Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De calitatea produselor depinde in mare masura satisfacerea nevoilor tot mai variate si
mai complexe ale economiei unui stat, competitivitatea pe pietele externe si cresterea nivelului
de trai al populatiei.
Realizarea unor produse calitativ superioare este insa legata indisolubil de controlul
calitatii lor atat pe parcursul productiei, cat si al comercializarii. Acest control a devenit o
necesitate ca urmare a dezvoltarii productiei de mare serie.
Este cunoscut ca marea majoritate a produselor se consuma in alt loc decat acela al
producerii lor; doar o parte infima este folosita, uneori, chiar de intreprinderea producatoare,
pentru autoconsum. Intre momentul in care s-au epuizat operatiile de producere a unui bun si
acela cand el este consumat intervine, de cele mai multe ori, un complex de operatiuni ca:
ambalare, manipulare, incarcare, expeditie, transport, descarcare, aducere in depozitul
beneficiarului, depozitare. Existenta acestor operatiuni, care presupun un anumit interval de
timp, impune necesitatea verificarii calitatii si cantitatii marfurilor in mai multe faze succesive,
incepand chiar din momentul fabricarii si pana in momentul folosirii lor de catre consumatori.
In acest context, devine clar, chiar in ipoteza in care se efectueaza un control riguros in
timpul procesului de productie, ca receptia nu poate fi eliminata, ea avand rolul unui filtru ce
impiedica patrunderea pe piata a produselor necorespunzatoare.
Intr-adevar, pentru circulatia tehnica a marfurilor cea mai importanta verificare a calitatii
acestora din punctul de vedere al comertului si al consumatorului, este aceea care se efectueaza
cu ocazia receptiei cantitative si calitative a marfurilor preluate de la producator.
Receptia calitativa a marfurilor este unul dintre momentele principale ale stabilirii
calitatii. Ea are loc cu prilejul trecerii marfurilor din proprietatea furnizorului (intreprinderea
producatoare) in proprietatea beneficiarului (intreprinderea comerciala en gros sau en detail).
Dupa cum se constata, exista nu numai numeroase verificari calitative (partiale sau
totale), dar si multe treceri ale produselor dintr-un patrimoniu in altul.
De altfel, din practica s-a putut constata ca in cele mai multe litigii se intalnesc erori in
legatura cu modul in care se executa receptia si primirea marfurilor, acestea fiind etapele din
circuitul marfurilor care genereaza cele mai multe litigii. Evitarea lor presupune inlaturarea
greselilor care se pot face cu ocazia trecerii marfurilor de la furnizor la beneficiar, legate de
identificarea marfurilor, de livrarea unor produse necorespunzatoare calitativ si cantitativ, de
ambalarea necorespunzatoare a produselor, intocmirea defectuoasa a documentelor de livrare si
expediere, intocmirea incorecta a documentelor de verificare a calitatii la receptie.
Fig 1.1. Schema lantului controlului calitatii unei marfi in relatiile
industrie-comert-consumator
Potrivit legislatiei in vigoare din tara noastra, prin notiunea de receptie se intelege
executarea in mod material si efectiv a operatiei de identificare calitativa si cantitativa a
produselor, operatie efectuata de catre delegatii partilor contractante potrivit tehnicilor de
verificare convenita in contractele economice.
In sens juridic, receptia reprezinta actul care cuprinde acea manifestare de vointa a
partilor, avand drept consecinta anumite efecte (de natura economica, juridica, sociala) iar, in
sens mai larg, receptia este instrumentul probator al operatiunii la care se refera (verificarea
cantitativa si calitativa). Astfel definita, receptia se deosebeste de autoreceptie prin modul in care
se realizeaza manifestarea vointei partilor. In timp ce prin receptie manifestarea de vointa se
realizeaza concomitent si concordant, prin semnarea procesului verbal de catre delegatii partilor
contractante, in cazul autoreceptiei aceasta se realizeaza numai in momentul in care comisia de
primire a beneficiarului accepta produsele.
verifica si controla modul in care furnizorii de marfuri isi indeplinesc obligatiile asumate
prin contractul de furnizare cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalaj etc.;