CUPRINS

Cuvânt înainte

I. Introducere

II. Tematica activităţii opţionale „Educaţia ecologică în grădiniţă”

III. Proiecte de activitate

IV. Fişe de lucru

V. Jucăriile pădurii

VI. Mini- culegere cu caracter ecologic „Învaţă de la toate”

VII. Ştiaţi că…”Curiozităţi din natură”

Bibliografie
 CUVÂNT ÎNAINTE
Motto:
“Am primit lumea ca o
moştenire pe care nu-i îngăduit
nimănui să o deterioreze, ci pe care
fiecare generaţie este obligată să o
lase mai curată!” (J. Joubert)

Impactul contemporan dintre societate şi mediu înconjurător a generat noi cerinţe

faţă de personalitatea umană.
Peste tot în lume, educaţia de mediu este o prioritate a zilelor noastre.
Vârsta copilăriei este cea mai propice pentru demararea activităţilor pentru
educaţia de mediu şi trebuie să fie rezultatul unui lucru în echipă, la care îşi aduce
aportul familia, prietenii, administraţia locală şi şcoala.
Activităţile opţionale de educaţie de mediu oferă cadrul optim de formare şi
dezvoltare a unei atitudini care să permită manifestarea unui comportament responsabil
faţă de mediul înconjurător.
Ocrotirea naturii începe cu muşcata din fereastră, cu canarul şi pisicuţa, cu
căţelul şi pasărea în care nu trebuie să tragi cu praştia, ci să le oferi căldură şi hrană.
Animaţi de aceste gânduri, în anul şcolar 2000 am demarat un program de
parteneriat între Grădiniţa nr. 19 Tulcea, Palatul Copiilor Tulcea – Cercul de Ecologie şi
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea privind predarea opţionalului
“Educaţie pentru mediu” la grupa mare (copii cu vârsta de 5-6 ani).
Rezultatele remarcabile obţinute ne-au determinat să facem cunoscută
experienţa noastră. Astfel, punem la dispoziţia tuturor celor care şi-au propus ca
opţional “Educaţia ecologică” acest ghid, cu speranţa că vă putem fi de ajutor, dorind în
acelaşi timp să fim cât mai mulţi cei care ocrotim natura şi mediul înconjurător.

Acţionează responsabil!
Şi atitudinea ta contează!

Cu respect şi preţuire tuturor celor ce iubesc şi ocrotesc natura

I. INTRODUCERE
Educaţia ecologică în grădiniţă
 “Natura şi educaţia sunt asemănătoare căci educaţia transformă omul şi
prin această transformare creează natura“
DEMOCRIT

Studiile de specialitate relevă faptul că omul nu se naşte fiinţă culturală, ci

devine. Devenirea este un proces deosebit de complex, care începe de timpuriu prin
perceperea şi înţelegerea mediului în care vine pe lume, mediu impregnat de elemente
culturale.
Acest proces transformă copilul, fiinţă bulbo-medulară, într-o fiinţă raţional-
afectivă, dominată de principii, legi şi norme ale psihologiei şi pedagogiei.
Mediul înconjurător, aşa cum ni se prezintă el astăzi este în mare parte o creaţie
a omului, clar, el poate influenţa la rândul său evoluţia societăţii umane.
Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se petrece sub ochii noştri,
este un elemente major, al unei “crize de civilizaţie” şi se datorează tocmai intervenţiei
omului în natură. De aceea, trebuie conştientizată necesitatea protecţiei sale, a ocrotirii
vieţii în cele mai variate forme ale sale.
Copilul, încă din cea mai fragedă vârstă, înainte de a veni la grădiniţă, întreabă şi
manifestă o mare curiozitate. La aceste întrebări membrii familiei dau răspunsuri după
nivelul de instruire şi experienţă.
Dar primele forme organizate de cunoaştere a mediului înconjurător aparţin
grădiniţei.
În acest context educatorilor le revine sarcina şi obligaţia de a-i învăţa pe copii să
înţeleagă şi să iubească natura, să-i pătrundă tainele şi să o protejeze, să urmărească
formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice a copiilor.
Învăţământul preşcolar operează cu multe elemente specifice cunoscute bine de
către educatoare. În cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul
atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din
spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor lăsând seminţe pentru următoarea
generaţie de plante.
Întrucât natura este atât de bogată şi variată, iar pentru înţelegerea unor aspecte
care în mintea copiilor ridică întrebări, o singură activitate pe săptămână de
cunoaşterea mediului este insuficientă.
Programa activităţilor instructiv- educative pentru învăţământul preşcolar prevede
pentru fiecare grupă activităţi opţionale.
Pornind de la rolul pozitiv, de mare eficienţă al curiozităţii, căutării şi identificării
spaţiale manifestate de către copii am optat împreună cu părinţii pentru activitatea
opţională cu caracter ecologic “Să iubim şi să ocrotim natura”.
Activitatea a fost desfăşurată timp de doi ani în colaborare cu d-na prof. Iosifescu
Claudia de la Clubul elevilor Tulcea.
Am fost animate de gândul că, pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii începe de la
vârsta copilăriei şi este momentul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică prin care să-i
învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejată natura.
Acţiunile organizate cu copiii trebuie să urmărească obiective accesibile şi posibil
de realizat, cu conţinuturi, strategii şi tematici corespunzătoare.

Pentru realizarea educaţiei ecologice ne-am propus următoarele obiective:

‰ Însuşirea unor cunoştinţe din domeniul ecologic prin activităţi cu caracter
demonstrativ şi experimental.
‰ Antrenarea copiilor în activităţi de îngrijire a păsărilor, plantelor şi animalelor
‰ Conştientizarea copiilor de a economisi apa, energia electrică şi lemnul
‰ Vizitarea unor rezervaţii naturale, a unor amenajări speciale
 ‰ Educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului natural în care trăiesc
‰ Valorificarea educativă a unor texte literare, casete video cu conţinut ecologic
‰ Formarea unui comportament civic şi a deprinderilor de ocrotire a mediului
înconjurător.

În cadrul acestor activităţi curiozitatea pe care o manifestau copiii faţă de natură

a fost menţinută, stimulată şi transformată într-o puternică dorinţă de a înţelege şi ocroti
natura. Ei au înţeles că plantele sunt fiinţe fragile, au viaţa lor: răsar, cresc, se dezvoltă
şi mor lăsând seminţe pentru următoarea generaţie.
În cadrul observărilor în mijlocul naturii, în parc, pădure, la Grădina Botanică,
Lacul Ciuperca, în preajma plantelor cu flori au dobândit pentru lumea lor interioară
vegheată cu grijă de educatoare gingăşia, admiraţia, sentimentul de ocrotire, armonia
formelor şi culorilor, grija faţă de frumuseţe şi fragilitate.
Prin activităţi experimentale s-a putut răspunde la întrebări cauzale, s-au
prezentat curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, s-au observat plantele, puse la
germinat cât şi alte posibilităţi de înmulţire a plantelor prin: frunze, ramuri şi staloni.
Participând activ la pregătirea materialului de semănat, de înmulţire, la îngrijirea
plantelor de la colţul viu al naturii copiii îşi formează deprinderi de gospodărire şi înţeleg
rolul pe care îl au în menţinerea şi protejarea mediului.
Paralel cu dezvăluirea pericolului ecologic, am făcut cunoscută copiilor şi
pasionata lume a păsărilor, viaţa lor în colectivitate, ingenioasele lor mijloace de
comunicare, taina migraţiei.
Am subliniat importanţa păsărilor în viaţa oamenilor: nota de armonie şi frumuseţe pe
care o aduc în natură cu cântecele, trilurile lor minunate, cu înfăţişarea lor gingaşă,
utilitatea lor, rolul pe care îl au în menţinerea echilibrului ecologic.
De asemenea, am subliniat importanţa pădurilor, care constituie un sistem
ecologic de mare însemnătate, precum şi contribuţia plantelor la menţinerea şi existenţa
vieţii pe Pământ.

I-am învăţat pe copii:

‰ Să păstreze curăţenia în parcuri şi grădini, în păduri, în zonele de agrement
‰ Să menţină integritatea arborilor
‰ Să cunoască exemplarele unicat şi arborii cu valoare ornamentală
‰ Să întreţină spaţiile verzi şi să planteze pomi, flori contribuind la înfrumuseţarea
peisajului citadin şi implicit la reducerea poluării din natură
‰ Să îngrijească păsările amenajând hrănitoare şi montându-le în preajma
grădiniţei

În toate activităţile, experimentele efectuate am insistat să menţinem în forul

interior al copiilor două stări:
1. Dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii
2. Puterea de a ocroti formele de viaţă

Grija faţă de formele de viaţă trebuie cultivată şi dezvoltată pentru a deveni mai
târziu o formă a comportamentului uman civilizat.
Prezenţa şi mişcarea copiilor în mediul înconjurător curat, ordonat şi cu
permanenta grijă pentru buna lor relaţie cu ceea ce-i înconjoară fac cel mai înalt
serviciu educaţiei ecologice.

Educaţia ecologică la vârsta preşcolară necesită în afara celor spuse până acum
următoarele:
 ‰ Instruirea cadrelor didactice pentru a folosi procedeele şi metodele cele mai
adecvate pentru transmiterea unor cunoştinţe ecologice accesibile copiilor
preşcolari
‰ Elaborarea unor materiale ilustrative, cărţi, diapozitive, diafilme, jocuri cu conţinut
ecologic.

Dorim ca materialul de faţă să implice colegele din învăţământul preprimar în

abordarea unor teme cu privire la fenomenele ecologice, teme ce pot fi folosite în
activităţile desfăşurate cu copiii preşcolari.

Autori:
educ. Sanda Dilă
educ.Violeta Crăciun
Grădiniţa nr. 19 Tulcea
 II. TEMATICA ACTIVITĂŢII OPŢIONALE

"EDUCAŢIE ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ"

“ SĂ IUBIM ŞI SĂ OCROTIM NATURA”

SEMESTRUL I

1. Curăţenie în parcul din cartier

2. Vizită la Centrul de Informare şi Educaţie Ecologică Tulcea

3. Colectarea unor materiale din natură

4. Lucru pe grupuri mici: “Confecţionăm jucării din nuci şi castane”

5. Vizionarea unor filme documentare(casete video) cu aspecte din viaţa

păsărilor

6. Dezbatere/ conversaţie: “Animale care nu mai există”

7. Îngrijirea plantelor din sala de grupă

8. Amenajarea hrănitoarelor pentru păsări şi montarea lor

9. “Flori ocrotite” – lectură după imagini

10. “Cum trăiesc şi cât trăiesc arborii” – dezbatere/ conversaţie

11. “Lumea în acvariu” – vizită la Muzeul Delta Dunării

12. Unde aruncăm gunoaiele? Dezbatere/ conversaţie

13. “Ce e bine, ce e rău” – lectură după imagini

14. Ce înseamnă poluarea? Dezbatere/ conversaţie

15. Aşa da… aşa nu! – concurs – evaluare

16. Lecţia de ecologie – concurs – evaluare

 SEMESTRUL II

I. Observarea şi ocrotirea naturii

1. Anotimpul iarnă- caracteristici

2. Din comportamentul animalelor – vizionarea unui film documentar/ casetă

video

3. "Să iubim şi să ocrotim natura" – concurs

4. "Arbori şi arbuşti din parc"

5. "Să cunoaştem plantele şi animalele ocrotite"

6. "Pădurea primăvara" – dezbatere/ conversaţie

I. Curiozităţi din lumea plantelor şi a animalelor

1. "Doctorii pădurii" (ciocănitoarea, graurul, piţigoiul)

2. "Apa în natură" (poluarea apei)

3. "Delta Dunării – paradis al păsărilor"

I. Eco- Puppets

1. Sceneta: “Prietenii păsărelelor” (împărţirea rolurilor)

2. Repetarea scenetei: “Prietenii păsărelelor”

3. Spectacolul: “Prietenii păsărelelor”

I. Observaţii în natură

1. "Solul şi poluarea solului"

2. "Plantele medicinale"

I. Evaluare

1. "Fenomene meteorologice"

2. "Sunteţi prietenii naturii?" – concurs

3. Finalizarea activităţilor – apreciere

 III. PROIECTE DE ACTIVITATE

- EXEMPLE -

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa mare

Categoria de activitate: Educaţie ecologică – activitate opţională

Tema: “Apa- izvorul vieţii”

Tipul activităţii: mixt

Mijloc de realizare: convorbire

Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului

înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia

Obiectiv de referinţă: Să cunoască unele elemente componente ale lumii

înconjurătoare

Obiective operaţionale:
Cognitive
O1 – să identifice formele de existenţă ale apei;
O2 – să cunoască care este importanţa apei pentru vieţuitoare;
O3 – să motiveze necesitatea economisirii apei;
O4 – să comunice impresii, idei pe baza observării efectuate;
O5 – să observe pe o perioadă dată un anumit proces de dezvoltare a plantelor sub
influenţa apei;
O6 – Îmbogăţirea vocabularului prin cuvintele: irigaţie, fluviu, hidrocentrală, alunecări
de teren, oază.

Obiectiv psiho-motor: să reprezinte formele de existenţă ale apei în natură pe fişa de

lucru.

Strategii didactice:
Metode- conversaţia, explicaţia, exerciţiul, expunerea, problematizarea, descoperirea
Mijloace – planşe, fişe de lucru, carioci, stimulente, ghivece cu flori
Forma de organizare – frontală
 Strategii didactice
Momentele activităţii Elemente esenţiale de conţinut
Metode Mijloace
1. Organizarea activităţii Mobilierul va fi aşezat sub formă de careu deschis; Materialul
didactic va fi acoperit şi aşezat în faţa mobilierului
2. Captarea atenţiei Introducerea în activitate se face prin intermediul gicitorii: “Cine- Expunerea
n lume –şi face cale
Numa-n locul unde-I vale?”
3. Anunţarea temei şi a Vom discuta despre importanţa apei “Apa – izvorul vieţii”
obiectivelor
4. Dirijarea reactualizării - Sub ce formă se află apa în natură? Conversaţia
cunoştinţelor - Unde se află apă? Cum se numeşte apa bună pentru băut? Ghivece cu flori
- Observarea plantelor din cele două ghivede cu muşcate din
experimentul anterior. De ce credeţi că s-a uscat muşcata? Problematizarea
1. Importanţa apei pentru viaţa oamenilor, a plantelor şi a
animalelor
- În ce împrejurări îi devine duşman? Când plouă mult, râurile Conversaţia
se revarsă şi apa acoperă totul, provocând inundaţii, Explicaţia
distrugând casele, culturile, animalele.
2. Rolul apei în agricultură(ploaia, irigaţiile)
Fără apă nu există viaţă. Apa este preţioasă. În regiunile cu apă Explicaţia
puţină sau acolo unde nu plouă timp îndelungat, anumalele şi
plantele mor, iar oamenii nu au de mâncare.
- Cum putem economisi apa? Descoperirea
1. Apa- sursă de energie. Planşe
2. Apa- mediu de viaţă(peşti, broaşte, şerpi, păsări) Conversaţia
- Ce s-ar întâmpla cu peştii, broaştele dacă ar seca apa din bălţi, Descoperirea Planşe
râuri, fluvii?
5. Asigurarea conexiunii “Ce crezi?” Expunerea
inverse Dacă un om se rătăceşte într-un pustiu şi timp de trei zile nu a
băut nimic, nu a mâncat şi nu a dormit şi ajunge într-o oază Problematizarea
 unde poate dormi şi bea apă şi poate mânca… ce crezi că va
face mai întâi?
6. Evaluarea Reprezentarea formelor de existenţă a apei pe fişele de lucru Exerciţiul Fişe, carioci
7. Încheierea activităţii Aprecieri asupra răspunsurilor date şi a modului de rezolvare a Expunerea Stimulente
sarcinilor de pe fişa de lucru.
Acordarea stimulentelor.
FIŞĂ DE LUCRU

Arată prin săgeţi drumul apei în natură.

Colorează imaginea care ne arată existenţa apei sub formă de gheaţă.
Încercuieşte imaginea care ne indică formarea picăturilor de apă din vapori.
Desenează în pătrat cine determină evaporarea apei în natură.
 PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa mare

Categoria de activitate: Educaţie ecologică – activitate opţională

Tema: “Poluarea apei”

Tipul activităţii: mixt

Mijloc de realizare: experiment

Obiectiv cadru: Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului

înconjurător în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta

Obiectiv de referinţă: Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi

protecţiei mediului

Obiective operaţionale:
Cognitive
O1 – să cunoască care sunt sursele de poluare ale apei;
O2 – să sesizeze comportamente neconforme regulilor de protecţie a mediului;
O3 – să înţeleagă efectele negative ale activităţii omului asupra mediului;
O4 – să analizeze şi să compare reacţii ale plantelor sub influenţa unor factori poluanţi;
O5 – să-şi îmbogăţească vocabularul cu cuvintele: reziduuri, deşeuri, cianuri, ape uzate,
ape menajere, insecticide, ierbicide;

Afectiv - să manifeste atitudini de respingere şi dezaprobare faţă de acţiunile de poluare

ale apei.

Strategii didactice:
Metode- conversaţia, explicaţia, problematizarea, studiul de caz, descoperirea, exerciţiul
Mijloace – ghivece cu grâu verde, pene, petrol, pahare cu apă, planşe, fişe de lucru,
carioci, stimulente
Forma de organizare – frontală
 Strategii didactice
Momentele activităţii Elemente esenţiale de conţinut
Metode Mijloace
1. Organizarea activităţii Aerisirea sălii de grupă, aranjarea mobilierului sub formă de
careu deschis. Aşezarea materialului didactic necesar. Intrarea
copiilor în ordine în sala de grupă.
2. Captarea atenţiei şi Prezentarea sub formă de surpriză a unei planşe. Conversaţia Planşă
stimularea interesului De ce credeţi că plutesc aceşti peşti? Descoperirea
pentru activitate. De ce au murit peştii? Problematizarea Pahare cu apă
Observarea apei din mai multe pahare: apă curată, apă tulbure, potabilă şi apă uzată
apă cu petrol.

3. Anunţarea temei Astăzi vom dicuta despre “Poluarea apei”.

Ce este poluarea?
4. Dirijarea reactualizării Observarea procesului de creştere a grâului din ghivecele udate Conversaţia Ghivece cu grâu pus
cunoştinţelor cu: Explicaţia la încolţit, ghivece cu
a) apă cu detergent Studiu de caz grâu verde
b) apă sărată
c) apă cu oţet
d) apă cu petrol
Pot trăi, creşte plantele cu apă poluată? – discuţii pe marginea
experimentului efectuat anterior.
5. Dirijarea experimentului Petrolul – sursă de poluare
Petrolul scurs de la vapoarele care circulă pe Dunăre constituie Studiu de caz Vas cu apă, petrol,
un pericol pentru vieţuitoarele din apă, pentru păsările de apă. Explicaţia pene
“Pene în pete de petrol” – experiment Demonstraţia
Se pun 20 picături de petrol într-un vas cu apă. Pe pata formată
pe suprafaţa apei se pun pene pufoase.
Urmare: penele se lipesc unele de altele şi se îmbâcsesc de
petrol.
6. Asigurarea conexiunii În urma accidentelor unor nave, ambarcaţiuni, tancuri petroliere, Explicaţia
inverse mor păsări de apă; penele lor lipindu-se sunt în imposibilitatea
de a zbura, pluti pe apă şi a se apăra de frig.
- Comentarea imaginilor văzute în emisiunile TV în legătură cu Conversaţia
poluarea apei. Explicaţia
- Surse de poluare: Descoperirea
1. fabricile de îngrăşăminte chimice poluează apa râurilor
2. Deşeurile aruncate în lacuri şi râuri
3. Apele uzate, menajere provenite din localităţile dunărene şi
deversate în Dunăre. Aceste ape conţin detergenţi, uleiuri,
metale grele, ierbicide, insecticide, substanţe otrăvitoare
4. Poluarea lacului Ciuperca cu resturi menajere de către
locuitorii oraşului şi de către turişti.

În funcţie de particularităţile de vârstă şi de nivelul de cunoştinţe Conversaţia

a copiilor se vor detalia sursele de poluare ale apei.
7. Obţinerea performanţei Rezolvarea sarcinilor de pe fişa de lucru Exerciţiul Fişe, carioci
8. Încheierea activităţii Fixarea temei discutate şi aprecierea răspunsurilor copiilor. Stimulente
Acordarea stimulentelor.
FIŞĂ DE LUCRU

Taie sursele de poluare.

Colorează imaginile care împrospătează aerul.
Încercuieşte uzina de apă.
Desenează un cerculeţ lângă cei care au nevoie de aer şi apă curată.
 PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa mare

Categoria de activitate: Educaţie ecologică – opţional

Tema: “Pădurea – prietena omului”

Mijloc de realizare: convorbire

Obiectiv cadru: Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului

înconjurător în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta

Obiectiv de referinţă: Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi

protejare a mediului.

Obiective operaţionale:
Cognitive
O1 – să asculte cu atenţie poezia şi să se concentreze asupra mesajului transmis de
conţinutul acesteia
O2 – să elaboreze şi să desprindă idei într-un scop dat
O3 – să dea exemple de specii de arbori care cresc în pădure
O4 – să precizeze ce importanţă are pădurea pentru om
O5 – să enumere activităţi de îngrijire, protejare a copacilor
O6 – să manifeste îngrijire faţă de distrugerea pădurilor
O7 – să înţeleagă efectele secundare, negative ale activităţii omului asupra mediului

Obiectiv psiho-motor: să realizeze independent sarcina pe fişa de lucru diferenţiind

comportamente pozitive şi negative faţă de îngrijirea şi ocrotirea pădurii

Obiectiv afectiv: stimularea participării active a copiilor la ocrotirea mediului înconjurător

Strategii didactice:
Metode şi procedee- conversaţia, explicaţia, expunerea, dialogul dirijat, elemente de
problematizare, analiza şi aprecierea
Mijloace - fişe de lucru, carioci, stimulente
Forma de organizare– frontală

Bibliografie:
- “Programa activităţilor instructiv- educative în grădiniţa de copii”
- Ghidul educatoarei- Cunoaşterea mediului
 Momentele activităţii Elemente esenţiale de conţinut Strategii didactice
Metode Mijloace
1. Organizarea activităţii Aerisirea sălii de grupă, aranjarea mobilierului, aşezarea
materialului didactic. Copiii intră în ordine în sala de grupă.
2. Captarea atenţiei şi Educatoarea recită copiilor poezia “Cântec pentru pădure” de
stimularea interesului Maria Olteanu
pentru activitate
Cântec pentru pădure
de Maria Olteanu

Ocrotiţi pădurea, dragi copii! Expunerea

Copacii suflet au – să ştiţi- şi-s vii.
Şi ramură şi mugure şi floare
De le rupe – şi pe copac îl doare
Sub frunzişul înfoiat, rotund,
Şoapte şi ecouri se ascund,
Ochiul viu al frunzei oglindeşte
Raza ce străbate ştrengăreşte.
E cu toţi prietenă pădurea,
Dar urăşte focul şi securea.
Cu miresme vântul încărcat
Aerul îl face mai curat
Păsări şi frunziş de desluşeşti,
Spun balade, doine şi poveşti…

3. Anunţarea temei şi Educatoarea anunţă tema activităţii şi familiarizează copii cu ceea Conversaţia
enunţarea obiectivelor ce vor discuta astăzi.
4. Dirijarea învăţării Educatoarea împreună cu copiii discută despre conţinutul poeziei Conversaţia
şi despre mesajul desprins din conţinut.
Pe baza unui plan de întrebări copiii dau exemple de arbori care
cresc în pădure, precizează câteva dintre foloasele pe care ni le
oferă pădurea şi sunt stabilite apoi reguli pe care trebuie să le
respectăm şi cum trebuie să ne comportăm în mijlocul naturii.
 Ca prieteni ai pădurii, copii sunt întrebaţi:
- Ce acţiuni pot efectua copiii pentru îngrijirea copacilor? Dialogul dirijat
5. Asigurarea conexiunii - Cu ce greşesc oamenii mari faţă de prietena lor- pădurea şi ce Elemente de Fişe, carioci
inverse măsuri puteţi lua voi? problematizare
6. Obţinerea Realizarea de către copii a sarcinii pe fişa de lucru Explicaţia
performanţei Exerciţiul
7. Evaluarea Analizarea fişelor şi interpretarea lor.
Fixarea temei activităţii. Interpretarea cântecului “Popas”.
8. Încheierea activităţii Aprecieri generale şi individuale şi acordarea de stimulente. Conversaţia Stimulente
FIŞĂ DE LUCRU

Colorează imaginile care te înveselesc.

IV. EXEMPLE DE FIŞE DE LUCRU
FIŞĂ DE LUCRU

Taie cu o linie păsările călătoare.

Denumeşte şi colorează păsările călătoare care vestesc primăvara.
Desenează o steluţă în dreptul păsării care poate fi întâlnită în Delta Dunării.
FIŞĂ DE LUCRU

Încercuieşte imaginea în care este curat.

Încercuieşte elementul care poluează aerul în imaginea noastră.
FIŞĂ DE LUCRU

Cine este prieten al naturii? Colorează imaginea.

FIŞĂ DE LUCRU

Încercuieşte copilul care iubeşte natura.

Spune cu cine vrei să semeni? Precizează poziţia spaţială.
FIŞĂ DE LUCRU

Colorează imaginea în care îţi doreşti să fii.

FIŞĂ DE LUCRU

Conturaţi, coloraţi tot ce-i în desen punctat.

Nu-i aşa c-aţi şi aflat ce-ngrijire i s-a dat unui pom abia plantat?
FIŞĂ DE LUCRU

Încercuieşte copilul care iubeşte natura.

Spune cu cine vrei să semeni? Precizează poziţia spaţială.
 GHICI CINE SUNT ?
(Citeşte cu atenţie ghicitoarea, uneşte punctele şi vei afla! )

Nu pot trăi fără apă!

Îmi petrec timpul plimbându-
mă
pe bălţi sau lacuri!

Am nevoie de apă pentru a

trăi! Uneori oamenii mă aşează
în vaze sau jardiniere pentru a-
şi înfrumuseţa locuinţele!
 IV. JUCĂRIILE PĂDURII

Natura azi e pusă pe şotii.

Le dă copiilor idei să-şi facă jucării din: fructele, seminţele şi frunzele ei.
Arici ţepoşi, mori de vânt, albine harnice care adună polen precum şi iepuraşi,
ursuleţi, broscuţe şi alte jucării frumoase poţi cu ajutorul…toamnei să le faci tu singur!
V. MINI- CULEGERE CU CARACTER ECOLOGIC
"ÎNVAŢĂ DE LA TOATE"

1. POEZII
Lângă stejărelul meu
de Emilia Căldăraru

Într-o vale depărtată

Cu pădure-ndelungată,
Într-o casă cu umbrar
Am un frate pădurar.

Îngrijeşte el pădurea
Să n-o vatăme securea,
S-o avem de folosinţă
Dup-a cărţilor ştiinţă.

Spune el, ca să mă-nveţe,

Că pădurea-i frumuseţe,
Aer, loc de drumeţie,
Dar şi-o mare avuţie.

Mese, biblioteci ori schele,

Bănci, creioane ori podele,
Stâlpi de casă, garduri, şuri:
Tot cu lemnul din păduri.

Tot din lemn: schiuri, planoare

Şi viori încântătoare.
Şi- ştiaţi minunăţie?!
Zeci de sorturi de hârtie.
……………………………

Şi în astă primăvară
Frate-meu plantează iară
Noi şi verzi feţi-logofeţi:
O mulţime de puieţi.
Unul am sădit şi eu
Şi-i zic: stejărelul meu!
Mierla cum mi l-a zărit……….
L-a umplut de ciripit.

Un gândac nemaivăzut
de Emilia Căldăraru

Ce-ntâmplare! Ce-ntâmplare!
A ieşit la drumul mare,
Ca tâlharii de temut,
Un gândac nemaivăzut.
Între gâze – un haidamac
Tuci de negru şi posac;
 Cu picioare păroase,
Cu aripile scorţoase,
Şi cu coarne boureşti,
Gata să te ia în cleşti.
Duşmănind gândacul crunt
M-apucasem să-l înfrunt,
C-un mănunchi ţepos de scai….
Când mi-a zis bunicul: “Stai!
Să te baţi cu el e laş. Că
El …e-o blândă de rădaşcă.
Pare fioros gândacul?
Păi se apără, săracul!
Rău nu face nimănui.
Lasă-l! Ducă-se hai-hui!”
Eu îl las. Şi tot se duce,
Legănat, printre uluce…
Fioros? Nu, nu-mi mai pare.
Ce-ntâmplare! Ce-ntâmplare!

Douăzeci de licurici
de Dimitrie Rachici

Douăzeci de licurici
Se treziră-ntre furnici,
Iar furnicile şi-au zis:
-Astea-s becuri sau ce sunt?
Licuricii supăraţi:
-Noi, doar becuri? Ne scuzaţi,
Mititelelor surate!
Vreţi să spuneţi stele, poate?
Hei, şi către dimineaţă,
Ce văd furnicile-n faţă?
Licuricii- becuri, stele,
Erau gâze ca şi ele!

Pentru lanuri însetate

de Emilia Căldăraru
- Und’te duci tu, norule?
- La câmpie, puiule!

- Dar în sacii grei, ce duci?

- Ploaie mare, cu bulbuci.

- Pentru cine-i cari în spate?

- Pentru lanuri însetate.

- Ploaia asta, ce înseamnă?

- Ai să vezi tu, mai la toamnă;
Când în saci s-or strânge
grâne…
Şi-ai să ai pe masă pâine!
 Dialog cu un boboc de floare
de Maria Lovin

“Spune, spune, bobocele,

Cine de prin catifele
Mi te-a rupt?
Şi ce haină
Mână
Te- aruncă-n ţărână?”
“Fată dragă,
Ce să-ţi spun
Un băiat nici rău, nici bun.
M-a rupt

Dar nici un minut

Pentru el nu m-a ţinut!

De durere- acum mă strâng.

Nu ştiu,
Vai, nu pot să plâng!
Şi sunt singur, vezi?
Şi-s mic…
E noapte. Şi-mi este frig!”

Micii doctori
de Rusalin Mureşan

- Unde mergeţi, măi, feciori?

- În pădure după flori,
După flori de muşeţel
Ca să facem ceai din el,
Când vom bea, fierbinte, ceaiul
Să ne treacă guturaiul.

Uite, iar m-ai întrebat!

de V. Popa

- Ce să fie oare vântul,

De cutremură pămâtul?
- Ce e frunza? Ce e pomul?
- Spune-mi tată ce e omul?
- Cine născoceşte floarea?
- Dar călura, dar răcoarea?
- Gîndurile cum de-i vin
Omului ca din senin?
- Şi piticii de-s pitici
Cum de-s chiar atât de mici?
- Iarba cum se face lapte?
- Opt de ce-i mai mult ca şapte?
- Cum de vine din perete
Tot ce pe ecran se vede?
- Şi cum urcă-n Lună unii
Fără scări şi fără funii?
- Unde curg zăpoarele?
- De ce plâng izvoarele?…
- Fată mică, băiat mare
Am şi eu o întrebare:
- Sacul vostru cu-ntrebări,
Cu-ntrebări şi cu mirări
N-are fund, e fermecat?
… Uite, iar m-ai întrebat!

Apa-i prietena mea

de Mihaela Tekles

Apa nu are culoare,

Şi nici gust apa nu are
Apa ia ce formă vrea
Şi ea curge, uite-aşa.

Este bună de băut

Când e rece, doar atât,
Iar când fierbe la foc mic
Aburi scoate, câte-un pic.

Ne spală de dimineaţă
Şi pe ochi, pe dinţi, pe faţă,
Preparăm mâncare bună
Cu-apă rece din fântână.

Apa mereu ne păzeşte

Şi de microbi ne fereşte
Eu atent mereu voi fi
Şi curat între copii!
 În împărăţia apelor
de Irimie Străuţ

Crapul

Îmbrăcat în scumpă haină,

Din bănuţi de-argint şi aur,
Crapul ne ascunde-o taină…
E stăpân pe vreun tezaur?!

Somnul

Somnoros ca un motan
Doarme legănat de undă,
Printre rădăcini, de-un an,
Pripăşit în mâl se-afundă.

Doar mustăţile prea lungi

Îl trădează că trăieşte…
Racule, nu poţi s-ajungi
Să i le încerci c-un cleşte?

Ştiuca

Spaima apelor-oglindă,
Lupul bălţilor, vărgat;
Peştii fug să se ascundă
Când porneşte la vânat.

Bibanul

Văr cu crapul, adormit,

Se încurcă printre ierburi;
Platoşa I-a ruginit-
Cavaler e, fără herburi.

Rotofei, alene-noată;
Şi-o să treacă, hăt! Chiar anul,
Pîn’ să facă bălţii roată…
Nu e prea grăbit bibanul!
 Plătica

Oare ce dihanie este?

Parcă-I broască… ba e peşte!
Nu-i suveică, nu-i nici spată,
Nu-i prea lungă, da-i mai lată…
Cum aţi vrea să fie – adică,
Dacă-i vorba de-o plătică?!

Mreana

Negricioasă, zboară mreana

Pe sub unda cristalină,
Se opreşte brusc, vicleana.
Unde apa e mai lină.

Ca nisipul la culoare,
Lesne urma i se pierde,
Dar sub razele de soare,
Ca-n oglindă ea se vede.

Păstrăvul

Fulger, apele de munte

Le străpunge, ca din arc
Săgetează-adânc de und,
Prin bolboana de sub ţanc…

Curcubeu de pietre scumpe

Învârstat cu bumbi de foc,
Greu vreo undiţă te-ajunge,
Când ţâşneşti din loc în loc.
Pădurile
de Andrei Ciurunga

Stă copac lângă copac

Frunză lângă frunză cântă
Ursuleţi se iau la trântă
Veveriţe tumbe fac.

Fermecat aştept să treacă

Cerbii la izvor să bea
Vă cutreier ţara-ntreagă
Dragi păduri din ţara mea.

Ştii, copile, oare?

de Constantin Clisu

Rupt-ai floarea din grădină,

Ştii, copile, oare?
Floarea e-o fiinţă mică,
Dac-o rupi, ea moare!

Dacă ţii la ea de drag

S-o iubeşti, s-o ocroteşti
Ca, în zori, lumina ei
Să-ţi răsară prin fereşti.

Căsuţe pentru păsărele

de C. Dragoş

Păsărelelor din sat

Noi le-am construit căsuţe,
Şi pe crengi le-am aşezat
Şi-năuntru-am pus grăunţe.

Ştiu copiii de oriunde,

Iarna că-i mai rea din fire
Şi-au nevoie de iubire
Vietăţile plăpânde.
Pui de tei
de Maria Savin

Pui de tei,
Pui de tei,
Spune puiule,
Ce vrei?
De ce vârful ţi-ai plecat?
Eşti bolnav,
Eşti supărat,
Vântul nu te-a legănat?
Ploile nu te-au udat?
Soarele nu te-a sorit?
Roua nu te-a răcorit?
Florile
Nu ţi-au zâmbit?
Cine mi te-a necăjit?
Mulţumesc de întrebare, omule,
De vânt, de soare,
Ori de ploaie
Şi de rouă
Nu mă plâng…
Dar cum aş fi
Vesel, când
Mă jumuli
De crengi şi
Mi-a despuiat
Trunchiul de coajă-un băiat,
Dacă-l întâlneşti cumva,
Vezi, întreabă-l
Dumneata:
Ce I-am făcut eu,
De m-a rănit aşa de rîu?

Cântec pentru pădure

de Maria Olteanu

Ocrotiţi pădurea, dragi copii!

Copacii suflet au – să ştiţi- şi-s vii.
Şi ramură, şi mugure şi floare-
de le rupi şi pe copac îl doare.
Sub frunzişul înfoiat, rotund
şoapte şi ecouri se ascund
Ochiul viu al frunzei oglindeşte
raza ce străbate ştrengăreşte.
E cu toţi prietenă pădurea,
dar urăşte focul şi securea.
Cu miresme vântul încărcat
aerul îl face mai curat-
Păsări şi frunziş de desluşeşti
Spun balade, doine şi poveşti…
2. GHICITORI

FENOMENE ALE NATURII

Pom rotat, neclătinat
Din trunchi patru crengi i-au dat:
Prima floarea-nfloreşte.
A doua fructele rodeşte,
A treia frunza-ngălbineşte
Iar a patra friguroasă
Prinde sloi de-argint să ţeasă.
(anotimpurile anului)

Am un brâu frumos, vărgat

Peste zare aruncat
Numai după ploaie apare
Şi-i ţesut din stropi
Şi soare.
(curcubeul)

Pe-un câmp mare

Până-n zare
Iese cloşca la plimbare
Pui de aur mulţi roiesc
Ziua nu-i vezi,
Se pitesc.
(luna şi stelele)

Cal focos, neîmblânzit

De nori negri priponit
Când veghează
Luminează
Iar când zburdă în galop,
Varsă apele potop.
(fulgerul-trăsnetul)

Din argint
cernut din cer,
Ţese mama laicer,
Şi-l întinde, alb şi mare
Şi-ţi ia ochii
Până-n zări.
(zăpada)

Un calorifer minune
Încălzeşte- ntreaga lume
Cocoţat pe boltă, sus,
Unde nimeni n-a ajuns;
La culoare-i gălbior
Şi la formă-i rotunjor.
Cine-i oare?
(soarele)

ARBORII NATURII
O bătrână supărată
Peste ape aplecată.
(salcia)

Ce copac stufos şi-nalt

Înfloreşte-n luna mai
Şi dă floare pentru ceai
Cine este l-aţi aflat?
(teiul)

Cine-i gros
Şi scorţos
Şi-aruncă ceşti pe jos?
(stejarul)

Sus pe culmi înalte creşte

Lumea-n case îl pofteşte,
Îi dă daruri să le ţină
Şi potire de lumină!
(bradul)

Un flăcău bogat în spini

Cu flori albe în ciorchini!
(salcâmul)
 3. SCENETE

1. SĂRBĂTOAREA FLORILOR (scenetă de Iuliu Raţiu)

Personaje: un narator, multe flori şi o buruiană

Ieri, florile s-au strâns, buchet, în şcoală şi grădiniţă.

Erau albe, roşii, iar una, chiar pestriţă.

- Eu sunt NARCISA, spuse o floare deodată.

Şi toate au admirat-o :
-I-atât de parfumată !
Iar alta a-nceput să plângă… ca vioara :
- Nu vă miraţi, pe ea o cheamă LĂCRĂMIOARA!

O floare ce.alergase un pic mai repejor(şi se îmbujorase), n-a vrut să se prezinte,

dar toţi I-au spus:
- BUJOR !
- Dar cel care-i în trening şi stă acum cu el?
- Cel violet?
- Ştiu eu: e STÂNJENEL…
- Mai e şi GLADIOLA…
Şi-n rond, cu tricicleta(ce are spiţe multe) soseşte :
- MARGARETA !
Însă-ntr- un colţ, retrasă, îşi netezeşte altiţa, parcă o surioară de-a ei :
- A, este ROMANIŢA !
- Nu nu-i adevărat !(Auzi strigând cu zel) Eu sunt floare-băiat… Mă ştiţi, cred…
MUŞEŢEL!
Da, însă aproape că mi-a pierit din grai, că nu mă recunoaşteţi, când beţi atâta
ceai…
- Staţi, nu vă mai certaţi, ca după … dulci bomboane(le spuse GAROFIŢA, pe ea
cu opt jupoane). Un dar de preţ noi suntem, când ne trezim în zori, ca apoi să ne
strângem într-un buchet de flori.

… Şi-aşa într-o seară caldă se opreşte-n pragul porţii şi le priveşte tandru, chiar
ea : REGINA NOPŢII. Iar florile, deodată, din vorbă s-au oprit. Ea le-a privit duioasă :
- De ce-aţi încremenit ? Petalele sunt aripi, voi nu aveţi hotar… De obosiţi, vă
trece bând doar puţin nectar. Iar cu o bobiţă mică, rotundă de polen, ca să porniţi spre
soare… nu vă urcaţi în tren… Parfumul voatru ajunge în orişice ungher… De-aceea,
flori frumoase, eu de la voi, azi, cer, să nu lăsaţi pe zemul, urâtul, BURUIANĂ, parfum
să vi-l fure… Pândeşte în poiană.

Atunci, deodată, iată, pe flori le-apucă zorul : un TOPORAŞ şi-ascute, ca

niciodat …toporul. Iar o MUŞCATĂ- muşcă pe zemu cu disperare… Şi-acesta fuge,
fuge, cât mai departe-n zare… Pentru că cine încă nu a aflat, să ştie, că florile-s
gingaşe, dar au şi bărbăţie…
Ele încântă ochii, câmpia largă, cerul, dar ştiu să-nfrunte vântul, şi arşiţa, şi gerul.
Şi împreună, toate-s buchet de bucurii, căci florile-s viteze, la fel ca voi, copii !
 2. „MOŞ BĂRBUŢĂ – DOCTOR DE GÂZE”

I. Povestitorul:
Her Bărbuţă, un medic veterinar şi mare iubitor de natură, vine foarte des în
pădure, singur sau cu familia, când însoţind copii de la cercul de ecologie care
îngrijesc pădurea, hrănesc păsărelele şi curăţă pomii.
Dar în una din zile, cineva necugetat a stropit pădurea cu insecticide şi atunci toate
vietăţile au intrat în mare suferinţă. Vieţuitoarele, cu o ultimă suflare şi-au amintit de
prietenul Bărbuţă şi strigă după ajutor.

Copilul 1:
La fereastra lui Bărbuţă
A sosit ieri un bondar,
Însoţit de-un roi de gâze
Între poartă şi arţar.
-Ce-i?
-Salvează-ne Bărbuţă!
Astăzi, până-n prânz, pe vale,
Au stropit insecticide…
Şi-n grădină-i mare jale!

Copilul 2:
Ce să facă Moş Bărbuţă?
Repede se pregăteşte
Şi la zâna Cosânzeana
Către seară poposeşte.
-Zână, fă-mă cât aluna,
Ca să pot să fiu în stare
Printre gâzele grădinii
Să aduc iar alinare!

Copilul 3:
Hocus-pocus! Cât aluna
Moşul reveni-n grădină…
Zeci de gâze ameţite
Se zbăteau pe sub cătină…
Se întoarce-acas' Bărbuţă
Să-şi ia trusă, instrumente,
Burduşind într-o sacoşă
Feşe, prafuri, unguente…

Copilul 4:
În grădină o furnică
Se plângea de-arsuri pe spate…
Moş Bărbuţă-i spală rana
Cu soluţii diluate,
Pune jecolan şi … iată!
Furnicuţa-i iar voioasă,
Mulţumeşte lui Bărbuţă
Şi-o porneşte către casă!
 Copilul 5:
O albină, pe-o garoafă,
Plânge-ncet, înfometată,
N-a găsit măcar o floare
Să nu fie infectată.
Moş Bărbuţă cu furtunul
Spală peste tot grădina,
Florile-şi deschid potirul,
Râde veselă albina!

Copilul 6:
O rădaşcă, pe o piatră,
Scoate-un scâncet disperată,
Larva-pui se atinsese
De otrava blestemată…
Moş Bărbuţă-i face baie
Şi pe-o coajă de arţar
O acoperă cu-o frunză
Şi-apoi pleacă spre lăstar.

Copilul 7:
Jos, un fluturaş se zbate…
Ale sale aripioare
s-au atins de praful toxic
şi nu poate să mai zboare…
Moşul, cu o periuţă,
Scutură atent otrava…
Fluturaşul iar se-nalţă
De nu-i mai ajunge slava!

Copilul 8:
Dar în cale… iată zâna!
Îi zâmbeşte-acum cu rost,
Piticuţul o imploră
Să-l preschimbe cum a fost.
Hocus- Pocus! Şi Bărbuţă
E din nou ca la-nceput!
Se îndreaptă către casă

II. Povestitorul:
Încă o dată s-a adeverit că prietenul la nevoie se cunoaşte. Acest lucru l-a
demonstrat Her Bărbuţă, prietenul copiilor şi vieţuitoarelor, care a reuşit să salveze
micile gâze ce populau pădurea. Moşul le promite că mereu va avea grijă de le, iar
oamenilor o să le explice că nu e bine să stropească cu insecticide.

Copii, vreţi să mergeţi cu mine în pădure să-l căutăm pe Moş Bărbuţă şi să-i
mulţumim că a salvat gâzele?
3. "ŞTIINŢA NE ÎNVAŢĂ"

Copilul 1(cu o floare în mână):

Cine-ţi dă, micuţă floare,
Gingăşie şi culoare?
Cin-te-ajută ca să creşti
Şi parfum să răspândeşti?

Copilul 2(arătând spre cer):

Iar tu, norule de sus,
Spune-mi, cine te-a adus?
Când te superi, sar scântei
Şi stropeşti cu stropii grei
Casele, ogoarele
Şi întuneci soarele!

Copilul 3:
Vreau să ştiu, cum de ai ajuns
Copăcel aşa de sus?
Şi cine le date, oare,
Aripioare ca să zboare,
S-ajungă prin rămurele
Cântăreţe păsărele?

Copilul 4:
Eu mai toată ziulica
O tot sâcâi pe mămica
De ce soarele răsare,
De ce marea este mare,
Cine-a aşezat pe ram,
Sau a poleit un geam
Cu dalbe flori, cu micuţe stele,
Şi ce se întâmplă cu ele!
Dacă pân-la ziulică pier
Chiar şi cele de pe cer?
Iar mămica mă priveşte
Cu mirare şi-mi zâmbeşte
De ce-ntrebi? Mai ai răbdare,
Ai să-nveţi când vei fi mare!

Copilul 5:
Basmele eu le ascult
Şi îmi plac atât de mult…
Ele mă poartă prin nori,
Poate mări şi peste zări,
Unde Feţi- Frumoşi şi zâne
Fac atâtea fapte bune!
Dar cu basmu-i altceva
Acum, doresc a afla
Un răspuns adevărat
La tot ce aţi întrebat,
Întrebări sunt multe, multe,
Dar cine să le asculte?

O fetiţă(poartă peste rochiţa albă o eşarfă cu inscripţia: „Ştiinţa ne învaţă

adevărul despre viaţă!”):
Dragii mei, am ascultat
Şi, desigur, am aflat
Că doriţi
De-acum să ştiţi
Despre viaţă tot mai mult
Şi-am să-ncerc să vă ajut.
Voi, singuri, să cercetaţi
Şi-adevărul să-l aflaţi
Haideţi să-ncercăm acum
Să pornim pe drumul bun!
(Fetiţa cu inscripţia şi copiii părăsesc scena şi se întorc imediat cu uneltele
de grădinărit, câteva flori în mână, ghivece, un copăcel)

Toţi copiii:
Tu sămânţă mititică
Ai să ai apă şi soare(udă florile cu stropitoarea)
Să răsari şi să creşti mare,
Dragă şi gingaşă floare!

Fetiţa:
Ia priviţi aici copii
Unele au şi înflorit
Ce le trebuie, copii
Pentru-a creşte şi-a-nflori?
Copiii:
Ştim de-acum: apă şi soare!

Copilul 6:
Norule întunecat
Chiar dacă te-ai supărat
Eu nu mă mai tem de tine
Nici de ploaia care vine,
Fără voi iarba nu creşte,
Şi nici lanul nu rodeşte.

Copilul 7:
Ia priviţi în zare,
Soarele răsare,
Totul luminează
Şi înviorează
Razele de soare-acum
Se tot pregătesc de drum
Să străbată cale lungă,
Pretutindeni să ajungă.
Prima rază de soare:
Eu vreau să adun rouă de flori,
Să dau petalelor parfum şi culori.

A doua rază de soare:

Oriunde sunt copii
Mă opresc să-i dezmierd,
Să-i cresc mare, sănătoşi,
O clipă nu vreau să o pierd.

A treia rază de soare:

Eu lanul de grâu l-ajut să crească,
Iar bobul mai mult să-i rodească.

Fetiţa:
Dragii mei, eu aş dori
Azi să ne oprim aici.
Avem multe de-nvăţat,
Dar lăsăm pe altă-dat.
Şi acum,
Să-i aducem iar aici,
În mijlocul celor mici
Pe cei ce i-am prezentat
Şi în scenă au intrat.
 IV. ŞTIAŢI CĂ…

"CURIOZITĂŢI DIN NATURĂ"

HELLO, DOMNULE ŢEPUŞĂ

Îndesat, cu botic timid, ascuţit şi mititel ca de căţel, pâş-pâş, fără prea multă
grabă, Domnul Ţepuşă cutreieră păduri, parcuri şi ogrăzi după hrană. Dacă-l pui în
cântar nu trage mai mult de un kilogram. Înalt de-o şchioapă, 30 cm este lungimea lui
toată.

Hoinarul se caţără ca un voinicel pe buturugi, buşteni şi muşuroaie şi, nu de

puţine ori, e atacat de vreun şarpe, o cumătră vulpe ori vreo pasăre răpitoare, şi-atunci
pe dată o porneşte la bătaie.
Şiret cum e, ghem se face şi-şi zbârleşte miile de ace. Ca un scai pornit la drum
înţeapă, fără pic de frică, pe cei din jur. Cu o singură muşcătură răpune şerpi, vipere,
şopârle, melci, broscuţe, viermi şi gândăcei.
Ba o face şi mai lată: fură ouă din ogradă!

Aflaţi că la sfârşitul iernii aricioaica va naşte cel puţin trei mititei sau, cine ştie, cel
mult 10 pot să fie. Două luni, mama lor îi alăptează şi-i învaţă cum să se poarte, să
caute hrană şi să-i înfrunte pe duşmanii cei mai periculoşi.

MELCUL

Melc, melc, codobelc,

Scoate coarne boureşti.
Şi te du la baltă
Şi bea apă caldă
Şi te du la Dunăre
Şi bea apă tulbure
Şi te suie pe buştean
Şi mănâncă leuştean!

Să-i placă oare melcului muzica?

Dacă-l întâlniţi şi vreţi să-i vedeţi corniţele, cântaţi-i. Încet, încet şi le va scoate.
Reţineţi însă că hoinăreşte, mai ales după ploaie, prin livezi, vii, păduri, grădini şi
parcuri, târându-se alene pe frunze. Ca să străbată un apartament de la un capăt la
celălalt i-ar trebui aproape două zile să se mişte fără întrerupere.
Când este secetă, se ascunde la umbră, pentru că pielea lui, fiind mai subţire, nu-l
poate apăra de uscăciune. Dar melul este un adevărat recordman: poate trage după el
o greutate de 300 de ori mai mare decât a sa! Adică o găletuşă, nu de jucărie, ci de la
bucătărie, plină cu melci!

PELICANUL
Este o pasăre mare, cu ochi veseli şi glumeţi, cu labele roz şi mari ca nişte palme
de pescari. Ciocul este lung şi puternic, din care scoate câte un sunet răguşit,
clătinându-şi traista de sub plisc. Şi-n ciuda greutăţii sale, zboară ca nimeni alta de lin şi
de uşor. La fel de bine se descurcă şi în apă. Pe uscat, dolofană cum e, calcă îndesat şi
greoi, legănându-se ca o băbuţă.

Toată ziulica pelicanii se chinuiesc să-şi hrănească puii care sunt tare
mâncăcioşi. De aceea, când coboară la baltă, ei fac o horă mare, în mijlocul acesteia.
Jumătate din acea horă vântură apele cu aripile şi gonesc peştele spre celelalte surate
care aşteaptă liniştite. Peştele zăpăcit şi înspăimântat, de voie, de nevoie, intră grăbit
spre pliscurile lor şi apoi cu „tolbele” de sub plisc doldora, pelicanii pleacă spre puii lor
flămânzi.

URSUL – URIAŞUL DIN CARPAŢI

Ştiaţi că ursuleţii când vin pe lume sunt de 100 de ori mai mici decât ursoaica?
Sunt ca nişte mici şobolani, orbi şi tare neajutoraţi. Când cresc sunt tare jucăuşi,
drăgălaşi, şi mereu puşi pe pozne. Ursoaica cea năprasnică timp de doi ani este cu
ochii numai pe ei, ca o mamă adevărată. De-abia după doi ani, ei pleacă de lângă
mama lor.

Ştiaţi că ursul e miop? Că vede totul ca prin ceaţă? Asta nu-l împiedică deloc să
ştie tot ceea ce mişcă în jurul său. Este de ajuns să se învârtească până prinde un
firicel de vânt şi îndată adulmecă urma. Are un miros extraordinar de fin: simte omul de
la mai bine de 400 metri! Auzul este fantastic de ascuţit. Îşi dă urechile pe spate şi aude
trosnetul crengilor de la 100 de metri.
 Ştiaţi că Moş Martin nu se plânge niciodată de foame? Se înfruptă din vreo 40
de „meniuri”: jir, ghindă, ciuperci, iarbă fragedă, zmeură, afine, coacăze, mure, mere şi
pere pădureţe, prune, dar şi larve, furnic, şoareci şi se dă în vânt… după mierea de
albine. Şi când „moare”…de foame, noaptea dă iama prin stâni, plecând sub braţ cu
câte o oiţă, văcuţă sau vreun biet măgar…

Ştiaţi că ursul pare greoi, dar nu e? Pe distanţe mici el este un alergător

formidabil. Întrece cea mai sprintenă căprioară şi, uneori, intră în competiţie cu cel mai
zglobiu cal care galopează cu 60 km pe oră!

Ştiaţi că urşii trăiesc doar 25 – 30 ani? Că sunt agresivi când sunt atacaţi sau
speriaţi, sau când se hrănesc şi sunt deranjaţi. Mama-urs e gata să facă moarte de om
pentru puii săi. Dacă în excursiile voastre întâlniţi ursuleţi, nu vă apropiaţi, căci ursoaica
este întotdeauna pe aproape!

ALTE CURIOZITĂŢI
Ştiaţi că există „vulpi zburătoare”? Sunt negre şi seamănă cu liliecii. Şi sunt mult
mai mari. Când îşi deschid aripile, acestea măsoară 1,6 m!
Ziua dorm duse prin crengile copacilor. Noaptea însă zboară bezmetice, în căutarea
hranei, pe deasupra oraşelor din Insula Noua Britanie din Australia.

Ştiaţi că lenea… cutreieră şi printre vieţuitoare. Se spune că fazanul este una

dintre cele mai leneşe păsări. Pur şi simplu nu-i place să zboare. Când se abate asupra
sa vreun adversar, fazanul e gata de „duel”. Oamenii de ştiinţă care studiază cum se
comportă păsările afirmă că bătălia dintre doi fazani seamănă foarte mult cu o luptă
corp la corp între doi oameni.
Ca să crezi, uneori, e bine să şi vezi!
 DE O MIE DE ORI "DE CE?" …

Grupaj realizat de d-na Călina Cazacu-

educatoare la Grădiniţa nr. 22 Tulcea.

De ce cântă cucul?
Cu-cu… cu-cu… Prin cântecul său, un cuc dă de veste celorlalţi cuci că… este
acasă. Îi anunţă că şi-a stabilit un domiciliu, adică are un teritoriu numai al său, unde va
locui şi va vâna insecte doar el.

Cucul - o pasăre folositoare

Adeseori în pădure auzim ţipătul cucului: cu-cu!…cu-cu! Şi nu rareori îl zărim în
zbor. Cei mai mulţi ştiu despre cuc doar faptul că îşi depune câte un ou în cuibul altei
păsări… Mai puţin ştiu însă cât de nesăţioasă este această pasăre şi ce anume
mănâncă: insecte dăunătoare şi mai ales omozi! Chiar şi omizile pe care alte păsări nu
le consumă reprezintă o hrană obişnuită cucului. În acest fel, cucul salvează multe
păduri de dăunători.

De ce nu le este frig peştilor?

Corpul nostru este mereu cald, pe când peştii au aproape aceeaşi temperatură
cu cea a apei în care trăiesc. De aceea, ei se simt în largul lor în apă rece. Este
adevărat, unii peşti hibernează pe timpul iernii, ascunşi spre adânc, acolo unde este
ceva mai cald. O serie de cercetări au arătat că, în regiunile polare, acolo unde este
veşnic frig şi ăe deasupra apei plutesc sloiuri de gheaţă, peştii au o compoziţie anume a
sângelui care îi ajută să supravieţuiască: sângele lor s-ar putea spune că au antigelul
pe care-l folosesc automobilele iarna.

De ce au revenit rândunelele la vechiul cuib?

Rândunelele din ţara noastră au iernat tocmai în Africa de Sud. S-au reîntors de
acolo în jurul datei de 15 aprilie. Construirea unui nou cuib necesită mult efort din partea
lor: aproximativ 12 - 15 zile necontenită. Rândunele revin la vechiul cuib pentru că au
căsuţa … gata construită! În plus, vechiul cuib şi împrejurimile sale reprezintă locuri
deja construite şi deci sigure pentru creşterea puişorilor.
 Cum şi-au regăsit berzele cuibul?
Berzele, ca dealtfel toate păsările călătoare au o “memorie” şi un simţ de
orientare extraordinar. Pot să zboare mii de kilometri până la capătul pământului şi să
se reîntoarcă uneori chiar la vechiul cuib fără să se rătăcească. Oamenii de ştiinţă
consideră că ele “citesc” magnetismul terestru ca pe o hartă şi deaceea urmează mereu
aceleaşi căi de migraţie. De zeci şi zeci de mii de ani, ele ocolesc acelaşi munte, zboară
de-a lungul aceloraşi văi. Parcă sunt ghidate de o busolă care le arată cu mare precizie
drumul.

Auşelul
Auşelul este una dintre cele mai mici păsări care trăieşte în ţara noastră şi pe
cotinentul european. Are pete de culoare măslinie pe spate, albicioase pe abdomen, cu
o pată galben- roşcată pe cap. Păsărelele acestea micuţe pot fi văzute prin păduri, prin
arbori şi la câmpie, ciripind şi căutând hrană neobosite. Cu o rară sârgiunţă, ele
scotocesc prin crăpăturile arborilor şi pomilor fructiferi, se strecoară cu mare uşurinţă
prin toate ungherele şi, folosindu-se de ciocul lor subţire şi ascuţit scot afară gândaci,
larve, ouă de fluturi ori păduchi de frunze cu care se hrănesc. Astfel, auşelul este de
mare folos fiindcă reuşeşte să distrugă nenumărate insecte dăunătoare pădurilor şi
livezilor.

Auşelul
de Irimie Străuţ

Pasăre-cât e inelul,
Zboară iute auşelul,
O săgeată de pitici,
Prin tufişuri de aglici,
Rătăcită printre fluturi,
(Flori din merii care-I scuturi)
Glas subţire şuierat,
Abia-l vezi… c-a şi zburat!
 Rezervaţii floricole
Din cele circa 200 de rezervaţii naturale existente în ţara noastră, numeroase
sunt cele care adăpostesc flori de o frumuseţe fărăr egal şi de un deosebit interes
ştiinţific.
Nu există judeţ în care să nu supravieţuiască plante rare, unele în acele locuri din
vremuri străvechi. În luna mai înfloresc narcisele din lumea Dâmbrovnicului lângă
Piteşti, apoi cele de la Piatra Cetii- Alba.

Tot în luna mai îşi deschid corola bujorul românesc, în marginile de pădure din
Ceahlău şi Retezat. Garofiţa Pietrei Craiului este o floare rară şi în ţara noastră este
singurul loc din lume în care creşte această floare.

Vizitând asemenea locuri să nu uităm că minunatele flori rare care ne încântă

privirea şi sufletul au nevoie de apărarea şi de dragostea noastră. Să le ocrotim!
Protejându-le de distrugere, ne oferim nouă şi celor de după noi frumosul, inegalabilul
dar al naturii.

Cine sunt vestitorii primăverii?

Ghioceii şi păsările călătoare anunţă întotdeauna sosirea primăverii. Mierla
gulerată soseşte printre primele, cam pe la începutul lunii martie, nu prea este ea
observată. Stă mai mult prin boschete şi pe lângă malurile Dâmboviţei şi ale altor râuri
din sudul ţării după care se îndreaptă spre munţi, spre regiunile de conifere.
Tot la început de martie sosesc în ţara noastră unele specii de raţe, uneori şi
pelicanii şi stârcii care trăiesc în lacuri şi bălţi. Pe la sfârşitul lui martie se reîntorc
berzele, iar la jumătatea lui aprilie – rândunelele şi lăstunii.
 BIBLIOGRAFIE:

Revista „LICURICI” nr.4/1997

Revista „LICURICI” nr.1/1998

Revista „LICURICI” nr.2/1998

Revista „LICURICI” nr.4/1998

Revista „LICURICI” nr.10/1998

Emilia Căldăraru „Tot ce văd şi tot ce este/ Mie-mi spune o poveste”,

Editura Ion Creangă, Bucureşti

Maria Lovin „Mărgele de rouă”, Editura Ion Creangă, 1990, Bucureşti

Stela Berciu „Primii paşi spre cunoaştere”, Editura Petrion, 1999,

Bucureşti

Doina Gheorghe, „Ghidul educatoarei – Cunoaşterea mediului”,

Maria Comănescu Editura didactică şi pedagogică, 1998, Bucureşti

Cornelia Moţ „Educaţie ecologică”, Editura Emia, 2001, Deva

Constanţa Cuciinic, „Natura- prietena mea”, Editura Aramis, 1999, Bucureşti

Alina Pintilii

Maria Olteanu „Din fire de păpădie”, Editura Ion Creangă, 1990, Bucureşti

George Saviu „Fereastra cu vieţuitoare”, Editura Junimea, 1979, Iaşi

Maria Stângă, „Mediul înconjurător”, Editura Integral, 1997, Bucureşti

Zoia Stăiculescu
 COLECTIVUL DE LUCRU:

Autori:
‰ educ. Violeta Crăciun - Grădiniţa nr. 19 Tulcea
‰ educ. Sanda Dilă - Grădiniţa nr. 19 Tulcea

Colaboratori:
‰ prof. Claudia Iosifescu - Palatul Copiilor Tulcea, Cercul de Ecologie
‰ ing. Cornelia Aftodor - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării,
Serviciul Educaţie Ecologică, Informare

Tehnoredactare:
‰ ing. Cornelia Aftodor - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Serviciul
Educaţie Ecologică, Informare
‰ ing. Liliana Ivancenco - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării,
Serviciul Educaţie Ecologică, Informare