Comunicarea etică

Calcan Mădălina
Facultatea de Inginerie Medicala
Anul I Seria I Grupa 1415
Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane,
din care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează
(înţelege), cu condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi
limbă). Instrumentul comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje
transmise prin tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc)
reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. O bună
comunicare presupune combinarea armonioasă a limbajului verbal (mesaje
transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat prin semne, gesturi,
desene).

Etica are ca obiect de studiu morala şi moralitatea; consacrată fiind ca

studiu teoretic al binelui şi al regulilor acţiunilor umane, studiu sistematic al
principiilor morale.

 Necesitatea eticii în comunicare

Comunicarea este valoarea înnăscută, dar care poate fi şi trebuie mereu

dezvoltată.

Etica conversaţiei cere competenţă şi aptitudini de comunicare: spirit

analitic, creativitate, decizie, cunoştinţe tehnice şi profesionale, iniţiativă,
adaptabilitate, motivaţie, sociabilitate, simţ al măsurii.

Un bun punct de plecare în aprecierea procesului de comunicare sub

aspectul eticii este examinarea adevăratului motiv şi scop al comunicării,
precum şi impactul acesteia. O afirmaţie eronată, dacă apare în mod
accidental, nu poate fi catalogată ca neetică, ci neprofesională. Dar una care
este în mod deliberat eronată, având ca intenţie derutarea, manipularea,
înşelarea sau confuzia, este neetică.

Distorsionarea neintenţionată a informaţiilor, datorată naturii fiinţei

umane, este un alt factor care trebuie luat în considerare sub aspect
etic.Mesajele nu sunt în sine etice sau neetice. Ceea ce determină ca un
mesaj să fie etic sau nu rezidă în ceea ce emitentul mesajului intenţionează
să realizeze prin intermediul acestui mesaj. Apare întrebarea:ce se întâmplă
când intenţia este pozitivă, dar impactul pe care îl are comunicarea este
negativ? Emiţătorul trebuie să aibă în vedere nu numai motivele, intenţiile şi
scopul comunicării, ci şi impactul posibil al acesteia.

Problemele de etică ale comunicării trebuie analizate cu mare prudenţă în

cazul mesajelor negative cu implicaţii emoţionale, de influenţare-convingere,
ale mesajelor legate de conflicte. In legătură cu acest fapt pot să apară
cerinţe contradictorii între a comunica cu tact, dar a nu fi manipulativ; a
spune adevărul, dar a nu fi lipsit de diplomaţie etc. Pentru a putea „naviga"
printre aceste jaloane, emiţătorul va trebui să facă alegerea corectă a
organizării şi formatului mesajului, a stilului de comunicare, a limbajului şi să
aibă în vedere multe alte aspecte.

 Dileme de etică ale comunicării

Dilemele de etică ce stau în faţa persoanei gravitează în jurul noţiunilor de:
secret al informaţiei, transmitere de informaţii din interiorul organizaţiei
spre exterior, zvonul şi bârfa, minciuna, necesitatea de a cere scuze,
autocritica etc.

Ne întrebăm adesea: sunt oare secretele justificate sau nu? Păstrarea

secretului asupra unor informaţii care privesc protecţia consumatorului este
neetică. Pe de altă parte, păstrarea secretului poate fi esenţială pentru
succesul unor decizii, ele pot fi discutate numai cu un anumit segment al
organizaţiei, dar nu şi cu un altul. Anumite informaţii trebuie ascunse de
concurenţi pentru a încuraja inovaţia. Dar blocarea de informaţii încetineşte
progresul. Deci, pe de o parte, secretizarea excesivă a informaţiei scade
nivelul şi ritmul creativităţii, iar pe de altă parte, distribuirea liberă a
informaţiei reduce motivaţia acelora care o creează.

 Critica constructivă

În societatea noastră deseori se confundă utilizarea sau sensul

conceptelor de morală şi critică. Astfel, conceptul de morală este definitca
ansamblul normelor, regulilor, principiilor care ajută la relaţionarea între
oameni, fiind şi o formă a conştiinţei morale, pe când conceptual de critică
implică în sine reguli care atenţionează încălcarea normelor morale. Este
greşită expresia „a face morală", deoarece morala reprezintă reguli, norme,
fiind corectă expresia „a face critică". Important de clarificat că există critică
constructivă şi critică destructivă. Ceea ce noi percepem prin a face morală
are sensul de critică destructivă. Ceea ce prezintă interes pentru noi este că,
dacă studenţii vor fi învăţaţi să realizeze critica constructivă, vor rezolva
problema, dar nu vor ataca persoana.
Bibliografie

 http://www.psiholog-logoped.ro/doc_4_Ce-este-comunicarea-
_pg_0.htm
 1.Coruţ P., Arta educaţiei, Bucureşti, Miracol, 1994
 2. Rogojanu A., Deontologia comunicării,Bucureşti, 2005.
 3. Mândâcanu V.,Etica şi arta comportamentului civilizat,Chişinău,
2001.
 4. Mândâcanu V., Cuvântul potrivit la locul potrivit,Chişinău, 1997.
 5. Pânişoară O., Comunicarea eficientă, Iaşi, Editura Polirom, 2004.