Boala vasculara periferica

Publicat la data de: 21 Iulie 2008 | Actualizat la data de: 09 Octombrie 2018

Autor: SfatulMedicului

Generalitati
Sus

Vezi galerie foto

Boala vasculara periferica reprezinta numele generic dat tuturor
patologiilor cauzate de obstructia arterelor periferice
si venelor importante, avand diverse etiologii: ateroscleroza,
procese inflamatorii stenozante, emboli, tromboze.
Rezultatul actiunii acestor factori asupra peretelui vascular este
reprezentat de aparitia ischemiei acute si ulterior a celei
cronice, cu localizare in special la nivelul membrelor inferioare.

Cele mai frecvente boli si sindroame cuprinse in grupul patologiei vasculare sunt
reprezentate de:
- fenomenul Raynaud;
- boala Buerger;
- insuficienta venoasa periferica;

- boala varicoasa;
- tromboza venoasa;
- trombofilia;
- limfedemul.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Fenomenul 'sindromul' Raynaud
3. Boala Buerger
4. Insuficienta venoasa periferica
5. Boala varicoasa
6. Tromboza venoasa
7. Trombofilia
8. Limfedemul
9. Simptomatologie
10. Tratament
11. Citeste pe aceeasi tema

Fenomenul 'sindromul' Raynaud

Sus

Sindromul Raynaud consta in spasm al arterelor mici de la nivelul degetelor mainii si uneori
celor de la picioare, declansat de expunerea la frig sau stres. Episodul de spasm produce
o ischemie locala temporara (prin vasoconstrictie se intrerupe fluxul sangvin spre teritoriile
irigate, acestea devenind hipoxice) care explica de fapt semnele si simptomele insotitoare:
degetele, nasul, lobii urechilor devin albe (mai ales cand factorul declansator este frigul),
apoi cianotice (semnaland faptul ca aprovizionarea cu oxigen a tesuturilor este intrerupta).
Dupa ce pacientul este incalzit sau factorul declansator (altul decat frigul) dispare,
tegumentele isi recapata coloratia normala.

Exista o serie de profesii care asociaza un risc crescut de aparitie a acestor fenomene
vasospastice, in principal cele care implica manipularea ghetii si lucrul la temperaturi
scazute.

Episoadele sunt recurente, pacientii resimtind ca simptome insotitoare durere, scaderea

temperaturii locale, parestezii. In unele cazuri, simptomele fenomenului Raynaud apar pe
fondul unor boli sistemice cronice, in special boli de colagen, cum ar fi sclerodermia, lupus
eritematos sistemic, boala mixta de tesut conjunctiv si boli reumatice, de exemplu poliartrita
reumatoida.
Boala Buerger
Sus

Mai cunoscuta si sub numele de trombangeita obliteranta, boala Buerger reprezinta

inflamatia si trombozarea arterelor si venelor mainilor si picioarelor. Este o afectiune mai
frecvent intalnita la barbati, in special in India, Israel, Japonia.

Afecteaza in mod frecvent in special vasele de calibru mic si mediu. Desi cauza exacta
ramane necunoscuta, s-a observat ca exista o puternica asociere intre consumul cronic de
tutun si aparitia acestei suferinte.

Boala Buerger prezinta fenomene inflamatorii caracteristice asociate cu reactii imune ample
care duc in final la ingustarea lumenului vascular, ceea ce va scadea aportul sangvin, cu
instalarea ischemiei la nivelul membrelor superioare si inferioare, avand inclusiv afectare
digitala intensa.
Pacientul acuza dureri mai frecvent la nivelul picioarelor, chiar si in perioadele de
inactivitate. Daca ischemia este severa si boala nu este tratata corespunzator, se poate
ajunge la complicatii importante, cum ar fi ulceratii si gangrena ce pot impune
efectuarea amputatiilor segmentelor afectate (in special degetelor). Boala Buerger asociaza
frecvent simptome ale sindromului Raynaud si inflamarea venelor superficiale.
Insuficienta venoasa periferica
Sus

Venele sunt asemanatoare unor conducte flexibile, lungi si goale, prevazute pe peretele
interior cu valve asemanatoare unor cuiburi de randunica ce au rol in facilitarea circulatiei
sangvine in sens antigravitational.

In cazul in care sistemul valvular venos este afectat, circulatia coloanei de sange este si ea
perturbata, si nu va mai fi orientata intr-un singur sens. Sangele va stationa in vene, va
umple si va balti in patul vascular venos, iar cu timpul prezenta lui va afecta si valvele
sanatoase. Se va instala astfel o insuficienta venoasa cu extensie in aval de locul initial al
afectiunii primare.
Venele vor fi vizibile clinic sub forma unor cordoane indurate la suprafata pielii (daca sunt
superficiale), uneori dureroase. Scurgerea sangelui fiind afectata, riscul de aparitie a
cheagurilor (trombilor) este mult mai crescut.
Cea mai periculoasa complicatie este tromboza venoasa profunda, ce poate duce la
instalarea embolismului pulmonar si a insuficientei venoase cronice.
Boala varicoasa
Sus

Varicele membrului inferior - reprezinta o afectiune degenerativa cronica (semnele si

simptomele apar in timp, avand caracter progresiv) ce se caracterizeaza prin modificarea
venelor ce devin sinuoase, tumefiate, cu aspect si culoare modificata (mov inchis).
Venele superficiale afectate de procesul patologic sunt mai usor de vizualizat si inspectat,
iar afectarea lor asociaza in general si tulburari trofice tisulare. Boala apare la aproximativ
15% din populatia adulta si este mai frecventa la femei decat la barbati (raportul
femei/barbati este de 4/3) si prezinta o evidenta componenta ereditara.

Factorii de risc asociati sunt obezitatea, sarcina, mentinerea pozitiei ortostatice pentru mult

timp.
Varicele trec prin mai multe stadii evolutive, fiecare avand semne si simptome
particulare, astfel:
- perioada prevaricoasa se caracterizeaza prin senzatie de gambe grele, disconfort
gambier, parestezii
- perioada de varice constituite - simptomatologia se intensifica, apar pachetele varicoase,
se pot asocia edem si modificari tegumentare locale (de obicei hiperpigmentare), prurit pe
traiectul venelor afectate. Simptomatologia este mai intensa la sfarsitul zilei.
Telangiectaziile pot fi si ele incadrate in aceasta categorie patologica, ele reprezentand
modificarile capilarelor, vizibile in special in regiunea poplitee si pe coapsa.
Tromboza venoasa
Sus

Trombul reprezinta produsul final al cascadei coagularii, fiind ultima etapa in realizarea
hemostazei.

Apare fiziologic in cazul agresiunilor vasculare, cand are rol de a opri sangerarea, si
patologic in cazul trombozelor, cand obstrueaza circulatia sangvina in vasul in care se
gaseste.

Trombii apar ca urmare a:

- imobilizarii prelungite in pat (dupa operatii complicate, in special in sfera ortopedica ce
impun odihna prelungita sau dupa accidente, boli neurologice cu paralizii) - in aceste cazuri
sunt afectate proprietatile de curgere ale sangelui, care devine hipercoagulabil

- leziunilor venoase cauzate de inflamatie, traumatisme, accidente

- insuficientei sistemului valvular care devine incapabil sa mentina directia corecta de

curgere a sangelui; se produce o stagnare a sangelui in vene, care va predispune la
dezvoltarea trombilor
- sarcinii, terapiilor hormonale cu estrogeni sau anticonceptionalelor orale
- tulburarilor genetice: disfibrinogenemii, hipoplasminogenemie, deficit de antitrombina III,
deficit de proteina C, de proteina S
- patologii sistemice care interfera cu hemodinamica: insuficienta cardiaca congestiva,
hiperproteinemie, deshidratari (prin cresterea vascozitatii sangelui).
Factori de risc asociati bolii trombotice sunt: varsta inaintata, sexul feminin, fumatul,
obezitatea, afectiuni renale, boala Buerger, coagulare intravasculara diseminata, sindromul de
intestin iritabil.
Exista mai multe tipuri de tromboze ce pot afecta sistemul venos:
- Tromboza venoasa profunda - procesul este localizat in venele profunde, afectand in
principal venele membrelor inferioare (vena femurala, poplitee) si venele profunde ale
pelvisului;
- Embolism pulmonar- reprezinta blocajul arterei pulmonare sau ramurilor ei si este cauzat
de un tromb venos ce s-a desprins de la locul formarii si a migrat pana la plamani.
Insuficienta venoasa cronica - nu poate fi clasificata ca tromboza venoasa, insa este o
patologie generata de incapacitatea valvelor de a sustine sensul corect de circulatie a
sangelui, acesta ramanand in vas si cauzand aparitia trombilor, deci se poate considera ca
cele doua patologii sunt intricate.
In cazul in care nu se intervine terapeutic, boala va avansa si va duce la aparitia
complicatiilor, cu instalarea edemelor gambiere, a ulceratiilor si necrozelor tegumentare
(ulcere varicoase)
Trombofilia
Sus

Trombofiliile reprezinta o categorie de boli ale sangelui caracterizate prin

hipercoagulabilitate, atat in artere, cat si in vene, cu tendinta acestuia de a forma cheaguri
mult mai usor.

Astfel de patologii pot fi innascute (congenitale sau aparute chiar la nastere) sau dobandite
pe parcursul vietii. Deficitele ereditare implicate in aceste boli ce afecteaza unul sau mai
multi factori ai coagularii sunt principalele cauze de dezvoltare a trombozei patologice.

Trombofiliile asociaza un risc semnificativ pentru aparitia trombozei venoase cu toate

manifestarile si complicatiile asociate acesteia.

Se considera ca trombofiliile sunt de doua mari tipuri: tipul 1, caracterizat prin deficit sever
de inhibitori ai coagularii, si tipul 2, in care exista un exces relativ important de factori
procoagulanti.

In aceste doua tipuri se incadreaza:

- concentratii crescute ale factorilor coagularii (fibrinogen, factorul VIII, protrombina);
- deficitul de anticoagulanti naturali: antitrombina, proteina C, proteina S (sunt forme rare);

- cresterea numarului de eritrocite si elemente figurate;

- fibrinoliza anormala;

- modificari patologice ale endoteliului vascular care creste riscul de aparitie a trombozei;
- factorul V anormal;
- mutatii ale protrombinei;

- anticorpi antifosfolipidici.
Limfedemul
Sus

Limfedemul sau obstructia limfatica - reprezinta o patologie caracterizata prin retentia de

fluid la nivelul unui anumit segment anatomic, datorata functionarii deficitare a sistemului
limfatic.
Sistemul limfatic apartine sistemului circulator si include atat vase cat si ganglioni
limfatici (noduli limfatici). Rolul acestei retele extensive de vase si statii ganglionare este de
a coordona functia sistemului imun si a ajuta organismul sa lupte impotriva substantelor si
microorganismelor straine, cu potential efect nociv asupra structurilor sale.
Limfedemul se manifesta prin colectie lichidiana ce determina tumefactia segmentelor
afectate, in principal membre inferioare si superioare, si exprima in principal slaba
functionare a vaselor sau ganglionilor. Pericolul asociat edemului limfatic este reprezentat
de riscul de dezvoltare a unor infectii grave si greu de controlat in membrul afectat.

Edemul limfatic poate fi primar (innascut) sau secundar (dobandit). Cauzele de aparitie a
limfedemului primar nu sunt pe deplin cunoscute, dar se pare ca apare la pacientii cu
agenezie de ganglioni limfatici. Debutul acestei forme se poate produce la nastere, la
instalarea pubertatii sau in viata adulta.

Limfedemul secundar apare ca rezultat al blocajului sau modificarilor de permeabilitate ale

sistemului limfatic. Cel mai frecvent este obstruat in starile infectioase, neoplazice,
postchirurgical, tromboza venoasa profunda, formare extensiva de tesut cicatricial (cu
inglobarea vaselor si alterarea consecutiva a functiei).

De asemenea, edemul limfatic secundar apare si in urma radioterapiei si tratamentului

chirurgical pentru diverse neoplazii, in special cancer de san, dar si cancer de prostata, colon
sau testicul.
A fost descrisa si asocierea limfedemului cu terapia cu Tamoxifen, un modulator selectiv de
receptori de estrogeni, utilizat in terapia cancerului de san.
Simptomatologie
Sus

Simptomatologia este adesea nespecifica si cuprinde in general durere sau senzatia de

greutate in membrul afectat, precum si slabiciune, amorteala sau parestezii.

Pacientii pot acuza claudicatie in membrul inferior (crampe musculare foarte dureroase

cauzate de reducerea fluxului sangvin), modificarea consistentei si aspectului tegumentelor
supraiacente zonei vasculare interesate. Cresterea si dezvoltarea normala a unghiilor,
parului este si ea afectata in membrul respectiv.
Tratament
Sus
Tratamentul bolii vasculare periferice depinde in special de tipul particular de afectare
precum si de intensitatea simptomelor, asocierea altor fenomene si aparitia complicatiilor.
Terapia include medicamente, angioplastie sau interventie chirurgicala cu bypass vascular.
Angioplastia (angioplastie percutana transluminala) poate fi realizata in cazul leziunilor
singulare ce afecteaza arterele mari (cum ar fi artera femurala). Prin aceasta metoda se
realizeaza dezobstructie mecanica si largirea lumenului vasului blocat.
Implica utilizarea unui cateter cu balonas la varf ce este dus la locul obstructiei si umflat
pana la o anumita dimensiune prestabilita, rupand astfel blocajul (este eficienta mai ales in
cazurile de obstructie prin placi de aterom).
Bypassul zonei blocate se realizeaza utilizand un segment de vas sanatos. Cel mai frecvent
acest segment se recolteaza din vena safena, insa de curand s-au introdus in practica
chirurgicala si materiale artificiale, in special cand zona ce trebuie suntata este mai mare,
iar venele pacientului sunt de calitate inferioara.
Tratamentul medicamentos include administrarea de anticoagulante, antiagregante: aspiriina si
clopidogrel si hipolipemiante (statine).
In cazurile grave se practica terapia durerii prin simpatectomie sau blocaj nervos.
Simpatectomia implica indepartarea nervilor care vin in contact cu arterele si sunt
raspunzatoare de starea spastica. Rezultatul este vasodilatatie cu ameliorarea circulatiei, a
simptomatologiei si diminuarea durerii.
Complicatiile au tratament separat. Exista si situatii dramatice care ajung la amputatii
segmentare, in special daca a aparut gangrena.