Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soluţii Medicamentoase
Soluţii Medicamentoase
X)
A. Definiţie
B. Clasificare
Soluţiile sunt nu numai cea mai veche formă ci şi preparatul cel mai utilizat
de bolnavi, administrabil pe toate căile de administrare.
Soluţiile prezintă multe avantaje şi anume:
1 administrare uşoară
2 dozare exactă a substanţei active (omogenitate)
3 biodisponibilitatea foarte bună
4 efect rapid
5 utilizare cu succes în pediatrie, fiind uşor de dozat
6 permit prelucrarea substanţelor higroscopice, delicvescente şi a celor care
formează amestecuri eutectice lichide
7 permit utilizarea de aromatizanţi, edulcoranţi, coloranţi, corectori de miros
şi gust
8 evită acţiunea iritantă asupra tractului digestiv (stomac etc.) acţiune
prezentă la unele comprimate, sau pulberi deoarece sub formă de soluţii
se evită prezenţa unor concentraţii mari de substanţă activă într-un anumit
punct;
9 soluţiile pentru uz extern permit administrarea uniformă a substanţelor;
10 soluţiile se pretează la fabricarea şi condiţionare automată.
D. Dezavantaje
Formularea soluţiilor
Pentru prepararea soluţiilor medicamentoase avem nevoie de următoarele
materii prime:
a) substanţe medicamentoase: solutul (sau dizolvatul)
b) substanţe auxiliare solvent (dizolvant), adjuvanţi şi aditivi
c) materiale şi recipiente de condiţionare.
a) Substanţe medicamentoase
1. Solvenţi
Generalităţi
Solventul, al doilea component al soluţiilor este auxiliarul de primă
importanţă care predomină cantitativ având rolul de a transforma substanţa
activă în soluţie, în urma procesului de dizolvare.
Clasificarea solvenţilor
Solvenţii se pot clasica după mai multe criterii dintre care amintim următoarele:
După constituţia chimică:
- solvenţi polari (apă, alcool, glicerol etc.)
- solvenţi apolari (benzen, toluen, cloroform, eter etc.)
După miscibilitatea cu apa:
- solvenţi miscibili cu apa
- solvenţi nemiscibili cu apa.
Solvenţilor li se impun o serie de condiţii şi anume:
1 capacitate mare de dizolvare
2 să fie neutri, incolori, stabili
3 puri din punct de vedere chimic
4 inerţi chimic şi farmacologic
5 netoxici, neinflamabili
6 şi cu cost economic scăzut.
Apa distilată
Apa distilată este solventul cel mai utilizat în practica farmaceutică fiind
constituentul de bază al organismului. Toate reacţiile biochimice au loc în mediu
apos. Utilizarea apei ca solvent este avantajoasă şi din punct de vedere
economic fiind cel mai ieftin solvent.
Dezavantajul utilizării apei ca solvent este favorizarea unor reacţii între
substanţele medicamentoase sau auxiliare conţinute în soluţie. Apa este un
foarte bun dizolvant pentru substanţele polare, ionice sau grupuri hidrofile în
molecule. Apa distilată trebuie să corespundă condiţiilor de calitate impuse de FR
X. Pentru obţinerea apei distilate se foloseşte apa potabilă.
În F.R. X avem oficinale următoarele monografii de apă distilată:
1 Apa distilată (Aqua destillata F:R. X) este un lichid limpede, incolor,
inodor şi fără gust şi trebuie să fie pură chimic şi microbiologic conform
condiţiilor de calitate prezentate de F.R. X. Păstrarea apei se face în
recipiente corespunzătoare bine închise .
2 Apa distilată pentru preparate injectabile (Aqua destillata ad
injectabilia F.R. X). Trebuie să corespundă condiţiilor de calitate din
monografia Apă distilată. În afară de aceste condiţii trebuie să fie sterilă şi
apirogenă. Aceste condiţii se consideră a fi îndeplinite doar în primele 4
ore de la distilare iar păstrarea ei se face în recipiente închise etanş.
b. Uleiuri minerale
b1. Parafina lichidă (Paraffinum liquidum F.R. X). Sinonime: ulei de
parafină, ulei de vaselină.
Uleiul de parafină conţine un amestec de hidrocarburi parafinice saturate
şi se obţine prin distilarea fracţionată a petrolului.
Este un lichid incolor, fără gust, fără miros, solubil în solvenţi apolari (benzen,
cloroform, eter etc.) şi foarte greu solubil în alcool şi nemiscibil cu apa.
Se amestecă în orice proporţie cu uleiurile grase (cu excepţia uleiului de
ricin) cât şi cu uleiuri volatile.
Parafina lichida administrată intern are efect laxativ iar extern se utilizează
pentru preparate topice fiind foarte bine tolerat pe epitelii.
Prepararea soluţiilor
În farmacii prepararea soluţiilor se face la scară mai mică decât industrial.
În acest tip de unitate sanitară se prepară următoarele tipuri de soluţii:
1 soluţii magistrale;
2 soluţii oficinale;
3 diluţii a unor soluţii tipizate concentrate;
4 cât şi produse elaborate sub formă de soluţii.
Caractere. Control. Conservare