Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Recepţia este verificarea cantitativă şi calitativă care se execută la trecerea mărfurilor din
proprietatea furnizorului, în proprietatea beneficiarului, respectiv de la producător la
intreprinderea comercială cu ridicata sau cu amănuntul. Astfel,recepţia are rolul unui filtru care
împiedică pătrunderea pe piaţă a produselor necorespunzătoare şi este un moment important al
relaţiei dintre furnizor şi beneficiar, cu repercusiuni asupra consumatorilor.
Numeroase litigii au la origine erori privind recepţia. Posibile greşeli care apar la trecerea
mărfurilor de la furnizor la beneficiar sunt cele legate de identificarea loturilor, de identificarea
produselor calitativ necorespunzătoare şi a ambalajelor necorespunzătoare, de întocmirea
documentelor de livrare şi expedierea lor odată cu marfa, de modul de întocmire a documentelor
de verificare.
Recepţia este definită în mai multe feluri, funcţie de modalitatea mai mult sau mai puţin
complexă de abordare a problemei.
În practica curentă, prin recepţie se înţelege primirea şi acceptarea mărfii de la o altă unitate.
În sensul legii, prin recepţie se înţelege executarea efectivă, materială şi integrală, a identificării
cantitative şi calitative a produselor de către delegaţii părţilor contractante, pentru a stabili dacă
acestea corespund prevederilor contractuale.
Astfel, recepţia este actul care constituie instrumentul probator al verificării cantitative şi
calitative a produselor şi cuprinde manifestarea de voinţă a părţilor pentru realizarea de efecte
juridice.
În vederea stabilirii locului şi momentului vicierii produsului, expertiza abordează atît aspectul
cadrului legal, cît şi pe cel al tehnicii recepţiei.
Recepţia unui lot de marfă constă dintr-o verificare cantitativă şi calitativă efectuată de
către beneficiar, cu sau fără participarea furnizorului. În cursul recepţiei se urmăreşte
corespondenţa mărfii livrate de către furnizor cu criteriile legale şi cu cele contractuale.
Rezultatul recepţiei exprimă, deci, modul în care furnizorul a respectat prescripţiile de calitate,
identitate, marcare, etichetare, ambalare şi de atestare a calităţii.
Din punct de vedere tehnic, recepţia loturilor de mărfuri se compune din trei categorii de
operaţii de bază succesive şi anume:
verificarea documentelor contractuale şi a celor care însoţesc lotul,
identificarea lotului,
verificarea cantitativă şi calitativă a lotului supus recepţiei, inclusiv, dacă este necesară,
prelevarea de probe, pregătirea şi analiza acestora.
Pe lîngă acestea, recepţia mai necesită şi o serie de alte operaţii, cum sunt consultarea
documentelor care prescriu calitatea produselor şi întocmirea documentelor de recepţie sau de
respingere a lotului.
Locul efectuării recepţiei poate fi sediul furnizorului, în prezenţa ambelor părţi, sau sediul
beneficiarului. Recepţia la sediul furnizorului prezină avantajul că evită transportul inutil al
loturilor de mărfuri respinse; de asemenea, este eficientă în cazul mărfurilor complexe (aparate
radio, televizoare etc), fiind posibilă folosirea la recepţie a aparaturii de care dispune furnizorul.
Este indicată, de asemenea, la livrări în cantităţi mari şi la intervale scurte, ceea ce justifică
prezenţa delegatului beneficiarului la furnizor.
Recepţia la sediul clientului, de exemplu la depozitele societăţilor de comerţ cu ridicata
ca beneficiari, se execută de către comisia de recepţie a beneficiarului.
Procedura de verificare a calităţii la recepţie este aceea convenită prin contract, conform
cu normativele, cel mai adesea standardele. Schema de verificare a calităţii se alege funcţie de
caracterul lotului de marfă, potrivit celor expuse în capitolele anterioare.
Dacă în timpul desfăşurării recepţiei, lotul de marfă este găsit necorespunzător, se invită
un reprezentant al furnizorului. În cazul neprezentării acestuia, comisia de recepţie se
completează cu un reprezentant al unui agent economic neutru, sau al unui organ de stat.
Constatările comisiei se consemnează într-un proces verbal şi marfa este pusă la dispoziţia
furnizorului pentru returnare, recondiţionare sau altă destinaţie.
De multe ori, în cadrul recepţiei este necesară executarea unor analize de laborator, ele
constituind dovezi incontestabile. Pentru ca analizele să fie într-adevăr obiective, este necesar ca
recoltarea probelor să fie făcută de personal competent, în condiţii care să asigure
reprezentativitatea probei recoltate pentru toate caracteristicile întregului lot supus recepţiei,
regulă valabilă şi dacă analiza serveşte unei expertize.
Recoltarea se face astfel încît să se poată constitui mai multe probe identice şi anume
proba de analiză, o contra-probă, o probă rezervată organelor de stat şi o probă rezervată
producătorului.
În mod obligatoriu, procesul verbal de recepţie trebuie să menţioneze data şi locul efectuării
recepţiei, componenţa comisiei de recepţie, starea reală a mărfurilor recepţionate, să ateste
preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu evidenţierea precisă a tuturor deficienţelor
calitative eventuale, a urmelor de violare, spargere, distrugere de sigilii, sustrageri etc.
În cadrul acestei expertize, se verifică toate activităţile pe care le-a prestat comisia de recepţie cu
ocazia verificării lotului respectiv de produse, atît operatiile preliminare recepţiei, cît şi operaţiile
de recepţie propriu zisă.
Viciile aparente sunt defectele care pot diminua calitatea produselor prin modificarea unor indici
de calitate şi pot fi identificate cu ajutorul procedeelor uzuale de verificare şi cu mijloacele
tehnice corespunzătoare la recepţie sau la verificarea produselor la destinatar.
Consecinţele livrării produselor cu vicii aparente depind de gravitatea viciilor. Dacă, datoritã
viciilor, produsele devin inutilizabile, beneficiarul poate respinge la recepţie lotul respectiv. Dacă
defecţiunile sunt mai puţin grave, dar este necesară recondiţionarea produselor, beneficiarul, de
comun acord cu furnizorul, poate acţiona într-un mod exemplificat prin următoarele:
restituie produsele în vederea recondiţionării. În acest caz se consideră că furnizorul nu şi-a
executat obligaţia de livrare;
recondiţionează singur produsele dacă dispune de mijloacele adecvate, pe cheltuiala
furnizorului;
se stabileşte o reducere a preţului.
Dacă produsul este refuzat pentru vicii aparente, obligaţia de livrare a furnizorului se consideră
ca neexecutată şi acesta va suporta penalizările de întîrziere de livrare sau de nelivrare, dacă o
nouă livrare nu e posibilă. Dacă, însă, recondiţionarea se efectuează de către beneficiar,
furnizorul nu se poate supune plăţii penalizărilor de întîrziere.
Viciile ascunse sunt defectele care diminuează calitatea produselor, dar care nu pot fi constatate
la recepţie sau verificare. Pot fi considerate drept vicii ascunse defectele plasate în locuri
inaccesibile comisiei de recepţie sau defectele pentru a căror punere în evidenţă sunt necesare
analize ori încercări laborioase, cheltuieli mari şi aparatură deosebită de depistare.
Furnizorul răspunde pentru viciile ascunse ale produsului şi după expirarea termenului de
garanţie, pe toată durata normală de viaţă a produsului.
Răspunderile pentru viciile ascunse ale produselor sunt similare cu cele pentru viciile aparente şi,
în ambele cazuri, livrarea produselor necorespunzătoare este considerată ca o nelivrare, adică
neexecutarea obligaţiilor contractuale de livrare.