Tema: Psihologia familiei ca ştiinţă .

Teorile sociologice privind familia

 Despre individualizare
 Teoria schimbului
 Teoria interaţiunii simbolice
 Teoria dezvoltării familiei
 Teoria conflictului

Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica
si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu
copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea
care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria
evolutiei familiei nu este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor
conjugale.Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari
profunde. Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul
de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele
caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a
valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului)
segmente ale societatii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate
transformarile petrecute in societate

Familia – celula de bază a societăţii, constituită din soţ, soţie şi descendenţii săi
Familia, casatoria si rudenia au constituit un camp de investigatie privilegiat pentru antropologia
culturala si sociala, cercetarea in acest domeniu aducand o contributie importanta la dezvoltarea
teoriei si aparatului conceptual al acestei mai "tinere" discipline din campul stiintelor socio-
umane. Spre deosebire de sociologie, care se focalizeaza mai mult asupra familiei si mai putin
asupra rudeniei, in antropologia culturala si sociala familia, constituirea si consacrarea acesteia
prin rituri special instituite - casatoria si sistemele de rudenie sunt aproape de nedisociat.
Asupra acestei distinctii dintre sociologie si antropologie in abordarea familiei, sa retinem
deocamdata explicatia pe care o aduce C.C. Harris in prefata lucrarii sale despre relatiile de
rudenie: "Cand am fost invitat sa contribue cu un volum despre relatiile de inrudire (...), prima
mea reactie ca sociolog al familei, a fost sa sugerez ca un antropolog ar fi cel mai potrivit pentru
redactarea unui asemenea volum. Acest raspuns este relevant pentru relatia istorica dintre
disciplinele sociologiei si antropologiei. Studiul inrudirii este o activitate nobila, aflata in centrul
disciplinei antropologice, unde ocupa o pozitie corespunzatoare studiului stratificarii din
sociologie. Sociologia nu studiaza relatiile de rudenie, ci "familia". In timp ce studiile asupra
familiei au dobandit, recent, o noua dimensiune datorita gandirii feministe si interesului aratat de
"noua dreapta" problemelor familiei, ele raman o activitate relativ modesta in cadrul sociologiei
iar efectul afirmarii lor actuale a fost diminuarea interesului privitor la familie ca grup inrudit si
deplasarea atentiei asupra relatiilor de gen, adica asupra relatiilor conjugale, in cadrul caminului.

In comparatie cu familia de tip traditional, cea moderna a suferit pierderi similare si in ceea ce
priveste alte functii familiale decat cea economica sau culturala. De exemplu, asigurarea
protectiei membrilor si asumarea responsabilitatii juridice colective pentru comportamentul legal
sau ilegal al acestora, cu alte cuvinte functia etico-juridica a familiei a fost, de asemenea, cedata
instantelor extrafamiliale.

Pe de alta parte, responsabilitatea familiala colectiva a fost inlocuita cu responsabilitatea

individuala. Familia nu mai raspunde pentru crimele comise de un membru al sau; pe de alta
parte, recompensele sociale pentru o conduita adecvata revin tot individului, reflectandu-se doar
indirect asupra familiei. Functia de protectie a familiei, complementara celei de asigurare a unei
normativitati specifice, a fost, de asemenea, asumata de stat si de alte agentii nefamiliale sau
suprafamiliale

Despre individualizare
Slabirea fortei integratoare a familiei se accentueaza pe masura ce trecem de la un mediu
traditional spre unul modern. Acest lucru duce la pierderea controlului exercitat de familie si a
puterii de reglementare a comportamentului membrilor sai si a condus la declinul interactiunii
directe si al activitatilor colective ale membrilor. In cadrul distributiei clasice a autoritatii
famiiale, interesele si functiile familiei ocupa intotdeauna primul loc in importanta, cele ale
individului ramanand pe locul secund.
Membrii familiei interacţionează perpetuu între ei, dar prin intermediul imaginilor, al percepţiilor
reciproce, al felului în care se definesc unul pe altul. Viaţa de familie este rezultatul acestei
mereu construite-reconstruite realităţi simbolice. Suntem astfel, de fapt, în paradigma
interacţionalismului simbolic, cu varianta lui mai elaborată, etnometodologia .
Diferenta fata de aceasta din urmă - în abordarea pe care o discutăm – este accentul pus pe
principiul metodologic de a înregistra în stadiul familiei reprezentările despre propria familie a
tuturor membrilor ei şi de a vedea în ce măsură sunt visuale imaginle individuale.

Teoria schimbului – îşi are originea în utilitarismul filosofic şi psihologic, care pune acentul pe
interesul propiu. Cel mai cunoscut teoretican al schimbului în sociologia familiei este Ivan Nye.
Esenţa acestei teorii este pusă în evidenţă de următoarea afirmaţie: „autorii aflaţi într-o anumită
situaţie vor alege compotramnetul care le permite să-şi maximizeze profilul”. Conceptele cheie
sunt „răsplata” şi „costul”, „profilul”, „nivelul de comparaţie, raţionalitate”, „schimb”, „surse
generale valutare de răsplată”.

Teoria interaţiunii simbolice. Interacţionismul simbolic a fost in spirat de progmatismul

filosofic care şi-a inclus ideile într-un cadru darwinist. George Herbert Mead a susţinut punctul
de vedere conform căruia oamenii se sprigină pe simboluri împărţită pentru a se adopta la mediu.
Indivizii îşi stabilesc sopuri variate în funcţie de modul în care se autodefinesc şi îşi definesc
propria situaţie. Teoreticienii acestui model consideră că dacă dorim să înţelegem ce fac oamenii
trebuie să studiem sensurile pe care acestuia şi le atribuie lor, situaţiei în care se află şi acţiunea
lor. Conceptele cheie sunt „sine” (ca reprezentare simbolică a persoanei construită în interacţiune
cu alţii), „socializare”, „rol”, „definirea situaţiei”.

Teoria dezvoltării familiei - este singurul model creat special pentru studiu familiei, şi nu
neapărat pentru scopuri sociologice extinse. Ideea că familia are un ciclu de viaţă analog cu cel al
individului este destul de veche, dar a fost prezentată în sociologie de abia în 1930. O dezvolatre
a teoriei a avut loc după al doilea război mondila, în special prin lucrarea lui Hill şi Rogers.
Ipoteza cea mai importantă a acestei teorii este ca familia întradevăr se dezvoltă, adică trec prin
stadii distincte, evidenţiate de variaţiile din structura familiei şi funcţionarea acesteia.
Teoreticienii modelului consideră că există nivele de analiză diferite – indivizi, relaţii, grupurile,
adunările de grupuri şi instrucţii - toate aceste fiind legate de familie. Ei afirmă că familia este
un grup semi permeabil, deschis la influenţele din afară.

Teoria conflictului a fost aplicată în sociologia familiei de către Engels şi Simmel. Teoria
porneşte de la premisa că aceasta este normal în cadrul grupului, dar şi între grupările sociale,
pentru lipsa resurselor face ca interesul unei peroane sau al unui grup să se ciocnească cu al
altora. Conflictul depinde de structura grupului (mărimea şi compoziţia) precum şi de resurse,
care încurajează fie competiţia fie cooperarea. Alături de structură, conceptele cheie sunt
„conflict”, „resurse”, „negociere”şi „consens”.
Violenţa în familie este o arie certă pentru un cadru conflictual, deşi teorii diferite oferă explicaţii
diverse.
Teoriile structurale ale conflictului în tradiţia lui Simmel se centrează pe mărimea şi compoziţia
grupului. Astfel diadile, în cazul mariajului sunt diferite de grupurile mai mari din cauză că
exclud coaliţia.