu toate acestea, atunci când la data nașterii raportului juridic dintre un soț și un terț
aceștia aveau reședința obișnuită pe teritoriul aceluiși stat, este aplicabilă legea acesui stat, cu
excepția următoarelor cazuri:
a. Au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de
legea aplicabilă regimului matrimonial;
b. Terţul cunoştea, la data naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a
ignorat cu imprudență din partea sa;
c. Au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului
pe teritoriul căruia este situat imobilul.37
Terţul nu poate să ignore că regimul matrimonial al soţilor ar fi supus unei legi străine.
Dacă nu a depus diligențele necesare, neglijența terţului înlătură buna sa credinţă.

35
Ioan Macovei, op. cit.,, p. 232.
36
Ibidem
37
Adrian Alexandru Banciu, Raporturile dintre soți, Editura Hamangiu, București, 2011, pp. 168-169.

16
 2.5. Soluţionarea conflictului mobil de legi

În cazul în care unul dintre soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia, intervine
un conflict mobil de legi. Efectele căsătoriei vor fi reglementate în continuare, potrivit art.
2596 alin. (1) din Codul civil, de legea reşedinţei obişnuite comune sau legea cetăţeniei
comune a soţilor. Soluţia conflictuală admisă dă prioritate legii vechi. Ceea ce contribuie la
reprimarea fraudei la lege în domeniu38.
Dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia se aplică legea nouă.
Regimul lor matrimonial va fi reglementat, conform alin. (2) al art. 2596 C.Civ., de legea
comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetăţenii. În măsura în care soţii nu au convenit
altfel, legea nouă se aplică numai pentru viitor şi fără să prejudicieze drepturile terţilor.
Schimbarea reşedinţei obişnuite a soților sau cetăţeniei acestora nu atrage însă
modificarea automată a legii aplicabile regimului matrimonial. Dacă soții au ales legea
aplicabilă regimului matrimonial aceasta rămâne aceeași (art. 2.696 alin. (3) C. civ.).39

3. Interzicerea sau echivalarea unor forme de convețuire cu căsătoria

Pe lângă multe soluții noi, moderne și interesante, noul C. civ. conține și anumite
reglementări cel puțin controversate. O astefel de reglementare este cea din art. 277 C.Civ.,
interzicerea sau echivalarea unor forme de convețuire cu căsătoria40.
Potrvit acestui text de lege:
Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria
(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie
de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau
contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în
România.
(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor
statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.

38
Sergiu Deleanu, Drept internațional privat, partea general, Editura Universul Juridic , București, 2013, p.
237.
39
Ibidem
40
Claudiu-Paul Buglea, op. cit., p. 157.

17
 Acest articol nu se regăsește în partea dedicată reglementării de drept internațional
privat român din C. civ., respectiv Cartea a VII-a, ci în materia dedicată dreptului familiei. Cu
toate acestea, el interesează mai mult aspecte ale dreptului internațional privat41.
Având în vedere concepția tradiționalistă asupra familiei, ordinea publica în dreptul
internațional privat român se opune închierii pe teritoriul României a unei căsătorii între doi
cetățeni străini sau între un un cetățean străin și un cetățean român de același sex, chiar dacă
legea națională a cetățeanului străin îi permite acest lucru.
Tot astfel, ordinea publică română s-ar opune recunoașterii pe terioriul României
efectelor unei căsătorii între persoane de același sex, încheiate în străinătate conform legii
naționale a acestora. Totodată, ordinea publică de drept internațional privat român se opune,
în mod expres, recunoașterii parteneriatelor civile dintre persoane de sex opus sau de același
sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini42.
Mai mult această dispoziție, așs cum este prevăzută, ne poate apărea și ca o normă de
aplicație imediată, adică o dispoziție specifică dreptului internțional privat care, datorită
gradului înalt de imperativitate se aplică automat, înlăturând atât conflictul de legi cât și,
implicit, aplicarea unei norme conflictuale în materie43.

Capitolul III. Elemente de drept comparat

1. Suedia

Conform normelor juridice conflictuale cu privire la legea aplicabilă căsătoriilor cu

element de extraneitate – atunci când o parte nu este cetățean Suedez și nu a avut, în ultimii
doi ani, reședința obișnuită în Suedia - a fost aplicată întotdeauna regula lex patriae
împreuna cu dreptul substanțial Suedez. Astfel, principiul naționalității a fost aplicat până la
adoptarea unui nou cadru legislativ, Act Nr. 2004:144 care modifica Act Nr. 1904:26 cu
privire la condițiile legale internaționale privind căsătoria și tutela.
Regula principală prevăzută în art. 1 prevede că închierea unei căsători de către
autoritățile suedeze este supusă cerințelor prevăzute de legea suedeză (acestea se regăsesc în
capitolul 2 din legea căsătoriei).
Dorind să-și păstreze principiul naționalității ca element de legătură esențial pentru
determinarea legii aplicabile pentru capacitatea de a se căsători, precum și să ia măsuri pentru

41
Ibidem, p. 158.
42
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 140.
43
Claudiu-Paul Buglea, op. cit., p. 159.

18
a împiedica căsătoria copiilor și a căsătoriilor forțate, dar având în vedere standardele
internaționale contemporane cu privire la normele de drept conflictual privind capacitatea de a
se căsători, Suedia a ales să aplice dreptul său intern în toate cazurile, cu exceptia în care
niciuna dintre părți nu este cetățean sau rezident suedez. Adoptarea regulii lex loci
celabrationis, rezultă din îmbinarea și cooperarea principiului naționalității cu principiul
reședinței obișnuite44.
Legea aplicabilă pentru recunoașterea unei căsătorii străine
A. Articolul 8a of Act No 1904:26
Închierea unei căsătorii de un alt stat va fi recunoscută în Suedia dacă cerințele legale
ale țării respective au fost respectate. În principiu, doar ordinea publică poate împedica
recunoașterea.
Conform art. 8a (1), Capitolul 1 din Act No 1904:26, o căsătorie în care una sau ambele
părți (la momentul încheierii căsătoriei) fie au domiciliul, fie sunt cetățeni suedezi, va fi
recunoscută doar dacă va îndeplini cerințele prevăzute de legea Suedeză pentru încheierea
căsătoriei. Această cerință este considerată că apără interesele care nu au fost protejate de
ordinea publică.
Al doliea paragraf, al art. 8a prevede o excepție. Astfel, căsătoriile care au fost probabil
închiate sub constrângere nu sunt recunscute.
Aplicând astfel cerințele suedeze privind recunoașterea căsătoriilor ( Articolul 8a(1)) se
ridică probleme privind aplicare în timp, deoarece este posibil ca o cerință a legii suedeze să
nu fie îndeplinită la momentul încheierii căsătoriei, dar care să fie îndeplinită la momentul
recunoșterii căsătoriei.
S-a susținut opinia conform căreia nu se poate face nici o derogare atunci când una
dintre părti era minor la data închierii căsătoriei. Totuși, s-a sugerat că atunci când acesta a
acceptat să se căsătorească, a trecut un timp îndelungat și cuplul a avut copii, o excepție poate
fi făcută45.

2. Spania

Forme posibile de încheiere a căsătoriei pentru ca această să fie recunoscută de către

autoritățile spaniole (art. 49 si 50 C. civ. spaniol):
1. Închierea căsătoriei în Spania:

44
Elisabeth Meurling, New choice of law rules for capacity to marry and the recognition of marriage in sweden
– a new principle?, „Yearbook of Private International Law”, vol VIII, Elveția, 2006, pp 413-415.
45
Ibidem, pp. 418-420.

19
 A. Între un cetățean spaniol și un cetățean străin:
Căsătoria se poate încheia:
 În formă civilă prevăzută de legea spaniolă (legea spaniolă fiind legea
personală a cetățeanului spaniol și legea locului);
 În forma religioasă permisă de legea spaniolă – catolică, evanghelică, ebraică
și islamică - (legea spaniolă fiind legea personală a cetățeanului spaniol și
legea locului);
Acorduri între Spania și Sfântul Scaun privind aspecte de ordin juridic din 3 ianuarie
1979 si Legea nr. 24, 25 și 26/1992 din 10 noiembrie.
B. Între doi cetățeni străini
Căsătoria se poate încheia:
 În formă civilă prevăzută de legea spaniolă (legea spaniolă fiind legea locului);
 În forma religioasă permisă de legea spaniolă – catolică, evanghelică, ebraică
și islamică - (legea spaniolă fiind legea locului);
 În forma civilă prevăzută de legea străină – căsătorie consulară – (conform
legii personale a oricăruia dintre viitori soți);
 În forma religioasă prevăzută de legea străină ((conform legii personale a
oricăruia dintre viitori soți);

2. Închierea căsătoriei în străinătate:

A. Între doi cetățeni spanioli
Căsătoria se poate încheia:
- în forma civilă prevăzută de legea spaniolă– căsătorie consulară- (legea spaniolă fiind
legea personală a viitorilor soți);
- în forma religioasă prevăzută de legea spaniolă – doar cea catolică- (legea spaniolă
fiind legea personala a viitorilor soți);
- în forma civilă străină prevăzută de legea locul unde se închie căsătoria;
- în forma religioasă prevăzută de legea locul unde se închie căsătoria;
B. Între un cetățean spaniol și un cetățean străin:
Căsătoria se poate încheia:
- în forma civilă prevăzută de legea spaniolă– căsătorie consulară- (legea spaniolă fiind
legea personală a cetățeanului spaniol);

20
 - în forma religioasă prevăzută de legea spaniolă – doar cea catolică- (legea spaniolă
fiind legea personala a cetățeanului spaniol);
- în forma civilă prevăzută de legea locului unde se încheie căsătoria;
- în forma religioasă prevăzută de legea locul unde se încheie căsătoria;
C. Între doi cetățeni străini
- În forma civilă prevăzută de legea locului unde se încheie căsătoria sau prevazută de
legea personală a oricăruia dintre parți;
- În forma religioasă prevăzută de legea locului unde se încheie căsătoria sau prevazută
de legea personală a oricăruia dintre parți;

* În cazurile prevăzute la 1 A și B și 2 A și B căsătoria încheiată astfel, va avea acces la

Registrul Civil spaniol. Nu aceeași este situația în cazurile prevăzute la punctul 2 C daca: a.
Oricare dintre părți obține cetățenia spaniolă sau b. Sentința de divorț este pronunțată în
Spania și este necesar înregistrarea căsătoriei pentru a putea face înscrierea marginală a
divorțului.

Analiza regimului aplicabil în anumite situații:

1. Încheierea căsătoriei de către autoritățile spaniole (fie în Spania, fie în străinătate –
căsătorie consulară);
Competența internțională a autorităților
Autoritățile spaniole sunt competente pentru a încheia o căsătorie cu element de
exraneitate, când cel puțin unul dintre soți își are domiciliul în Spania
Autoritățile consulare spaniole sunt competente să încheie o căsătorie când cel puțin
unul dintre soți este cetățean spaniol și își are domiciliul în circumscripția consulatului
Legea aplicabilă
Capacitatea: art. 9.1 C. civ.
Există posibilitatea de a renunța la impedimentele care afectează cetățenii străini
(Convenția de la Paris din 1964 care vizează facilitarea căsătoriei în străinătate).
În cazul în care cel puțin unul dintre viitorii soți este divorțat printr-o hotărâre
judecătorească străină, este necesar ca aceasta să fie recunoscută de către autoritățile spaniole.
Consimțământul: art. 9.1 C. civ. și DGRN din 31 ianuarie 2006.
*Încheierea căsătoriei (exprimarea consimțământului) are loc în fața autorităților
enumerate în art. 51 C. civ. ( Ofițerul de stare civilă, primarul sau consilierul), respectând
formalitățile prevăzute în legea spaniola (auctur regit actum).

21
 2. Închierea căsătoriei în forma religioasa prevăzută de legea spaniolă

- Închierea căsătorie în forma religioasă catolică

Nu este necesar un certificat de căsătorie eliberat de către autorițtățile spaniole
Exprimarea consimțământului în fața autorităților religioase catolice.
Înscrierea directă a căsătoriei în registrul civil.

- Încheierea căsătoriei în forma religioasă ebraică

Este necesar un certificat de căsătorie eliberat anterior de către autoritățile spaniole
Exprimarea consimțământului în fața autorităților religioase catolice.
Înscrierea directă a căsătoriei în registrul civil.
- Închierea căsătoriei în forma religioasă musulmană
Poate fi necesar sau nu un certificat de căsătorie anterior exprimării consimțământului.

Cerințe generale privind căsătoria consulară:

- Cel puțin unul dintre viitorii soți să aiba cetățenia țării consulatului și domiciliul în
circumscripția consulară;
- Nici unul dintre viitori soți să nu aibă cetățenia țării în care consulatul îți exercită
atribuțile
- Legea țării consulului să îi permită sa încheie căsătorii
- Legea țării în care consulul îți exercită atribuțiile să îi permită să încheie căsătorii pe
teritoriul ei46.

46
Carmen Ruiz Sutil, Paloma Aguilar Rios, Matrimonio y Familia en el derecho comparado e intrnacional -
Suport de curs, Granada, 2012.

22
 BIBLIOGRAFIE

Tratate. Cursuri. Monografii

Aniței Nadia Cerasela, Convenția matrimonială potrivit Noului Cod Civil, Editura
Hamangiu, București, 2012.
Avram Marieta, Drept civil. Familia, Editura Hamngiu, București, 2013.
Banciu Adrian Alexandru, Raporturile dintre soți, Editura Hamangiu, București, 2011.
Buglea Claudiu-Paul, Drept internațional privat român, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 157.
Dariescu Cosmin, Fundamentele dreptului international privat, Editura Universul
Juridic, București, 2013.
Deleanu Sergiu, Drept internațional privat, partea general, Editura Universul Juridic ,
București.
Frenșiu Gabriela Cristina și Moloman Bogdan Dumitru, Elemente de dreptul familiei și
de procedură civilă, ediția a III-a, Editura Universul Juridic, București, 2011.
Lupașcu Dan și Ungureanu Diana, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic,
București, 2012.
Macovei Ioan, Drept international privat, Editura C.H. Beck, București, 2011.

Articole din publicații periodice

Meurling Elisabeth, New choice of law rules for capacity to marry and the recognition
of marriage in sweden – a new principle?, Yearbook of Private International Law, vol VIII,
Elveția, 2006.
Neagoe M.-L. și Lupașcu D., Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei din
Noul Cod civil român, în Pandectele Române, nr. 6/2010.

Acte normative

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 15
iulie 2011.
Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă Republicată în M.
Of. nr. 339 din 18 mai 2012, în temiul art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2011
pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

23