Pygmalion

Introducere
�n anul 1968, Robert Rosenthal si Lenore Jacobson �si publicau lucrarea "Pygmalion
in the classroom", inspirati fiind de opera dramatica a lui George Bernard Shaw,
"Pygmalion". Din piesa lui Shaw se desprinde ideea ca locul unei persoane �n
societate este str�ns legat de modul �n care este ea tratata de ceilalti. Rosenthal
si Jacobson concluzioneaza ca dezvoltarea intelectuala a elevilor este, �n mare
parte, un raspuns la asteptarile profesorilor si la modul �n care aceste asteptari
le sunt transmise.

Cei doi au formulat urmatoarele ipoteze:

� profesorii au unele asteptari �n ceea ce priveste performanta elevilor;
� elevii raspund la asteptarile de comportament ale profesorilor;
� performantele scolare sunt determinate si influentate de aceste asteptari.

Aceste ipoteze au fost probate si �n scoli, iar rezultatele au fost conform

asteptarilor.

Mitul lui Pygmalion

Mitul lui Pygmalion face parte din mitologia greaca, fiind considerat un mit al
autodepasirii. Detractorii ideii �l considera mitul unui pervers sexual, mai
concret al unui fetisist, alatur�ndu-l incestuosului Oedip. Personal nu cred ca
poate fi vorba de asa ceva, iar scurta lui prezentare vine sa demonstreze acest
lucru.

Pygmalion era regele Ciprului si sculptor (dupa alte surse doar sculptor) si a
jurat sa nu se casatoreasca datorita promiscuitatii ce domnea �n regatul sau.
Sculpturile sale erau exceptionale, atrag�nd chiar atentia zeilor, a Afroditei �n
mod special, care i-a servit si drept model. Pygmalion s-a autodepasit �n cazul
statuii unei femei, de care s-a �ndragostit (ea era pura, spre deosebire de
celelalte femei din regat). �n timpul unui festival �nchinat zeitei frumusetii,
sculptorul a adus o jertfa importanta pentru ca Galateea (numele dat femeii din
statuie) sa devina �nsufletita. Dorinta i-a fost �mplinita - acesta ar fi mitul
relatat pe scurt.

Experimente
Studiul original implica prezentarea de informatii false profesorilor �n legatura
cu potentialul intelectual al anumitor elevi selectati aleator (acestia au fost
numiti "bloomers"). El s-a desfasurat �ntr-o scoala primara din San Francisco
cuprinz�nd elevi din primele sase clase. Initial li s-a dat un test de inteligenta,
�nsa rezultatele nu au influentat alegerea.

La sf�rsitul perioadei de cercetare s-a constatat ca elevii "marcati", si �n

special cei din clasele I si II, au avut rezultate mai bune chiar dec�t cei cu
rezultate initiale superioare, dar care nu au fost scosi �n evidenta. Astfel, cei
numiti "bloomers" au c�stigat �n medie 12 puncte la coeficientul de inteligenta, �n
timp ce ceilalti si-au �mbunatatit performanta cu aproximativ 8 puncte. La elevii
din primele rezultatele au fost si mai clare, raportul fiind de 28 la 10.

Explicatii
O posibila explicatie a fenomenelor implicate a fost data de catre Good si Brophy
�n 1980.
� La �nceputul perioadei scolare, profesorii/�nvatatorii au asteptari diferite
vizavi de elevi (ei nu sunt de condamnat, caci si le �ntemeiaza pe informatiile
disponibile, uneori intervenind statutul social al familiei, sexul, rasa etc.);
� Datorita acestor asteptari, ei se comporta diferit �n cazul acestor elevi
(d�ndu-le sarcini diferite ca grad de dificultate);
� Acest tratament le indica elevilor care sunt asteptarile, iar ei le vor
interioriza, afect�ndu-le activitatea academnica;
� Daca nu se opune rezistenta activa, elevilor le vor fi afectate motivatia,
aspiratiile, realizarile scolare;
� Rezultatele (slabe sau mediocre) obtinute vor �ntari asteptarile profesorilor,
care se bazeaza acum pe fapte obiective.

Se impune un comentariu: Profesorii nu trebuie condamnati, asteptarile initiale se

bazeaza pe cele mai bune informatii disponibile. Totusi, ei trebuie sa �ncerce sa
nu ram�na cantonati �n aceste prime impresii, pentru a le acorda o sansa tuturor
elevilor.

Este clar ca acest efect este real si trebuie luat �n considerare de catre cei care
trebuie sa-i �nvete pe elevii mai tineri.

Autor: Bogdan Surdea

Coeficientul de inteligenta (IQ)
Coeficientul de inteligenta este o masura a inteligentei si a capacitatii de
intelegere ale unei persoane. El este stabilit prin teste, primele fiind dezvoltate
de catre Binet si Simon in 1905. Testul lui Binet compara rezultatele obtinute de
un anumit copil cu cele rezultate in cadrul unei grupe de virsta si ca urmare a
exprimat IQ-ul sub forma unui raport intre virsta cronologica si virsta mentala.
Daca, de exemplu, rezultatul obtinut de un copil de 10 ani este comparabil cu cel
al unui copil mediu de 11 ani, atunci virsta mentala a primului este 11, iar
coeficientul de inteligenta 110.

IQ = (virsta mentala) / (virsta cronologica) * 100

In exemplul dat, IQ = 11 / 10 * 100 = 110

Considerarea raportului intre virsta mentala si cea cronologica nu da rezultate

satisfacatoare in cazul adultilor, caci diferentele intre 40 si 44 de ani, de
exemplu, nu sunt clar delimitate.

Validitatea si rezultatele testelor de stabilire a IQ-ului au fost puse sub semnul

intrebarii in ultimele decenii. In cele mai multe teste actuale se compara
rezultatele unui individ cu cele obtinute in cazul unui grup format din oameni de
virste apropiate. O persoana cu un coeficient de inteligenta ridicat ar avea un IQ
mai mare decit 145, facind parte din grupul ce reprezinta aproximativ 1% din
populatie. In jur de 50% din populatie este considerata medie, incadrindu-se intre
90 si 110. O valoare sub 70 indica subdezvoltare mintala.

[Articol trimis de Andreea B., colaboratoare a PsiRo]

Constiinta morala
MOTTO: �n domeniul moral, ca �i �n cel intelectual, nu se posed�
�n mod real dec�t ceea ce s-a cucerit prin sine-�nsu�i.
�n acest sens, morala este o logic� a ac�iunii(J. Piaget)

Exist� un sens filosofic al moralei, ce reuneste conduitele regulate,

faptele de viat� cu semnificatia lor, specific� unei societ�ti date. Acestea
constituie morala social�. Morala individual� solicit� cunoasterea si �ncorporarea
moralei sociale �n structura personalit�tii si a conduitelor - valorile moralei
sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual. Problemele cele
mai importante ale moralei se centreaz� �n jurul modului cum se dezvolt� �n viat�
standardele interiorizate cu privire la bine si r�u; cum se dezvolt� judecata
moral�; cum se formeaz� deprinderile de autocontrol, necesar �n satisfacerea
standardelor interiorizate (ale dorintelor, intereselor, n�zuintelor, etc.)
("dictionar de psihologie", U. Schiopu, 1997).
Morala - form� a constiintei sociale, care reflect� ansamblul conceptiilor, ideilor
si principiilor (normelor) care c�l�uzesc si reglementeaz� conduita oamenilor �n
relatiile personale, �n familie, la locul de munc� si �n societate �n general.(Ioan
Bontas, "Pedagogie")
Judecata morala presupune evaluarea (si cel mai des autoevaluarea) unor
comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de
ambianta social - istoric� a individului. Ea se formeaz� prin �nv�tarea social� si
�nsusirea critic� a modelelor de conduit� promovate de societate. Dezvoltarea
moral� este un proces activ de organizare a experientei �n structuri cu
semnificatie cresc�nd�, prin care valorile morale sunt v�zute dintr-o perspectiv�
nou�.

Teoria judec�tilor morale dezvoltat� de J. Piaget si apoi �n S.U.A. de L.

Kohlberg a avut �n atentie forma si logica faptelor, evaluarea moralei si
dezvoltarea �ntelegerii regulilor si a circumstantelor �n care actioneaz�.

J. Piaget
Dezvoltarea g�ndirii morale se realizeaz� progresiv, implic�nd parcurgerea
ordonat� a unor stadii ale inteligentei, acest progres fiind caracterizat de o
g�ndire cu o calitate particular� (J. Piaget, 1932). Judecata moral� este v�zut� ca
dezvolt�ndu-se �n concordant� cu trecerea de la g�ndirea preoperational� la
g�ndirea operational� si apoi la cea operational-formal�. Astfel, dezvoltarea
moral� se realizeaz� pe m�sur� ce copilul actioneaz�, transform� si modific� lumea
din jurul lui, fiind totodat� influentat de consecintele actiunii sale. M�sura
dezvolt�rii g�ndirii �n ansamblu, este prin urmare o m�sur� si a dezvolt�rii
g�ndirii morale, �n particular.
Se remarc� prezenta complementar� a dou� tipuri de moral� �n spatiul
existential al copilului:

Morala heteronom� - morala �n care domin� raporturile de constr�ngere,

autoritarism, obligativit�ti severe impuse din exterior. Copii percep regulile
morale ca fiind absolutiste, rigide si nemodificabile. Pe m�sur� ce copilul se
apropie de adolescent�, se dezvolt� stadiul al doilea.
Morala autonom� - o moral� a cooper�rii, �n care ansamblul regulilor de convietuire
eman� din aspectul mutual, din tr�irea interioar� �ntens� a sentimentului de
egalitate, echilibru - sursa intern� a sentimentului de datorie, a cerintelor de
cooperare. Aceast� moral�, �n conditiile dezvolt�rii ample a inteligentei si a
sl�birii autorit�tii p�rintilor, se caracterizeaz� prin flexibilitate,
rationalitate si constiint� social�.

Tabel comparativ: morala heteronom� - morala autonom�

MORALA HETERONOM� MORALA AUTONOM�

Respect unilateral (pentru adult) Respect reciproc (�ntre egali)
Constr�ngere Cooperare
Egocentrism Decentrare
Sanctiuni ispititoare Sanctiuni prin reciprocitate
Reguli exterioare Interiorizarea regulilor
Responsabilitate obiectiv� Responsabilitate subiectiv�
Realism moral Relativism moral
Eul Personalitatea
Conformism social Creativitatea
Conservatorism politic Progresist

Concluzii

Dezvoltarea complet� a judec�tii morale presupune aceast� trecere de la morala de

tip heteronom la cea de tip autonom.
Dezvoltarea moral� se realizeaz� �n paralel cu dezvoltarea cognitiv�, fapt ce
explic�, dup� Piaget, limitele moralit�tii eteronome prin raportare la limitele
g�ndirii preoperationale si concrete (egocentrismul, realismul intelectual). Pe
m�sura dezvolt�rii perioadei operatiilor formale, moralitatea devine mai flexibil�
si mai orientat� social.

L. Kohlberg
�n continuarea studiilor asupra moralit�tii efectuate de Piaget, vin
studiile lui L. Kohlberg, cu scopul de a extinde teoria lui Piaget si de a oferi
descrieri mai complete asupra schimb�rilor calitative �n judecata moral� �n
trecerea de la copil�rie la v�rsta adult�. Pentru a-si urm�ri scopul, autorul a
utilizat dilemele morale, iar pe baza r�spunsurilor obtinute, a postulat trei
nivele ale dezvolt�rii morale si sase stadii (1984):

Nivel de moralitate preconventional�

stadiul 1 - orientare primitiv� si supunere fat� de autoritate

stadiul 2 - orientare naiv - hedonic� si instrumental�
Nivel de moralitate conventional�

stadiul 3 - orientare �n functie de relatiile interpersonale

stadiul 4 - moralitatea autorit�tii si mentinerii ordinii sociale
Nivel de moralitate postconventional� (al autonomiei si principiilor morale
personale)

stadiul 5 - moralitatea contractului social, a drepturilor individuale si a legii

democratic acceptate
stadiul 6 - orientare dup� principiile etice universale

Teoriile si ipotezele asupra dezvolt�rii constiintei morale, elaborate de Piaget,

Kohlberg si altii, au pus �n evident�:

Stadiile evolutiei conttiintei morale

Paralelismul �ntre dezvoltarea inteligentei si afectivitatea moral�
Rolul mediului social �n determinarea formelor de cooperare............
.......ce este psihanaliza?
Psihanaliza se deosebeste radical atat de psihologie, cat si de psihiatrie si de
medicina somatica in general. Ea este o psihologie a inconstientului psihic, ofera
o viziune proprie asupra afectiunilor nevrotice si, de aici, o terapie singulara.
O ancheta pe marginea intrebarii "ce este psihanaliza" ne-ar umple de mirare:mult
prea putini sunt la noi cei care au chiar si cea mai vaga idee despre psihanaliza.
Cei mai multi se multumesc cu raspunsul evaziv: "O practica medicala". In ce consta
specificul acestei practici, insa, un subiect tabu.
De ce mira aceasta nestiinta? Daca psihanaliza este o "practica medicala", si chiar
este intr-o masura oarecare, atunci, ne-am putea intreba: de ce oamenii fara
specializare medicala ar trebui sa stie mai mult? Oare nu este suficient sa stim ce
este si ce/cum face chirurgia? Am putea pretinde omului obisnuit cunostinte
aprofundate despre chirurgie? Despre chirurgie, evident ca nu! Psihanaliza insa nu
este medicina in sensul in care este chirurgia. Conceptiile psihanalizei au depasit
in Occident limitele de popularizare impuse stiintei academice. Vocabularul
psihanalizei a intrat intr-o masura larga in vocabularul obisnuit. De ce oare toate
acestea?

O definitie obligatorie
O definitie a psihanalizei incepe obligatoriu cu: metoda de tratament a
afectiunilor nevrotice. Nimic neobisnuit pana aici. Numai ca aceasta metoda are
ceva special. Ceva ce decurge din conceptia psihanalizei privitoare la nevroze. Pe
scurt, psihanaliza afirma ca simptomele nevrotice, ca de pilda: angoasa, depresia,
anxietatea, obsesia, fobia, etc., nu provin din leziuni organice si nici nu sunt
provocate de entitati morbide. Ele exprima, mai degraba, in mod deformat, anumite
impulsii instinctuale refulate, care sunt incompatibile cu standardul moral al
individului. Atunci cand aceste impulsii nu sunt transformate direct in simptome,
manifestarile psihice nevrotice au un caracter dual. Ele exprima nu numai
satisfacerea trebuintelor amintite, dar si exigenta morala care lupta impotriva
lor. O larga paleta de simptome nevrotice satisface deopotriva tendinta refulata si
instanta refulata (adica acea forta morala care se opune in noi implinirii unor
cerinte imorale). Fara a insista pe aceasta tema, vom nota ca psihanaliza are o
vedere particulara asupra simptomatologiei nevrotice. Aceasta din urma este pusa in
legatura cu perturbatii ale activitatii noastre psihice, si nu cu determinari
organice.

Psihanaliza este o psihologie a inconstientului

Psihanaliza este o psihologie si, concomitent, o terapie. Ea este totodata o
psihologie dinamica. Pentru ca a dovedit pentru prima oara un fapt revolutionar:
psihicul omului nu se rezuma la constiinta; el include deopotriva o sfera vasta de
necunoscut numita inconstient.
In al doilea rand, relatiile dintre constient si inconstient sunt dinamice. Ceea ce
presupune existenta unui antagonism ce opune, uneori ireversibil, sisteme si forte
psihice incompatibile.
Avand in vedere aceasta descriere chiar si sumara a psihicului, caracterul dinamic
care amprenteaza activitatea noastra psihica, este subinteles ca terapia prin
psihanaliza difera de orice alta terapie psihica, ba chiar si de medicina in sensul
cel mai larg al termenului. Ea se va axa pe analiza inconstientului psihic, acea
sfera indefinibila a vietii noastre sufletesti, care contine tot ceea ce scapa
constiintei noastre obisnuite. O psihologie a constientului este fara indoiala
limitata la functiile perceptiei, la cognitie, etc., la continuturile mentale care
ocupa constiinta. Ea se limiteaza la ceea ce subiectul uman stie despre sine. La
ceea ce se afla acum si aici in mintea sa, in asa fel incat poate fi comunicat,
explicat, comparat, analizat, etc. Este o psihologie insuficienta, unidimensionala,
nesatisfacatoare. Daca, pentru a folosi un exemplu curent, psihologia obisnuita ne
explica cum se realizeaza perceptia culorilor la nivelul receptorului ocular,
psihanaliza ne explica de ce am retinut, la un moment dat numai galbenul dintr-o
paleta de culori, sau de ce preferam galbenul, etc. Ea, psihanaliza, presupune ca
galbenul are pentru noi o valoare emotionala precisa, subiectiva, care depaseste
conventionalul.

O definitie completa
Reprezentarile constiintei asuma intotdeauna acest caracter ambivalent. Pe de alta
parte, ele sunt conventii, adica ceea ce oamenii au stabilit de comun acord sa
inteleaga prin cutare sau cutare cuvant, pe de alta parte ele au o radacina
inconstienta care le leaga de experientele sufletesti subiective ale fiecarui
individ. Un apus de soare, de pilda, este un fenomen natural egal in semnificatie
pentru toata lumea. Oamenii traiesc insa fata de acest apus de soare sentimente
diferite, pentru ca el evoca fiecaruia alte amintiri si impresii de viata. Daca
pentru omul incarcat de ani apusul de soare este prilej de intristare pentru ca ii
evoca sfarsitul vietii, pentru un tinar el poate trece neobservat sau poate evoca
momente placute petrecute alaturi de o prietena, candva, pe plaja marii. Se poate
intampla ca sentimentele, amintirile evocate de apusul de soare sa fie de domeniul
refulatului. Atunci, ele nu pot reveni la "suprafata", in constiinta, decat intr-o
maniera deghizata, imposibil de recunoscut. Este ceea ce numim simptom nevrotic.
Psihanaliza ne ofera numai ea o imensa baza de date cu privire la manifestarile
inconstientului psihic, atat in viata normala cat si in cea nevrotica. Ea dispune
de mijloace de investigare a inconstientului, de metode de "aducere la suprafata" a
materialelor refulate care se fac vinovate de aparitia afectiunilor de genul celor
amintite mai sus.
Fara a epuiza gama beneficiilor euristice si terapeutice ale psihanalizei ne vom
multumi sa completam definitia psihanalizei cu urmatoarele puncte. Psihanaliza
desemneaza mijloacele de investigare a inconstientului psihic; tot ea inseamna si
suma tuturor cunostintelor obtinute despre inconstient.

Autor: I.P.LEONARD, articol aparut in revista Omen.

1. DIAGNOSTICUL: STARI DEPRESIVE
Cand lucrezi cu pacienti de tot felul, fara a-ti selecta clientela, ai ocazia sa
intalnesti cazurile cele mai neobisnuite, nu atat prin complexitate cat mai ales
prin lipsa lor de substanta. Pe de alta parte, ele sunt pulsul sau indicatorul unei
limite: cea care traseaza dificultatile cu care se confrunta un anumit segment
social. Sa mai adaug ca acest "segment" este definit nu atat prin grila
profesionala sau bugetara, cat mai ales prin nivelul cultural si de discernamant
care, sa o recunoastem, fixeaza si granita intre pacientul analizabil si cel care
nu are nimic in comun cu psihanaliza.

Vasile este un barbat de circa 25 de ani care insista sa fie primit de mine si
obtine o programare, desi aveam reticente in privinta lui. Imi cere sa-l vindec!
Este sculer-matriter, venit din provincie si stabilit provizoriu in Bucuresti. Cand
pomeneste de meseria lui, si nu degeaba am scris cuvantul "pomeneste", am senzatia
ca nu este foarte incantat, ca ii este jena de slujba si ca si-ar fi dorit poate
ceva mai elevat, care sa-l puna intr-o lumina favorabila. Desigur ca Vasile nu se
impaca cu ideea ca este un simplu muncitor si aspira sa fie un ins complicat, cu
"probleme" si manifestari iesite din comun.

Il intreb ce il "doare". Imi intinde doua bilete de internare in spital;

diagnosticul: stari depresive. Comenteaza critia tratamentul psihiatric: imi spune
ca s-a saturat de pilule, ba chiar crede ca-i fac rau. "Nu mai iau medicamente cat
oi trai", spune el cu un oftat. Apoi imi declara ca a consultat cateva somitati din
medicina naturista. A baut ceaiuri cu gramada-fara nici un rezultat. Apoi s-a
adresat unui terapeut care vindeca prin telefon (sic). S-a simtit bine o vreme,
apoi, nimic�

Ii explic ca este cu neputinta sa vindeci prin telefon. Nu pare convins de replica

mea si aduce in sprijinul parerii sale reputatia terapeutului: cutare revista cu
mare priza la public i-a dedicat un intreg serial! Nu pune la indoiala seriozitatea
celor de la gazeta, pentru ca ce este scris este indiscutabil real. Nu-i mai putin
adevarat, insa, ca "vindecarea" lui prin telefon nu a durat decat cateva zile.
Probabil din cauza ceaiurilor de care a cam facut abuz�

Ma descoase care e opinia mea: sa mai bea sau nu ceaiuri? Eu insist insa asupra
simptomelor sale, observand ca evita sa se refere explicit la ele. Balmajeste ceva
despre "niste palpitatii", una sau doua nopti de insomnie, un complex de
inferioritate pentru ca ii cade parul si alte nimicuri familiare oricarui ins care
este viu si nu mort�

Ii explic ca uneori mai si "doare". Ca durerea, in limite normale, nu trebuie sa ne

sperie. Admite formal dar se incapataneaza totusi in sensul "maladiei" sale. Nu
poate bea alcool, cafea, pentru ca chestiile astea il excita. Il asigur ca nu este
nimic neobisnuit aici. Bautura este un puternic excitant iar el nu dispune probabil
de esapari�

Mai aflu ca nu se simte atras de prietena sa, iar treba aceasta ar trebui sa ne
intrige pentru ca fata arata grozav. Nu-i nimic anormal, ii repet eu: uneori nu
avem pur si simplu chef de prezente feminine. In plus, exista multe alte lucruri
interesante in viata. De pilda, poti sa iesi in parc la o plimbare, de unul singur,
numai cu gandurile tale, sa mergi la un spectacol, sa citesti ceva captivant, sa
asculti muzica sau chiar sa dormi daca nu ai pofta de nimic in mod special�

Vasile nu-si ascunde dezamagirea. A venit la mine in speranta unui diagnostic; a

sperat sa ma dea gata cu paleta sa de manifestari anormale si nu a primit in schimb
decat asigurarea ca este sanatos, ca nu are probleme, ca se plictiseste, ca duce o
viata rutinata, caldicica, si ca, in fine, nimic nu se petrece (si) cu el. Nimic
paranormal, parapsihologic, para-mai-stiu-eu-ce�

Dezolat, Vasile devine insolent. Ma "ameninta" ca va consulta o duzina de

radiestezisti si de alte asemenea figuri reputate pentru puterile lor vindecatoare.
Nu-mi ramane decat sa-l invit sa o faca si sa-i urez succes!

Morala se impune de la sine: "cazul" lui Vasile este tipic pentru o larga categorie
de oameni-umbre care nici nu traiesc, nici nu mor, dar care se ingramadesc in
"societati" si secte "para", care le confera o importanta pe care nu au avut-o si
nu o vor avea niciodata in viata reala!

2. LUCIAN, 25 DE ANI
Lucian are 25 de ani, munceste intr-o fabrica din Bucuresti si este prieten, de mai
multi ani, cu o fata pe care ar vrea sa o ia in casatorie, sa intemeieze un camin,
sa faca copii, etc. Intelectual vorbind, Lucian nu are ambitii care sa-i depaseasca
conditia. Este insa un ins temerar, ambitios, si cu un inalt simt al respectului
fata de tot ceea ce nu intelege. M� refer, desigur, la psihanaliza�

A venit la mine, din proprie initiativa, pentru a-mi cere o consultatie. M�

cunoscuse intamplator intr-un cerc de prieteni si, chiar daca nu intelesese mai
nimic din ceec ce comentasem eu pe marginea unei lucrari de psihanaliza, realizase
totusi ca psihanaliza se ocupa de cazuri de afectiuni nevrotice intr-o maniera mai
speciala si, totodata, nevatamatoare. Aflase ca, diferit de psihiatrie, psihanaliza
nu se sinchiseste de diagnostic si ca nu apeleaza, pentru te miri ce, la ajutorului
retetarului farmaceutic. In plus, a consulta un psihanalist nu pericliteaza cu
nimic imaginea publica a pacientului: el nu va fi declarat, automat, nebun, de
catre anturajul sau.

Trebuie sa marturisesc ca solicitarea lui Lucian m-a cam pus pe ganduri. In

general, psihanalistul are de a face cu intelectuali, cu oameni care se bucura de o
anumita pregatire a mintii care le permite sa acceada mai usor la ideile si
conceptiile psihanalitice. Oamenii de conditie mai modesta nu apeleaza la
psihanaliza pentru ca au sentimentul ca pierd vremea, deoarece nu inteleg cum s-ar
putea rezolva un caz de nevroza numai prin discutii. Pentru ei, totul este de
competenta medicinei, adica a acelei medicine care actioneaza cu medicamente, cu
diete alimentare, interventii chirurgicale, etc.

Lucian a cutezat sa se adreseze unui psihanalist in ciuda faptului ca impartasea si

el aceleasi prejudecati.

Cazul lui Lucian arata cum se modifica personalitatea unui om atunci cand
increderea si pretuirea de sine se bazeaza pe constitutia sa sexuala, iar aceasta i
se pare nesatisfacatoare. Lucian mi-a declarat ca este foarte nelinistit de faptul
ca, in ultima vreme, a constatat o modificare negativa a caracterului sau. Din
cutezator cum era odata, a devenit un anxios, unul care se teme pana si de umbra
lui. Apoi, nu mai are aceeasi pofta de lucru, ambitie de castig: el care facea o
multime de invarteli ca sa-si rotunjeasca veniturile, a devenit acum apatic si fara
"apuc". Apoi a mai constatat cu stupoare ca multe lucruri care ii placeau odinioara
(nu vreau sa le insir aici) nu-i mai spun nimic. Alte multe detalii de temperament,
de purtare, l-au convins ca se intampla ceva cu el, ceva nesanatos, si de aceea s-a
adresat psihanalizei.

Fara sa stiu din capul locului de unde sa incep ca sa inteleg cazul lui, injghebez
o discutie banala din care astept, ca de obicei, sa prind un fir de care sa ma tin
in analiza. "Firul" imi este oferit chiar de Lucian, care se ofera sa-mi
povesteasca un vis scurt, un cosmar, care l-a trezit infricosat cu cateva nopti
inainte de a veni la mine. M� gandesc ca visul imi poate oferi cheia modificarilor
de personalitate observate de L., si-l indemn sa mi-l povesteasca.

"Am visat, spune el, ca era noapte si, la un moment dat, s-a deschis fereastra prin
care a tasnit un val de sange care m-a improscat din cap pana in picioare. M-am
trezit cu frica in oase, pentru ca habar nu am ce vrea sa insemne visul asta". Ca
de obicei, cand nu intelegeam un vis de asemenea factura, cu o atmosfera sumbra,
aparent primejdioasa, ne lasam in voia superstitiilor care ne amplifica si mai tare
sentimentul unei nenorociri apropiate.

Comentand visul, utilizand toate sugestiile pe care le implica el, urmarind toate
caile mai mult sau mai putin promitatoare pe care aluneca discutia noastra, ajung
sa inteleg ca L. este foarte mandru de virilitatea lui, si ca, desigur, nu poate
concepe relatia cu o femeie fara a avea copii. (Problma copiilor este extrem de
accentuata si acest lucru are o semnificatie aparte.) Ii arat ca visul, care i-a
starnit panicain noaptea respectiva, trebuie sa fie cheia anxietatii de care sufera
el. Si ca daca il interpretam, ne lamurim cu cazul lui; dar eu nu intelegun lucru:
cum se explica faptul ca, desi isi doreste copii, nu-i are pana acum?

Imi raspunde ceva neclar si realizez ca am pus degetul pe rana. Lucian nu are nici
o explicatie rationala la acest fapt. Nu are copii pentru ca�nu are. O ezitare ma
face sa indraznesc o intrebare in plus: ai fost cumva, recent, la un pas de
fericitul eveniment? Adica, cat pe-aci sa devii tata? Imi confirma cu un gest scurt
al capului dar fara nici o alta completare. Inteleg ca subiectul il stinghereste si
ca nu ar vrea sa insist asupra lui.

Conchid ca visul lui se refera tocmai la acest lucru, la dorinta lui de a deveni
tata, pe care o contracareaza. Este si momentul in care inteleg mesajul visului.
Valul de sange este o aluzie cam fara perdea la faptul ca prietenei lui Lucian i-a
venit ciclul si, deci, nu a ramas insarcinata! Iata cheia anxietatii lui L. Dar mai
exista un detaliu nu lipsit de importanta: sangele din visul lui a cazut pe el ("m-
a improscat din cap pana-n picioare", a zis L.). Asta suna ca o acuza, ceva
familiar urechilor noastre de crestini educati la scoala biblica a Vechiului si
Noului Testament. Daca sangele a cazut peste L. este pentru ca el se considera
vinovat de faptul ca prietena lui nu ramane insarcinata. Aceasta este adevarata
sursa a anxietatii lui. Pentru ca, asa cum am sugerat deja, L. se identifica cu
virilitatea lui iar o atingere adusa acestei componente a personalitatii lui
afecteaza intreaga personalitate. Anxietatea lui, insotita de toate celelalte
complicatii si deformari caracteriale, este o reactie la ideea ca nu este viril.
Ideea in sine este refulata, pentru ca este neplacuta pentru eul lui Lucian, in asa
fel incat nu mai raman decat sentimentele de inferioritate care l-au starnit sa mi
se adreseze.

Ce a facut psihanaliza confruntata cu un asemenea caz? Mai intai, a descoperit

sursa psihologica, inconstienta (refulata) a anxietatii lui L. Cum a facut acest
lucru? Interpretand un vis al pacientului cu ajutorul contextului de idei furnizat
de problemele sale de viata. Apoi a legat cele doua elemente psihice, anxietate si
ideea anxioasa, intr-un cuplu de forte care explica conditia actuala a lui L.
Aceasta explicatie ii este oferita si pacientului, care se detensioneaza pentru ca
intelege ce si cum in privinta cazului lui. Explicatia suna cam asa: dumneata
suferi din cauza ideii care ti s-a infipt in cap ca nu esti viril. Si aceasta idee
a aparut odata cu constatarea ca prietena dumitale nu a ramas gravida. Ai luat
totul asupra dumitale.

Desigur ca indata ce lucrurile s-au lamurit in acest sens, L. nu mai are de facut
altceva decat sa verifice ipoteza ne-virilitatii sale. Este ceea ce a si facut,
adresandu-se unui sexolog.

Autor: Dinu Crivat, articole aparute in revista Omen. Frustrarea si stresul

Mai multi autori, printre care si Andrei Cosmovici, apreciaza ca frustrarea
desemneaza doua fenomene: fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o
dorinta, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Prin bariera se intelege
un obstacol care este recunoscut si este trait ca atare de persoana respectiva.
Exista bariere subiective [tin de persoana frustrata] si obiective. De asemenea,
ele pot avea un caracter permanent [de exemplu, vederea mai slaba] sau temporar.
Care sunt reactiile fata de bariere?

1. Eliminarea barierei. Cind o furtuna ma impiedica sa ajung la un concert, iau un

taxi cu ajutorul caruia ajung la timp. Desigur exista si solutii mai complicate.

2. Ocolirea obstacolului. Un functionar ar vrea sa avanseze intr-un post mai bine

platit, insa, in institutia sa, are un coleg mai bun. Atunci se transfera la alta
intreprindere, unde nu exista un rival potential.

3. Reactii compensatorii. Sunt insa multe cazuri cind nu este posibila nici
eliminarea, nici ocolirea barierei. Atunci, uneori, apare:

> Substituirea motivului, cum e cazul unui student indragostit de o colega care
se marita cu altcineva. Aceasta frustrare puternica il face pe tinar sa-si
inzeceasca eforturile profesionale si sa devina o personalitate in domeniul sau.
Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta, probabil ca nu ar fi ajuns la o asemenea
performanta. A. Adler a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o
inferioritate vadita tind sa si-o compenseze, cautind sa-i domine pe ceilalti intr-
un domeniu sau altul.
> In alte cazuri se substituie obiectul reactiei. Seful de serviciu
admonesteaza un functionar marunt (fara a fi vinovat). Acesta se infurie, dar nu
indrazneste sa reactioneze. Intors acasa, pornind de la o vina imaginara, isi
descarca nervii pe sotie si pe copii.

4. Reactii de aparare a eului. Termenul a fost creat de S. Freud.

> Refularea este actul prin care negam complet un conflict si motivul sau
principal. In practica psihanalizei se cunosc multe asemenea cazuri: o femeie vine
la medic din cauza unor tulburari (ticuri, obsesii). Povestindu-si viata, rezulta
ca nu a avut nici un fel de viata sexuala, ea negind existenta unor trebuinte de
ordin senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuseste sa o convinga sa se
casatoreasca. Dupa aceea, toate tulburarile nevrotice au disparut.
> Compensarea prin fantezie. Cind cineva are insuccese repetate sau se loveste
de bariere insurmontabile, se consoleaza oarecum in visare. Violonistul ratat
viseaza ca da concerte de mare succes. Faptul devine periculos cind e insotit de
consumul de alcool sau de droguri.
> Identificarea. Adultul care a dorit in tinerete sa studieze medicina si nu a
reusit, se identifica cu fiul sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa
realizeze cariera visata de el.
 > Proiectia. Cind e vorba de o bariera subiectiva, deficienta este uneori
atribuita altuia, proiectata asupra lui, astfel incit sa i-o poata reprosa.
Mincinosul care si-a indepartat prietenii ii acuza pe ceilalti de nesinceritate.
> Rationalizarea este un mod de gindire eronat, in sensul atribuirii de motive
superioare unei conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist isi denunta
fratele de a fi inlesnit fuga unui evreu. El o face cu convingerea ca a contribuit
la triumful cauzei, cind, in fond, la baza a stat ura impotriva fratelui (preferat
de parinti).
> Atitudinea reactionala o constatam atunci cind cineva, impiedicat sa-si
realizeze o dorinta, actioneaza intr-un sens contrar ei. Cind mama ii interzice
baiatului sa mearga la cinema, el se infurie si incepe sa invete.

Stresul se refera atit la situatia, factorul care ameninta pe cineva, cit si la

starea fizica si psihica ce rezulta. Conflictele se nasc atunci cind, simultan,
apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si cind intensitatea lor
e relativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflicte posibile:

> Evitare-evitare, cind ambele alternative sunt negative. Un elev nu si-a facut
tema la un profesor exigent. Totusi alternativa de a nu se duce la scoala atrage
supararea si/sau pedeapsa parintilor. Ambele perspective sunt sumbre.

> Apropiere-evitare. Tinara care vrea sa se casatoreasca, dar logodnicul pleaca

pentru mult timp in strainatate si casatoria ar insemna sa renunte la studiile sale
la care tine mult.

> Apropiere-apropiere. O fata este ceruta in casatorie de doi pretendenti.

Amindoi sunt persoane respectabile si ea ii pretuieste deopotriva. Se citeaza un
asemanea caz in care tinara a cazut intr-un somn apasator, din care nu reusea sa se
trezeasca.

Autor: Bogdan Surdea si interactiune moral�, precum si �n configuratia tipului

de personalitate moral�.

Continuare...