Mercantilismul

Structura temei
• Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului

• Mercantilismul – teme principale

– Doctrina balanței comerciale
– Structura comerțului internațional și ocuparea

• Mercantilismul – ipostaze: Spania, Franța, Anglia

• Diverse:
– confuzia bani=bogăție;
– problema bunurilor de lux
 Referințe bibliografice
• Eli F. Heckscher, Mercantilism, George Allen & Unwin,
London, 1934 [1931]
• Douglas A. Irwin, Against the Tide . An Intellectual
History of Free Trade, Princeton University Press, 1996,
cap. 2)
• Murray N. Rothbard, An Austrian Perspective on the
History of Economic Thought (vol. I, ”Economic
Thought Before Adam Smith”), The Ludwig von Mises
Institute, 2006, cap. 7-11.
• Michael A. Heilperin, Studies in Economic Nationalism,
The Ludwig von Mises Institute, 2010, cap. IV.
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• ” Mercantilism is the name given by late nineteenth
century historians to the politico-economic system of
the absolute state from approximately the sixteenth to
the eighteenth centuries. Mercantilism has been called
by various historians or observers a system of Power or
State-building (Eli Heckscher), a system of systematic
state privilege , particularly in restricting imports or
subsidizing exports (Adam Smith), or a faulty set of
economic theories , including protectionism and the
alleged necessity for piling up bullion in a country . In
fact, mercantilism was all these things; it was a
comprehensive system of state-building, state
priviledge, and what might be called state-monopoly
capitalism.” (Rothbard)
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Sistem de construire a statului / state-building
(chiar, incipient, național)

• Sistem de privilegii monopoliste

• Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea

exporturilor
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Sistem de construire a statului / state-building
– Guvern mare (big government)
– cheltuieli guvernamentale (regale) mari
– taxe mari
– Inflație și deficite
• Mercantilismul ca echivalentul de sec. XVII-XVIII al
politicii monetare moderne
– Politică externă belicoasă, militaristă, imperialistă
• Quick quiz: în ce stadiu se află UE, ca și construcție
politică? Ce tip de politici comerciale are?
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Sistem de privilegii monopoliste
– (echivalentul economic al fascismului de mai târziu)
– Reglementări interne stufoase și sufocante
– Sistemul de bresle/ghilde
• Sensul tradițional al noțiunii de monopol: dreptul exclusiv,
acordat sau vândut de suveran și implementat cu forța la
nevoie, de a produce sau a vinde un anumit produs sau
serviciu într-o anumită regiune (de ex.: Compania Indiilor de
Est)
• Sensul inițial al sintagmei free trade: libera intrare în branșă
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea
exporturilor
– Nu atât obiectiv izolat, cât parte integrantă a
sistemului de construcție a puterii statale și a celui
al privilegiilor monopoliste
 Mercantilismul – teme principale

1. Doctrina balanței comerciale

2. Structura comerțului internațional și

ocuparea
 1. Doctrina balanței comerciale
• Necesitatea consolidării trezoreriei suveranilor
(cu precădere monarhi absoluți, în special în
perspectiva plăților către armatele de mercenari)
duce la considerarea intrărilor de metale
prețioase (aur, argint) în țară ca lucru în sine
benefic
• Viziunea naivă (puțin credibilă): fascinația metalelor
prețioase, care erau considerate simbol al averii, sau avere
în sine
• Viziunea mai probabilă: metalele prețioase erau
banii/moneda vremii; teza mercantilistă poate fi reformulată
în sensul necesității menținerii unei mase monetare cât mai
mari la intern, acest lucru fiind premisă a prosperității (în
principal a monarhului, în subsidiar a regatului în întregimea
sa)
 1. Doctrina balanței comerciale
• Intrările de metale prețioase (”bani”)
echivalează cu surplusul/excedentul comercial
(importurile < exporturile), de urmărit la
nivelul politicii comerciale prin:
• Taxarea/prohibirea importurilor
• Stimularea/subvenționarea exporturilor
• Politica comercială ca substitut/avatar/proxy
al politicii monetare
• Menținerea unei mase monetare mari la intern ca
premisă a prosperității = keynesism avant la lettre
 1. Doctrina balanței comerciale
• Ulterior doctrina pierde accentul pus pe
metale prețioase, reținând doar caracterul
presupus benefic al excedentului sau
echilibrului comercial (și implicit nocivitatea
deficitului comercial)
• D. Hume: cantitatea de bani în sine este irelevantă
pentru prosperitatea unei națiuni
• Se face trecerea la preocuparea pentru
structura comerțului
1. Doctrina balanței comerciale: probleme
• Dusă la extrem, implică faptul că e bine
(benefic) să vinzi și e rău (nebenefic) să
cumperi

• Este deficitul o datorie?

• Nu neapărat (poate fi finanțat din economii anterioare
sau cadouri/donații)
• Dacă da, e neapărat problematic?
– Nu neapărat: îndatorarea are logica ei economică (nu orice
datorie e rea/pernicioasă)
Doctrina balanței comerciale: probleme
• Ignoră legătura indisolubilă între exporturi și importuri
(pot crește și scădea numai laolaltă, dincolo de termenul
foarte scurt)
– În fond, schimbul internațional are caracter de barter
• Producția (factorii de producție), schimbul (banii) nu sunt
scop în sine
• Consumul (prezent sau viitor) este scopul ultim al activității
economice
• Exporturile n-au ca ultim scop decât potențarea importurilor
• (e vorba de aplicarea legii lui Say la comerțul internațional)
Excurs 1: legea lui Say („a piețelor”)
• Jean Baptiste Say (1767-1832)

• Varianta „populară” de expunere a legii lui Say:

– Oferta își creează propria cerere (“supply creates its own demand”)
– Propusă și vehiculată de John Maynard Keynes (1883-1946) (și, anterior, de
Thomas Robert Malthus (1766-1834))

• Variante mai corecte de redare a legii lui Say:

– Ca să poți cumpăra ceva, trebuie să oferi ceva în schimb

– Orice producție este întreprinsă în vederea unei cereri
– Pe piața liberă nu pot exista crize generale (ci doar sectoriale)
– Pe piața liberă nu există obstacole/bariere în calea atingerii ocupării depline
– Nu poate exista un deficit al cererii agregate
– Oferta este cerere (Supply is demand)
– Banii nu pot fi „prea puțini” (”too little liquidity”)
– Nu există deficit al cererii agregate; întreprinzătorii fac pur și simplu greșeli
(David Ricardo)
 Excurs 2: legătura importuri –
exporturi (ilustrare)
• În contextul standardului aur (monedă marfă; gold standard)
– Condiții inițiale: țara A și „Străinătatea”; aurul e moneda națională și internațională
– Importurile cresc în A (intră bunuri, iese aur)  (1) în A aurul devine relativ mai rar (se
apreciază; PCB în A crește; prețurile bunurilor în aur scad); (2) în „Străinătate” aurul devine
relativ mai abundent (se depreciază; PCB în „Străinătate” scade; prețurile bunurilor în aur
cresc)  (1) tendință de frânare a importurilor de bunuri în A; (2) tendință a celor din
„Străinătate” de a folosi aurul (moneda) acolo unde are PCB mai mare, adică în A
exporturile A către „Străinătate” cresc
– (viceversa cu exporturile crescute ale A; rezolvați ca exercițiu)
– Devierile de la echilibrul natural export-import pun ele însele în mișcare mecanisme de
(auto)corectare

• În contextul monedelor discreționare (fiat money) actuale

– Condiții inițiale: țara A și țara B; MA și MB monedele celor două state
– Importurile cresc în A (intră bunuri; MA „aleargă” după MB, adică MA se depreciază în raport
cu MB – asta pentru că cei din A nu pot cumpăra bunurile în B decât cu MB, deci trebuie să
cumpere MB cu MA pe piața forex/valutară)  cursul depreciat favorizează exporturile din A
către B (cine vinde marfă de 1MA afară capătă la intern mai mulți MB decât anterior)
– Mai simplu spus: ce să facă cei din B cu banii din A (MA) încasați? Nu pot decât să cumpere, în
ultimă instanță ceva din A.
Doctrina balanței comerciale: probleme
• Non-echivalența între balanța comercială (la
nivel de țară) și contul de profit și pierdere (la
nivel de firmă) (Fritz Machlup)

• Relevanța balanțelor scade cu cât crește

dimensiunea țării avute în vedere
Doctrina balanței comerciale: probleme
• De regulă cauza principală a deficitelor
comerciale este politica monetară inflaționistă

• Teoria monetară a balanței comerciale

• Sistemul automat de reglare a balanței de plăți sub
standardul aur
• Acțiune calculată în termeni monetari și balanță de plăți
 Mercantilismul – teme principale
• Structura comerțului internațional și ocuparea
– Doctrină care se dezvoltă în fazele ulterioare/mai mature ale
mercantilismului
– Accentul se mută de pe problema excedent/deficit (”cât se exportă vs
cât se importă”) pe structura comerțului internațional (”ce se importă
vs ce se exportă”)
• Este benefic exportul de produse manufacturate (grad înalt de prelucrare;
încorporează multă manoperă și presupune ocupare ridicată a forței de
muncă)
• Este benefic importul de produse de bază (materii prime; grad redus de
prelucrare; încorporează puțină manoperă)
• Ipoteza implicită a numărului limitat de slujbe la nivel mondial
– Strategia de politică comercială se modifică în consecință:
• Bariere la importul de produse manufacturate și la exportul de materii prime
• Libertatea schimburilor la exportul de produse manufacturare și la importul de
materii prime
– Structura comerțului și criteriul profitabilității în termeni monetari
 Mercantilismul – ipostaze: Spania
• Sec VI – creștere iluzorie (?) bazată pe influx de metale prețioase din Americi
• Sf. sec. XV, coroana spaniolă cartelizează promițătoarea industrie textilă din
Castilia
– Peste 100 de legi; sectorul stagnează
• În industria mătăsii (Granada, sudul Spaniei):
– Limitarea consumului și utilizării interne
– După 1550, se interzic exporturile
– După 1561, creșteri semnificative de taxe și impozite în sector
• Agricultură:
– Favorizați crescătorii de vite în dauna fermierilor
• Inversarea (intervenționistă) tendinței spre „îngrădire” (=delimitarea și precizarea drepturilor de
proprietate asupra pământului)
• Construirea de drumuri (în dauna fermelor)
• Contracararea creșterii prețurilor la grâne cu fixări de prețuri
• Exod dinspre ferme/țară către orașe și armată
• În sec XVII, foametea devine fenomen regulat în Castilia
• Fiscalitatea:
– Împovărătoare (3 falimente sub Filip al II-lea: 1557; 1575; 1596)
• Olanda, provincia coroanei spaniole care se eliberează de sub acest sistem, devine
lider în secolul al XVII-lea
 Mercantilismul – ipostaze: Franța
• Franța:
– în sec. XVII este centrul autocrației absolutiste
– Cartelizarea (sub forma breslelor) începe în ultima parte a sec. XV
• Monarhul conferă privilegii (control și standarde de calitate) în schimbul taxelor
– Lyon prosperă în sec XVI tocmai pentru că primește „scutire” de la sistemul de bresle
» Confuzie posibilă cu privire la termenul ”privilegiu”
• Libertate vs. Privilegiu monopolist
• În 1581 (sub Henric III) sistemul de bresle este reconfirmat și extins la întreaga Franță (cu excepția
Parisului și Lyonului)
– Rețea de restricții: standarde de calitate; privilegii de monopol
– Subvenționarea unor sectoare de lux (sticlă/porțelanuri și tapițerie)
– 1665: privilegii pentru un grup puternic de producători de broderii
» Taxe vamale la import; ulterior prohibire
» Licențe (privilegii monopoliste) de producție
» Interdicția producerii broderiilor la domiciliu + producția în stabilimente „oficiale”
• Problema standardelor de calitate
– Războiul de țesut (permis doar în sub-sectorul mătăsii) interzis la presiunea breslelor (1680)
– Jean-Baptiste Colbert (1619 - 1683):
• Sub el mercantilismul francez atinge punctul culminant („colbertism”= cea mai hipertrofiată formă de
mercantilism)
• Ministru de finanțe; de comerț; de externe
• Acordă monopoluri, subvenții, cartelizări
• Sistem extins de birocrați („intendenți”) necesar implementării controalele și reglementările
– Sistem de inspecții; spioni și informatori
– 2 exemple extreme de întârziere a progresului:
• Nasturii
• Imprimeurile (calico)
Mercantilismul – ipostaze: Anglia
 Mercantilismul - varia
• Confuzia bani – avuție

• Problema bunurilor de lux