UNITATEA LEGALA DE INFRACTIUNE ( cu focalizare pe problemele pe care le ridica, in principal,

infractiunea continuata si infractiunea complexa)

APRECIATI – ARGUMENTAT – ASUPRA CORECTITUDINII URMATOARELOR AFIRMATII:

1. In cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe, forme ale unitatii legale

infractionale, nu exista pluralitate (reala) de infractiuni.

2. Infractiunea continuata nu este susceptibila de tentativa, insa cunoaste un moment al

consumarii, respectiv un moment al epuizarii, reprezentind una dintre infractiunile de durata.

3. Infractiunea continuata este o creatie a legiuitorului penal (unitate legala), desemnind un

mod de savirsire a unor fapte penale intentionate; aceasta se caracterizeaza prin tripla unitate:
pe latura obiectiva; pe latura subiectiva; de subiecti (activ si pasiv).

4. Printre conditiile de existenta, infractiunea continuata impune si conditia unitatii de subiect

activ, respectiv cea a subiectului pasiv; conditia unitatii de subiect pasiv se considera indeplinita
si atunci cind, spre exemplu, bunurile ce constituie obiectul infractiunii se afla in coproprietatea
mai multor persoane.

5. Din punct de vedere subiectiv, infractiunea continuata se poate comite cu orice forma de
vinovatie penala.

6. Infractiunea continuata este o infractiune de durata, ca si infractiunea de obicei, ambele fiind

unitati legale; in conditiile legii, comiterea repetata de furturi, poate atrage retinerea unei
infractiuni continuate sau a unei infractiuni de obicei.

7. Momentul epuizarii infractiunii continuate, respectiv cel al savirsirii infractiunii - in sensul

art.154 alin.2 Cod penal – este cel avut in vedere la incadrarea juridica a ansamblului faptic si la
sanctionarea corespunzatoare din art.36 alin.1 Cod penal.

8. Infractiunea continuata ridica probleme de delimitare in raport de unitatea naturala

infractionala (infractiunea simpla – unitate naturala colectiva; infractiunea continua succesiva),
cit si in raport de pluralitatea de infractiuni sub forma concursului de fapte penale (concurs real
si omogen).

9. In cazul in care un minor a savirsit, in timpul cind nu raspundea penal, o parte dintre actiunile
succesive componente ale unei activitati relevante penal ca infractiune continuata, acte pe care
le-a repetat in perioada in care a devenit raspunzator potrivit legii, va fi tras la raspundere
penala numai pentru activitatea infractionala savirsita in aceasta ultima perioada, dupa caz,
infractiune simpla sau infractiune continuata.

10. Ca unitate legala, infractiunea continuata este o cauza (stare, nu circumstanta!) generala de
agravare facultativa a raspunderii penale.

11. Potrivit dispozitiilor legale (art.35 alin 2 Cod penal) - infractiunea complexa prezinta doua
modalitati normative, distingind intre forma tip (infractiune pe continut de baza) si forma
agravata / calificata.

12. Sint incriminari complexe (din partea speciala a Codului penal), spre exemplu: art.189 alin.1
lit.f); art.196 alin.4; art.229, alin.2 lit.d, teza I; art.233; art. 236; art.257 alin.1 etc.

13. Sub aspect subiectiv, infractiunea complexa se poate caracteriza prin intentie, culpa sau
praeterintentie.

14. Infractiunea de tilharie - in modalitatea normativa a furtului savirsit prin intrebuintarea de

violente fizice (spre ex., lovire) - este o infractiune materiala de rezultat; ramasa la stadiul de
tentativa, infractiunea va atrage o pedeapsa cuprinsa intre 1 – 3 ani si 6 luni si interzicerea
exercitarii unor drepturi, in ipoteza comiterii de catre un infractor major.

15. In principiu, infractiunea complexa savirsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai
rezultatul mai grav al actiunii secundare - raminere la stadiul de tentativa – se sanctioneaza
conform parificarii de pedeapsa, ca exceptie de la sistemul diversificarii potrivit art.33 alin.2
Cod penal.

16. Infractiunea complexa ridica probleme de delimitare in raport de concursul de infractiuni; o

legatura de la mijloc la scop / de la cauza la efect, poate sa caracterizeze atit infractiunea
complexa cit si concursul de infractiuni.

17. In cazul unei infractiuni complexe (unitate legala) nu poate exista o pluralitate de subiecti
pasivi.

18. O infractiune complexa se poate manifesta ca infractiune progresiva, caz in care se distinge
un moment final, al epuizarii activitatii infractionale.

19. In principiu, o infractiune complexa intentionata este susceptibila de savirsire in mod

continuat, caz in care se distinge un moment final, al epuizarii activitatii infractionale.

20. Atit infractiunea continuata cit si infractiunea complexa sint definite in partea generala a
Codului penal si constituie cauze (stari) generale de agravare facultativa a pedepsei.
COMPLETARE - UNITATEA INFRACTIONALA (dat fiind stadiul atins la intilnirea precedenta din
data de 22 noiembrie a.c.)

1. Unitatea naturala colectiva (unitatea naturala de infractiune cu pluralitate de acte

contextuale sau infractiunea omogena) reprezinta o modalitate sub care se infatiseaza
infractiunea simpla.

2. Infractiunea continua este una dintre infractiunile de durata, infractiune a carei epuizare are
loc la data savirsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

3. Tentativa nu este posibila in cazul infractiunilor continue omisive; in cazul unor infractiuni
continue comisive intentionate, tentativa se pedepseste potrivit dispozitiilor legale.

4. Infractiunile continue se clasifica (si) in infractiuni permanente sau succesive; orice

intrerupere intervenita in cazul infractiunilor continue permanente are valoarea unei epuizari,
iar reluarea activitatii infractionale poate conduce, dupa caz, la retinerea unei unitati legale
infractionale sau a pluralitatii de infractiuni (sub forma concursului de fapte penale).

5. Infractiunea continua si infractiunea de obicei apartin categoriei infractiunilor de durata;

chiar daca nu sint definite de legea penala, exista dispozitii de interes in materia acestora,
dispozitii cuprinse in partea generala a Codului penal, faptele cu aceasta natura juridica fiind
(usor) de identificat potrivit “verbum regens”.

6. O infractiune de furt se poate prezenta, dupa caz, ca infractiune simpla, infractiune continua
sau infractiune deviata; o infractiune de omor se poate prezenta, dupa caz, ca infractiune
simpla sau infractiune deviata; in conditiile legii, furtul calificat / omorul calificat reprezinta
incriminari complexe.

7. Daca un minor raspunzator penal incepe savirsirea unei activitati infractionale de durata
(infractiune continua / continuata / de obicei), activitate pe care o va continua si dupa ce devine
major, raspunderea sa penala pentru intregul ansamblu faptic infractional, se va angaja de pe
pozitia infractorului major.

8.” Aberratio ictus” si “error in personam” / “error in re” sint (doua dintre) modalitatile sub
care se prezinta infractiunea deviata; in cazul devierii actiunii, se poate promova - uneori - si
solutia pluralitatii de infractiuni (concurs de infractiuni).

9. Din punct de vedere subiectiv, o infractiune progresiva se poate caracteriza prin orice forma
de vinovatie penala.
10. Fapta de lovire a unei persoane, fapta care a avut ca urmare, prin depasirea intentiei,
moartea acesteia, in conditiile in care rezultatul letal a intervenit dupa o perioada mai
indelungata de timp, se va considera savirsita la data actului de executare, dar va fi incadrata
potrivit tipului de infractiune cu rezultat mai grav produs. In cazul in care, autorul faptei de
lovire este un minor neraspunzator penal, iar fapta prevazuta de legea penala atrage urmari
progresive realizate in perioada in care a devenit raspunzator penal, persoana nu va fi trasa la
raspundere penala.

* A se consulta – PRACTICA RELEVANTA, INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, Completul

pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala:

- DECIZIA NR. 6 / 2014 (materia tentativei); DECIZIA NR. 5 / 2014 si DECIZIA NR. 7 / 2014
(materia infractiunii continuate).

** De asemenea, a se consulta: DECIZIA NR. 265 / 2014 a CURTII CONSTITUTIONALE

*** VEZI si INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, Decizii pronuntate in solutionarea unor
recursuri in interesul legii, respectiv - DECIZIA NR.V / 2006; DECIZIA NR. 17 / 2008 (discutii).

****VEZI si Practica instantei supreme, Tribunal Suprem, Decizia de indrumare nr.9 / 1972, pct.I
(cu privire la stabilirea limitelor raspunderii penale); Decizia de indrumare nr. 1 / 1987.

TEME DE REFLECTIE:

1. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continua si infractiunea continuata;

2. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continuata si infractiunea de obicei;

3. Asemanari /deosebiri intre infractiunea continuata si infractiunea complexa;

4. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continua si infractiunea progresiva;

5. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continuata si concursul real omogem de infractiuni;

6. Asemanari / deosebiri intre infractiunea complexa si concursul de infractiuni.