Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– criteriul organic care precizeaza ca ne aflam in prezenta unui serviciu public atunci
cand activitatea este gestionata de catre o persoana publica: stat, colectivitate teritoriala sau
institutie publica. Ca urmare,crearea unui serviciu public presupune, in mod necesar, o decizie a
autoritatilor publice;
Pentru a acoperi finantarea serviciului public, insa, persoana publica recurge la taxe si
impozite, platite de catre toti cetatenii, nu numai de catre utilizatorii serviciilor. Acest fapt a
facut posibila gratuitatea a numeroase servicii publice.
Doctrina romaneasca, in special cea din perioada interbelica, cat si dezvoltarea ulterioara
a dreptului administrativ abordeaza notiunea de serviciu public prin prisma acelorasi criterii,
relevante fiind urmatoarele definitii:
– Paul Negulescu considera serviciul public drept „un organism creat de catre stat, judet
sau comuna, cu o competenta si putere determinate, cu mijloacele financiare procurate din
patrimoniul general al administratiei creatoare, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in
mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa privata nu ar putea sa-i
dea decat o satisfactie incompleta si intermitenta“[1].
Importanta serviciilor publice este cu atat mai mare pentru societate, cu cat
statul, precum si componentele sale administrativ-teritoriale apar ca instrumente
indispensabile, menite sa asigure cetatenilor sai acel nivel de bunastare pe care acestia
nu-l pot gasi intr-un alt mod.
Astfel, atunci cand statul isi propune, prin autoritatile sale, sa satisfaca o nevoie
a societatii, el stabileste organismul care sa asigure satisfacerea acestei nevoi, ii
determina competenta si ii pune la dispozitie mijloacele materiale, financiare si umane
necesare atingerii scopului stabilit.
S-au definit progresiv drepturile fundamentale ale persoanei. Paralel, crearea unor retele de
servicii publice (curier, electricitate, cai ferate, telefon) a contribuit la consolidarea pe ansamblul
teritoriului a unor valori si insemne comune, care alimentau in mare parte sentimentul de
identitate nationala a fiecarui individ. Aceste consideratii subliniaza puternica dimensiune
simbolica a numeroase servicii publice.
Dezvoltarea capitalismului si a exceselor sale va conduce statul sa intervina mai mult cu scopul
de a asigura coeziunea sociala si pentru a atenua fluctuatiile conjuncturale. Este momentul cand
va lua nastere ideea ce va sfarsi prin crearea statului-providenta. Este momentul in care, asa cum
subliniaChevallier, „statul isi paraseste functia de simplu gardian al regulilor jocului social, de
responsabil cu apararea ordinii. El devine un actor social de sine-statator“.
Astfel, a aparut ideea prestarii unui serviciu de interes general prin intermediul unei
firme private, fapt ce a avut drept consecinta disparitia a doua dintre criteriile (criteriul
organic si cel al regimului juridic) care defineau notiunea de serviciu public.
Interesul general este deci punctul comun al acestei notiuni cu continut variabil
in diferite tari.Centrul European al Intreprinderilor cu participare
publica considera serviciile publice ca fiind „activitati care, pentru motive de
interes general, sunt considerate de catre state ca neputand fi reglementate si
satisfacute doar prin legea pietei sau care nu sunt susceptibile de a fi atribuite
initiativei private“. Asadar, printr-o judecata puternic subiectiva, aceste servicii sunt
considerate ca fiind publice intr-o societate data, la un anumit moment dat. Este deci
imposibil de a defini o frontiera intre public si privat. Ea se construieste si se modifica de-
a lungul istoriei sale, in functie de dezbaterile politice.
„Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii
locale, infiintata de catre autoritatile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor
cerinte ale membrilor societatii in regim de drept administrativ sau civil in procesul de
executare a legii“[5].
institutii publice;
Asadar, putem defini serviciul public drept un ansamblu de activitati, grupate in functie
de natura lor in patru domenii:
- protectia sociala;
- posta si telecomunicatiile;
Alaturi de aceste activitati putem include in categoria serviciilor publice tot ceea ce
tine de gestiunea mijloacelor proprii de functionare (personal, mijloace materiale etc.).
Asadar , prestatiile de servicii publice sunt extrem de diverse. Un minister, o
primarie gestioneaza un numar foarte important de prestatii, foarte diferite una de alta.
Aceasta diversitate nu faciliteaza gestiunea lor.
- companii nationale;
- serviciul de legiferare, la care participa Parlamentul, care are drept scop adoptarea de
norme obligatorii, care sa reglementeze uniform pe intreg teritoriul tarii;
Din punctul de vedere al doctrinei juridice franceze cea mai importanta deosebire este
cea dintre:
- serviciile cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritatile publice nu le pot incredinta altor persoane
(protectia civila, autoritatea tutelara, starea civila, serviciile de urbanism sau licentierea transportului, organizarea
alegerilor, recensamantului);
Conform Legii administratiei publice locale, consiliile locale pot infiinta institutii
publice, societati comerciale si servicii publice de interes local. Ele urmaresc, controleaza si
analizeaza activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege,
normele de organizare si functionare pentru institutiile si serviciile publice de interes local.
Numesc si elibereaza din functie, in conditiile legii pe conducatorii serviciilor publice de interes
local, precum si pe cei ai institutiilor publice din subordinea lor.
- alimentarea cu apa;
- salubrizarea localitatilor;
Serviciile de utilitati publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general si au
urmatoarele particularitati:
a) au caracter economico-social;
g) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orasenesti, municipale sau judetene;
l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investitii se face prin preturi, tarife sau taxe
speciale.
Principiile fundamentale sunt cele care dau sens serviciului public si care trebuie
sa-i inspire pe functionarii care le furnizeaza, in comportamentul lor cotidian fata de
utilizatori.
A. Principiul egalitatii
Acesta instituie obligativitatea de a nu se face nici o diferenta intre
utilizatori in ceea ce priveste accesul la serviciile publice, cat si in ceea ce
priveste serviciul oferit in sine. Insa, aceasta egalitate a drepturilor nu trebuie sa
insemne uniformitatea prestatiei. Principiul de egalitate a accesului si tratamentului nu
interzice diferentierea modului de furnizare a serviciului public cu scopul de a
lupta contra inegalitatilor economice si sociale. Prestatiile pot fi diferentiate in
timp si spatiu si trebuie sa fie realizate in functie de diversitatea utilizatorilor.
B. Principiul neutralitatii
C. Principiul continuitatii
A. Principiul transparentei
B. Principiul simplificarii
Existenta unor proceduri si texte de lege clare si usor de inteles constituie garantia
statului de drept. Efortul de simplificare si transparenta administrativa
reprezinta un levier esential al relatiei serviciilor publice cu
utilizatorii. Serviciile publice trebuie sa nu pregateasca noi reguli juridice decat in
masura in care problema existenta nu poate fi rezolvata prin alte mijloace.
C. Principiul accesibilitatii
D. Principiul cuantificarii
E. Principiul participarii
F. Principiul adaptarii
Aceasta presupune ca cei care conduc trebuie sa-i asculte pe cei condusi, sa-i
inteleaga si sa raspunda cerintelor lor. De asemenea, acest principiu explica dependenta
serviciul public fata de o colectivitate locala.
G. Principiul fiabilitatii
b) In alegerea unui mod de gestiune, colectivitatea locala se ghideaza dupa unul sau
mai multe criterii. Trebuie sa se tina seama de normele juridice in vigoare, de anumite
aspecte politice si financiare:
- Aspectele politice sunt legate de faptul ca unii alesi locali cred in superioritatea
gestiunii de catre o persoana publica, in timp ce altii prefera un mod de gestiune efectuat de
catre o persoana particulara. In general, se poate considera ca cei care apartin partidelor de
stanga prefera gestiunea realizata de catre un organ public, iar cei de dreapta pe cea realizata de
persoane particulare, desi, in ultimul timp, se observa multe abateri de la aceasta presupusa
regula. Nu este vorba numai despre un principiu politic, ci si de o manifestare a
clientelismului. Elementele politice intervin si in alegerea modului de control care este
ales, unde, iarasi, in mod traditional, exista diferente de abordare intre cei de dreapta si cei de
stanga.
- Aspectele financiare se refera la faptul ca, prin incredintarea unei activitati unei
organizatii publice sau private, activitatea respectiva ajunge sa fie tratata ca fiind in afara
bugetului.
A. Regia simpla
Un serviciu public gestionat in regie simpla sau directa este cel in care autoritatea locala,
care a decis crearea serviciului sau careia legea i-a incredintat aceasta responsabilitate, isi
asuma direct functionarea serviciului astfel incat acesta se confunda total cu aceasta autoritate,
iar serviciul nu apare decat sub forma unei activitati in cadrul aparatului propriu de specialitate
al autoritatii locale.
- in afara de cazurile in care se recurge la regia simpla datorita unor reglementari existente
in ceea ce priveste gestiunea unei anumite activitati locale, acest sistem de gestiune este, in
general,rezervat serviciilor publice administrative locale, gestiunea directa fiind, pentru unele
dintre aceste servicii, modul normal de gestiune;
- cand este vorba de servicii industriale si comerciale locale (apa, salubritate, incalzire
urbana, transporturi, colectarea deseurilor finantata prin redevente, abatoare publice, anumite
activitati portuare etc) acest tip de regie se adapteaza relativ greu unei gestiuni de tip
comercial si industrial, lipsindu-i supletea juridica si contabila;
- se mai poate remarca faptul ca serviciile publice de stat (de exemplu, starea civila,
autoritatea tutelara, evidenta si actualizarea listelor electorale, recensamantul general al
populatiei, organizarea alegerilor) se realizeaza tot prin regie simpla.
Alegerea regiei simple. Cand organul deliberativ al unei colectivitati locale alege regia
simpla ca mod de gestiune al unui serviciu local face acest lucru pentru ca doreste ca aceasta
colectivitate sa controleze organizarea si functionarea - mai ales in plan financiar - a serviciului
respectiv. De fapt,organului deliberativ ii revine sarcina de a adopta deciziile privind
reglementarea organizarii si functionarii, organul executiv avand misiunea de a le pune in
practica, in gestionarea de zi cu zi a serviciului care este asigurat sub autoritatea sa de catre
functionarii colectivitatii.
Deci, gestiunea in regie simpla permite organelor colectivitatii sa-si impuna fara
intermediar conceptiile lor privind gestiunea serviciilor publice, conceptii pe baza carora ei
au fost alesi de catre cetateni. De altfel, cand serviciul public respectiv este de natura
administrativa, gestiunea in regie simpla este supusa aplicarii dreptului administrativ in ceea ce
priveste organizarea si functionarea sa, in caz de litigiu intervenind judecatorul administrativ.
Acest mod de gestiune prezinta anumite inconveniente, mai ales, in cazul serviciilor
publice industriale si comerciale, inconveniente legate de:
B. Regia depersonalizata
Acest mod de gestiune apare in cazul serviciilor publice comunale care nu dispun de
personalitate morala sau juridica, dar care au autonomie financiara si organe de gestiune
proprii care vin in sprijinul autoritatilor reprezentative ale colectivitatii.
Acest mod difera de regia simpla pentru ca regia depersonalizata este prevazuta cu
autonomie financiara, constituind un organism de gestiune cu o pozitie individuala in cadrul
colectivitatii. Regia dispune de un buget distinct de bugetul general al colectivitatii, acesta
fiind votat de catre organul deliberativ al acesteia.
Organizarea unei asemenea regii este relativ complexa intrucat, fiind creata de catre
organul deliberativ al colectivitatii, regia este administrata, sub autoritatea organelor executive
si deliberative ale acesteia, de catre un consiliu de exploatare si un director desemnati de catre
organul executiv la propunerea organului deliberativ.
- consiliul de exploatare;
- directorul regiei.
In unele cazuri se poate constata ca acest patrulater poate deveni o sursa de
tensiuni, dificultati si frictiuni in functionare, fapt care explica de ce acest tip de regie se
foloseste mult mai putin decat regia directa.
Acest tip de gestiune exista atunci cand autoritatea locala, care a creat
serviciul public, decide sa incredinteze gestiunea acestuia unei persoane
publice sau private distincta din punct de vedere juridic.
delegarea unilaterala;
delegarea contractuala.
A. Delegarea unilaterala
Este rezultatul unui act juridic unilateral (lege, act administrativ) prin care unei
persoane publice sau private i se incredinteaza gestionarea unui serviciu public, de cele mai
multe ori de natura administrativa.
Serviciul public este incredintat unui organism public, adica unei persoane juridice
de drept public, creata prin lege sau de catre organul deliberativ al colectivitatii locale.
Avantajele cele mai importante ale regiei autonome, ca mod de gestiune locala, sunt
urmatoarele:
O asemenea tehnica este deseori utilizata la nivelul serviciilor publice nationale, mai
ales pentru serviciile publice administrative, pe care legea le incredinteaza unei persoane
juridice de drept privat fara ca, in prealabil, sa fie incheiata o conventie intre cel care
deleaga si cel care este delegat.
Delegarea unilaterala catre o persoana privata este rareori intalnita atunci cand este vorba
despre serviciile publice locale, deoarece o colectivitate locala nu dispune de posibilitatea de a
impune unei persoane private gestiunea unor asemenea servicii. Trebuie sa se remarce, totusi,
faptul ca modul de gestiune care se apropie cel mai mult de cel al delegarii unilaterale este cel in
care, de exemplu autoritatea deliberativa a unei comune creeaza ea insasi o asociatie si ii
incredinteaza gestiunea unei activitati de interes general (practicarea activitatilor sportive,
gestiunea unei cantine scolare etc). In acest caz, asociatia este deseori condusa de catre primar
si de catre consilierii municipali si depinde, in mare masura, pe plan financiar de
comuna. Aceasta situatie poate crea unele probleme pentru ca unii reprezentanti ai puterii locale
sunt implicati in activitatea si gestionarea asociatiei.
B. Delegarea contractuala
o persoana fizica sau juridica de drept privat - cazul cel mai des folosit cand este vorba
de delegarea contractuala.
a) Concesionarea
Conventia cea mai clasica este cea de concesionare a serviciului public. In cadrul
acesteia,autoritatea administrativa locala insarcineaza o intreprindere exterioara sa
gestioneze serviciul public pe o perioada de timp bine determinata, pe riscul si raspunderea
acesteia, intreprinderea concesionara fiind remunerata din tarifele platite de catre
utilizatorii serviciilor.
5. Durata contractului
b) Arendarea
Cel care arendeaza gestioneaza serviciul pe riscul sau si suporta eventualele pericole.
Colectivitatea trebuie sa verifice in permanenta daca cel care arendeaza face in mod
constant operatiile de intretinere si reparatii si isi indeplineste obligatiile financiare care ii
revin.
5. Durata contractului
In ambele modalitati de gestiune colectivitatea locala isi pastreaza o mare influenta asupra
serviciului.
Aceste modalitati de delegare contractuala au fost prezentate deoarece sunt cele mai
cunoscute si mai utilizate, dar acest lucru nu inseamna ca nu exista si alte sisteme de delegare.
Exista, astfel,montaje contractuale (de exemplu, exploatarea prin antrepriza, contracte de
antrepriza si de lucrari publice) care ajung pana la asocierea directa a contractantului si
colectivitatii locale in executia, in grade diferite, a unei misiuni de serviciu public.
C. Parteneriatul
In ultimul timp, in multe tari sau regiuni, acest tip de parteneriat a cunoscut o dezvoltare
rapida. Astfel, intre mai multe colectivitati poate fi creata o comunitate de interese economice,
sociale si culturale si poate fi definit - in intelegere cu factorii interesati - un proiect comun de
dezvoltare.
[1] Negulescu, P. – Tratat de drept administrativ, Bucuresti, Editura Marvou, ed. a-IV-a, 1934
[2] Retelele de cale ferata, de canalizare sau electricitate au fost din totdeauna „monopoluri naturale, datorita
faptului ca, in aceste domenii, pentru a asigura cresterea productiei, este mult mai putin costisitor sa dezvolti o
singura retea, decat sa creezi o intreprindere concurenta, aceasta deoarece, odata cu cresterea volumului de
productie are lor o diminuare a costurilor pe unitatea de produs.
[3] Pentru a limita abuzurile acestei pozitii dominante, statutul sau a fost adesea public, dar acest lucru nu a fost
intotdeauna obligatoriu.
[4] Alexandru, I. - Structuri, mecanisme si institutii administrative, Editura Sylvi, Bucuresti, 1996.
[6] Alexandru, I., Popescu, I., Carausan, M., Dinca, D. – Drept administrativ, Editura Economica, Bucuresti,
2002
[7] Pierre Bauby- Reconstruire l’action publique : Services publics , au service de qui ?, Editions La Decouverte
et Syros , 1988
[8] Ioan Alexandru- Drept administrativ , Editura Omnia , Brasov , 1999, p.112
[9] Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice , publicata in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 254 din 21/03/2006
[10] Conform legislatiei romanesti , colectivitatile locale pot constitui asociatii de dezvoltare comunitara in
scopul realizarii in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizarii in comun a unor
servicii publice. Ele sunt persoane de drept privat si de utilitate publica.