Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
instalat confortabil pe masa de cateterism se va introduce o linie de perfuzie intravenoasa la brat.
Pentru relaxarea subiectului se va administra un calmant usor dar care nu-l adoarme. Se monteaza
electrozi pe piele pentru urmarirea traseului ECG si a ritmului cardiac. Zona respectiva, deobicei
baza membrului inferior, mai rar la nivelul cotului sau a pumnului se sterilizeaza si se acopera cu
campuri sterile. Tehnica incepe cu o mica anestezie la locul de introducere a sondei prin piele in
artera. Prin intermediul acului medicul introduce in artera sonda de
cateterism (tub flexibil din material plastic radioopac, cu o grosime de 2
mm si o lungime de cca 1 metru). Toate manevrele sunt lipsite de durere,
pe deoparte datorita anesteziei care se face la locul de intrare, pe de alta
fiindca vasele din corp nu au organe de simt. Prin miscari delicate de
impingere si rotire medicul dirijeaza sonda sub controlul radioscopic
pana la originea arterei stenozate si injecteaza cativa mililitri de substanta
de contrast prin sonda direct in artera. Substanta de contrast pune in
evidenta pe monitorul radiologic conturul interior al patului vascular
respectiv, cu zonele sale normale si cele stenozate, imagini care raman imprimate pe un disc CD.
Se va localiza cu precizie stenoza (sau stenozele) si se va masura lungimea stenozei si grosimea
vasului in portiunea sa normala, valori necesare pentru alegerea sondei cu balonul cea mai
potrivita.
In momentul introducerii substantei de contrast subiectul nu simnte nimica sau poate avea unele
senzatii precum o caldura care dureaza cateva secunde, un grad minor si pasager de greata sau
cateva palpitatii. Totul depinde de sensibilitatea pacientului, de volumul si locul introducerii
substantei de contrast. De exemplu daca se face o angiocardiografie cu injectarea substantei de
contrast in cantitate mare senzatia de caldura va fi puternica si difuza, dar care va dispare in
cateva secunde. Daca se injecteaza insa local precum in artera coronara, carotida, renala sau a
unui membru, cantitatea de substanta de contrast fiind mult mai mica si senzatia de caldura va fi
minima sau chiar nula. Rareori si numai la subiectii cu arteriopatii obstructive, caldura de la
nivelul membrului suferind poate fi mai puternica, dar totusi suportabila si dispare imediat.
Deobicei intr-o procedura obisnuita se aplica o singura injectare cu volum mare de substanta de
contrast (angiografie globala) si mai multe injectari de cantitati mici (angiografii selective) pentru
completarea diagnosticului de finete.
Reactia la substanta de contrast depinde si de tipul substantei, astfel cu Odistonul romanesc
senzatia de arsura poate fi relativ puternica, in schimb cu substantele straine (mult mai
costisitoare) subiectul nu simnte nimica.
Intreaga procedura dureaza intre 15 si 60 minute. Pacientul poate pleca acasa dupa cateva ore.
2
determina fisurarea placii de aterom cu impingerea materialului spre peretele arterei. Imediat se
executa o noua injectare cu substanta de contrast pentru a controla eficienta dilatarii. Daca este
necesar se repeta de mai multe ori dilatarea pana ce se obtine un rezultat satisfacator.
Apoi balonul fiind desumflat, sonda se extrage si manevra se termina.
Nu rareori insa dupa dilatare este necesar sa se introduca si un stent
in zona dilatata. Stentul este un tub din plasa din fire de metal care se
lasa definitiv in artera in dreptul zonei dilatate pentru a mentine
artera permanent deschisa. Peretele arterial fiind elastic, dupa
manevra de dilatare peretele destins tinde sa revina spre dimensiunile
initiale. Alteori se intampla un lucru mai grav, respectiv sa se astupe
complet lumenul cu franjurile rezultate dupa craparea placii de
aterom si forfecarea straturilor interne ale arterei (disectie de
endartera). Pentru a determina ca peretele sa ramana destins la dimensiunile
dorite se monteaza un stent in interiorul vasului. Stentul este un mic cilindru
metalic format dintr-o retea de fire care initial este mulat peste balonul
desumflat. Cele doua componente, balonul cu stent se introduc impreuna
pana in dreptul placii de aterom, umflarea balonului destinde stentul care
ramane implantat in peretele arterei. Se face o angiografie de control.
Balonul si sonda se extrag, artera ramanand cu un lumen optimal.
Dupa aspectul initial al stenozei la angiografia de diagnostic nu se poate
prevede daca va fi sau nu necesar sa se implanteze si un stent dupa dilatare.
In principiu se prefera montarea stentului la majoritatea manevrelor de angioplastie.
Dupa ce se face un pansament local compresiv pacientul este mutat in salon. Deobicei se
recomanda ca dupa angioplastie pacientul sa ramana sub control medical o noapte in stationar,
putand pleca acasa in dimineata urmatoare.
3
Riscul acestei complicatii este indepartat daca se implanteaza un stent in timpul angioplastiei si
daca pacientul este sub medicatie cu aspirina si clopidogrel.
Nu insa in toate cazurile tratate prin angioplastie artera va ramane permanent dilatata in decursul
timpului. Din pacate intre 4 si 6 luni dupa dilatare stenoza poate sa reapara in zona dilatata,
fenomen denumit «restenozare tardiva a arterei». Cauza este data de reactia exagerata a peretelui
arterial fata de traumatismul determinat de balon. Peretele vasului se ingroase prin aparitia de noi
straturi de celule in lumen care duc in decursul timpului la reaparitia ingustarii. Frecventa
restenozarii depinde de pozitia si lungimea stenozei, de gradul de calcificare a peretelui si de
coexistenta diabetului. In general dupa o dilatare numai cu balon frecventa restenozarii tardive
este intre 30% - 45% (la 1 bolnav din 2 sau 3), dar daca se monteaza si un stent metalic frecventa
restenozarii scade la 15% - 20% (la 1 bolnav din 6). In ultimul timp s-au imaginat stenturi
speciale «eluding-stent» inpregnate cu substante farmacodinamice care se opun aparitiei celulelor
de reparare si la care incidenta restenozarii scade pana aproape de zero. In situatia reaparitii
stenozei, problema se poate rezolva printr-o noua dilatare cu stent.
Nici tratamentul chirurgical nu este scutit de aceste deficiente, dupa catva timp poate reapare
suferinta pacientului datorita astuparii grefonul de by-pass. Spre diferenta insa de angioplastie o
noua interventie chirurgicala este mult mai complicata decat prima operatie datorita procesului de
fibrozare din zona in care s-a lucrat. Din cauza acestor dificultati ce apar la o re-interventie
chirurgicala, in fata unui pacient care poate fi tratat la fel de bine prin angioplastie sau prin
operatie, se prefera sa se aleaga in primul rand angioplastia chiar daca trebuie sa o repetam de mai
multe ori si numai daca re-dilatarea cu balonul nu mai este posibila se va apela in final la bypass
(cat mai tarziu in evolutia bolii).
In afara de incidentele discutate, se mai citeaza in literatura extrem de rar : sangerare sau
hematom la locul de punctie, aritmii cardiace, reactii alergice fata de substanta de contrast,
infectie, obstruarea arterei punctionate, traumatizarea peretelui arterial, atac cardiac, embolie
cerebrala, embolie gazoasa.