JOCURILE DE MIȘCARE

Jocul constituie principalul mijloc de angrenare a copilului prescolar intr-o activitate

complexa, specifica acestei varste. Prin intermediul lui se realizeaza dezvoltarea motrica si
psihica a copilului, se pun bazele conduitei in colectiv si se contribuie la formarea trasaturilor
de caracter.

Dintre variatele genuri de jocuri, cele de miscare sunt, in general, preferate de copii.
Jocurile de miscare au la baza actiuni motrice mai simple sau mai complexe, a caror executie
este dirijata partial de reguli. Astfel, prin intermediul lor se consolideaza priceperile si
deprinderile motrice de baza, ca mersul, alergarea, aruncarea, prinderea, saritura, precum si
cele utilitare: catararea, echilibrul, tararea, tractiunea, impingerea, transportul, escaladarea. De
asemenea, jocul dezvolta calitatile motrice –viteza, forta, indemanarea, rezistenta si implicit
ritmul si coordonarea in conditiile unei stari emotionale pozitive, intr-un climat de veselie si
optimism.

Corect organizate si conduse, jocurile de miscare pot preintampina aparitia si

manifestarea unor trasaturi negative ca: sentimentul de izolare, irascibilitatea, egoismul,
ingamfarea, incapatanarea etc.

In activitatea cu prescolarii se folosesc frecvent jocurile insotite de melodii sau texte,

acestea sporind eficacitatea muncii educative. Jocurile de miscare au o tema precisa, reguli
simple, organizare stricta si se desfasoara pe un spatiu relativ redus.

Jocurile de miscare cu reguli trebuie sa fie accesibile grupei de varsta careia i se

adreseaza. La grupa mica, jocurile de miscare au reguli simple, la grupele mari si clasele
primare au reguli mai complexe.

Valoarea educativa a jocurilor este data de, bogatia de idei a jocului, de puterea de
atractie pe care o exercita acestea, de intensitatea emotiei, a efortului intelectual de vointa,
spiritului de organizare al fiecaruia dintre participantii la joc.

Pe de alta parte, fara o buna organizare a colectivului de copii nu este posibila

desfasurarea cu succes a jocului, prin aceasta deprinzand copiii sa actioneze in colectiv si
facandu-i sa traiasca viata colectivului.
 Jocurile de miscare cu reguli dezvolta la copii comportarea disciplinata; de exemplu,
ei invata ca nu au voie sa arunce cu mingea pana nu le vine randul, ca trebuie sa fuga numai
pana la punctul stabilit, ca trebuie sa asculte de conducatorul jocului etc. Asadar, regula
jocului constituie unul dintre mijloacele prin care copiilor le este controlata si corectata
comportarea.

Regulile jocului stabilesc relatiile dintre jucatori in timpul jocului. Oricare incalcare
a acestor reguli de catre unii jucatori produce nemultumirea indreptatita a celorlalti. Copilul
invata astfel sa tina seama nu numai de dorintele personale, ci si de conditiile comune si
regulile generale.

Respectarea regulilor jocului de miscare ajuta la dezvoltarea curajului, a stapanirii de

sine, a perseverentei, a chibzuintei. Jocurile de miscare cu reguli dezvolta si atentia copiilor.

In timpul jocului, copilul trebuie sa urmareasca atat activitatea sa, cat si a celorlalti
copii. Succesul personal al copilului depinde deseori de o hotarare sau de o reactie prompta,
de un cuvant spus la timp, de executarea unei miscari, de observarea unui obiect ascuns.
Jocurile de miscare dau copilului posibilitatea sa capete impresii noi, ii dezvolta gandirea si
imaginatia.[5] Jocurile de miscare cu reguli trebuie executate vesel, vioi, fara prisos de
zgomote si agitatie. Cel mai important lucru este sa se stimuleze interesul copiilor pentru joc.

Reusita jocului depinde adesea de priceperea educatoarei de a amenaja terenul si de a

organiza jucatorii. Educatoarea va urmari ca jocurile sa se desfasoare atat in interior, cat si in
exterior, in aer liber, unde copiii au spatiu suficient si pot sa fie mai vioi.

Terenul pentru jocurile de miscare cu reguli trebuie sa fie amenajat corespunzator:

curat, fara gropi, fara portiuni alunecoase, deoarece copiii, absorbiti de rolul in joc, se pot
accidenta.

Pentru a antrena cat mai multi copii in joc, educatoarea trebuie sa explice clar si
corect regulile jocului, sa trezeasca interesul si dorinta copiilor de a participa la joc.

Dirijarea jocului trebuie sa o faca sistematic, dar in acelasi timp cu delicatete si tact,
fara interventii brutale.
 Cunoscand particularitatile individuale si de varsta ale copiilor, educatoarea trebuie
sa limiteze atent intensitatea si participarea copiilor, o grija deosebita acordandu-le celor
timizi, fricosi, instabili.

Educatoarea trebuie sa participe cu veselie la joc, de multe ori dand tonul prin
comportamentul propriu, sa sustina treaz interesul copiilor pentru joc si buna dispozitie.
Participarea cu sinceritate si veselie a educatoarei la joc ii atrage pe copii si le produce o
nespusa bucurie.

In acelasi timp, educatoarea va avea in vedere ca, treptat, sa formeze copiilor

deprinderea de a-si organiza si desfasura singuri jocurile, fara a mai fi nevoie de participarea
ei directa. Daca la grupa mica educatoarea a indeplinit rolul de conducator al jocului, la
grupele mari copiii pot organiza singuri jocurile preferate, numind pe unul dintre ei
conducator al jocului, indrumarea din exterior fiind specifica jocurilor de miscare cu reguli.

Nu se recomanda desfasurarea jocurilor in suita, ci repetarea aceluiasi joc de 2-3 ori

sau chiar de mai multe ori.

Graba excesiva in schimbarea jocurilor, precum si renuntarea la repetarea celor

vechi, duce la rezultate negative. Repetarea jocului, cu adaugari interesante si noi, care ii
complica regulile si continutul, este placuta copiilor.

In timpul jocului, copiii trebuie supravegheati cu mare atentie, ferindu-i de miscari

gresite. Sunt necesare grija si atentie, evitarea exceselor, supramobilizarii, oboselii si, mai
ales, a extenuarii fizice, jocurile de miscare alternand cu jocurile linistitoare.

La sfarsitul jocurilor de miscare cu reguli, toti copiii vor fi laudati pentru participarea
si efortul depus, iar unii vor fi chiar premiati.

Clasificarea jocurilor de miscare:

1. Jocuri pentru formarea si perfectionarea deprinderilor motrice

de baza si utilitare:

a) jocuri pentru alergare;

b) jocuri pentru sarituri;

 c) jocuri pentru aruncari;

d) jocuri de tarare;

e) jocuri de catarare si escaladare.

2. Jocuri pentru formarea si perfectionarea de deprinderi motrice

specifice diverselor ramuri sportive:

a) jocuri pregatitoare pentru jocurile sportive (fotbal, volei,

baschet, handbal); jocuri pregatitoare pentru atletism.

3. Jocuri pentru dezvoltarea calitatilor motrice de baza: pentru

viteza, forta, indemanare, rezistenta.

4. Jocuri pentru dezvoltarea atentiei.[6]

Nu se poate vorbi de o clasificare universala a jocurilor de miscare, deoarece

criteriile sunt foarte numeroase, iar varietatea lor greu de incadrat intr-o singura clasificare.

Jocurile le-am folosit in orice moment al activitatii: in momentele 1 si 2 pentru

captarea atentiei si pregatirea organismului pentru efort; in momentele 2 si 3 pentru
dezvoltarea calitatilor motrice, consolidarea deprinderilor motrice, iar la sfarsitul activitatii
pentru deconectare, pentru linistirea organismului.[7]

Aceste jocuri au ca element esential miscarea subordonata anumitor reguli si conditii

mereu schimbatoare. Pentru ca jocurile sa aiba eficienta dorita, am avut grija la alegerea
locului de desfasurare, a materialelor necesare si a numarului de participanti. Jocurile s-au
desfasurat mai mult in aer liber, iar cand a fost necesar am trasat marcaje, am fixat unele
aparate, am asigurat material suficient.

Am insistat ca prescolarii sa respecte regulile de joc precum si disciplina,

iar arbitrajul a fost cat mai corect

Exemple de jocuri de miscare

1. Jocuri pentru alergare

 „Lupul si mielul”

Copiii sunt dispusi in formatie de cerc, tinandu-se de maini. Unul dintre ei

primeste rolul de „miel” si sta in mijlocul cercului, altul de „lup” si sta in afara formatiei.
Inainte de inceperea jocului se fixeaza trei porti in dreprul carora copiii nu se tin de maini si
stau la distanta de un pas. La inceperea jocului, „lupul” intra pe o poarta si cauta sa prinda
„mielul”, dar acesta alearga iesind sau intrand in cerc numai prin locurile marcate. Cand
„lupul” prinde „mielul” vor fi numiti in roluri alti copii.

„Roata”

Copiii sunt impartiti in 3-4 echipe si fiecare formeaza un cerc, tinandu-se de

maini. La comanda, copiii incep sa alerge in cerc spre dreapta, iar la urmatoarele comenzi
schimba alternativ direcsia de alergare spre stanga si spre dreapta de mai multe ori. La
comanda de oprire, echipele se opresc in ghemuit, fara sa se desprinda de maini.

„Veveritele”

Copiii sunt asezati in formatie de cerc. In jurul fiecaruia se deseneaza un cerc

cu diametrul de 30 cm in care se pune un numar mare de nuci. La comanda „veveritele”
alearga spre cercul cu nuci, iau cate o nuca si o depun in cuiburile lor s.a.m.d. L a comanda
„Veveritele la cuiburi!” copiii isi reiau locurile si numara nucile. Castiga „veveritele” care au
cele mai multe nuci.

2. Jocuri pentru sarituri

„Iepurasii”

Copiii sunt asezati in mai multe cercuri desenate care reprezinta „vizuinile
iepurasilor”. In partea opusa este desenat un dreptunghi „gradina de zarzavat”, iar in
apropiere un alt cerc „cusca cainelui de paza”. La inceputul jocului, „iepurasii” , imitand
mersul animalului, sar in gradina ca sa manance zarzavat. Cainele alearga dupa ei cautand
sa-i prinda. Iepurasii fug spre vizuini, cel prins este dus in cusca.

„Prinde, prinde!”
 Copiii sunt asezati in formatie de cerc cu fata spre centru. In mijlocul
centrului sta educatoarea. Ea are in mana un bat de care este prins un balon si apropie
balonul de cate un copil din cerc si spune „Prinde, prinde!”. Cand copilul vrea sa prinda
balonul, educatoarea ridica batul, iar acesta ca sa il ajunga trebuie sa sara.

3. Jocuri pentru aruncări:

„La vanatoare”

Copiii sunt asezati pe mai multe randuri. La distante de 3 m inaintea primei

linii se fixeaza mai multe tinte care reprezinta animale jucarii: lup, urs, veverita, leu,
vulpe, iepure etc. La comanda „Foc!” copiii din prima linie arunca mingea in tinta din fata
lor. Copiii care lovesc tinta au dreptul sa o ia. Castiga „vanatorii” care au lovit tinta de mai
multe ori.

„Apararea cetatii”

Pe terenul de joc se traseaza un cerc cu raza de 1,5m in mijlocul caruia se

aseaza 10 popice care reprezinta „cetatea”. Copiii sunt asezati in jurul „cetatii” la distanta
de 3m. La semnal, pe rand, copiii vor incerca sa doboare popicele cu o minge. „Aparatorul
cetatii” cauta sa impiedice ca mingea sa doboare popicele. Jocul continua pana sunt
doborate toate popicele.

4. Jocuri de târâre

„Împinge mingea”

Copiii sunt impartiti in doua echipe asezate fata in fata la distanta de 2,5 m
intre ele. In fata fiecarei echipe este trasata o linie de pornire. La comanda, primul copil
dintr-o echipa se culca in asa fel ca o minge de plaja sa se in dreptul capului si incepe sa
se deplaseze cu tarare si sa impinga mingea cu capul spre linia de sosire. Cand ajung la
aceasta se opresc, iar primul copil din cealalta echipa preia mingea si porneste parcurgand
acelasi traseu.

„Alunecam”
 Copiii sunt asezati pe siruri si inaintea fiecarei echipe se afla cate o banca.
La semnal, primii din fiecare echipa se aseaza in culcat inaine pe banca cu bratele intinse,
apucand cu mainile de marginea acesteia, picioarele intinse si apropiate. La comanda,
incepe alunecarea spre capatul celalalt al bancii folosindu-se numai de brate. Cand au
ajuns la capat se ridica si trec la coada sirurilor.

5. Jocuri de cățărare și escaladare

„Maimțele vesele”

Copiii sunt urcați pe scări fixe care reprezintă „copacii”, iar ei au rol de
„maimute vesele”. Ele se deplaseaza la dreapta sau la stanga prin mutarea bratelor si
picioarelor in sensul deplasarii spunand versurile:

„Sus e bine, jos e bine

Fa acum si tu ca mine!”

La terminarea versurilor sar, fac rostogoliri etc. Va fi evidentiata „maimuta”

care a executat miscare cea mai hazlie.

„Vanatul veveritelor”

Copiii au rol de „veverite” si stau pe scaunele care reprezinta „cuiburile”.

La marginea terenului se afla „cabana vanatorului”. Pe terenul de joc care reprezinta
„padurea” sunt puse nuci, alune, castane etc. La semnal, „veveritele” se dau jos din
cuiburi, culeg diferite fructe si le duc in cuiburi. La semnalul „vanatorii” alearga sa vaneze
„veveritele”, acestea se pot salva daca se suie in „cuiburi”(pe scaunele). „Veverita” prinsa
este scoasa din joc.

6. Cursa broscuțelor

Se trasează pe sol două linii paralele, la distanță de 2-3 m una față de cealaltă. Se
formeză 3-4 șiruri de copii. Aceștia vor fi așezați în spatele primei linii (linia de plecare).
La semnal, primul din fiecare șir va parcurge spațiul până la a doua linie sărind ca broasca,
dus și întors. Șirul care termină mai repede câștigă jocul. Este obligatoriu ca fiecare copil să
parcurgă traseul integral. Pentru varietate, se poate cere elevilor să sară ca iepurele, să meargă
ca piticul, să zboare ca fluturașul, etc.

7. Mingea pe pod

Se împarte colectivul de elevi în echipe (numărul acestora și al membrilor fiecărei

echipe depinde de mărimea colectivului). Elevii vor fi așezați în șir câte unul , la distanță de o
jumătate de pas unul față de celălalt. Între echipe se păstrează un interval de patru-șase pași.
Primul elev din fiecare șir are o minge pe care, la semnal, o ridică deasupra capului cu
ambele mâini și, printr-o extensie ușoară a trunchiului, o dă celui din spate. Mingea este astfel
trecută până la ultimul jucător. Acesta fuge cu ea, se așază în fața șirului și o transmite din
nou ”pe pod”. Câștigă acea echipă a cărui prim jucător a revenit cel dintâi la locul său.

8. Buchețelele

În timp ce copiii se joacă pe terenul de sport, conducătorul jocului strigă un număr,

de exemplu 3. La auzul acestei comenzi, jucătorii se strâng repede în grupe de trei, formând
buchețele. Jucătorii care nu au reușit să se grupeze, sunt eliminați din joc. Ultimii rămași în
joc sunt declarați câștigători.

9. Prinde mingea

Doi jucători, așezați la 10 m unul de altul, își pasează mingea. Între ei se află un al
treilea care încearcă să intercepteze pasele. Dacă reușește, schimbă locul cu cel care a aruncat
mingea.

10. Crabii și creveții

Jucătorii sunt așezați pe două rânduri, spate în spate, pe centrul terenului. În fața
fiecărei echipe, la 10-15 m se trage o linie care reprezintă ”casa”. Una din echipe reprezintă
crabii, cealaltă creveții.Conducătorul jocului strigă numele unei echipe. Echipa strigată trebuie
să fugă spre casă, fiind urmărită de jucătorii celeilalte echipe. Fiecare jucător atins înainte de
de atrece linia aduce un punct echipei adverse.

11. Mingea prin tunel

 Se împarte colectivul în echipe. Jucătorii sunt așezați pe șiruri, cu picioarele
depărtate, formând un tunel. La semnal, primul jucător rostogolește mingea printre picioare.
Ceilalți ajută mingea să înainteze prin tunel împingând-o cu mâinile. Ultimul jucător din șir
prinde mingea, se așază în fața șirului și rostogolește din nou mingea. Jocul ccntinuă până
când primul jucător revine în fruntea șirului. Câștigă echipa care a reușit să încheie prima
jocul. În cazul în care mingea este aruncată din tunel, ea este repusă în același loc și jocul
continuă.

12. Culesul cartofilor

Se împarte colectivul în mai multe echipe. Pe sol se trasează o linie în spatele căreia
stau echipele. La o distanță de 15-20 m se desenează trei-patru cercuri la distanțe egale, iar în
interiorul fiecărui cerc se pun diferite obiecte (pietricele, eșarfe, creioane, etc).
La semnal, primul jucător din fiecare echipă aleargă și culege din fiecare cerc (cuib) obiectele
pe care le aduce următorului jucător. Acesta are sarcina de a le așeza la locul lor. Câștigă
echipa care termină prima ” culesul cartofilor”.

13. Stăpânul apelor

Se desenează un dreptunghi care reprezintă lacul. În interiorul acestuia va fi așezat

un copil – ” stăpânul apelor”. Ceilalți încearcă să intre în lac din diverse direcții. ” Stăpânul
apelor” îi urmărește. Dacă reușește să atingă pe unul dintre ei, schimbă rolul cu cel atins.