Eseu

Poezia lui Grigore Alexanderscu ,, Umbra lui Mircea. La Cozia” are un

timbru meditativ, evocator ce implică cele mai profunde structuri ale
sensibilităţii individuale. Expresia lirică anunţă în unele direcţii versul
eminescian şi dă creaţiei sale o încărcătură emoţională care trece
dincolo de semnificaţia istorică.
Eu sunt deacord cu marturisirea lui Grigore Alexandrescu pentru ca
intradevar, pe linga toate placerele si satisfactiile noastre noi trebuie sa
coenstetizam toate trebuintele societati si sa primim momentele
frumoase care ne imbunatateste sufletul nostru si il face fericit si divin.
Mie imi place poezia ,,Umbrele lui Mircea. La Cozia” pentru ca in ea
autorul incearca sa ne descopere profund adevarul poporului nostrum,
aderul lumii exterioare prin intermediul autonalizei si prin denuntarea si
satirizarea viciilor si defectelor conteporane.
Grigore Alexandrescu a exprimat in poezia lui despre tenditele
poporului romanesc care tindeau spre aparitia sentimentului de
patriotism, spre aparitia interesului fata de stiinta si arta si disparitia
razboiului ca modalitate de rezolvare a problemelor dintre natiuni,
disparitia legilor nefolosite s.a.
Meditaţia lui Grigore Alexandrescu valorifică tema esenţiale ale
romantismului şi preromantismului: sentimentul tristeţii metafizice,
tema ruinelor, peisajul înserării, iubirea exaltată sau tumultuoasă,
evocarea copilăriei şi a trecutului istoric, antiteza dintre nobleţea
conştiinţei poetice şi mediocritatea societăţii contemporane. Influenţa
lui Lamartine este foarte evidentă în meditaţii şi elegii, prin prezenţa
reveriei melancolice, sentimentul nostalgic al timpului ireversibil,
percepţia grandiosului cosmic, relaţiile dintre fiinţa umană şi Divinitate,
prezenţa elementului autobiografic, tendinţa de a spiritualiza
realitatea, împletirea reflecţiei filozofice cu autoanaliza, muzicalitatea
versului etc. Versurile lui Grigore Alexandrescu valorifică, în tonalitate
elegiacă, frământările unei conştiinţe care caută mereu să-şi afle
echilibrul afectiv sau să se integreze într-o lume rău întocmită, în care
principiul malefic e atotputernic, iar individul suferă datorită solitudinii
sale. Drama poetului e cea a interogaţiilor fără răspuns, a căutărilor
zadarnice şi a eşecului, a speranţelor şi deziluziilor.
Misiunea autorului era sa aanalizeze realitatea in care traieste, sa se
implice in rezolvarea acestora prin opera sa ,, Umbra lui Mircea. La
Cozia. El educa ca un dascal devin ca un patriot, mesia, el contribute la
rezolvarea acestora. A scris o opera prin care la proslavit, a adus un
model, a analizat faptele fi positive si negative acestuia. A criticat
generatia sa si sa oprit la legi, a criticat razboiul, apropos la
promovarea arte s.a.
In concluzie pot spune ca ,,Umbra lui Mircea. La Cozia” poate fi
considerată, prin tonalitatea patetică, prin retorismul modulat în
formula celebrării, prin elementele de meditaţie şi, nu în ultimul rând,
prin bogăţia temelor şi motivelor poetice structurate într-un discurs liric
inconfundabil, o veritabilă sinteză a poeziei paşoptiste. Prin creaţia sa,
Grigore Alexandrescu se dovedeşte a fi unul dintre cei mai importanţi
reprzentanţi ai paşoptismului, în latura sa protestatar-eroică.