Cine nu munceşte la tinereţe, n-are la bătrâneţe

B.L: Intervievator- Bortas Loredana

L.D: Invervievat

B.L.: Când auzi pentru prima dată proverbul “Cine nu muncește la tinerețe, n-are la bătrănețe”,
la ce te gândești?

L.D.: Hmm..primul cuvânt care îmi vine acum în minte este educația. Educația o putem numi o
muncă intelectuală prin care trece fiecare dintre noi în diferite etape ale vârstei. Dacă nu
studiezi de-a lungul anilor, din copilarie până la maturitate și chiar după, îți va fi foarte greu să te
realizezi profesional, aproape imposibil.

B.L.: Când vorbești de persoane fără studii, la ce nivel educațional le încadrezi?

L.D: În ziua de azi, cu studii liceale și diploma de bacalaureat este foarte greu sa reușești. Dar,
cu siguranța se vor încadra și ei în societate, pe piața muncii dar nu pe un loc de muncă demn
calificării profesionale ce au primit-o în urma finalizării liceului.

B.L.: Ai menționat de realizarea profesională, ce înseamnă pentru tine să te realizezi

profesional?

L.D.: Ținând cont că am absolvit asistență socială, pentru a simți o evoluție către realizarea mea
profesională îmi doresc să-mi găsesc un loc de muncă în domeniu, ca asistent social, indiferent
de categoria de beneficiari cu care voi lucra. Înainte de a mă întreba dacă am încercat să-mi
găsesc un loc de muncă în domeniu, îți voi da eu răspunsul: Da, am căutat, am depus de două
ori dosarul la DGASPC, am trecut de proba scrisa dar se pare ca nu am trecut de interviu. Si
astfel ajung direct la proverbul adus in discutie: nu muncesc la tinerete, nu am la batranete?
Acum, nu ma mai gandesc la batranete, traiesc prezentul.

B.L.: Și, deși nivelul tău de educație este unul superior iți este foarte greu să indentifici un loc de
muncă în domeniul în care ești specializată, cum îți explici asta?

L.D.: După cum bine știm în facultate se pune tot mai mult accentul pe teorie, te pune să înveți
de la A la B iar in acea porțiunea de teorie nu ai nimic concret despre domeniul tău de
specialitate și când vine momentul să pui în practică ceea ce ai fost învățat pe băncile facultății,
îți vine foarte greu. Realitățile sociale nu sunt tocmai așa cum ne sunt prezentate în facultate iar
noi nu știm cum să procedăm.
B.L: Deci consideri că este o problema cu modalitatea în care este structurată, repsectiv
prezentată materia studenților?

L.D.: Felul în care ne este prezentată nu, nu aș zice că este o problemă dar consider că nu ar
trebui să se pună atât de mult accent pe teorie. Ar trebui să se facă mai multe programe de
stagii de practică, oportunități prin care studenții să aibă posibilitatea ca, la un moment dat, să
facă jocuri de rol: Astăzi, tu studentul, ești asistent social în X instituție, pentru a te confrunta
exact cu realitatea și pentru a pune în practică ceea ce ai învățat.

B.L.: Consideri că dacă ar fi astfel de programe, tinerilor le va fi mult mai ușor să se încadreze
pe piața muncii?

L.D: Cu siguranță DA! Pentru că, atunci când se vor prezenta la un interviu vor avea mai mută
siguranță pe ei, căci știu câteva lucruri din practica asistenței sociale. Si da, vor munci la
ținerețe și vor avea și la bătrânețe, oarecum. De cele mai multe ori, starea de sănătate nu ne
mai dă ocazia de a ajunge la bătrânețe si de a ne bucura de ce am cules de-a lungul vieții. Ar fi
două posibilități: fie nu ajungi, fie ajungi și ești bolnav și trăiești cu ajutorul medicamentelor.

B.L.: Deci nu vezi ca o bază că ceea ce străngi la tinerețe, ai la bătrănețe?

L.D.: Nu aș zice că ce aduni în tinerețe e o bază pentru bătrânețe..muncești o viață să strângi

averi, ești non-stop cu munca iar când să te liniștești nu te bucuri de nimic.

B.L: Dar cu privire la proverb, „Cine nu muncește la tinerețe, nu are la bătrănețe”, nu crezi că se
referă și la partea familială? De a fi înconjrat de oameni dragi la bătrânețe, de copii, nepoți?

L.D.: Ba da, are o relevanță mare și pe această parte, dar chiar nu m-am gândit la ea..deși
mereu am susținut că familia este pe primul loc pentru mine. În tinerețe nu punem atât de mult
accent pe familie caci, nici nu avem timp, vream sa avem un job bine plătit, suntem mereu pe
fugă..iar la bătrănețe totul se oprește și îți poți dedica timpul familiei și nepoților.