Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T.

Popa” Iaşi
Disciplina Anatomie I
 Articulaţia pumnului

DEFINIŢIE. DATE GENERALE

ELEMENTE STRUCTURALE
Suprafeţele articulare
Cartilajul articular
Capsula articulară
Ligamente
RAPORTURI
VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
MECANICA ARTICULARĂ
DEFINIŢIE. DATE GENERALE

Articulaţia radiocarpiană (pumnului) este o diartroză condiliană biaxială şi

elipsoidală situată între antebraţ şi mână. Dintre oasele antebraţului, doar
radiusul participă la articulaţie, extremitatea inferioară a ulnei fiind separată de
oasele carpiene corespunzătoare prin discul articular.
ELEMENTE STRUCTURALE

Suprafeţele articulare
Suprafaţa articulară antebrahială
Este formată din faţa inferioară a
extremităţii distale a radiusului (faţa
articulară carpiană) şi faţa inferioară a
discului articular.
Faţa articulară carpiană a radiusului
Are formă triunghiulară cu baza medial,
este concavă, netedă şi prezintă creasta
lunatonaviculară, cu direcţie
anteroposterioară, care o împarte în două
suprafeţe (Fig. 31-3):
laterală, triunghiulară cu baza medial,
concavă transversal şi anteroposterior,
care se articulează cu osul scafoid.
Concavitatea transversală se prelungeşte
pe faţa medială a procesul stiloid.
medială, patrulateră, concavă transversal
şi anteroposterior, cu marginea posterioară
proeminentă, care se articulează cu osul
lunat.
Suprafeţele articulare
Discul articular (Discus articularis)
Este un fibrocartilaj cu dispoziţie orizontală situat între capul ulnei şi primul rând
de oase carpiene. Are formă triunghiulară şi prezintă:
baza, orientată lateral, care se inseră pe marginea inferioară a incizurii ulnare a
radiusului;
vârful, orientat medial, care pătrunde în şanţul dintre capul ulnei şi procesul
stiloid;
faţa superioară, plană sau uşor concavă, aflată în raport cu capului ulnei fără
a adera de acesta;
faţa inferioară, concavă, care vine în raport cu partea medială a feţei
superioare a osului lunat şi cu osul triquetrum (numai în adducţia completă a
mâinii; în poziţia de repaus, osul triquetrum nu se flă în raport cu discul
articular)
marginile anterioară şi posterioară se continuă cu membranele fibroase ale
articulaţiilor radio-ulnară inferioară şi radio-carpiană.
Discul articular este subţire în partea sa mijlocie şi mai gros pe margini. El este
format din fascicole fibroase cu direcţie transversală
Faţa articulară carpiană a radiusului şi faţa inferioară a discului articular
formează împreună o suprafaţa concavă inferior, elipsoidală cu axul lung
transversal (cavitatea glenoidă antebrahială).
Suprafaţa articulară carpiană
Este reprezentată de feţele superioare ale oaselor scafoid, lunat şi
truquetrum. Acestea formează o suprafaţă convexă, elipsoidală (condilul
carpian) cu axul lung transversal, care depăşeşte anterior cavitatea glenoidă
antebrahială şi este orientată posterosuperior.
 Capsula articulară

Membrana fibroasă
Are forma unui manşon care se inseră
superior, pe conturul suprafeţei
articulare a radiusului şi pe marginile
discului articular
inferior, pe conturul suprafeţei
articulare a condilului carpian
Membrana sinovială
Membrana sinovială acoperă capsula fibroasă pe toată
suprafaţa sa interioară şi se inseră la limita osteo-
cartilaginoasă a suprafeţelor articulare. Aceasta duce la
apariţia unor pliuri vizibile în interiorul cavităţii sinoviale:
anterior, un repliu semilunar orientat sagital, între scafoid
şi osul lunat;
posterior, situat într-un plan oblic inferomedial, între osul
lunat şi triquetrum .
Cavitatea sinovială a articulaţiei radiocarpiene este
separată, de regulă, de cea a articulaţiilor radio-ulnară
inferioară şi intercarpiene. Există însă, uneori, comunicări
între aceste cavităţi sinoviale.
Cavitatea sinovială a articulaţiei radiocarpiene trimite o srie
de prelungiri diverticulare, funduri de sac, printre fibrele
membranei fibroase şi ligamente. Mai importante sunt:
în partea anterolaterală, înaintea osului scafoid;
în partea anteromedială, înaintea procesului stiloid al ulnei,
recesul sacciform (Recessus sacciformis) (prestiloidian).
Ligamente
Capsula articulară este întărită anterior şi
posterior de următoarele ligamente:
radiocarpian palmar
ulnocarpian palmar
radiocarpian dorsal
colateral ulnar carpian
colateral radial carpian
Ligamentul radiocarpian palmar (Lig.
radiocarpale palmare)
Este o bandă fibroasă groasă şi
rezistentă care se inseră pe marginea
anterioară a feţei articulare carpiene a
extremităţii distale a radiusului şi pe
partea anterioară a procesului său stiloid.
Fibrele sale au direcţie infero-medială şi
se inseră pe suprafeţele anterioare ale
oaselor lunat, triquetrum şi capitat.
Ligamentul ulnocarpian palmar (Lig.
ulnocarpale palmare)
Se prezintă sub forma unui fascicul de
fibre triunghiular cu baza inferolateral,
care are originea în şanţul dintre procesul
stilod al ulnei şi capul ulnei şi pe
marginea anterioară a discului articular.
Fibrele sale se îndreaptă inferolateral, se
evazează şi se inseră pe aceleaşi oase
carpiene ca şi ligamentul radiocarpian
palmar.
Ligamente

Ligamentul radiocarpian dorsal (Lig.

radiocarpale dorsale)
Este mai subţire şi mai puţin întins
decât cel palmar. Fibrele sale au
originea pe marginea posterioară a feţei
articulare carpiene a extremităţii distale
a radiusului, fie pe toată lungimea
acesteia, fie numai în parteasa mijlocie.
Urmează apoi o direcţie infero-medială
şi se inseră pe feţele dorsale ale
oaselor triquetrum şi, inconstant, lunat
şi capitat. Este întărit de fibre provenite
din tecile fibroase ale tendoanelor
muşchilor extensori ai degetelor.
Ligamentul colateral ulnar carpian (Lig. collaterale carpi ulnare)
Are originea pe vârful procesului stiloid al ulnei. Fibrele sale se îndreaptă
înferior şi se organizează în două fascicule:
anterior, care se inseră pe osul pisiform;
posterior, care se inseră pe faţa dorsală a osului triquetrum.
Pe faţa profundă a ligamentului colateral ulnar carpian se află un menisc
fibrocartiloaginos care reprezintă limita distală a recesului sinovial
sacciform.
Ligamente
Ligamentul carpian colateral radial (Lig. collaterale carpi
radiale)
Este scurt, are formă triunghiulară cu baza inferior şi dispus
vertical între vârful procesului stiloid al radiusului şi faţa
radială a osului scafoid. Unele fibre se prelungesc pe osul
trapez.
RAPORTURI
Anterior
De la suprafaţă către profunzime, se găsesc
planurile regiunii carpiene anterioare:
piele;
stratul celular subcutanat;
planul fascial cu tunelul osteofibros ulnar (canalul
lui Guyon) în care se găseşte mănunchiul
vasculonervos ulnar;
stratul musculotendinos format din tendoanele
muşchilor:
•brahioradialis,
•flexor carpi radialis,
•palmaris longus,
•flexor carpi ulnaris,
•flexor digitorum superficialis,
•flexor policis longus,
•flexor digitorum profundus,
•pronator quadratus.
artera radială
nervul median
RAPORTURI
Posterior se găsesc planurile
regiunii carpiene posterioare:
•piele
•stratul celular subcutanat
•retinaculul extensorilor
•tunelele osteofibroase:
-m. abductor pollicis longus
-m. extensor pollicis brevis
-m. extensor carpi radialis longus
-m.extensor carpi radialis brevis
-m. extensor pollicis longus
-m. extensor digitorum
-m. extensor indicis
-m. extensor digiti minimi
-m. extensor carpi ulnaris

•artera radială
•reţeaua arterială dorsală a
carpului
VASCULARIZAŢIE ŞI INREVAŢIE
Vascularizaţie
Artere
Anterior, reţeaua arterială palmară a
carpului la alcătuirea căreia participă:
•ramuri carpiene palmare din arterele
radială şi ulnară
•artera interosoasă anterioară
•ramuri recurente din arcul palmar profund
Posterior, reţeaua arterială dorsală a
carpului la alcătuirea căreia participă:
•ramuri carpiene dorsale din arterele
radială şi ulnară
•artera interosoasă anterioară
•artera interosoasă posterioară
Inervaţie
Anterior, nervii radial şi ulnar
Posterior, nervul radial şi ramura dorsală
al nervului ulnar
Inervaţie
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
MECANICA ARTICULARĂ
În articulaţia pumnului au loc următoarele mişcări:
-flexie
-extensie
-adducţie
-abducţie
-circumducţie
Pentru definirea mişcărilor,
poziţia iniţială este cea de
referinţă, cu mâna în
supinaţie completă şi axul
mâinii, situat într-un plan
care trece prin medius şi al
treilea metacarpian şi axul
antebraţului se află unul în
continuarea celuilalt.
Flexia
Este mişcarea prin care,
plecând de la poziţia de
referinţă, faţa palmară a
mâinii se apropie de faţa
anterioară a antebraţului.
Ea se desfăşoară în jurul
unui ax situat în plan frontal,
iar mişcarea are loc în plan
sagital. Flexia şi extensia au
câte 85o.
Adducţia
Adducţia (devierea ulnară)
reprezintă mişcarea mâinii către
planul mediosagital, astfel încât
marginea sa medială formează cu
cea a antebraţului un unghi obruz
deschis medial. Ea se desfăşoară în
jurul unui ax situat în plan sagital, iar
mişcarea re loc în plan frontal.
Adducţia este de aproximativ 45o.
Adducţia este de 2-3 ori mai mare
decât abducţia şi este mai mare în
supinaţie decât în pronaţie (20o-30o).

Abducţia
Abducţia (devierea radială)
reprezintă mişcarea mâinii în direcţia
opusă planului mediosagital, astfel
încât marginea sa radială formează
cu cea a antebraţului un unghi obruz
deschis lateral. Ea se desfăşoară în
jurul unui ax situat în plan sagital, iar
mişcarea re loc în plan frontal.
Abducţia nu depăşeşte 15o.
Din punct de vedere dinamic
(funcţional), articulaţia
pumnului este un complex
format din două articulaţii:
radiocarpiană şi
mediocarpiană.
Axul în jurul căruia se
desfăşoară mişcările de flexie
şi extensie trece între lunat şi
capitat.
Axul în jurul căruia se
desfăşoară mişcările de
adducţie şi abducţie trece prin
capul osului capitat aproape de
faţa proximală.
Stabilitatea articulară funcţională
Este asigurată în primul rând de
ligamente.
Stabilitatea în plan frontal
Având în vedere orientarea
inferomedială a suprafeţei articulare
radiale, maximum de stabilitate a
articulaţiei radiocarpiene în plan
frontal se obţine printr-o adducţie a
mâinii de aproximativ 30o, situaţie
în care muşchii flexori acţionează
perpendicular pe aceasta.
Invers, când mâna este în abducţie,
chiar şi uşoară, tracţiunea
muşchilor lungi accentuează
instabilitatea articulaţiei şi tind să
deplaseze oasele carpului proximal
şi medial. Acestei mişcări le se
opun fasciculele radiotriquetrale
anterior ale ligamentelor
radiocarpiene palmar şi dorsal.
Acestea realizează „chinga
triquetrală” care trage triquetrum
proximal şi medial.
Stabilitatea în plan sagital
Orientarea antero-inferioară a
suprafeţei carpiene a extremităţii
distale a radiusului imprimă oaselor
carpiene o tendinţă de deplasare
anterosuperioară. Readucerea lor
într-o poziţie stabilă se realizează
prin flexia pumnului cu 30-40o.
Astfel, forţa muşchilor flexori
acţionează într-un plan
perpendicular pe suprafaţa
articulară carpiană a radiusului. În
această situaţie, rolul ligamentelor
este mai mic. Doar fasciculul
radiolunat al ligamentului
radiocarpian posterior este întins şi
contribuie la menţinerea raporturilor
normale între radius şi osul lunat.
În extensie, oasele carpiene au
tendinţa să se deplaseze
anterosuperior. Rolul ligamentului
radiocarpian anterior devine
esenţial. El dezvoltă o tensiune
maximă şi împinge posterosuperior
osul lunat şi capul osului capitat
determinând poziţia „close-packed”
a lui Mac Conaill.
Muşchii care produc flexia pumnului
sunt:
flexor carpi radialis
palmaris longus
flexor carpi ulnaris
La aceştia se adaugă muşchii care
acţionează asupra degetelor şi
determină secundar flexia pumnului:
flexor digitorum superficialis
flexor digitorum profundus
flexor pollicis longus

Muşchii care produc extensia pumnului

sunt:
extensor carpi ulnaris
extensor carpi radialis brevis
extensor carpi radialis longus
La aceştia se adaugă muşchii care se
inseră pe faţa dorsală a falangelor,
acţionează asupra degetelor şi
determină secundar extensia pumnului:
extensor digitorum
extensor indicis
extensor digiti minimi
Muşchii care produc adducţia
pumnului sunt:
flexor carpi ulnaris
extensor carpi ulnaris
Muşchii care produc abducţia
pumnului sunt:
flexor carpi radialis
palmaris longus
extensor carpi radialis brevis
extensor carpi radialis longus

Experimentele lui Duchenne de

Boulogne (1867):
numai extensor carpi radialis
longus este extensor şi abductor.
extensor carpi radialis brevis este
exclusiv extensor.
Flexor carpi radialis este exclusiv
flexor. Se contractă în abducţia
pumnului pentru a contrabalansa
acţiunea extensoare a extensor
carpi radialis longus care este
astfel cel mai puternic abductor.
Condiţii speciale:
Flexorii degetelor flectează pumnul doar
dacă flexia degetelor se opreşte înainte
ca excursia tendoanelor să fie completă.
Extensorii degetelor extind pumnul dacă
acesta este strâns.
Abductor pollicis longus şi extensor
pollicis brevis produc abducţia pumnului
doar dacă extensor carpi ulnaris nu se
contractă. În acest caz este abdus doar
policele. Extensor carpi ulnaris este
astfel un stabilizator al pumnului.
Extensorii pumnului acţionează sinergic
cu flexorii degetelor.
Eficienţa flexorilor este mai mare când
pumnul este în extensie.
Flexorii pumnului acţionează sinergic cu
extensorii degetelor. Flexia pumnului
câştigă 10o când degetele sunt în
extensie.
Poziţia funcţională a pumnului:
Extensie de 40-45o
Adducţie de 15o.
În această poziţie a pumnului, mâna este
cel mai bine adaptată funcţiei de
prehensie.
Sindromul de tunel carpian