Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.scoala de Comunicare de La Frankfurt
1.scoala de Comunicare de La Frankfurt
1.scoala de Comunicare de La Frankfurt
Scoala de comunicare de la
Frankfurt
1
Începutul secolului XX a fost marcat de încercările unor cercetători de a demonstra
influenţa negativă pe care o poate avea dezvoltarea tehnologiilor de comunicare asupra mediului
social şi evoluţiei acestuia, denunţând dorinţa de dominaţie a societăţii burgheze.
Şcoala de la Frankfurt este o şcoală filozofică germană, ce s-a afirmat începând cu anul
1923. Şcoala grupează o serie de autori de notorietate din domeniul filozofiei, sociologiei,
politologiei, criticii literare. Printre cei mai reprezentativi reprezentanţi ai acesteia îi amintim pe:
Herbert Marcuse, Max Horkheimer, Wilhelm Reich, Theodor Wiesengrund Adorno şi Jurgen
Habermas, Leo Lowenthal, Karl Wittfogel sau Erich Fromm. Cei care le-au influenţat gâdirea
critică au fost Karl Marx şi Sigmund Freud sub a căror influenţă şi, utilizând drept instrument de
cercetare „teoria critică”, au reuşit să arate că noua formă de cultură vehiculată şi generată de
media este o cultură „complice a dominaţiei politice”.
2
În ceea ce priveşte conceptul de „teorie critică”, acesta se referă la un tip de abordare
care îşi propune să meargă le aparenţe, să dezvăluie substratul diverselor fenomene care scapă
înţelegerii comune.Cu alte cuvinte,teoria critică este o teorie a societății inspirată din filozofia
lui Georg Wilhelm,Friedrich Hegel, Karl Marx și Sigmund Freud, a cărei reprezentanți pot fi
rezumați sub titlul ,,Școala de la Frankfurt”. Obiectul de cercetare al acestei teorii este analiza
critică a societății burghezo-capitalistă, adică:
→filozofie;
→sociologie;
→politologie;
→critica literara
3
Urmeaza lucrarile lui Herbert Marcuse,care poate fi considerat un moment de trecere spre
varsta simbolizata de catre Jürgen Habermas,liderul incontestabil al acestei orientari in ultimele
decenii ale secolului XXI
Autorii au fost procupaţi de tematici care au în centru ideea de raţiune, mai precis de
modul în care s-a produs „autodistrugerea raţiunii”:
4
Folosirea culturii ca arma a fost unealta cheie in distrugerea structurii si a valorilor
sociale ale Vestului.Un exemplu ar fi teoria critica a lui Theodor Adorno,in cazul muzicii:
Deci muzica modernă este orientată spre a distruge ordinea, frumusețea, forma și sensul,
declarând război tuturor elementelor cu scopul de a deruta psihicul omului şi de a-i distruge
viziunea asupra lumii.
5
BIBLIOGRAFIE:
Frankfurt“,Cluj-Napoca,ECOU,2014
comunicativa,Bucuresti,ALL EDUCATIONAL,2000
→Todoran,Ileana,Televiziunea si spatiul
public,Bucuresti,PRO UNIVERSITARIA,2012
6
→Adorno,Theodor,Teoria estetica,Bucuresti,
PARALELA 45,2005