Sunteți pe pagina 1din 224

Peter Navarro

CHINA

RÃZBOAIELE CARE VOR VENI

Unde vor fi duse ºi cum pot fi câºtigate

Traducere: Victor Bîrsan

Peter Navarro CHINA RÃZBOAIELE CARE VOR VENI Unde vor fi duse ºi cum pot fi câºtigate

Authorized translation from the English language edition, entitled COMING CHINA WARS, THE:

WHERE THEY WILL BE FOUGHT AND HOW THEY CAN BE WON, REVISED AND EXPAN- DED EDITION, 1st Edition, 0132359820 by NAVARRO, PETER, published by Pearson Education, Inc, publishing as FT Press, Copyright © 2008 by Pearson Education, Inc.

All rights reserved. No part of this book may be reproduced or transmitted in any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying, recording or by any information storage retrieval system, without permission from Pearson Education, Inc. Electronic Romanian language edition published by Editura NICULESCU, Copyright © 2011.

Traducere autorizatã dupã ediþia în limba englezã, cu titlul COMING CHINA WARS, THE: WHERE THEY WILL BE FOUGHT AND HOW THEY CAN BE WON, REVISED AND EXPANDED EDI- TION, ediþia I, 0132359820, autor Peter Navarro, apãrutã la Pearson Education, Inc., publicând ca FT Press, Copyright © 2008 by Pearson Education, Inc.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare a datelor, fãrã permisiunea Pearson Education, Inc. Ediþia electronicã (e-book) în limba românã publicatã de EDITURA NICULESCU, Copyright © 2011.

Pentru ediþia în limba românã:

© Editura NICULESCU, 2011 Adresa: Bd. Regiei 6D 060204 – Bucureºti, România Comenzi: (+40)21-312.97.82 Fax: (+40)21-312.97.83 E-mail: editura@niculescu.ro Internet: www.niculescu.ro

Coperta: Carmen Lucaci

ISBN 978-973-748-603-5

Editura NICULESCU este partener ºi distribuitor oficial OXFORD UNIVERSITY PRESS în România.

E-mail: oxford@niculescu.ro; Internet: www.oxford-niculescu.ro

IInnttrroodduucceerree

Ce se întâmplã în China, nu rãmâne doar în China. Reprezintã „efectul fluturelui” asupra steroizilor.

Ron Vara

China comunistã s-a afirmat pe scena mondialã ca o superpu- tere capitalistã cu o vitezã uimitoare. În prezent, în condiþiile unei concurenþe acerbe, aceastã þarã reuºeºte sã exporte cantitãþi imense de bunuri la „preþuri chinezeºti”, bunuri de care noi, consumatorii, beneficiem din plin. Dacã acesta ar fi sfârºitul poveºtii, atunci n-ar fi, de fapt, nicio poveste – doar o micã odã, ce ar preamãri virtuþile competiþiei într-o lume „tot mai platã”. Din pãcate, aceastã poveste nu se încheie cu un corn al abun- denþei plin cu produse proaspete chinezeºti. Dimpotrivã, povestea spusã în „China – Rãzboaiele care vor veni” începe exact din acest punct. Este o evocare complexã despre modul în care industriali- zarea extrem de rapidã ºi adesea haoticã a celei mai populate þãri de pe planetã a pus China într-o competiþie cu restul lumii. Cel puþin un aspect al acestei poveºti complicate este deja clarificat. Cucerirea, de cãtre China, a atâtor pieþe de export din întreaga lume, a vaporizat, pur ºi simplu, milioane de locuri de muncã din fabrici ºi a coborât veniturile oamenilor, din inima Americii ºi maquiladors-urile Mexicului, în cartierele mizere ale Bangladeshului, pe þãrmurile Indoneziei ºi în fabricile de textile, cândva prospere, ale Africii. Dar faptul cã „slujbele bune au devenit proaste”, indiferent de aspectul tragic ºi exploziv din punct de vedere politic, este doar o micã piesã în jocul de puzzle reprezentat de „rãzboaiele viitoare ale Chinei”.

5

Existã foarte multe variaþiuni pe tema celebrului „efect al fluturelui” din teoria haosului, conform cãruia un fluture care îºi agitã aripile în China pune în miºcare un întreg lanþ de fenomene meteorologice, în aparenþã disparate ºi haotice, care, în cele din urmã, produc taifunuri în Japonia ºi uragane în Golful Mexic. În acest caz, China îºi pune în miºcare puternicele sale „aripi” economice, generând tot felul de taifunuri pe întreaga planetã – în producþia de energie, în calitatea mediului înconjurãtor, în domeniul politic, social, militar. Nenumãratele efecte ale „fluturelui chinez”, cu care se confruntã fiecare dintre noi, sunt cât se poate de reale ºi, uneori, destul de personale, cum se poate observa ºi din aceste frânturi, bazate pe realitãþi cotidiene, într-o lume aflatã tot mai mult „Made in China”:

• La micul dejun, deschideþi televizorul dumneavoastrã „made in China” pentru a vã uita la CNBC ºi urmãriþi, cu cel mai mare interes, cum crainicul Dylan Ratigan anunþã cã încã un copil a murit în urma unei acute intoxicaþii cu plumb, dupã ce a înghiþit o componentã a unei brãþãri confecþionate sub sigla Reebok. Brãþara fusese produsã în China, de un subcon- tractor Reebok, care a folosit un plumb ieftin, pentru a-ºi mãri astfel profitul.

• Soþia dumneavoastrã, unul dintre cei mai buni agenþi mobili- ari din comunitatea în care locuiþi, vi se alãturã la micul dejun ºi este indignatã atunci când economistul CNBC, Steve Liesman, relateazã cã ratele dobânzilor ºi preþurile de rãscumpãrare ale ipotecilor continuã sã creascã, din cauza dumpingului chinez asupra dolarului, ca represalii dupã mã- surile luate pe piaþa americanã contra unor mãrfuri chine- zeºti de proastã calitate. În timp ce dumneavoastrã aþi avut inspiraþia de a alege o ratã fixã pentru plata locuinþei, veci- nul a preferat o ratã variabilã, cu speranþa cã astfel va eco- nomisi câþiva dolari din venitul sãu lunar. Acum, aceste rate cresc vertiginos, iar el îºi epuizeazã cãrþile de credit doar ca sã le poatã plãti.

6

• Ceva mai târziu, în aceeaºi dimineaþã, pãrãsiþi Wal-Mart-ul cu un computer, o imprimantã laser, un monitor plat ºi ceva articole de îmbrãcãminte. Afarã, ochii încep sã vã înþepe ºi plãmânii încep sã vã ardã, din cauza „norului brun” asiatic, pe care acum îl poþi vedea la orizont. Este un chog chinezesc de „calitate garantatã” – un smog atmosferic foarte toxic, adus de vânturile de mare altitudine, tocmai din zona industrialã a Chinei, acolo unde se fabricã toate produsele pe care le duceþi cu dumneavoastrã.

• Conducând spre casã, vã opriþi la o benzinãrie, ca sã faceþi plinul de benzinã la usturãtorul preþ de 4 dolari galonul. În timp ce priviþi cum pompa de benzinã vã înghite banii mai repede decât un aparat de jocuri mecanice din Las Vegas, auziþi la radioul din maºinã un reportaj despre cum numãrul maºinilor noi din China a crescut cu peste 100 milioane, ceea ce a influenþat creºterea preþului petrolului la 125 de dolari barilul.

• Ieºind din staþia de benzinã ºi revenind în trafic, sunteþi oripilat sã vedeþi cum o maºinã sport, „made in Shanghai”, scrâºneºte la stop ºi intrã direct într-un autobuz cu elevi, întrucât frânele sale, confecþionate din materiale contrafã- cute, nu reacþioneazã corect la comenzi. Din fericire, niciunul dintre copii nu e grav rãnit, dar ºoferul va ajunge la morgã, dupã ce partea din faþã a automobilului se face armo- nicã, din cauza oþelului de proastã calitate ºi a nedeclanºãrii airbagurilor.

• Tot în acea zi, seara, primeºti un telefon de la spital, care te alarmeazã. Tatãl tãu a trecut pe lângã moarte, din cauza unui atac de cord, produs din cauza unui medicament împotriva colesterolului, pe care îl cumpãrase de la un magazin cu mãr- furi ieftine ºi care era un fals chinezesc, fãrã nicio substanþã activã.

7

Deºi fiecare dintre aceste pericole este real, aceastã carte nu este doar un avertisment asupra modului în care China, devenitã „fabrica planetei”, te-ar putea afecta direct, pe tine ºi pe familia ta. Pentru a ilustra modul în care „efectul de fluture” chinez poate fi resimþit oriunde pe planetã, sã ne gândim ºi la urmãtoarele scenarii:

• O familie filipinezã de ºase persoane este strivitã mortal, atunci când casa lor, a cãrei construcþie tocmai se încheiase, colapseazã în timpul unui taifun de o intensitate redusã.

Dupã accident, experþii guvernamentali aveau sã constate cã vina accidentului o poartã materialele de construcþie chine- zeºti, de o calitate necorespunzãtoare.

• Zece soldaþi americani au fost uciºi într-o singurã sãptãmânã în Irak de gloanþe chinezeºti ce pãtrund prin vesta anti-glonþ, ca un cuþit fierbinte prin unt. Gloanþele au fost vândute guvernului iranian de o companie chinezã de stat, ca parte a unei înþelegeri mult mai ample, cuprinzând ºi accesul la rezervele iraniene de petrol. Gloanþele au fost aduse prin contrabandã în Irak, prin operaþiuni sub acoperire, pentru a destabiliza noul regim instalat.

• Telecomunicaþiile sunt întrerupte în Asia atunci când un satelit-cheie este deteriorat de o mare cantitate de deºeuri spaþiale. Ele au fost produse în momentul în care conducerea

armatei chineze, fãrã sã informeze în prealabil guvernul civil,

a produs explozia unuia dintre sateliþii lor, pentru a proba performanþele armelor anti-satelit ale þãrii.

• O secetã grea loveºte America de Sud, compromiþând recoltele

ºi fãcând sã creascã preþul alimentelor. Climatologii considerã

cã seceta este efect al diminuãrii suprafeþei junglei amazoni- ene, o zonã bogatã în precipitaþii, din cauza defriºãrilor masive impuse de extinderea culturilor de soia. Extinderea fãrã precedent a culturilor de soia pe continentul sud-american se datoreazã, în mare parte, creºterii bruºte a cererii Chinei, care continuã sã construiascã pe multe dintre terenurile care odatã erau destinate acestei culturi fabrici sau parcuri industriale.

8

• Peste 5 000 de sãteni din Darfur sunt obligaþi sã-ºi pãrã- seascã locuinþele, dupã un atac coordonat de guvernul sudanez, care a debutat cu un bombardament aerian efectuat de o escadrilã de avioane Fantan, fabricate în China. Acest atac aerian este urmat de un asalt terestru al miliþiilor Janjaweed – o forþã paramilitarã arabã, sprijinitã tacit de guvernul sudanez, al cãrui scop este de a-i extermina com- plet pe africanii negri din Darfur. Printr-o înþelegere devenitã deja clasicã, „sânge pentru petrol”, avioanele de luptã chinezeºti au fost vândute guvernului sudanez – cel mai mare furnizor african de petrol al Chinei – prin violarea fãþiºã a embargoului impus de Naþiunile Unite.

Fiecare dintre scenariile descrise mai sus, de tipul „efectul fluturelui”, are scopul ilustrãrii puternicului ºi extinsului impact pe care îl are China asupra lumii. Scopul acestei cãrþi este sã tragã un semnal de alarmã asupra faptului cã, dacã nu se iau mãsuri energice, atât în China, cât ºi în restul lumii, rãzboaiele viitoare ale Chinei se vor purta din motive foarte diverse, de la slujbe decente ºi salarii rezonabile la tehnologii de vârf ºi resurse strategice, ca pe- trolul, cuprul ºi oþelul, ºi în cele din urmã pentru cele mai primare dintre necesitãþi – pâine, apã, aer. Fiecare dintre urmãtoarele 11 capitole ale cãrþii se concen- treazã pe un anumit „câmp de luptã”. Capitolul final este dedicat gãsirii de soluþii constructive pentru conflictele în desfãºurare.

9

CCaappiittoolluull 11

ÎÎnnººeellããttoorruull pprreeþþ cchhiinneezzeessccººii aarrmmeellee ddee pprroodduucceerree îînn mmaassãã

Preþul chinezesc. Aceasta este cea mai înºelãtoare sintagmã pentru producãtorul american. Redu preþul cu cel puþin 30% sau îþi pierzi clienþii. Aproape orice producãtor e vulnerabil – de la fabricantul de mobilã la furnizorul de echipamente pentru teleconferinþe. Rezul- tatul: e de aºteptat o puternicã schimbare în ierarhia economicã.

Business Week

„Preþul chinezesc” se referã la faptul cã produsele chinezeºti sunt sensibil mai ieftine decât cele ale competitorilor, pentru o inima- ginabil de largã gamã de bunuri. Ca rezultat al „preþului chinezesc”, China produce peste 70% dintre DVD-urile ºi jucãriile fabricate în întreaga lume; peste jumãtate dintre pantofii, telefoanele, bicicle- tele ºi aparatele de fotografiat ºi peste o treime dintre aparatele de aer condiþionat, televizoarele color, monitoarele de computer, va- lizele, genþile de voiaj ºi cuptoarele cu microunde. China a obþinut poziþii de piaþã dominante în toate sectoarele, de la automobile, mobilã, frigidere ºi maºini de spãlat, la blugi ºi lenjerie intimã. Datã fiind capacitatea demonstratã a Chinei de a cuceri pieþe de export una dupã alta, se pune, în mod evident, întrebarea: care sunt factorii economici care fac posibil acest „preþ chinezesc”? Aceasta este o întrebare extrem de importantã, întrucât rãspunsul ne va conduce chiar în centrul dezbaterii dezvoltatã în aceastã lucrare. Dacã China reuºeºte sã domine pieþele de desfacere

10

internaþionale din cauza unei forþe de muncã ieftine ºi disciplinate ºi din cauza unor procese de producþie superioare, aceasta ar fi o explicaþie rezonabilã. Dar este posibil ca China sã triºeze ºi aceasta constituie, în fapt, explicaþia principalã. Avantajul preþului scãzut este rezultatul condiþiilor de sclavie în care se lucreazã, conjugate cu un sistem complex de practici comerciale incorecte, care vio- leazã practic orice principiu sau normã a comerþului internaþional.

Munca ieftinã ºi munca de sclav – o combinaþie greu de concurat

Yongkang, în prospera provincie Zhejiang, din sudul Shanghai-ului, este campioana industriei constructoare de maºini ºi scule a Chinei. Cele 7 000 de fabrici metalurgice – toate private – confecþioneazã balamale, tigãi, bormaºini de mare putere, uºi securizate, truse de scule, termosuri, aparate de ras electrice, telefoane, prize, ventila- toare ºi practic orice obiect care are înveliº metalic.

Yongkang, care înseamnã în chinezã „sãnãtate eternã”, este totodatã campioana mutilãrilor datorate accidentelor de muncã, din China. Cel puþin o datã pe zi, cineva este dus de urgenþã la una din zecile de clinici specializate în tratarea rãnilor la braþe, mâini sau de- gete… Adevãrul este cã, peste tot în China, accidentele la locul de muncã au devenit endemice.

New York Times

Incontestabil, mâna de lucru este ieftinã în China. Totuºi, salariile sunt adesea ºi mai mici în multe alte þãri, ca Republica Dominicanã sau Nicaragua, în America Latinã, Bangladesh ºi Pakistan, în subcontinentul indian, sau Burma, Cambodgia ºi Vietnam, în Asia de Sud-Est. În ciuda salariilor mai mici care se plãtesc în aceste þãri, niciuna nu poate face faþã efectiv produselor chinezeºti. De ce?

11

Un motiv serios este cã muncitorii chinezi sunt mai bine educaþi, mai disciplinaþi, ºi prin urmare capabili sã lucreze cu un randament mai ridicat decât muncitorii din mahalalele situate în Managua sau Chittagong. De fapt, dacã înalta ratã a productivitãþii muncitorului chinez este analizatã critic ºi redusã la valoarea ei realã, acesta se dove- deºte a fi mai eficient decât muncitorul din orice altã þarã a lumii. Existã totuºi un aspect mult mai subtil al chestiunii mâinii de lucru ieftine – unul care pare sã rãspundã la douã întrebãri: cum pot plãti fabricanþii chinezi salarii atât de mici unor lucrãtori atât de calificaþi ºi productivi, iar succesul economic nu duce la creºterea veniturilor acestora, cum se întâmplã pe piaþa muncii din orice altã þarã ºi cum de muncitorii chinezi se complac atât de uºor cu unele dintre cele mai periculoase ºi opresive condiþii de lucru din lume?

Rãspunsurile la aceste întrebãri rezidã într-una dintre cele mai mari ironii ale timpului nostru. Într-o þarã construitã pe fondul unui comunism de tip marxist, existã cel mai mare numãr de ºomeri, cea mai mare „armatã de rezervã a celor fãrã lucru” pe care capitalismul

a avut-o vreodatã la dispoziþie, în timp ce una dintre tezele centrale ale teoriei marxiste este cã exploatarea capitalistã a muncitorilor are loc în mod inevitabil întrucât capitalismul genereazã în perma- nenþã mari mase de ºomeri. Mãcar în acest moment al istoriei Chinei, Marx are absolutã dreptate. Mãrimea armatei de muncitori în ºomaj a Chinei este stupefiantã – ea numãrã sute de milioane. Aceastã armatã de rezervã

a ºomerilor duce la scãderea salariului muncitorilor chinezi ºi a

muncitorilor din restul lumii. Ea permite, de asemenea, companiilor care produc în China – fie cele naþionale, fie cele internaþionale – sã supunã muncitorii chinezi la unele dintre cele mai opresive, periculoase ºi inimaginabile condiþii de lucru de pe planetã. În marea „fabricã a lumii”, dacã lamele sau presele nu taie, nu strivesc vreo mânã sau nu iau viaþa unui muncitor chinez, atunci praful care ajunge în plãmâni sau chimicalele care le atacã pielea duc la o moarte mult mai lentã. Pentru aceia dintre muncitorii

12

chinezi care îºi pierd o mânã sau cad victime unei boli profesionale, nu existã niciun sistem funcþional legal care sã-i protejeze. De îndatã ce devin rãniþi sau mutilaþi, ei devin rebuturile unei crude maºini de producþie.

Pe lângã condiþiile de lucru cu care se confruntã majoritatea

muncitorilor chinezi, mai este ºi chestiunea muncii de sclav – atât cea efectivã, cât ºi cea contractualã. Unii dintre sclavii efectivi ai Chinei sunt copii, femei ºi uneori bãrbaþi, care sunt rãpiþi prin acþiuni de rutinã ºi forþaþi sã lucreze la cuptoare de ars cãrãmizi, în mine de cãrbuni ºi în ateliere mizerabile, unde nu primesc altã platã decât o podea pe care sã doarmã, ceva orez de mâncare ºi, din când

în când, câte o bãtaie pentru protestele la adresa vieþii pe care o duc.

O altã parte a sclavilor efectivi sunt milioanele de disidenþi

politici ºi religioºi, deþinuþi în echivalentul chinez a fostelor gulaguri sovietice. Aceºtia sunt forþaþi sã lucreze pentru nimic altceva decât o celulã de închisoare supraaglomeratã ºi o raþie mizerã. Acest pasaj din American Legion Magazine descrie ororile care se petrec în sistemul de lagãre chineze care este cunoscut sub numele de laogai:

Dupã ce Mao Zedong a proclamat Republica Popularã Chinezã

în 1949, el a creat o reþea de lagãre de muncã silnicã, pentru

a-ºi þine supuºii sub control. Lagãrele se numeau laogai, termen care reprezenta acronimul chinez pentru „reformã prin muncã”. Cu toate cã Mao a murit demult, lagãrele laogai con- tinuã sã rãmânã o parte integrantã a tiraniei Beijingului. Se estimeazã cã în prezent, între 4 ºi 6 milioane de oameni putre- zesc în aceste lagãre, ispãºind diferite termene, în diferite con- diþii, pentru statul creat de Mao. Prizonierii laogai presteazã orice tip de muncã, de la îmbutelierea apei sau a ceaiului la fabricarea de componente electronice sau de maºini. Cum mulþi deþinuþi au fost condamnaþi pentru motive religioase, este o ironie amarã cã unele lagãre produc rozarii, instalaþii luminoase pentru împodobirea brazilor de Crãciun ºi jucãrii – toate pentru a fi exportate în Vest.

13

În plus faþã de sclavii efectivi ai Chinei, mai existã ºi milioane de sclavi „cu contract”. Aceºtia sunt muncitorii chinezi care ajung la uºa fabricii neºtiutori ºi naivi, direct de la þarã, aºteptându-se la condiþii de muncã decente ºi la un salariu cu care sã poþi trãi. În anumite cazuri, ei sunt cazaþi ºi hrãniþi, dar salariile le sunt refuzate, într-un soi de sclavaj economic. În alte situaþii, aceºti sclavi economici pot dori sã renunþe la slujbã, întrucât aceasta nu se ridicã la înãlþimea aºteptãrilor lor. Totuºi, penalitãþile pe care trebuie sã le plãteascã pentru rezilierea contractului sunt atât de mari, încât practic sunt obligaþi sã rãmânã. Pentru a înþelege mai bine problemele cu care se confruntã adesea muncitorul chinez obiºnuit când îºi cautã norocul într-un mare oraº, sã urmãrim acest fragment din New York Times:

Fiecare geanã falsã trebuia sã fie confecþionatã din 464 fire de pãr de om, lungi de un inch 1 , plasate delicat pe o fâºie transpa- rentã de adeziv. Ca sã faci o pereche de gene false, îþi trebuia o orã. Nici într-un schimb de 14 ore, cele mai multe fete nu puteau produce suficient pentru un salariu modest. „Când am început sã lucrãm, am realizat cã nu era niciun chip sã câºti- gãm bani”, spunea Ma Pinghui, în vârstã de 16 ani. „Încerca- serã sã ne pãcãleascã.”

Ea ºi prietena ei Wei Qi, tot în vârstã de 16 ani ºi tot o fatã de la þarã, care de-abia absolviserã primele douã clase de liceu, au fost momite aici de un patron sud-coreean, care le-a spus cã urma sã le plãteascã 120 dolari pe lunã – o sumã princiarã pentru niºte þãrãncuþe fãrã nicio calificare – pentru a confecþiona gene false… Douã luni mai târziu, decepþionate de faptul cã salariul se dovedise a fi mult mai mic, extenuate de suprasolicitarea ochilor ºi de munca chinuitoare ºi fiind prea sãrace pentru a putea plãti taxa de reziliere a contractului pe care patronul o cerea oricui dorea sã plece, s-au hotãrât sã fugã. Ceea ce nu era uºor. Uºile de fier ale fabricii cu trei etaje erau þinute încuiate, iar ferestrele – cu excepþia uneia – aveau

1 un inch 2,54 cm.

14

gratii de oþel… „Ceea ce ei numeau o fabricã era, de fapt, o închisoare”, spunea domniºoara Wei.

Desigur, niciunul dintre aceste rele tratamente ale munci- torilor chinezi nu ar fi posibil fãrã complicitatea guvernului. Dar acesta este un guvern cinic ºi nepãsãtor care impune prea puþine reglementãri privind sãnãtatea ºi securitatea muncii – atât între- prinderilor de stat, cât ºi celor particulare. Iar acele puþine regle- mentãri care existã sunt slab implementate; în plus, ele sunt eludate sau pur ºi simplu ignorate. Rezultatul practic, în plan economic, al aspectului „preþului chinezesc” este cã atât companiile chinezeºti cât ºi cele multinaþio- nale, care exploateazã la sânge muncitorii chinezi, se bucurã de un foarte important avantaj în privinþa costurilor – ºi, în consecinþã, au un avantaj care face competiþia neloialã – asupra þãrilor care asigurã muncitorilor lor o protecþie mult sporitã.

Reglementãri de mediu laxe – apa râurilor Chinei este neagrã

Dezastrul carierei lui Zhang Jinhu s-a profilat toamna, atunci când câteva mii de raþe de-ale lui au ieºit împleticindu-se din râul din apropiere, cu penele arse ºi picioarele rãnite, dupã care au paralizat ºi apoi au murit. Fermier prosper cu 4 000 de pãsãri, undeva la marginea nordicã a Beijingului, d-l Zhang trecuse cu bine peste morþile sporadice ale câtorva raþe în ultimii ani, cauzate de apele caustice ale râului. Dar nu putea face faþã unui asemenea carnagiu prelungit. Nu era nicio îndoialã cã spuma verde adusã de râu omorâse raþele. Dar, în aceastã þarã, relativ sãracã ºi extrem de poluatã, nu existã de obicei vreo soluþie simplã pentru milioanele de oameni ca d-l Zhang, ale cãrui animale au murit din cauza poluãrii. Deºi China a adoptat în ultimii 10 ani legi anti-poluare drastice, implementarea lor este încã laxã în multe locuri. Violãrile flagrante care au loc nu beneficiazã, în general, de investigaþii serioase.

New York Times

15

Creºterea economicã rapidã a transformat pãmânturile – odinioarã pastorale – ale Chinei în cel mai poluat teritoriu al glo- bului. În China sunt 16 dintre primele 20 cele mai poluate oraºe ale planetei. Totodatã, aºa cum prezintã documentat Dr. Elizabeth Economy în cartea sa, „Râurile Chinei duc apa neagrã”, aproape toatã reþeaua de râuri a Chinei, atât de vastã, este grav poluatã. Ca un macabru omagiu adus hegemoniei sale industriale, poluarea din China ucide în fiecare an aproape 1 milion de chinezi, iar alte 20 de milioane cad victime bolilor respiratorii sau altor afecþiuni. Dincolo de mizeria umanã ºi pierderea de vieþi omeneºti, existã o componentã constantã în „preþul chinezesc”: toate companiile, naþionale sau internaþionale, care opereazã în China ºi care nu trebuie sã investeascã în costisitoarele tehnologii de control al polu- ãrii, putând sã otrãveascã apele sau atmosfera Chinei cu poluanþi oricât de toxici, economisesc sume considerabile, comparativ cu competitorii lor din alte þãri. E clar cã acesta este, de asemenea, un avantaj comercial incorect. Dar, probabil, cele mai mari victime ale „preþului chinezesc” nu sunt muncitorii care îºi pierd slujbele în diferite þãri ale lumii, unde existã reglementãri de mediu mult mai responsabile. Mai curând, cele mai mari victime ale reglementãrilor laxe sunt sutele de milioane de chinezi care sunt obligaþi sã îndure aceastã poluare endemicã.

Opþiunea „nuclearã” a Chinei pentru manipularea monetarã

Pentru economia Statelor Unite, poate fi echivalentul economic al unui holocaust nuclear. China decide un dumping asupra celor peste 1 000 de miliarde de dolari deþinute în rezervele sale valutare – cam 44% din totalul datoriei de stat a Statelor Unite. Piaþa imobiliarã, deja în degringoladã, pur ºi simplu colapseazã. Iar va- luta euro preia rolul dolarului, ca rezervã valutarã mondialã, în timp ce dolarul se scufundã într-o recesiune adâncã.

16

În general nu e uºor sã intuieºti intenþiile Beijingului. Dar analiºti serioºi subliniazã cã, recent, China a ameninþat în mod brutal, cã aceastã „opþiune nuclearã” poate fi folositã, dacã guvernul american încearcã sã forþeze o reevaluare a yuanului prin sancþiuni comerciale.

Foreign Policy

O altã practicã comercialã incorectã a Chinei, pe care o vom analiza în continuare, este una dintre cele mai flagrante: manipu- larea valutarã. Din cauza acestei manipulãri, yuanul chinez este subevaluat, relativ la dolarul american, cu cel puþin 40%. Acest yuan foarte ieftin acþioneazã ca un tarif rigid asupra exporturilor Statelor Unite, concomitent cu supraestimarea consumului ame- rican de mãrfuri chineze. Rezultatul este masivul deficit comercial al Statelor Unite în raport cu China, care nu poate fi corectat prin mecanismele normale ale pieþei libere. Într-un sistem normal, de piaþã liberã, al cotelor de schimb fluctuante, deficitele comerciale mari ale Statelor Unite în raport cu China ar acþiona „în jos” asupra dolarului american ºi „în sus” asupra yuanului chinez. Cum valoarea dolarului american ar scãdea, Statele Unite ar vinde mai multe bunuri în China. Cum yuanul chinez ar creºte, consumatorii americani vor cumpãra mai puþine mãrfuri de import chineze. Aceste douã mecanisme de ajustare ale pieþei libere ar trebui sã reechilibreze comerþul chino-american ºi sã conserve numãrul de locuri de muncã ale americanilor, în special cele din industriile exportatoare. Dar China nu permite acestor procese de ajustare ale pieþei libere sã aibã loc. În loc sã permitã valutei sale sã fluctueze, China menþine o cotã de schimb fixã, reciclând dolarii americani obþinuþi din exporturile sale înapoi în Statele Unite, prin cumpãrarea obli- gaþiunilor de stat americane. În acest fel, China a devenit, de facto, „bancherul central” al Statelor Unite, finanþând efectiv atât bu- getul Statelor Unite, cât ºi deficitele sale bugetare prin manipularea valutei, ca un mijloc de a crea locuri de muncã în China pe soco- teala companiilor americane ºi ale muncitorilor lor.

17

Transformarea Chinei, de facto, în bancherul central al Statelor Unite, explicã de ce manipularea chinezã a valutei este atât de periculoasã. Prin procesul de manipulare a valutei, China a acumulat obligaþiuni de stat americane în valoare de peste 1000 de miliarde de dolari. Acum, ori de câte ori politicienii americani ameninþã sã pena- lizeze China pentru practicile sale comerciale incorecte, China rãs- punde automat cu ameninþarea „opþiunii nucleare”. Mai exact, China ameninþã sã destabilizeze economia americanã printr-un dumping aplicat obligaþiunilor de stat ºi dolarului pe pieþele internaþionale. Aceasta nu este o ameninþare vanã. Dacã China ar practica un dumping asupra obligaþiunilor de stat americane ºi dolarului pe pieþele internaþionale, rezultatul ar fi o scãdere drasticã a valorii dolarului, o creºtere pe mãsurã a ratelor dobânzilor împrumuturilor pentru locuinþe ºi a ratei inflaþiei, piaþa imobiliarã ar colapsa, iar pieþele financiare ale lumii ar intra în haos. Acest lanþ de nenorociri este motivul pentru care chiar oficialii chinezi descriu aceastã laturã sumbrã a manipulãrii valutare ca un atac „nuclear” asupra siste- mului financiar american. Unii cred cã statul chinez nu va lansa niciodatã „bomba nuclearã” pentru cã aceasta ar afecta ºi economia chinezã. Totuºi, realitatea este cã mulþi lideri politici chinezi considerã cã þara lor este mult mai capabilã sã facã faþã unui asemenea ºoc economic, decât „rãsfãþaþii americani”, obiºnuiþi cu traiul bun.

Marele zid chinezesc al protecþionismului

Sub control guvernamental, multe fabrici chineze de stat îºi des- fãºoarã activitatea beneficiind de subvenþii acordate de stat, care includ: chirii, utilitãþi, materii prime, servicii de transport ºi telecomunicaþii. Aceasta nu este o competiþie a ºanselor egale.

Donald Evans, fost ministru american al comerþului

Ori de câte ori politicienii americani încercau sã combatã practicile comerciale incorecte ale Chinei, China ºi grupul sãu tot mai numeros de simpatizanþi de la Washington îi taxeazã pe aceºti

18

politicieni drept „protecþioniºti”. O tacticã des utilizatã este rea- mintirea dezastruoaselor tarife Smoot-Hawley, cele care au ajutat la declanºarea marii crize din 1929. „Marele zid chinezesc” al protecþionismului este o þesãturã complexã de subvenþii, practicate concomitent cu un set de bariere comerciale, care oferã protecþie unora dintre cele mai vulnerabile industrii ºi sectoare ale agriculturii. În ceea ce priveºte subvenþiile, dacã ai vrea sã pãrãseºti o afacere, nu ar fi frumos dacã guvernul þi-ar furniza energie ºi apã la preþuri mici, terenuri gratuite, burse de cercetare-dezvoltare ºi împrumuturi oricât de mari, cu dobânzi negociabile? Ei bine, este exact ce face guvernul chinez pentru industriile sale exportatoare. Desigur, în preajma primirii Chinei în cadrul Organizaþiei Mondiale a Comerþului, în 2001, se presupunea cã aceste subvenþii ºi mãsuri protecþioniste vor dispare. Totuºi, respectarea de cãtre China a acestor obligaþii, în spiritul ºi în litera lor, s-a dovedit a fi o farsã ºi o ficþiune tot atât de mare ca ºi respectarea libertãþii de expresie de cãtre presa chinezã, cenzuratã din plin ºi controlatã de stat. De aceea, în întreaga lume, diferite state au acumulat mai multe plângeri de practici comerciale incorecte, împotriva Chinei, decât împotriva oricãrei alte þãri. ªi, dupã cum se ºtie, nu iese fum fãrã foc.

Marea aventurã piratereascã a Chinei

China este epicentrul exploziei de mãrfuri contrafãcute… În urmã cu câþiva ani, mãrfurile contrafãcute se reduceau la geamantane ºi genþi de voiaj Gucci ºi la parfumuri. Acum, se pirateazã orice. Afacerea, pur ºi simplu, a explodat. E o chestiune mult mai serioasã decât era cu numai câþiva ani în urmã. Inventarul bunurilor contrafãcute merge de la brichete pentru þigãri la automobile sau la falsuri farmaceutice care îþi pot pune viaþa în pericol. Pot paria cã sunt companii în lumea întreagã care nici mãcar nu realizeazã cã sunt discreditate în acest fel.

Frank Vargo, Asociaþia Naþionalã a Producãtorilor

19

Capitolul 2 al cãrþii, „Economia de mãrfuri contrafãcute a Chinei ºi pirateria comercialã” descrie în detaliu o gamã a bunurilor contrafãcute ºi care, teoretic, sunt pretabile unor sancþiuni din partea guvernului de la Beijing. Vom sublinia totuºi, în acest moment, douã chestiuni care þin de problema avantajului „preþului chinezesc”:

În primul rând, contrafacerea mãrfurilor ºi pirateria reprezintã

o componentã esenþialã a preþurilor scãzute în cel puþin trei do- menii ale unei activitãþi economice. Spre deosebire de companiile americane producãtoare de maºini, produse farmaceutice sau din alte domenii ce necesitã activitãþi de cercetare-dezvoltare, compa- niile lor omoloage din China nu au asemenea cheltuieli, care se ridicã la miliarde de dolari. De asemenea, companiile chinezeºti nu trebuie sã cheltuiascã milioane de dolari cumpãrând softuri ºi alte componente IT, pe care pur ºi simplu le furã. În sfârºit, aceleaºi companii chinezeºti nu trebuie sã cheltuiascã milioane de dolari pentru a lansa pe piaþã un anumit brand, pentru cã ei, pur ºi simplu,

îl preiau deja lansat. Faptul cã majoritatea companiilor chineze nu

investesc deloc în cercetare-dezvoltare, în softuri ºi în lansarea pe

piaþã a produselor duce la scãderea costurilor. În al doilea rând, uriaºele activitãþi de contrafacere ºi de piraterie care existã astãzi în China nu s-ar putea desfãºura fãrã sprijinul deplin al guvernului chinez. Iatã de ce nu trebuie sã ne lãsãm înºelaþi de campaniile efectuate împotriva pirateriei comer- ciale, deºi ele se bucurã de o publicitate extraordinarã. Realitatea sumbrã este cã în China este sprijinitã tacit rãspândirea pirateriei deoarece aceastã activitate, asemenea furtului de proprietate intelectualã, creeazã zeci de milioane de locuri de muncã, ajutã menþinerea inflaþiei interne la cote scãzute ºi oferã consumatorilor interni bunuri americane, europene sau japoneze piratate, la preþuri foarte mici.

20

Noua „umilire externã” a Chinei – investiþii directe

Companiile sunt atrase sã facã afaceri în Republica Popularã Chinezã din cauza „zonelor speciale” ale acesteia, unde taxele sunt scãzute, din cauza forþei de muncã, ieftinã ºi uºor de gãsit ºi din cauza regimului totalitar. Sindicatele independente sunt interzise de cãtre Partidul Comunist. Personalul care lucreazã la liniile de asam- blare ale fabricilor din „zonele speciale” din sudul Chinei opereazã cu aparate fãrã luarea unor mãsuri de protecþie ºi vopsesc cu spray-uri fãrã mãºti de faþã adecvate. Ei mor adesea în accidente de muncã sau prin „gulaosi”, termenul chinez pentru moartea prin extenuare. Procentul de accidente mortale produse la locul de muncã este de cel puþin 13 ori mai mare decât în Anglia; în Shenzen, un oraº în plinã dezvoltare, se înregistreazã zilnic în medie 13 accidente de muncã, muncitorii îºi pierd un deget sau un braþ. Într-un reportaj care exprimã îngrijorarea oficialã pe aceastã temã, ziarul guvernamental „China Daily” relateazã cum o femeie de 30 de ani, He Chunmei, a murit extenuatã, dupã ce a muncit 24 de ore fãrã întrerupere într-un atelier de produse manufacturiere. Asemenea condiþii de lucru mizerabile permit Chinei sã depãºeascã economic celelalte þãri în curs de dezvoltare cu un procent de pânã la 60%.

London Independent

Investiþiile strãine directe sunt acum abundente în China – ele se apropie de 100 miliarde de dolari anual – ºi reprezintã o com- ponentã esenþialã a avantajului preþului chinez. Masivele investiþii strãine directe oferã companiilor chineze douã stimulente extrem de importante pentru competitivitatea lor. În primul rând, investiþiile strãine directe sunt cheltuite pe cele mai sofisticate ºi avansate tehnologii existente. Un asemenea transfer tehnologic are ca efect apariþia în China a unor echipa- mente de ultimã generaþie ºi a unor maºini mult mai performante decât în orice altã þarã în curs de dezvoltare. Aceasta duce la fabricarea în condiþii de eficienþã sporitã a unor produse de o foarte

21

bunã calitate ºi permite muncitorilor chinezi sã aibã o producti- vitate sporitã, justificând astfel cerinþele de creºtere ale salariilor. În al doilea rând, catalizatoarele investiþii strãine directe în China au adus cu ele reale talente manageriale ºi o foarte bunã practicã managerialã. Rezultatul a fost de trei ori benefic: mânã de lucru chinezã ieftinã în procesul de producþie, „descurcãreþi” locali care îºi folosesc relaþiile ca sã „ungã” roþile birocratice ºi oameni de afaceri cu reale talente manageriale. S-ar putea spune cã acest aspect al „preþului chinez” este un rezultat al competitivitãþii Chinei, nealterat de celelalte practici comerciale ale acestei þãri. Un astfel de argument este, în realitate, cu totul greºit. Pentru cei care încep o afacere, manipulãrile monetare ale Chinei ºi cursul mult subevaluat care rezultã de aici sunt foarte atractive pentru investiþiile strãine directe. Într-adevãr, un yuan subevaluat permite cumpãrarea fabricilor chineze la preþuri mici. În cele din urmã, una dintre cele mai mari tentaþii pentru investiþiile strãine directe îl constituie standardele chineze extrem de laxe în materie de sãnãtate, securitate a muncii ºi mediu. Unii critici apreciazã ca o nouã „umilire a Chinei din partea strãinãtãþii” faptul cã asemenea standarde laxe permit corporaþiilor din Europa, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan ºi Statele Unite sã „exporte” aici practici poluante ºi condiþii de lucru foarte precare. China are, într-adevãr, surprinzãtor de puþine arme de apãrare împotriva aspectelor negative care apar odatã cu pãtrunderea capi- talului strãin. Pasajul de mai jos, extras din Business Beijing, care se axeazã exclusiv asupra percepþiei Chinei ca „paradis al poluãrii” pentru investitorii strãini, ilustreazã problema mai generalã a standardelor laxe care fac atractive aceste investiþii:

Investitorii strãini au finanþat crearea unor întreprinderi care sã descompunã, sã recicleze sau sã proceseze deºeurile provenite din metale, aparaturã electronicã, cauciucuri sau substanþe chimice poluante. Cei mai mulþi dintre ei au un impact serios

22

asupra mediului. Unii dintre aceºti investitori, chiar importã deºeuri în China, în scopul reciclãrii. Taiwanul a devenit o zonã importantã pentru reciclarea reziduurilor periculoase provenite din Statele Unite… Un numãr de investitori taiwa- nezi ºi-au relocat unitãþile lor de producþie în localitãþi ca Shenzen, Zhuhai sau Changzou, în zona esticã.

Înºelãtorul „preþ chinezesc”: bilanþ final

Acest prim capitol este foarte important, deoarece expune

relaþia criticã dintre „Rãzboaiele viitoare ale Chinei” ºi practicile comerciale incorecte care conduc la avantajul „preþului chinezesc”. Aceastã relaþie poate fi rezumatã prin patru observaþii cruciale:

1. „Rãzboaiele viitoare ale Chinei” descrise în aceastã carte sunt generate de aceastã ratã de creºtere economicã, dar lipsitã de un fundament real (nesustenabilã), întrucât aceasta este datoratã, în mare parte, exporturilor.

2. Abilitatea Chinei de a cuceri o piaþã de desfacere dupã alta, adesea în stilul rãzboiului-fulger, este posibilã prin impunerea unui set de „arme de producþie în masã”, care se regãsesc în atuul „preþului chinezesc”.

3. Aºa cum am vãzut, mulþi dintre factorii care genereazã preþul chinezesc constituie practici comerciale incorecte, care violeazã flagrant atât spiritul, cât ºi litera legilor internaþionale ºi al acordurilor comerciale. Aceste practici incorecte includ manipularea abuzivã a valutei, subvenþiile ilegale pentru mãrfurile de export, reglementãrile laxe în materie de mediu, sãnãtate ºi securitate a muncii, condiþii de muncã specifice sclavajului ºi un Mare Zid Chinezesc al protecþionismului.

4. În mãsura în care abundenþa investiþiilor strãine în China este consecinþa acestor practici comerciale incorecte, ea însãºi devine un avantaj comercial incorect.

23

În cele zece capitole care urmeazã, vom examina fiecare dintre „rãzboaiele majore” ale Chinei, provocate de înºelãtorul preþ chinezesc ºi „armele sale de producþie în masã”. Imaginea care va rezulta în mod clar este aceea a unei þãri aflate în plin avânt comercial, produs de stimulenþi economici artificiali (steroizi economici), care se lanseazã fãrã menajamente într-o competiþie cu restul lumii. Vom vedea, de asemenea, motivul pentru care China se confruntã, tot mai mult, cu „rãzboaie interne”, datorate unor nenumãrate conflicte, de la acapararea ilegalã a pãmânturilor, evacuãrile forþate ºi taxele de nesuportat, la corupþia endemicã a funcþionarilor guvernamentali sau transformarea unei þãri cândva idilice într-un teritoriu infestat de poluanþi cancerigeni, ori la reþeaua sanitarã deplorabilã sau la protecþia socialã lamentabilã.

24

CCaappiittoolluull 22

EEccoonnoommiiaa ddee mmããrrffuurrii ccoonnttrraaffããccuuttee aa CChhiinneeii ººii ppiirraatteerriiaa ccoommeerrcciiaallãã

Ce îþi vine în minte când auzi numele Louis Vuitton? Nimic altceva decât stil clasic, tradiþie îmbinatã cu modernitate, rezultatul fiind unicele, inconfundabilele genþi marca Louis Vuiton. Acum, puteþi cumpãra câte o geantã zilnic, timp de o sãptãmânã, plãtind cât pentru una autenticã. În afarã de dumneavoastrã ºi Basicreplica.com, nimeni altcineva nu va ºti cã geanta respectivã a fost fabricatã în China.

Basicreplica.com

Multor cumpãrãtori le va fi greu sã le parã rãu pentru mari corporaþii, ca Louis Vuitton sau Disney, atunci când falsificatorii chinezi eliminã de pe piaþã bagajele de lux sau filmele vândute sub licenþã ºi le înlocuiesc cu mãrfuri care valoreazã câþiva cenþi sau un dolar. Existã însã cel puþin douã probleme mari în legãturã cu aceastã atitudine de Robin Hood. Mai întâi, contrafacerea ºi pirateria nu se limiteazã doar la biju- terii de sticlã ºi filme hollywoodiene. Acum, dacã America, Europa sau Japonia fabricã vreun produs, China îl falsificã. Într-adevãr, lista de mãrfuri contrafãcute ºi piratate cu care China invadeazã pieþele comerciale acoperã toatã gama de produse – de la piese auto, baterii ºi prezervative, la medicamente, semiconductori, ºampoane sau brichete Zippo care îþi pot exploda în faþã.

25

Existã ºi un al doilea motiv pentru care nimeni nu poate baga- teliza chestiunea pirateriei chineze. Fiecare dintre noi este expus, destul de frecvent, la riscuri de sãnãtate ºi securitate corporalã. Pentru a înþelege aceste pericole foarte concrete, sã considerãm câteva scenarii care, deºi fictive, se bazeazã, toate, pe fapte reale.

• Pe pielea capului v-a apãrut o iritaþie, pentru cã ºamponul Head and Shoulders pe care l-aþi folosit, contrafãcut în China, conþine reziduuri toxice.

• O pietricicã aruncatã de roata camionului din faþã v-a lovit parbrizul. Sticla „securizatã”, fabricatã în China nu crapã, ci se sfãrâmã în bucãþi, care zboarã în toate direcþiile.

• Pisica siamezã pe care o îndrãgiþi atât de mult, moare în urma unei crize de ficat, deoarece în doctoria pe care i-aþi administrat-o, cumpãratã de la un magazin care practicã pre- þuri ieftine, s-au gãsit urme de otravã.

• Noaptea târziu, cordonul de alimentare contrafãcut al com- puterului începe sã ardã. Detectorul de fum nu funcþioneazã, pentru cã acidul bateriilor Duracell, ºi acestea contrafãcute, a curs peste sistemul de alarmã. Aþi reuºit sã ieºiþi din casã înainte ca aceasta sã fie distrusã de foc?

• Fratele dumneavoastrã comandã prin internet ceea ce se do- vedeºte a fi Viagra falsificatã, pentru cã e prea ocupat ca sã-ºi gãseascã timp sã obþinã de la doctor o reþetã. Dupã o frumoasã searã romanticã petrecutã cu soþia, e dus în grabã la spital, cu o tahicardie alarmantã. Peste câteva zile, mama dumneavoas- trã e dusã la acelaºi spital, cu fracturã de col femural, pentru cã medicamentul contra osteoporozei, pe care îl comandase tele- fonic de la Evista, se dovedise a fi nimic altceva decât cretã pisatã.

• Într-o noapte înãbuºitoare de varã, doi colegi – un homose- xual de 22 de ani ºi o heterosexualã de 24 de ani – cumpãrã prezervative Durex Extra Safe, contrafãcute, de la aceeaºi farmacie. Mai târziu, în aceeaºi noapte, în întâlniri separate, prezervativele se rup. Tânãrul se infecteazã cu HIV, iar femeia contracteazã un microb care o face sterilã.

26

Piratarea ºi contrafacerea pieselor auto

E o dupã-amiazã agitatã de septembrie, în piaþa de piese auto din sudul oraºului Guangzou. Piaþa e strãbãtutã de comisionari pe mo- tociclete, care onoreazã comenzi de livrare a pieselor. Camioane întregi se încarcã sau se descarcã. Cumpãrãtorii ºi vânzãtorii se tocmesc în faþa prãvãliilor, unde gãseºti practic orice piesã de schimb, pentru orice automobil de marcã cunoscutã: filtre Fram, accesorii Ford, bujii Champion, sisteme audio Philips ºi Bose, roþi BMW. ªi toate la preþuri mici, ºi toate în ambalajul lor original. ªi toate, sau aproape toate, contrafãcute.

Automotive News

Pirateria comercialã se referã la producerea, distribuirea ºi folosirea neautorizatã a bunurilor sau serviciilor. Scopul ei este sã creeze o imitaþie care sã poatã fi vândutã cumpãrãtorului ca imi- taþie, nu ca marfa veritabilã. Contrafacerea depãºeºte pirateria, prezentând produsele pira- tate ca produse veritabile, de firmã. Astfel, în cazul unei crose de golf, care aratã ca un produs Callaway, dar se vinde sub numele de Hallaway, avem de a face cu o piraterie; dacã însã aceeaºi crosã, fabricatã în China, se vinde sub numele Callaway, avem de a face cu o contrafacere. Organizaþia Mondialã a Vameºilor considerã cã pirateria ºi contrafacerea reprezintã aproape 10% din comerþul mondial! Desigur, China nu este singura þarã care se ocupã cu pirateria. Tot aºa procedeazã Rusia, India, Vietnam, Africa de Sud ºi chiar micul stat Paraguay, în celebra regiune de triplã frontierã cu Argentina ºi Brazilia. Însã, China este cel mai mare pirat comercial al planetei. Statisticele sunt grãitoare în acest sens:

China deþine douã treimi din bunurile piratate ºi contrafãcute din lume, iar 80% din mãrfurile contrafãcute ºi piratate, confiscate la frontierele Statelor Unite, sunt chinezeºti. Lista este lungã ºi

27

cuprinde alimente ºi bãuturi, cum ar fi alimente pentru copii, bãuturi nealcoolice, lichioruri sau produse de uz casnic, cum ar fi parfumuri, truse de machiaj, lame de ras; ea conþine ºi obiecte mari, ca frigidere sau aparate de aer condiþionat, lifturi sau scaune de toaletã. Produsele piratate sau contrafãcute sosesc în multe forme ºi sub multe deghizãri. Iatã un posibil scenariu: o fabricã chinezã este închiriatã de o companie americanã pentru a produce 1000 de obiecte pe zi. În afara celor douã schimburi legale, mai funcþioneazã încã unul, ilegal, de noapte – ºi astfel se produc încã 500 de obiecte, expediate pe uºa din spate a fabricii. O altã cale este binecunoscuta „inginerie inversã” a chinezilor, care presupune dezmembrarea produselor sau a maºinilor, pentru a putea fi copiate. Prin „inginerie inversã”, chinezii au reuºit sã contrafacã orice produs, de la motociclete Suzuki la crose de golf Callaway, la doar câteva sãptãmâni dupã ce asemenea produse fuseserã introduse pe piaþã. Unul dintre cele mai profitabile – ºi periculoase – mãrfuri contrafãcute în China sunt þigãrile. Rivalizând cu oricare dintre marii producãtori multinaþionali, China produce 65% dintre þigãrile contrafãcute în întreaga lume. Dintre cele peste 35 de miliarde de þigarete produse anual, aproape 30 de miliarde sunt exportate. Contrafacerea þigãrilor este, în mare parte, o activitate manu- facturierã, deoarece multe dintre aparatele utilizate în producþia de þigãri se aflã efectiv sub pãmânt, fie în subsoluri, fie în camere sub- terane accesibile doar prin tuneluri. Dupã cum noteazã James Nurton, în aceste locuri ascunse „contrafacerea se realizeazã cu muncitori angajaþi doar pe o perioadã de câteva zile, dacã nu pentru câteva ore, fiind folosite maºini vechi ºi înfãºurarea manualã, la fabricarea unui lot de þigãri.” În asemenea locuri clandestine, þigãrile, deja unul dintre ucigaºii cei mai eficienþi ai speciei umane, devin, de regulã, ºi mai nocive. Într-adevãr, acele þigãri Marlboro sau Camel, apreciate de unii bãrbaþi, sau acele Virginia Slims, atât de dragi doamnelor – toate contrafãcute – pot conþine de cinci ori mai mult cadmiu decât þigãrile veritabile, de ºase ori mai mult plumb ºi nivele ridicate de arsenic (o otravã puternicã).

28

Ca tehnicã a contrabandei, þigãrile sunt adesea exportate îm-

preunã cu pachetele de ceai sau în interiorul acestora. Cum ceaiul

ºi tutunul au cam aceeaºi densitate, contrabanda e greu de depistat.

În plus, profitul este astronomic. Conform aceluiaºi Nurton, „cu costuri de circa 120 000 dolari pentru un container, falsificatorii pot avea un profit de câteva milioane de dolari la un singur transport”. Un sector la fel de profitabil al economiei subterane din China este cel al pieselor auto. Aproximativ 70% din piesele de schimb contrafãcute din întreaga lume sunt chinezeºti ºi peste jumãtate dintre vehiculele chinezeºti conþin componente contrafãcute. Spre deosebire de operaþiile de contrafacere a þigãrilor, care sunt foarte slab centralizate, pirateria cu piese auto este foarte bine organizatã. Piesele falsificate includ orice articol, de la plãcuþe de frânã, filtre de ulei ºi radiatoare la blocuri-motor, parbrize ºi ºtergã- toare. Cum vânzarea unor maºini noi este dependentã de stabilirea unor eficiente reþele de distribuþie a pieselor de schimb, asemenea contrafaceri reprezintã o metodã specialã de „luare a caimacului” dând o loviturã puternicã industriei automobilistice. Dupã cum observã Forbes: „Piesele de schimb reprezintã pentru companiile producãtoare de maºini ce reprezintã floricelele pentru cinema- tografe. Din ele îºi plãtesc chiria.” Existã desigur aspecte importante privind gradul de siguranþã

a pasagerilor, siguranþa lor depinde de calitatea pieselor. În anumite cazuri, calitatea ºi aspectul pieselor falsificate sunt atât de bune, încât e greu sã le deosebeºti de produsul original. În multe alte cazuri, piesele de schimb sunt atât de precare, încât ele sunt condamnate unei defectãri rapide ºi periculoase pentru pasageri. Dupã cum scrie Automotive News, poveºtile de groazã despre piese contrafãcute includ frâne cãptuºite cu iarbã presatã sau rumeguº, lichid de transmisie produs din ulei ieftin sau filtre de ulei care folosesc cârpe drept filtru. Pericolele inerente care decurg din fabricarea pieselor auto au fost formulate de un for executiv din industria TIR-urilor, în felul urmãtor: „V-ar plãcea sã aveþi frâne contrafãcute, cu numele firmei

29

dumneavoastrã pe ele, instalate pe un TIR care nu poate opri la timp, atunci când un autobuz ºcolar aflat în faþa lui frâneazã brusc?” Dar nu e vorba numai despre piesele auto în pirateria chinezã din industria automobilului. Pentru cã industria automobilului din China a furat, în unele cazuri, absolut tot. De exemplu: modelul compact SUV Honda CR-V a fost repro- dus de maºina chinezã Laibao S-RV. Maºina de teren Toyota Prado SUV a fost clonatã în Dadi Shutle. Luxosul Mercedes clasa C s-a reîncarnat în Geely Meerie. Rolls Royce Phantom are un frate vitreg în Hongqiu HQD. Nici autobuzele de lux nu sunt scutite; existã o copie la indigo a lui Neoplan Starliner, în Zonda A9. O farsã de umor negru e faptul cã în China sunt produse ºi „maºini Frankenstein”, care au partea din faþã luatã de la un model, partea din spate de la altul ºi diverse alte componente de la terþe modele. Ca ºi furtul pieselor de schimb, piratarea maºinilor nu este doar o incorectitudine. Este o tragedie potenþialã. Deºi fiecare vehicul piratat poate arãta ca ºi originalul, cele mai multe sunt adevãrate capcane ale morþii, pe roþi. Folosirea metalelor ºi materialelor de proastã calitate, împreunã cu piesele contrafãcute, duc la comportãri cu mult sub standard ale maºinilor în diferitele simulãri ale unor ciocniri – dupã cum vom vedea în capitolul urmãtor.

Falsificarea medicamentelor

În luna ianuarie, compania chinezã de medicamente Honor Inter- national Pharmtech a fost acuzatã de expedierea unor medicamente contrafãcute în Statele Unite. Cu toate acestea, compania – a cãrei devizã este „Ne gândim mult la onoare” – continua sã vândã, în octombrie, fãrã probleme, miilor de cumpãrãtori care se aflau la cel mai mare târg internaþional de produse farmaceutice.

Alte companii chineze de produse chimice s-au deplasat ºi ele la acest târg anual; printre acestea, un producãtor acuzat recent de autoritãþile americane pentru livrarea de steroizi unor laboratoare

30

care activeazã ilegal, ºi un altul, al cãrui reprezentant fusese arestat

la târgul din 2006 pentru violãri ale legii patentelor. Mai participau

ºi doi exportatori, reprezentanþi ai guvernului chinez, care vându-

serã o substanþã otrãvitoare, sub eticheta – pusã greºit – a unui ingredient medical; aceastã greºealã omorâse aproape 200 de per- soane ºi afectase nenumãrate altele în Haiti ºi Panama.

O altã companie de produse chimice, Orient Pacific International,

ºi-a închiriat un stand la un târg din Milano, dar proprietarul sãu, Kevun Su, n-a putut fi prezent. El se afla într-o închisoare din Houston, sub acuzaþia de a fi vândut doctorii contrafãcute pentru schizofrenie, boala Alzheimer ºi alte afecþiuni.

New York Times

Pânã recent, singura experienþã a lui Marilyn Arons în materie de

produse contrafãcute era geanta Louis Vuitton, pe care o cumpãrase

de pe stradã… Dar când a aflat cã tubul cu Lipitor, o doctorie

pentru scãderea colesterolului, conþinea pastile contrafãcute, s-a înfuriat ºi s-a neliniºtit cu adevãrat. „Dacã nu era Lipitor ceea ce am luat, atunci ce era?” – s-a întrebat Marilyn. Ea a dat în judecatã mai mulþi distribuitori de medicamente. Când farmacistul a asigurat-o cã totul va fi bine, Arons l-a întrebat: „Dumitale þi-ar fi bine dacã te-aº plãti cu bani falºi?”

US News and World Report

Aºa cum a spus Lembit Rago, reprezentant al Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, „doctoriile contrafãcute ucid oameni”. ªi, atunci când nu se ajunge la moarte, riscurile sunt mari. Acum, cel puþin un container de medicamente din zece, la nivel mondial, conþine doctorii contrafãcute. Pentru a înþelege acest pericol, sã considerãm aceastã listã de medicamente, provenind din produsele contrafãcute în China:

sirop de tuse în care s-a adãugat antigel, vaccin contra meningitei ºi medicamente contra anemiei fãcute din apã de la robinet, pilule

31

contraceptive care nu sunt altceva decât fãinã de grâu presatã,

Lipitor ºi Norvasc contra colesterolului ºi tensiunii arteriale fãrã nicio substanþã activã, Viagra ºi Cialis în care s-a adãugat stricninã,

ºi pastile contra malariei, fãrã vreo urmã din principalul lor ingre-

dient (artusenat). Rolul dominant jucat de China în comerþul mondial cu medi- camente contrafãcute nu se datoreazã doar uriaºei capacitãþi de

producþie ºi giganticei reþele de distribuþie. Este ºi altã cauzã: cât ai zice „Puteþi sã-mi daþi reþeta asta?”, firmele-pirat ultra calificate din China pot reproduce ambalajele cele mai sofisticate, vinietele ºi hologramele cele mai complicate; de asemenea, pilulele trimise ca probe sunt atât de bine fãcute, încât falsitatea lor poate fi doveditã doar prin minuþioase teste de laborator. Aceastã capacitate de fal- sificare este foarte importantã deoarece companiile de medica- mente continuã sã-ºi rafineze designul ambalajelor, în efortul de a combate falsificarea produselor. Abilitatea incontestabilã a chinezilor de a practica pirateria cea mai sofisticatã se poate atribui exact aceloraºi factori care au fãcut din China marea uzinã a lumii. Unul dintre cei mai importanþi este afluenþa investiþiilor strãine directe, care au adus cu ele aparaturã sofisticatã, inclusiv cea necesarã reproducerii oricãrui medicament care ar aduce profit. Când pilulele ºi ambalajele sunt gata, distribuitorii chinezi de medicamente contrafãcute, care folo- sesc în general aceeaºi reþea de transport, distribuþie ºi vânzare ca

ºi companiile strãine care activeazã legal în China, rãspândesc pro-

dusele contrafãcute în lumea întreagã. Dar nu e neapãrat nevoie de o mare fabricã pentru a produce medicamente contrafãcute. Unul dintre cele mai simple moduri de

a produce un lot de Viagra falsificat este de a pleca de la câteva

pilule autentice. Le pisezi, le adaugi un agent coagulant, cum ar fi acidul boric ºi transformi apoi substanþa în pilule. Gata! Am obþinut acum, în manierã chinezã, „Viagra Lite”. Din pãcate, acidul boric este folosit de obicei ca pesticid; el ucide gândacii ºi furnicile, ata- cându-le sistemul nervos.

32

Fie cã e vorba de Lipitor, Norvasc, Viagra sau Tamiflu, medicamen- tele chinezeºti falsificate reuºesc sã intre în dulapul dumneavoastrã ca medicamente în felurite moduri. În unele cazuri, se întâmplã ca

un distribuitor important, ca Rite Aid, sã fie pãcãlit de un furnizor. În altele, se întâmplã ca o micã farmacie localã sã încerce sã facã economii cumpãrând un lot suspect de la un ofertant. Dar, ºi mai adesea, e vorba de sabia cu douã tãiºuri numitã World Wide Web, care aduce aceste produse din inima Chinei la uºa cumpãrãtorului. Sã considerãm aceste profiluri tipice de cumpãrãtori de medica- mente prin internet, care devin, cu toþii, victime sigure ale pirate- riei comerciale chineze cu medicamente:

• O pereche de tineri asistaþi sociali, care erau deja copleºiþi de costul medicamentelor, cãutau un medicament care nu era pe lista celor compensate. De aceea, au încercat sã cum- pere on line, de la farmacia „canadianã” furnizoare de pro- duse ieftine, dar care opereazã, în realitate, în provincia Heilongjiang din nord-estul Chinei.

• O femeie casnicã, suferind de depresie cronicã, este prea slã- bitã pentru a se mai duce la farmacia localã, de unde îºi cum- pãra Prozac-ul ºi opteazã pentru anonimatul internetului, în timp ce soþul ei, suprasolicitat din cauza serviciului, aflat tot timpul între douã avioane, este pur ºi simplu prea ocupat pentru a-ºi cumpãra pilulele de dormit Ambien din altã parte decât de pe internet. În acelaºi timp, fiul lor, în vârstã de 17 ani, care cocheteazã cu culturismul, comandã în secret ste- roizi on line, pentru dezvoltarea musculaturii.

• Un bãrbat cãsãtorit, ajuns la vârsta la care constatã cã nu e la fel de bun ca altãdatã în patul conjugal ºi care doreºte sã procure un remediu cu discreþie, este o victimã uºoarã a in- ternetului. Aºa se explicã de ce Viagra este cel mai bine vân- dut pe internet dintre medicamentele contrafãcute.

33

Pirateria economicã chinezã

Bagajul de mânã aduce mult mai mult profit decât heroina.

Andrew Oberfelt, Abacus Security De ce a ajuns China cel mai mare dintre piraþii comerciali ai lumii? Cel mai simplu rãspuns este cã, în acest caz, delictul este profitabil, iar câºtigurile sunt imense. Un motiv major pentru care contrafacerea ºi pirateria sunt atât de profitabile este faptul cã, în acest caz, nu trebuie sã fie iniþiatã vreo acþiune de cercetare ºtiinþificã pentru a realiza un produs sau un design. Se furã doar proprietatea intelectualã, dupã ce aceasta a fost realizatã de altcineva. Astfel se ajunge la economisirea unor sume imense, mai ales în industriile care fac apel masiv la cerce- tare-dezvoltare, cum ar fi construcþia de automobile sau fabricarea de medicamente. Piraþii comerciali chinezi nu trebuie sã cheltuiascã sume foarte mari pe reclamã ºi marketing, pentru a crea ºi a susþine un brand nou sau pentru a deschide pieþe noi. Ei doar profitã de eforturile oneste ale companiilor; în acest fel, ei distrug mult din valoarea unui brand pe care o companie l-a obþinut prin mari eforturi. Însã ºi mai interesant, piraþii comerciali chinezi sunt la fel de buni în obþinerea unei înalte eficienþe în procesul de producþie ca ºi marile corporaþii internaþionale. Cum observã Chinese Business Review, „un imitator inteligent poate produce falsuri ale produselor diferitelor companii, urmând o anumitã linie de producþie.” Mai mult, „aceastã duplicare are loc în cadrul mai multor linii de pro- ducþie, de exemplu software, film, acumulatori sau piese de schimb pentru automobile”. Abilitatea piraþilor chinezi în folosirea liniilor de producþie pentru a arunca pe piaþã un numãr mare de produse din domenii apropiate este definitorie pentru acest segment al economiei Chinei ºi permite unor astfel de hoþi ai proprietãþii intelectuale sã producã la preþuri substanþial mai mici decât companiile care activeazã legal. Pentru toate aceste motive, piraþii comerciali chinezi intrã pe piaþã cu un preþ avantajos, comparativ cu concurenþii lor.

34

În fine, trebuie accentuat rolul tot mai mare jucat de crima organizatã în activitatea de piraterie comercialã. Cu un grad de adaptabilitate foarte înalt, reþelele criminale chineze îºi reorienteazã activitatea, de la domeniile clasice, precum drogurile ºi prostituþia, la pirateria pe baze economice largi. Dupã cum observã Oded Shenkar: în timp ce un traficant de droguri obþine un profit de 100% din vânzarea unui kilogram de heroinã, un alt traficant poate obþine un profit de 900% din 1500 de copii piratate ale Microsoft Office. Mai mult, dacã un traficant de hero- inã chinez este prins vânzându-ºi marfa, poate lua vreo 10 ani de închisoare, în funcþie de legislaþia þãrii respective. Dar dacã e prins traficând ceva mai nociv, de exemplu Lipitor cauzator de impotenþã sau Viagra cauzatoare de stopuri cardiace, el primeºte o micã amen- dã ºi o muºtruluialã uºoarã.

Sprijinul politic al pirateriei chineze

Nicio problemã de asemenea anvergurã nu poate exista fãrã implicarea directã sau indirectã a statului.

Prof. Daniel C.K. Chow, Universitatea de Stat din Ohio

Toate aceste observaþii despre înflorirea contrafacerii ºi pira- teriei în China nu explicã de ce, în ciuda unor acþiuni de pedepsire cãrora li se face o publicitate puternicã, guvernul chinez sprijinã tacit asemenea activitãþi ilegale. Explicaþia þine de economie ºi de politicã – cu o nuanþã culturalã specific chinezã. Întrucât contrafacerea ºi pirateria reprezintã 20% din creºterea economicã a Chinei, gestionarea lor este o problemã vitalã a guver- nului. Furturile de proprietate intelectualã creeazã milioane de locuri de muncã, ajutã la menþinerea sub control a inflaþiei ºi ridicã nivelul de trai al multor chinezi. Dupã cum observã expertul în activitãþi de contrafacere Li Guorong, „contrafacerea este acum

35

atât de uriaºã în China, încât orice acþiune radicalã împotriva ei va distruge economia ºi va destabiliza guvernul, în situaþia în care fabricile ºi depozitele sunt adesea în proprietatea unor baroni poli- tici sau militari”. Aceste motive economice ºi politice ale tolerãrii pirateriei comerciale sunt puternic stimulate de un set de norme culturale care provin din fuziunea moralã dintre un maoism vechi de 60 de ani ºi un confucianism vechi de milenii. Esenþa problemei este cã Republica Popularã Chinezã proclamatã în 1949, avea ca principiu fundamental abolirea proprietãþii private. Astfel, existã mai multe generaþii de guvernanþi chinezi care cred – folosind formularea fostului ambasador al Statelor Unite, James Lilley – „cã orice teh- nologie din lume este proprietatea maselor populare”. Dacã adãugãm acestei versiuni maoiste a drepturilor de pro- prietate o dozã de confucianism, vom înþelege ºi mai bine toleranþa în privinþa contrafacerii ºi pirateriei. Din antichitate, confucia- nismul a propovãduit imitaþia. Proiecþia actualã a acestui fapt este un mediu economic, politic ºi cultural perfect pentru dezvoltarea explozivã a contrafacerii ºi pirateriei. Caveat emptor! („Cumpãrã- torul sã fie atent”, în limba latinã)

36

CCaappiittoolluull 33

MMaaddee iinn CChhiinnaaeettiicchheettaa aallaarrmmeeii ddee ggrraadduull zzeerroo

O

mamã spunea marþi cã ceva era foarte alarmant în starea fiului

ei

de 20 de luni, care a început sã se împleticeascã ºi sã vomite.

Tocmai înghiþise o piesã a unui joc foarte popular Aqua Dots, care conþinea o substanþã chimicã care are efecte similare unui drog pu- ternic „date rape”, substanþã care poate duce la pierderea luciditãþii, folositã uneori pentru abuzarea sexualã a femeilor. Era ultima ju- cãrie chinezeascã de pe rafturile magazinelor americane.

MSNBC.com

„Trebuie sã fiþi conºtient de faptul cã produsele chinezeºti ief- tine vã pot ucide.” Chiar dacã acest mic avertisment confucian nu apare pe eticheta urmãtorului produs cumpãrat de dumneavoastrã, totuºi ar trebui sã þineþi seama de el. Upton Sinclair s-ar rãsuci în mormânt dacã ar avea cunoºtinþã de uriaºele cantitãþi de produse cancerigene, contaminate sau defecte, cu care China inundã lumea. În mod sigur, aþi auzit deja despre unele din cazurile cele mai grave. Dacã luãm în considerare doar cazul metalelor toxice, au fost pãtuþuri de copii, biberoane de vinil ºi mãnuºi de grãdinã pentru copii contaminate cu plumb; ursuleþi de jucãrie, tobe ºi trenuri vopsite cu culori cu plumb; acelaºi tip de contaminare a mai avut loc ºi în cazul unor închizãtori ale salopetelor sau al unor cãmãºi pentru copii; ºi o linie completã de accesorii ale pãpuºii Barbie împodobite cu „plumbul designerului”.

37

Aþi auzit probabil ºi de siropul de tuse ºi de pasta de dinþi în care s-a scãpat antigel ºi care a omorât sute de persoane, de pijama- lele îmbibate cu atât de multã formaldehidã, încât iritã pielea; de delicatesele pentru câini ºi pisici infestate cu melaminã, substanþa mortalã care a fãcut atâtea victime printre animalele dumneavoas- trã de casã ºi cel mai bizar produs al torturii chinezeºti, Aqua Dots, jocul infestat cu date rape despre care se povesteºte în deschiderea acestui capitol. Oricât de alarmante ar fi aceste exemple, ele nu sunt decât vârful unui foarte periculos iceberg. De la bateriile de telefon mobil care explodeazã, la tofu 2 infestat de bacterii, de la peºtele plin pânã la bronhii cu antibiotice interzise ºi pânã la maºinile atât de pericu- loase în cazul unor accidente, practic nimic din ce se produce acum în China nu poate fi considerat sigur. Acest capitol vã aratã de ce lucrurile stau aºa, care sunt produsele pe care trebuie sã le evitaþi cel mai mult, ºi de ce, aºa cum a spus atât de corect senatorul Dick Durbin, „Made in China” a devenit o etichetã-avertisment pe care niciun consumator nu trebuie sã o ignore.

Un lanþ al hranei otrãvite

Trebuie sã fii nebun sã mãnânci mâncare chinezeascã.

Ron Vara

Multã lume percepe China – relativ corect – ca pe cel mai mare producãtor industrial al planetei. Dar, din ce în ce mai mult, China reprezintã ºi ferma piscicolã, livada cu fructe ºi grãdina de legume a Terrei. Astãzi, China este a treia þara exportatoare de alimente cãtre Statele Unite. Chinei îi revin peste 50% din usturoiul, 45% din sucul de mere, 20% din mierea ºi 15% din produsele marine impor- tate din aceastã þarã. Greu de crezut, dar Agenþia pentru Alimente

2 Tofu este un produs pe bazã de soia, folosit uneori ca substitut al brânzei.

38

ºi Medicamente din SUA (FDA) testeazã mai puþin de 1% din toate importurile americane. Ceea ce este foarte diferit de ce se întâmplã în Japonia, unde se testeazã 10% din importuri. Dupã cum observã USA Today, personalul insuficient al agenþiei „reprezintã o undã verde pentru produsele alimentare, inclusiv cele marine, care intrã pe piaþa Statelor Unite fãrã a fi testate”.

Producþia de peºte în China

Zhu Zhiqiu, proprietarul unei ferme piscicole, se aflã în posesia armei secrete a creºterii peºtelui sãnãtos: ºopronul cu produse far- maceutice. Înãuntru se aflã sticle de iod, pachete cu vitamine ºi preparate chinezeºti din ierburi, considerate a fi înlocuitori de anti- biotice. Ferma de peºte a lui Zhu, situatã într-un sat de pe cursul inferior al fluviului Yangtze, expediazã circa 2,5 milioane de fileuri de somn în Statele Unite, printr-un importator din Virginia. În ciuda celor mai mari eforturi ale sale – are zeci de salariaþi care cu- rãþã apa în fiecare zi, iar peºtele e hrãnit cu saci cu hranã specialã, mult mai scumpã decât orezul – peºtele se îmbolnãveºte destul de des. ªi atunci se folosesc medicamentele.

Washington Post

China este primul exportator de somn, þipar ºi tilapia spre Statele Unite ºi al doilea furnizor de creveþi. Dar China este de asemenea cel mai mare exportator mondial de hranã marinã toxicã. Problema peºtelui toxic începe de la observaþia cã proprietarii chinezi de ferme piscicole, ca d-l Zhu din articolul citat mai de- vreme, sunt în mod inevitabil siliþi sã facã apel la o gamã extrem de largã de antibiotice interzise, preparate din plante dupã reþete locale ºi substanþe a cãror folosire este ilegalã. Problema subiacentã, care va fi discutatã pe larg în capitolul 7 (dedicat barajelor ºi gestio- nãrii apei), este cã apele Chinei sunt unele dintre cele mai poluate din lume, ºi, prin urmare, unele dintre cele mai nepotrivite pentru pisciculturã. Într-un astfel de mediu poluat, peºtele de crescãtorie

39

este, în mod special, vulnerabil la patru agenþi patogeni: viruºi, bacterii, ciuperci ºi paraziþi.

O modalitate comunã a crescãtorilor de peºte chinezi de a

combate doi dintre aceºti agenþi – ciupercile ºi paraziþii externi – este sã împrãºtie în apa crescãtoriilor un praf numit verde-malahit. Aceasta este o substanþã cancerigenã periculoasã care a fost

interzisã oficial în China. Cu toate acestea, interdicþia nu i-a fãcut pe prea mulþi crescãtori chinezi de peºte sã renunþe la el.

O a doua modalitate frecventã prin care fermierii piscicoli

evitã moartea peºtilor este de a-ºi inunda apele cu o mulþime de substanþe antimicrobiene ºi antibiotice interzise. Antimicrobienele sunt substanþe cancerigene care te pot ucide direct. Spre deosebire de acestea, antibioticele interzise te pot ucide sau îþi pot face rãu indirect. Motivul este urmãtorul: atunci când mãnânci peºte tratat cu astfel de antibiotice, organismul capãtã o rezistenþã naturalã la

aceste medicamente ºi în cazul în care te îmbolnãveºti ºi ai într-ade- vãr nevoie de un antibiotic pentru a lupta cu infecþia, acesta nu-ºi mai face efectul. În plus, bacteriile se pot transforma în specii foarte rezistente la antibiotice.

Pe lângã angoasele pe care þi le produc toxinele conþinute în

peºtele chinezesc, consumatorii din lumea întreagã trebuie sã facã faþã „pirateriei piscicole”. De exemplu, un truc folosit de exportatorii chinezi lipsiþi de scrupule este sã vândã periculosul „peºte gonflabil” cu eticheta deliciosului „monkfish”. Problema este cã „peºtele gon- flabil” conþine tetrodoxinã. Aceasta este o neurotoxinã puternicã, pentru care nu se cunoaºte niciun antidot; ea produce paralizia diafragmei ºi deseori moartea, din cauza incapacitãþii de a respira.

Fructele ºi legumele Chinei

De mai bine de 20 de ani, Lai Mandai a mâncat ºi a vândut mazãre, varzã ºi pepeni verzi, cultivaþi pe o parcelã aflatã în apropierea unei topitorii de plumb din satul sãu. La fel ca ºi alþi sãteni care au mâncat legume cultivate pe asemenea loturi, d-na Lai, în vârstã de 39 de ani, s-a vãzut confruntatã cu probleme de

40

sãnãtate. „Când lucrez în grãdina de legume sau când spãl pe jos, mã simt atât de obositã ºi îmi simt degetele amorþite”, spune ea. D-na Lai, ca ºi alþi 57 de sãteni, a fost diagnosticatã ca având un nivel ridicat al cadmiului, metal greu care poate produce afecþiuni renale ºi scãderea duritãþii oaselor.

Wall Street Journal

În China sunt cultivate jumãtate din legumele ºi aproape 20% din fructele lumii. Chinezii consumã ei înºiºi majoritatea acestor

produse, dar o parte din ce în ce mai mare este exportatã în Statele Unite, Europa ºi în restul lumii. Ca ºi în cazul exportului chinezesc de peºte toxic, aceasta nu este o evoluþie pozitivã. Una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntãm atunci când consumãm fructe sau legume chinezeºti este riscul de

a îngurgita foarte toxicele metale grele, de exemplu mercur, plumb

sau cadmiu, ca în cazul d-nei Lai din articolul citat mai devreme. De altfel, conform datelor oficiale chineze, peste 10% din pãmântul arabil al Chinei este deja contaminat cu deºeuri de metale grele, provenind de la fabrici, mine, topitorii sau termocentrale. Un al doilea motiv de îngrijorare îl constituie nivelele excesiv de înalte ale reziduurilor de pesticide gãsite adesea în produsele chine- zeºti. Dupã cum se afirmã documentat în Journal of Environmental Toxicology and Chemistry, problema subiacentã este tendinþa fermie- rilor chinezi de a folosi pesticide în exces, cu scopul de a obþine recolte mai mari. În consecinþã, Agenþia Federalã pentru Alimente

ºi Medicamente (FDA) se aflã în situaþia de a respinge produse agri-

cole foarte diverse, de la ginseng sau zmeurã congelatã la ciuperci. Dincolo de problema contaminãrii alimentelor cu antibiotice interzise, metale grele ºi pesticide, chestiuni legate de prezenþa bacteriilor ºi alterarea mãrfii se ivesc ºi din cauza lipsei unui lanþ frigorific adecvat în China. În orice þarã, lanþul frigorific începe cu refrigeratoarele pentru fructe ºi legume. El continuã cu camioane frigorifice, în care sunt transportate produsele respective. Un alt

41

sistem de frigidere ºi congelatoare este necesar pentru a stoca pro- dusele înainte de a fi comercializate. În toate aceste trei privinþe, China este absolut deficitarã. De exemplu, China are doar circa 30 000 de camioane frigori- fice, faþã de aproape 300 000 câte se gãsesc în Statele Unite, iar ca- pacitatea sa de stocare la rece de-abia atinge 7 000 000 m 3 . Totuºi, conform unui studiu elaborat de firma de consultanþã A.T. Kearney, în urmãtorii zece ani, China va trebui sã aibã circa 365 000 ca- mioane frigorifice ºi 150 000 000 m 3 capacitate de stocare la rece. Diversele probleme de contaminare care pot apãrea din cauza lipsei unui lanþ frigorific adecvat sunt încã ºi mai mari în cazul cãrnii, dupã cum aratã acest fragment din Wall Street Journal:

Este o scenã pe care James Rice, directorul departamentului din China a firmei Tyson Foods Inc., a observat-o de nenumãrate ori în aceºti trei ani de activitate în domeniul aprovizionãrii cu carne de pui: tone de pui îngheþaþi, încãrcaþi pe platformele unor cami- oane obiºnuite, acoperite cu pãturi groase pentru a fi ferite de razele soarelui, fãcând lungi cãlãtorii de-a lungul Chinei. „Este cãlcâiul lui Ahile al activitãþii noastre”, spune d-l Rice. Aceastã observaþie aratã cum lipsa camioanelor frigorifice cu tempera- turã controlatã ºi a spaþiilor de depozitare frigorifice, precum ºi lipsa unei tradiþii ºi a unei culturi în acest domeniu, limiteazã activitatea firmei Tyson la câteva oraºe mari ale Chinei.

Asasini în Þara Jucãriilor

S-ar pãrea cã atunci când îl gâdili pe Elmo, acesta nu râde, ci are un acces.

Jay Leno

În încercarea de a-i asigura pe copiii din lumea întreagã cã milioa- nele de jucãrii fabricate în China care tocmai fuseserã retrase de pe

42

piaþã deoarece conþineau vopsele toxice cu plumb ºi piese care se puteau înghiþi uºor nu le vor mai putea face rãu niciodatã, oficia- litãþi chineze de rang înalt au anunþat zilele trecute cã milioane de pãpuºi au fost strânse ºi condamnate imediat la moarte… Conform agenþiei de ºtiri Xinhua, numai în ultimele trei zile patronii fabricilor au ridicat aproximativ 350 000 de pãpuºi Barbie din casele lor de vis, în timpul unei serii de raiduri foarte violente. În timpul acestor raiduri, pãpuºile Barbie au fost despãrþite de pãpuºile Ken, dezbrã- cate la piele ºi rase în cap. Au fost apoi duse într-o zonã închisã, spri- jinite de un perete ºi împuºcate de un pluton de execuþie, în timp ce mai mulþi soldaþi de jucãrie au fost obligaþi sã priveascã aceastã scenã.

– The Onion (revistã umoristicã)

Aceste reacþii satirice la retragerea jucãriilor chinezeºti, din cel mai popular spectacol de divertisment american, cel al lui Jay Leno, ºi din revista umoristicã Onion (Ceapa), aduc mãcar o relaxare prin infuzie de comic, într-o situaþie extrem de preocupantã, mai ales pentru pãrinþii care au copii mici. Deºi multã lume este deja conºtientã de multe dintre detaliile acestei crize, meritã cel puþin sã trecem rapid în revistã gradul de risc al jucãriilor americane care au devenit instrumente aducãtoare de moarte, datoritã lipsei de scrupule a producãtorilor chinezi. Iatã doar o scurtã înºiruire a tipurilor de jucãrii retrase din vânzare:

• 3,8 milioane de jocuri de construit, care conþin niºte magneþi a cãror înghiþire poate duce la moarte din cauza perforãrii intestinului;

• 1,5 milioane de jucãrii contaminate cu plumb, incluzând popularele pãpuºi de pe „strada Sesam”;

• 1,5 milioane de trenuleþe de lemn vopsite în culori ce conþin plumb ºi 1 milion de cuptoare de jucãrie Easy-Bake (coace uºor), care pot prinde degetele copiilor în cuptor ºi apoi le pot arde;

• 253 000 de maºini inspirate de modelul Sarge din filmul de desene animate Cars, ºi locomotive de jucãrie;

43

• 31 000 de peºti de plastic Skippy care pot rãni mâna unui copil, ºi 15 000 seturi „Râdem ºi învãþãm”, care prezintã risc de înghiþire.

Pentru pãrinþii ºi copiii responsabili care cumpãrã jucãrii, este foarte important sã subliniem cã, în timp ce marile firme americane de jucãrii încaseazã numeroase critici în presã, problema cu adevã- rat gravã este cea a jucãriilor foarte ieftine, fãrã brand. Este ºi cazul jucãriilor de Halloween, care încorporeazã substanþe toxice, sunt inflamabile sau prezintã pericol de înghiþire. Se naºte urmãtoarea întrebare: cum este posibil ca fabricanþii chinezi de jucãrii sã transforme un obiect atât de inocent ºi delicat într-un pericol potenþial? Vom reveni peste puþin timp asupra aces- tei întrebãri.

Maºinile zdrobite de pe Volga

Puneþi încã un produs pe lista exporturilor chinezeºti a cãror sigu- ranþã a fost pusã sub semnul întrebãrii: automobilele. Într-unul dintre rarele teste vizând comportamentul acestora în cazul unei ciocniri fãcute maºinilor chinezeºti în afara Chinei, ºi anume la Moscova, partea din faþã a cabinei – un Chery Amulet – s-a fãcut armonicã. Revistele ruseºti de automobilism au scris cã testul a relevat una dintre cele mai proaste comportãri înregistrate de vreo maºinã ºi au cerut retragerea mãrcii respective de pe piaþã.

Wall Street Journal

Nu numai produsele agricole sau mãrfurile ieftine precum jucã- riile sau brelocurile trebuie sã fie privite cu circumspecþie atunci când au eticheta „Made in China”. Cum producãtorii chinezi se îndreaptã cãtre produse mai scumpe ºi mai pretenþioase, precum automobile, avioane sau produse farmaceutice de ultimã generaþie, riscurile sunt ºi mai mari. Sã examinãm industria de automobile chinezã, aflatã într-o dezvoltare rapidã. Probabil cã veþi fi surprins sã aflaþi cã în China,

44

în prezent, se fabricã mai multe maºini decât în Detroit, dacã nu punem la socotealã camioanele de dimensiuni mai mici. Dar, spre deosebire de maºinile fabricate în Statele Unite, Europa sau Japonia, securitatea pe care o oferã mãrcile chinezeºti este extrem de scãzutã. De exemplu, aºa cum s-a vãzut în articolul citat mai devreme, maºina chinezeascã Chery Amulet a clacat lamentabil la testul de rezistenþã la ciocnire efectuat în Rusia. Alt indiciu semnificativ este oferit de calitatea, sau mai bine zis de lipsa de calitate, a cabinei automobilului, de asemenea chinez, Brilliance BS6. Într-un test european standard, BS6 a fost propulsat, cu 40 mile pe orã, într-o barierã. Dupã cum relateazã analistul Chris Haak, rezultatele au fost dezastruoase:

În cazul maºinilor care sunt supuse la aceste teste, comparti- mentul pasagerului rãmâne aproape intact, fãrã vreo intruziune a podelei în zona în care ºoferul îºi þine piciorul ºi fãrã ca vreun aparat de pe bord sã-i sarã în faþã. La cele mai bune maºini, portiera ºoferului este încã funcþionalã; constructorul sacrificã destul de mult din spaþiul maºinii, pentru ca pasagerii sã o poatã pãrãsi, dupã accident, practic nevãtãmaþi.

Din contrã, în cazul bietei maºini rãsfãþatã cu numele de Brilliance BS6, pedalele au intrat în spaþiul rezervat ºoferului cu 40 cm, iar bordul – cu 18 cm. Portiera ºoferului nu s-a putut deschide decât atunci când tehnicienii au intervenit cu o rangã uriaºã, iar cadrul s-a deformat cu aproape 90 O ºi s-a oprit de abia când a atins podeaua. Partea inferioarã a parbrizului s-a deplasat, dupã ciocnire, în acelaºi plan în care se gãsea în partea superioarã, înainte de ciocnire. ªoferul a trebuit sã-ºi împartã spaþiul rezervat lui cu volanul, parbrizul ºi bordul. El ar fi fost probabil ucis instantaneu.

Probabil cã aspectul cel mai criticabil al industriei de auto- mobile chinezeºti „nesigure la orice vitezã” este faptul cã folosesc atât America Latinã cât ºi Africa drept pieþe de desfacere pentru

45

vânzarea unor maºini ieftine, care nu ar trece nici testele de poluare ºi nici pe cele de securitate de pe pieþele Europei sau ale Statelor Unite. Cu toate cã aceste maºini ieftine sunt foarte atractive pentru cei cu salarii mici, ele nu reprezintã altceva decât capcane ale morþii pe roþi ºi fabrici de poluare. Dar chinezii nu par jenaþi de acest lucru. Iatã comentariul lui Zheng Guoqing, directorul departamentului de vânzãri pentru Africa a companiei chineze Great Wall (Marele Zid) Motor Co: „Raportul preþ–performanþã al produselor noastre este avantajos ºi de aceea atât de multe þãri africane cumpãrã mãrcile noastre. Aici, normele de poluare nu sunt foarte severe. Normele de securitate nu sunt nici ele prea drastice.”

Cauzele avalanºei de produse chinezeºti contaminate, defecte sau cancerigene

Multe dintre fileurile de somn „stil Sud” sunt într-adevãr din sud – ºi anume din sudul Chinei. În chiar rapoartele guvernului chinez se exprimã neliniºtea cã multe râuri din regiune sunt atât de conta- minate cu metale grele din reziduurile industriale ºi cu pesticide, inclusiv DDT, încât e periculos sã le atingi, cu atât mai mult sã creºti peºte în ele.

Washington Post

În acest moment este cazul sã ne întrebãm: de ce sunt mãrfu- rile chinezeºti atât de nesigure în privinþa unei game atât de largi de produse? În apãrarea lor, oficialii chinezi argumenteazã cã aceste mãrfuri sunt la fel de sigure ca în orice altã þarã din lume. Totuºi, statisticile spun altceva. Procentul de produse contaminate, defecte sau prezentând un grad înalt de risc înregistrat de mãrfurile chine- zeºti în practic toate þãrile lumii întrece cu mult procentul expor- turilor sale la o mare varietate de produse. În Japonia, de pildã, o treime din alimentele contaminate sunt de provenienþã chinezã, în timp ce importurile de alimente din China

46

reprezintã doar 15% din totalul alimentelor importate. Similar, în Europa, aproape jumãtate dintre produsele defecte identificate pro- vin din China. Un sfert dintre ele sunt jucãrii, dar altele acoperã o gamã largã, de la aparate electrice ºi automobile la corpuri de ilu- minat sau cosmetice. Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul Statelor Unite. Chinei îi revin 60% dintre mãrfurile retrase ºi aproape 100% dintre jucãriile retrase de pe piaþã, depãºind cu mult procentele în- registrate la importul de jucãrii din alte þãri în curs de dezvoltare, cum ar fi Mexic sau Brazilia.

Tactica „momeºte ºi schimbã” ºi calitatea slabã a mãrfurilor chinezeºti

Anumite rabaturi de la calitate nu sunt foarte grave, dar altele sunt de-a dreptul alarmante. Unul dintre exemplele cele mai neplãcute pe care le-am întâlnit în perioada în care lucram în China se referã la producþia ºi exportul unor ansamble de aluminiu folosite la construirea unor clãdiri comerciale înalte. Acestea susþin tone de beton, care se toarnã ulterior, deci comportarea lor este esenþialã.

Compania americanã care a proiectat ºi brevetat acest ansamblu a pus la punct toate detaliile. Se ºtia exact câtã greutate trebuie sã susþinã fiecare componentã, dar ºi aºa nivelul înalt de precizie inginereascã nu l-a putut împiedica pe producãtorul chinez de a lua decizia unilateralã de reducere a parametrilor. Când aceastã „eroare de fabricaþie” a fost depistatã, s-a descoperit cã o piesã de aluminiu cântãreºte mai puþin de 90% din cât ar fi trebuit. Unde a dispãrut aluminiul? În buzunarul patronului fabricii, ca economie fãcutã pentru reducerea preþului de producþie. Singurul efect pentru cumpãrãtor era creºterea cotei de risc a produsului.

Forbes.com

Unul dintre cele mai importante motive ale respingerii produ- selor chineze este o variantã a vechii tactici „momeºte ºi schimbã”, care constã în scãderea calitãþii. Iatã cum funcþioneazã:

47

O companie americanã, europeanã sau japonezã merge în

China pentru a plasa în strãinãtate producþia mãrfurilor sale.

O companie chinezã câºtigã dreptul de a produce un prototip

al produsului dorit, respectând exact specificaþiile companiei exportatoare. Aceasta este „momeala”.

Schimbarea survine la ceva timp dupã ce compania chinezã începe producþia masivã a produsului. La un moment dat, dupã ce a câºtigat încrederea clientului strãin, compania chi- nezã începe reducerea costurilor de producþie prin înlocuirea materialelor folosite cu unele de calitate mai proastã, sau prin modificarea designului. Dacã nu are controlori pregãtiþi pentru a depista deteriorarea calitãþii, pentru compania strãinã rezul- tatul poate fi dezastruos.

Un exemplu de acest fel poate fi cazul „Aqua Dots” 3 , citat an- terior. Un distribuitor de jucãrii, Australia’s Moose Enterprises, a pierdut milioane de dolari în vânzãri ºi ºi-a compromis în mare parte prestigiul mãrcii din cauza acestui scandal. În cele din urmã, investigaþiile companiei, efectuate într-o fabricã chinezã care a contractat producþia, a dovedit cã managerul înlocuise un liant nenociv folosit în procesul de producþie cu afrodisiacul toxic, pen- tru a realiza un câºtig ilicit.

Tãcerea mieilor protestatari

Dacã doriþi sã aveþi un bun sistem de protecþie a consumatorilor, protecþia protestatarilor este o cerinþã esenþialã.

Wang Hai, avocat specializat în drepturile consumatorilor

Nu existã vreo recompensã, în China, pentru cei care criticã sistemul din interior – deºi critica lor este vitalã în asigurarea pro- tecþiei consumatorului. Din contrã, discuþiile critice sunt descurajate,

3 Afrodisiac, date rape drug (n.red.)

48

iar cei care totuºi criticã politica companiei chineze se pot alege cu închisoarea, cu bãtaia sau cu amândouã. Soarta a trei persoane care ºi-au asumat riscul criticii va fi prezentatã mai jos, folosind ca sursã reportaje din ziarul Financial Times. Dr. Tang Zhixiong ºi-a acuzat colegii sãi medici de practici contrare eticii medicale în chirurgia transplantului. În plus, d-na Zhou Huanxi ºi d-l Shi Yuefu au denunþat, fiecare separat, compa- niile la care lucrau, pentru fabricarea de medicamente contrafãcute. Dr. Tang s-a ales cu ameninþãri de recurgere la violenþã ºi se teme cã ar putea fi arestat pentru motive inventate; temerile sale sunt, probabil, justificate. Dupã ce d-na Zhou a dovedit cã un tonic vândut femeilor însãrcinate ca întãritor al organismului nu era decât ulei de ºarpe, ea a fost arestatã în urma unei reclamaþii tele- fonice ºi închisã pentru aproape 4 ani. Din pãcate, d-l Shi nu a fost atât de „norocos” ca dr. Tang ºi d-na Zhou. El a fost fugãrit de o ma- ºinã cu plãcuþe de înmatriculare false ºi s-a ales cu leziuni craniene serioase.

Pentru început, vom ucide toþi avocaþii

Deºi avocaþii specializaþi în protecþia consumatorului sunt adesea ridiculizaþi în Statele Unite, teama de amenzi de multe milioane de dolari duce totuºi corporaþiile la o atitudine mai responsabilã faþã de societate. Din contrã, pentru cetãþenii chinezi sau pentru consumatorii pãcãliþi din afara Chinei este aproape imposibil sã dea în judecatã companiile chineze care vând produse contaminate sau deficitare. Iatã ce putem citi în revista Fortune: „Se ºtie cã urmãrirea în justiþie a companiilor într-o þarã strãinã este întotdeauna mai dificilã decât judecarea în propria þarã, dar complexitatea instrumentãrii unui caz împotriva unei firme chineze se datoreazã nu numai sistemului juridic din China, ci ºi relaþiilor politice dintre Beijing ºi Washington. Aºa cum spunea un avocat, e ca ºi cum ai scuipa în vânt. Într-adevãr, atunci când sunt date în judecatã, companiile chi- neze pur ºi simplu nu se prezintã în curþile americane; este practic imposibil sã ai acces la oricare dintre documentele lor. Acþionarea

49

efectivã împotriva acestor companii este complicatã ºi mai mult de faptul cã sediile lor sunt formale. Nu existã niciun fel de înþelegeri bilaterale între China ºi Statele Unite, care sã asigure recurgerea la justiþie. Dupã unele estimãri, un proces împotriva unei companii chineze dureazã cel puþin 10 ani ºi costã de 5 ori mai mult decât urmãrirea ºi pregãtirea rechizitoriului. Doar marile companii îºi pot permite sã plãteascã atât de mult ºi sã aºtepte atât de mult. Oricine altcineva este exclus.

O culturã a profitului fãrã scrupule

Acþiuni luate de sus în jos nu vor rezolva problema, deoarece proble- ma în sine trece dincolo de autoritatea guvernului. Persistã o întrebare tulburãtoare, nãscutã odatã cu creºterea economicã rapidã a Chinei:

cum e posibil ca atât de mulþi oameni sã doreascã sã încalce regulile, pentru câþiva dolari în plus, fie ºi cu preþul vieþilor omeneºti?

Emily Parker

Probabil cã cea mai neliniºtitoare ºi controversatã parte a problemei lui „Fabricat prost în China” este prinsã în cuvintele Emiliei Parker, din citatul precedent. E vorba de faptul cã, în deruta moralã a Chinei post-comuniste, mult prea mulþi industriaºi sunt lipsiþi de scrupule etice ºi morale, pentru a fi preocupaþi de altceva decât de a face bani, prin orice mijloace – indiferent cât de mare e preþul plãtit, ca sãnãtate ºi siguranþã, de clienþii lor. Nu indepen- dent de aceasta, meritã menþionat cã, în raportul World Christian Database, China are, de departe, cel mai mare procent de oameni fãrã religie din lume. Douã cazuri celebre ilustreazã comportamentul lipsit de scru- pule al cel puþin unora dintre antreprenorii chinezi ºi concluzia cã nu existã niciun reper moral în cultura „otravei pentru profit” care înfloreºte în China. Unul se referã la retragerea de pe piaþã a aproape un milion de „cauciucuri ucigaºe” produse de Compania pentru cauciuc Hangzhou Zhongce. Într-o anumitã fazã a procesului de producþie, într-o

50

acþiune clasicã de diminuare a calitãþii, producãtorul chinez a renunþat la un produs esenþial pentru siguranþa cauciucului – „fâºia de gumã”, pentru a-ºi mãri profitul. E vorba de o bandã de 0,6 mm de cauciuc, adãugatã centurii radiale de oþel a cauciucurilor, pentru a preveni separarea celor douã jumãtãþi delimitate de centurã. Rezultatul inevitabil al omiterii acestei benzi constã în faptul cã aceste cauciucuri pot exploda, ºi ucide, o familie din patru, fiind mai periculoase decât un ºofer beat în weekend. Un alt caz care ilustreazã, asemãnãtor, cultura „otrãvii pentru profit” îl constituie infectarea mâncãrii pentru animalele de casã (câini, pisici), cu melaminã. Aceasta duce la moartea a circa 40 000 de animale de casã în Statele Unite; ºi e important sã arãtãm de ce producãtorii chinezi adaugã melaminã tocmai în asemenea produse. Melamina este un produs chimic extrem de toxic, care are foarte redusã valoare nutriþionalã. Ea a fost adãugatã în hrana animalelor pentru un motiv foarte simplu: acela de a da impresia falsã a unui conþinut mai ridicat de proteine. Ceea ce înseamnã un preþ mai ridicat. Animalele de casã ale americanilor au plãtit, într-adevãr, un preþ foarte ridicat.

Ochii larg închiºi ai corporaþiilor ºi consumatorilor

În timp ce oficialii guvernului chinez ºi antreprenorii ridicã din umeri atunci când primesc critici pentru acele produse „fabricate prost în China”, cel puþin o parte din critici trebuie îndreptate ºi asupra consumatorilor, precum ºi asupra companiilor care se aprovi- zioneazã din China. Din partea companiilor, faptul care trebuie reproºat este cã nu implementeazã sisteme adecvate de control al calitãþii. Dintr-un astfel de motiv, o companie ca Mattel a fost nevoitã sã retragã de pe piaþã 10 milioane de jucãrii. Iatã cum comenteazã profesorul Shih-fen Chen acest lucru: „Nu e vorba de câteva erori întâmplã- toare în procesul de producþie, care au scãpat controlului de cali- tate, ci de o greºalã gravã a firmei, care a lãsat sã intre pe piaþã 19 milioane de piese de jucãrii nesigure.”

51

În ceea ce îi priveºte pe consumatori, aceºtia se orienteazã, de obicei, dupã brandul produsului, mai curând decât dupã þara de origine, atunci când cumpãra ceva. Altfel spus, cumpãrãm iPoduri, pãpuºi Barbie sau prize chinezeºti, nu pentru cã avem încredere în China, ci pentru cã avem încredere în Apple, Mattel sau Bosch. Iatã o strategie a cumpãrãrii care trebuie serios revizuitã!

CCaappiittoolluull 44

SSâânnggee ººii aarrmmee nnuucclleeaarree ppeennttrruu ppeettrrooll oo ssttrraatteeggiiee ccoommeerrcciiaallãã aa CChhiinneeii

În vara ºi toamna anului 1941, negociatorii japonezi fuseserã su-

pãraþi pe americani. Embargoul petrolier impus de Statele Unite nu va fi suspendat pânã când japonezii nu vor renunþa la expansiunea

Pânã în septembrie 1941, rezervele japonezilor

scãzuserã la 50 milioane barili, iar navele lor consumau 2 900 ba- rili pe orã. Japonezii se aflau la o rãscruce. Dacã lucrurile conti- nuau aºa, rãmâneau ºi fãrã petrol, ºi fãrã opþiuni, în mai puþin de doi ani. Dacã alegeau rãzboiul, aveau ºansa de a ieºi dintr-un con- flict prelungit. Cum a doua opþiune avea o oarecare probabilitate de succes, Japonia a ales rãzboiul.

Lt. col. Patrick H. Donovan, Forþele Aeriene ale Statelor Unite

lor militarã

Poate fi o surprizã pentru multã lume cã nu arabii, în 1973, ci americanii, în 1941, au fost cei care au impus primul embargou petrolier din lume. Unchiul Sam a tãiat imediat importurile de petrol ale Japoniei, imediat dupã brutala invadare a Chinei de cãtre aceasta. Încercarea Statelor Unite de a exercita presiuni asupra Japoniei pentru a o determina sã se retragã din China a însemnat o umilire usturãtoare pentru o þarã care þinea atât de mult la imaginea sa. De asemenea, a lãsat Japonia cu o rezervã foarte micã de petrol, care urma sã se termine repede, astfel cã, într-un fel, i-a lãsat acesteia puþine ºanse de a evita rãzboiul cu Statele Unite, care avea sã se declanºeze în urma atacului de la Pearl Harbour.

53

Pânã în prezent, petrolul a rãmas sângele oricãrei economii mo- derne ºi nu puþin sânge continuã sã se verse în Orientul Apropiat, în Africa ºi în alte locuri, pentru a controla ºi proteja vasta reþea

care aduce acest „aur negru” din îndepãrtatele þãri de origine, în fabricile sau în maºinile de pretutindeni. Ceea ce constituie o noutate neliniºtitoare în conflictele „sânge pentru petrol” este rolul tot mai important al Chinei ºi caracterul distructiv al acestui rol. Setea de petrol a Chinei, aflatã în continuã creºtere, nu are drept consecinþã doar creºterea alarmantã a preþurilor combustibi- lilor. Politica cinicã a Chinei de a-ºi asigura necesarul de petrol faciliteazã tragedii cum ar fi lichidarea protestatarilor din Birmania

ºi genocidul din Darfur. Dorinþa Chinei de a negocia „sânge ºi arme

nucleare pentru petrol” a dus, de asemenea, la accelerarea sensibilã

a cursei înarmãrilor pe planetã ºi la proliferarea nuclearã.

Un preþ al petrolului care produce recesiune?

La urma urmei, avem doi foarte mari consumatori [Statele Unite ºi China] care se luptã pentru aceeaºi jucãrie.

Gal Luft, Institutul pentru Analize de Securitate Globalã

Orice discuþie despre setea de petrol tot mai puternicã a Chinei

trebuie sã ia în considerare faptul cã cel mai important consumator

îl constituie Statele Unite. Cu mai puþin de 2% din populaþia lumii,

Statele Unite consumã circa 25% din petrolul produs pe glob. În comparaþie, cu peste 20% din populaþia planetei, China consumã doar 7%. Totuºi, cum economia Chinei continuã sã creascã rapid, partea ce-i revine din consumul mondial va creºte ºi ea – pe fondul scãderii consumului american. Faptele cele mai semnificative sunt urmãtoarele:

• China este al doilea mare consumator de petrol al planetei, înaintea sa fiind doar Statele Unite; necesarul sãu de petrol este prevãzut sã se tripleze pânã în 2030.

54

• China este deja puternic dependentã de importul de petrol, care reprezintã peste 40% din necesarul sãu, iar acest procentaj va creºte, conform prognozelor, la 60% pânã în 2020.

Din cauza creºterii cerinþelor de petrol ale Chinei ºi ale altor economii ale þãrilor în curs de dezvoltare, de exemplu a Indiei, Fondul Monetar Internaþional avertizeazã de pe acum asupra pericolului „ºocului permanent al preþului petrolului” ºi al unei recesiuni globale semnificative induse de acest ºoc, în urmãtoarele decade. Þãrile dezvoltate, precum Statele Unite, Germania sau Japonia, vor fi afectate de acest ºoc al preþului petrolului, dar þãrile cele mai sãrace – de la Bangladeº ºi Cambodgia la Haiti ºi Mexic – vor fi afectate încã mai puternic. Participarea crescândã a Chinei pe piaþa mondialã a petrolului poate duce la inflaþie ºi recesiune. Dar ºi mai periculoase sunt stra- tegiile provocatoare ale Chinei în domeniul securitãþii energetice, întrucât efectele politice pe termen lung ale acestora pot afecta stabilitatea economicã ºi politicã globalã. Pentru a înþelege aceste efecte, pentru început este necesar sã înþelegem temerile Chinei în domeniul securitãþii energetice: teama de un embargou petrolier american sau de alte feluri de întrerupere a livrãrilor.

Temerile Chinei în domeniul petrolului

Energia este vitalã pentru securitatea ºi bunãstarea unei þãri. Un stat care nu-ºi poate aproviziona populaþia cu energie, într-un mod rezonabil, recurge adesea la forþã.

Senatorul Richard Lugar ºi fostul director CIA James Woolsey

China importã petrol din Orientul Mijlociu ºi din Africa. Drumul urmat de transportul petrolului trece prin strâmtoarea Malacca. Aceastã unicã rutã comportã niºte riscuri strategice. De îndatã ce relaþiile Chinei cu þãrile din sud-estul Asiei, sau cu Statele Unite, se înrãutãþesc, transportul petrolului va avea de suferit.

Cotidianul China Popularã

55

Acum, China este cea mai mare economie mondialã care nu are o rezervã strategicã substanþialã de petrol, ºi implicit cea mai vulnerabilã la accidentele pieþei mondiale de petrol. Fãrã importuri, China poate supravieþui doar 10 zile, faþã de 60 de zile în cazul Statelor Unite sau 100, în cazul Japoniei. Datã fiind aceastã vulnerabilitate, teama acutã în privinþa se- curitãþii energetice a Chinei este cã Statele Unite ar putea face ce a fãcut cândva cu Japonia – impunerea embargoului asupra exportu- rilor de petrol cãtre China, cu scopul de a exercita presiuni asupra economiei, comerþului sau politicii externe a acestei þãri. Aceste temeri nu par lipsite de temei, cel puþin din perspectiva Chinei. Cazul cel mai probabil – dar nu singurul – în care Statele Unite ar putea impune embargoul ar fi invadarea Taiwanului de cãtre China. Dupã cum vom discuta mai detaliat în capitolul 10 al cãrþii, China a declarat explicit comunitãþii internaþionale cã aceastã „provincie renegatã” aparþine Chinei continentale. Dacã Taiwanul va continua sã reziste Chinei, sau dacã – mult mai provocator încã –, ºi-ar declara în mod oficial independenþa, o invazie de tip blitzkrieg a insulei intrã cu siguranþã în planurile militare ale Chinei. Desigur, unul dintre rãspunsurile strategice cele mai logice ale Statelor Unite la o asemenea invazie ar fi blocarea foarte îngustei strâmtori Malacca. Acest punct de trecere, atât de important, între Oceanul Indian ºi Oceanul Pacific, este locul prin care trec 80% din importurile Chinei. Blocarea acestei strâmtori înguste va tãia efectiv linia aprovizionãrii cu petrol a Chinei.

Politica chinezã provocatoare a „jocului de sumã nulã” în aprovizionarea cu petrol

Datoritã rolului preponderent al garantãrii securitãþii aprovizionãrii þãrii cu petrol ºi gaz, atât de necesare creºterii economice a Chinei, guvernul de la Beijing ºi-a cultivat intens relaþiile cu þãrile din Orien- tul Mijlociu bogate în petrol, în special cu Iranul ºi cu Arabia Sauditã.

56

În urmãrirea încãpãþânatã a acestui scop, politicienii chinezi s-au arãtat mai mult decât dornici nu numai sã saboteze eforturile de neproliferare ale Statelor Unite, dar, de asemenea, sã lucreze în strânsã cooperare cu guvernele care exportã terorismul islamic.

Dan Blumenthal, Middle East Quarterly

Cum s-a pregãtit China pentru a face faþã temerilor sale privind securitatea aprovizionãrii cu petrol? Elementul central al strategiei este o abordare „de sumã nulã”, radical diferitã de abordarea ame- ricanã. În timp ce Statele Unite sunt preocupate de asigurarea pieþei petroliere mondiale, China a adoptat o „abordare a contractãrii bilaterale”, prin care încearcã sã blocheze produsele þãrilor bogate în petrol. Blocându-le pentru sine, China eliminã, în fond, celelalte state. În acest fel, China urmãreºte sã obþinã control fizic, mai curând decât financiar, asupra petrolului, înainte ca acesta sã ajungã pe piaþã. Îndepãrtarea celorlalte state de la rezervele de petrol ale plane- tei s-ar putea cu greu considera drept cea mai proastã trãsãturã a strategiei de securitate a petrolului promovatã de China. Aceastã trãsãturã þine de abordarea amoralã a problemei. Simptomatic pen- tru o astfel de politicã e faptul cã, de la oamenii de afaceri proemi- nenþi la liderii politici, pânã la preºedinte ºi prim-ministru, se afirmã unanim: China nu va condiþiona niciodatã importul de petrol sau de alte materii prime de vreun criteriu moral sau de respectarea drepturilor omului. Orice dictator e un posibil partener, sau, dupã cum s-a exprimat preºedintele Hu Jintao: „Doar afaceri, nicio condiþie politicã.” Ghidatã de aceastã doctrinã amoralã, China s-a arãtat dispusã sã se angajeze în ceea ce Comisia Statele Unite – China a denumit sec „nereciprocitatea de piaþã”, încheind înþelegeri cu unele dintre cele mai periculoase regimuri totalitare de pe glob. În unele dintre acestea, China livreazã arme de distrugere în masã, inclusiv rachete foarte sofisticate, în schimbul petrolului. În altele, oferã tehnologii pentru armele nucleare.

57

Probabil cã cea mai deplorabilã manifestare a caracterului amoral al politicii externe chineze este faptul cã îºi foloseºte în sco- puri comerciale dreptul sãu de veto la Naþiunile Unite ca modalitate de negociere a accesului la rezervele de petrol ale unor regimuri teroriste. Acest drept de veto rezultã din calitatea Chinei de mem- bru permanent al Consiliului de Securitate. Fiecare membru perma- nent are un asemenea drept, ºi este nevoie de veto-ul unui singur stat membru al Consiliului de Securitate pentru a bloca orice fel de sancþiuni ONU sau folosirea trupelor ONU de menþinere a pãcii. Date fiind idealurile umanitare care stau la baza activitãþii Naþiunilor Unite ºi a trupelor sale de menþinere a pãcii, folosirea de cãtre China a dreptului sãu de veto în scopuri comerciale este pur ºi simplu detestabilã. Rezultatul înseamnã mizeria umanã a milioane de oameni, dupã cum vom vedea mai jos, urmãrind genocidul din Darfur, brutala suprimare a opoziþiei democratice în Birmania, transferul de tehnologie utilizabil în producerea armelor nucleare, ºi dezastrul din Angola.

Dreptul de veto al Chinei favorizeazã genocidul din Darfur

Toatã vara, Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite a dezbãtut dacã trebuie sã condamne sau nu guvernul sudanez pentru sprijini-

rea criminalelor miliþii Janjaweed din Darfur

ambasadorul Chinei la ONU, Wang Guangya, a contribuit la în- dulcirea proiectului de rezoluþie contra Sudanului, pregãtit de Statele Unite, schimbând termeni mai ameninþãtori, precum „a lua mãsuri ulterioare” împotriva Khartumului, în forme mai benigne, precum „luarea unor mãsuri suplimentare”. Scopul Beijingului? Pro- babil, protejarea investiþiilor sale în industria sudanezã de petrol, in- clusiv a cotei de 40% într-o rafinãrie care pompeazã peste 300 000 barili pe zi, ºi a conductei de 1500 km care leagã câmpurile petrolifere de Marea Roºie.

The New Republic

În mod sistematic,

58

Din 2003, fermierii negri din Darfur, provincie situatã în sudul Sudanului, au fost victimele uneia dintre cele mai brutale campanii de înfometare sistematicã, viol ºi genocid, cunoscute vreodatã. Aceastã campanie de purificare etnicã a fost dezlãnþuitã de triburile nomade arabofone ºi de miliþiile lor Janjaweed, miliþii înarmate ºi sprijinite militar de guvernul sudanez pro-islamist. La baza conflictului din Darfur sunt o severã secetã ºi procesul de deºertificare datorat încãlzirii globale. Din aceste motive, tribu- rile nomade arabofone au intrat adânc în regiunea Darfur, în cãu- tare de pãmânt ºi apã, dizlocându-i brutal, cu ajutorul miliþiilor, pe fermierii negri. Pânã acum, sute de mii de negri au fost omorâþi ºi peste douã milioane au fost nevoiþi sã se refugieze. Pentru o bunã parte din sângele vãrsat în Darfur este responsabil guvernul chinez. În primii patru ani ai conflictului, China a refuzat în mod ferm sã permitã Naþiunilor Unite atât impunerea de sancþiuni Sudanului, cât ºi trimiterea unei substanþiale forþe de menþinere a pãcii. În schimbul acestei protecþii diplomatice, Khartumul a fãcut din China cel mai mare importator de petrol sudanez. Ca platã pentru petrol, China a devenit primul furnizor de arme al Sudanului. Într-adevãr, tancurile, bombardierele, mitralie- rele ºi aruncãtoarele de grenade au fost folosite sistematic în genocidul din Darfur. Sub ameninþarea unui posibil boicot al jocurilor olimpice de la Beijing, din 2008, China a acceptat, în sfârºit, trimiterea unei forþe ONU de menþinere a pãcii. Dar dezastrul fusese înfãptuit ºi triburile arabofone au dizlocat aproape complet fermierii negri din multe zone ale Darfurului.

Setea de petrol a Chinei îi sacrificã pe cãlugãrii budiºti pentru securitatea energeticã

Hunta militarã din Birmania ºi-a arãtat adevãrata sa culoare poli- ticã sãptãmâna aceasta, trãgând cu arme automate în demonstranþii paºnici ºi efectuând razii în mânãstirile budiste, soldate cu moles- tarea ºi uciderea unor cãlugãri. Dar criminalul dispreþ faþã de

59

drepturile omului arãtat de huntã aruncã de asemenea o luminã foarte defavorabilã asupra Chinei, principalul partener comercial, aliat strategic ºi protector diplomatic al huntei. În timp ce protesta- tarii erau împuºcaþi în Birmania, China împiedica Consiliul de Securitate de la luarea unor sancþiuni împotriva liderilor – ºi chiar de la emiterea unui comunicat de condamnare a huntei pentru folosirea letalã a forþei.

Boston Globe

În septembrie 2007, îndelung-pãtimitul popor birmanez s-a ridicat pentru a protesta împotriva creºterii preþurilor la energie. Protestele s-au transformat rapid într-o manifestaþie pentru întoar- cerea la sistemul democratic, care fusese înlãturat în 1990, printr-o loviturã de stat militarã. Hunta militarã a rãspuns violent la aceste demonstraþii paºnice, mãcelãrind mii de oameni, ucigând un ziarist strãin ºi închizând în cuºti de animale cãlugãrii budiºti – care au ajutat continuarea pro- testelor – în lagãrele înconjurate cu sârmã ghimpatã în care au fost depuºi manifestanþii. Ca ºi în cazul Darfurului, o parte din sângele vãrsat cade în responsabilitatea guvernului chinez. Când Naþiunile Unite au în- cercat sã intervinã în chestiunea birmanezã, China a fãcut uz de dreptul sãu de veto pentru a împiedica orice acþiune eficientã. Motivul pentru care China îi protejeazã pe dictatorii birmanezi este încã un târg „sânge pentru petrol”. China intenþioneazã sã ia partea leului din rezervele de gaz natural ale Birmaniei, care se ri- dicã la peste 500 de miliarde de metri cubi. Dar, mult mai impor- tant, China îºi propune construirea unui oleoduct de douã miliarde de dolari, din zona birmanezã a golfului Bengal, în provincia chinezã Yunnan. Oleoductul chino-birmanez este o chestiune sensibilã, pentru cã permite importarea petrolului fãrã ca acesta sã mai treacã prin strâmtoarea Malacca. Dupã cum am arãtat anterior, aceasta ar putea fi uºor blocatã, în caz de conflict, de marina militarã americanã.

60

Armament chinezesc clasic ºi nuclear pentru petrol

Beijingul a vândut mii de tancuri, piese de artilerie ºi transportoare blindate în Iran; peste 100 de avioane de luptã ºi zeci de vase de luptã mai mici. De asemenea, Beijingul a vândut Teheranului un întreg complex de rachete ºi tehnologie de producere a rachetelor, inclusiv rachete aer-aer, sol-aer ºi rachete contra vaselor militare. ªi mai neliniºtitoare sunt transferul de tehnologie chinezã spre Iran, în domeniul rachetelor balistice ºi asistenþa în domeniul programelor

China a trimis fabrici întregi în Iran, producând diverse

nucleare

substanþe, în principiu de utilitate economicã; dar producþia aces- tora poate fi oricând redirecþionatã cãtre gaze toxice sau alte arme chimice.

Corporaþia Rand

Iranul – inclus de preºedintele Bush în „axa rãului” – deþine a doua mare rezervã de gaze naturale (prima fiind a Rusiei) ºi 10% din rezervele de petrol ale planetei. De aceea, nu e surprinzãtor faptul cã veniturile din exporturile de petrol asigurã între 80% ºi 90% din veniturile totale obþinute din export. Astãzi, banii încasaþi din vânzarea petrolului alimenteazã aproximativ jumãtate din bugetul guvernului, ºi o bunã parte a acestui buget este folosit pentru cumpãrarea unor arme sofisticate din China. Acestea acoperã o plajã largã, de la rachete Silkworm 4 , capabile sã loveascã vase în strâmtoarea Hormuz ºi rachete sol-aer, care pot doborî avioane comerciale sau militare, la o diversitate de arme convenþionale, inclusiv gloanþe cu mare putere de penetrare. Dar bazarul de arme chino-iranian nu a fost deschis doar pentru apãrarea Iranului. Conform Departamentului de Stat al SUA, regimul fundamentalist, radical islamic de orientare ºiitã, a fost, în mod sistematic, cel mai activ sponsor al terorismului. El joacã, de asemenea, un puternic rol destabilizator în Irak.

4 Vierme de mãtase (n.red.)

61

Eforturile iraniene de destabilizare a Irakului sunt încununate de succes, datã fiind influenþa Iranului asupra populaþiei ºiite majoritare irakiene, ºi a miliþiilor radicale Mullah. Iranul acþioneazã ca un protector al reþelei teroriste Al Qaeda, oferindu-i puncte de lansare a atacurilor acesteia în Irak. În plus, serviciile iraniene sub acoperire continuã sã introducã în Irak, prin contrabandã, arme fabricate în China. Dupã cum am mai arãtat, acest arsenal include gloanþe cu mare putere de penetrare, care trec prin vestele anti- glonþ Kevlar ale soldaþilor americani, cum trece cuþitul prin unt. Cel mai mare pericol, pentru pacea în regiune ºi în lume, îl reprezintã rolul cheie jucat de China în dezvoltarea capabilitãþilor nucleare ale Iranului. Istoriceºte, a fost China cea care a oferit atât experienþã, cât ºi tehnologie. Chiar ºi acum, când oficialii guverna- mentali chinezi continuã sã nege implicarea Beijingului în acor- darea de asistenþã în domeniul nuclear, companiile chineze, cu acordul tacit al guvernului, transferã ilegal, în mod sistematic, materiale strategice ºi echipamente în sectorul nuclear al Iranului. Dacã Iranul ar deveni putere nuclearã, o posibilã þintã ar fi Israelul, cãruia Iranul i-a promis sã-l ºteargã de pe faþa pãmântului. Faptul cã Israelul are propriul arsenal de arme nucleare, cu care ar putea rãspunde, pare sã fi fost uitat de cãtre iranieni. Alt pericol potenþial de rãzboi îl constituie tensiunea cres- cândã dintre statul musulman ºiit iranian ºi state musulmane pre- dominant sunite, ca Arabia Sauditã, Iordania, Emiratele Arabe Unite ºi Egiptul. Dacã Iranul reuºeºte sã-ºi fabrice arma nuclearã, s-ar putea declanºa o cursã a înarmãrilor nucleare, care ar putea duce la intrarea saudiþilor ºi egiptenilor în „clubul nuclear”. Confruntaþi cu aceste pericole tot mai stringente, Statele Unite, Germania, Franþa, Anglia ºi Japonia au încercat sã tempereze po- litica Iranului încercând impunerea unor sancþiuni economice. Dar încercãrile lor s-au dovedit a fi zadarnice, dintr-un motiv foarte simplu: China. Un fragment din studiul lui Dan Blumenthal, apãrut în Middle East Quarterly, ilustreazã modul în care China foloseºte dreptul sãu de veto din cadrul Consiliului de Securitate al ONU

62

pentru a-ºi asigura accesul la uriaºele rezerve de petrol ºi gaze naturale ale Iranului din zona Yadavaran. Aceasta conþine pânã la 3 miliarde de barili ca rezervã uºor exploatabilã ºi o capacitate de producþie totalã de 300 000 barili pe zi:

„Ministrul chinez de externe Li Zhaoxing a zburat spre Teheran pentru a perfecta o înþelegere între compania chinezã de stat Sinopec ºi ministerul iranian al petrolului. Acordul ar viza o colaborare pentru exploatarea rezervelor de petrol ºi gaze naturale din Yadavaran, în valoare de 100 miliarde de dolari, extinsã pe 30 de ani. Scopul vizitei lui Li a fost, evident, ex- ploatarea tensiunilor dintre Washington ºi Teheran în legãturã cu programul nuclear iranian. Vizita s-a desfãºurat pe fundalul delicatelor negocieri ale Uniunii Europene cu Iranul privind programul nuclear al acestei þãri ºi al ameninþãrilor Statelor Unite de a supune dosarul iranian atenþiei Consiliului de Securitate. Dupã ce acordul privind petrolul a fost semnat, Li a anunþat cã China va refuza sã înainteze Consiliului de Secu- ritate problema programului nuclear iranian.”

Poziþia ostilã faþã de sancþiunile contra Iranului, adoptatã de China, a avut douã efecte foarte nefericite. Mai întâi, a facilitat sprijinirea unui regim care este atât de nepopular pentru o mare parte a populaþiei, încât ar fi putut colapsa pânã acum. Apoi, hotãrârea Chinei de a exclude posibilitatea sancþiunilor economice contra Iranului a avut drept rezultat faptul cã Japonia ºi mai multe þãri europene au încercat sã negocieze direct cu Teheranul în pri- vinþa schimburilor comerciale. Argumentul lor: nu putem aºtepta cu mâinile încruciºate pânã când China blocheazã cele mai bune rezerve de petrol neexploatate încã.

Politica Chinei favorizeazã corupþia ºi jaful în Angola

Angola oferã un exemplu terifiant de posibilitãþi irosite. Bogatã în petrol ºi diamante, aceastã þarã de pe coasta de sud-vest a Africii este extrem de sãracã. În primii câþiva ani ai acestei decade,

63

corupþia a atins cote atât de înalte, încât în acest an, mai mult de un miliard de dolari din veniturile din petrol ale statului angolez pur ºi simplu au dispãrut.

Prof. John McMillan

Angola suferã de ceea ce economiºtii au numit „blestemul resurselor naturale”: cu cât sunt mai bogate resursele naturale ale unei þãri, cu atât este mai probabil ca liderii politici corupþi ai acelei þãri sã încerce sã-ºi transforme resursele respective în bani depuºi în conturile bãncilor elveþiene, în loc sã le foloseascã spre binele oamenilor. Nicãieri nu este mai vizibil acest adevãrat blestem decât în Angola. Într-un efort diplomatic concertat de a elibera Angola de acest blestem, Statele Unite, Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã au fãcut apel la o mai mare transparenþã în administrarea venitului obþinut de statul angolez din petrol. Din pãcate, cel mai mare obstacol în calea unei asemenea reforme a fost China ºi hotã- rârea sa de a trata în mod secret cu conducerea coruptã a Angolei. În schimbul dreptului de a fora în Angola, China face plãþi ne- transparente oficialilor angolezi; mersul banilor este imposibil de urmãrit. China oferã, de asemenea, împrumuturi avantajoase guver- nului angolez, în mare parte evitând trezoreria publicã în favoarea unor bãnci offshore, sau pur ºi simplu ca ajutor electoral, în scopul menþinerii la putere a partidului de guvernãmânt. Rezultatul aces- tor conexiuni chino-angoleze este cã acum Angola este un furnizor foarte important de petrol al Chinei. Partea ruºinoasã a acestui târg este cã, aºa cum raporteazã organizaþia Global Witness, în ciuda vastelor resurse naturale ale Angolei, un copil angolez din patru moare înainte de a împlini 5 ani, ºi aproape 10% din populaþia þãrii rãmâne dependentã de ajutorul alimentar internaþional.

Un „rãzboi cald” în mãrile Asiei?

Ar trebui sã rezulte clar, din fiecare dintre exemplele enume- rate, cât de departe merge China pentru a-ºi asigura securitatea

64

energeticã. În finalul acestui capitol, este util sã reflectãm asupra modului în care apetitul tot mai accentuat al Chinei pentru petrol ar putea sã o punã în stare de conflict cu câþiva dintre vecinii sãi asiatici importanþi. Un asemenea conflict este pe cale de a se dez- volta în legãturã cu rezervele de petrol din Marea Chinei de Sud, între arhipelagurile Spratly ºi Paracel.

Disputa legatã de insulele Spratly ºi Paracel

Tocmai când se pãrea cã Vietnamul ºi China îngropaserã securea rãzboiului în legãturã cu conflictul legat de insulele Spratly 5 , Beijingul contestã un proiect al Hanoiului, în valoare de 2 miliarde de dolari, referitor la exploatarea unor zãcãminte de gaze naturale în apropierea unui arhipelag stâncos din Marea Chinei de Sud.

Izbucnirea acestui conflict este, probabil, cea mai puternicã indicaþie a faptului cã politica de deschidere dusã de Beijing în Asia de Sud- Est se „închide” atunci când e vorba de chestiuni care þin de securi-

Relaþiile dintre China ºi Vietnamul vecin au fost,

multã vreme, tensionate, mai ales în timpul conflictelor armate de la sfârºitul anilor ’70 ºi de la începutul anilor ’80. Cele douã state s-au confruntat într-un rãzboi scurt, dar sângeros, în ajunul inva- dãrii Cambodgiei de cãtre Vietnam, care a dus la rãsturnarea regimului Khmerilor Roºii, susþinuþi de Beijing. În 1988, Vietnamul ºi China s-au confruntat într-o scurtã bãtãlie navalã, produsã de disputa în jurul insulelor Spratly din Marea Chinei de Sud.

Asia Times Online

tatea energeticã

Insulele Paracel ºi Spratly sunt ceva mai mult decât niºte stânci care ies din mare, dar ele sunt situate deasupra unor importante zãcãminte de petrol. Insulele Paracel se aflã la distanþã aproximativ egalã de China, Vietnam ºi Filipine. Atât China, cât ºi Vietnamul ºi Taiwanul au pretenþii asupra acestor insule. Totuºi, China este cea care s-a instalat în insule. Profitând de rãzboiul civil dintre

5 Spratly = ºprot (n.red.)

65

Vietnamul de Nord ºi cel de Sud, China a instalat o garnizoanã în insulele controlate, pânã atunci, de o garnizoanã sud-vietnamezã. China ºi-a menþinut acest control pânã astãzi, în ciuda protestelor energice ale guvernului vietnamez. Insulele Spratly sunt ºi ele disputate de China ºi Vietnam, dar ºi de Malaysia, Filipine ºi Taiwan; ele sunt, de asemenea, formate din mici insule stâncoase ºi din roci ivite din mare. Se crede cã sub insule se aflã mari rezerve de petrol ºi gaz metan, poate la fel de mari ca ºi rezervele Regatului Saudit sau ale Kuweitului. Ar însem- na cã ar fi vorba despre a patra mare rezervã de petrol ºi gaze din lume – aºadar un obiectiv pentru care meritã sã te lupþi. Ca ºi în cazul insulelor Paracel, China a avut confruntãri militare cu Vietnamul pentru Insulele Spratly; totodatã, atât China, cât ºi Taiwanul, Malaysia, Filipinele ºi Vietnamul au forþe armate peste tot în zonã. Dacã viitorul va confirma existenþa unor rezerve substanþiale de petrol ºi gaze, escaladarea acestui conflict, care deocamdatã rãmâne la cote reduse, pare a fi inevitabilã.

* * *

În acest capitol, am vãzut cum tot mai acuta sete de petrol a Chinei creeazã un numãr de conflicte în întreaga lume – de la mãcelãrirea cãlugãrilor budiºti din Birmania la genocidul din Darfur, de la instabilitatea crescândã din Orientul Apropiat la jefuirea Africii. Un aspect reprobabil, comun tuturor acestor conflicte, este folosirea, în plan comercial, al dreptului de veto al Chinei din Con- siliul de Securitate al Naþiunilor Unite, ceea ce duce, efectiv, la un comerþ de genul „sânge ºi arme nucleare contra petrol”. În capitolul urmãtor, vom examina o practicã la fel de repro- babilã a Chinei, pentru a se asigura cu resurse necesare dezvoltãrii industriale, în special a industriei grele – e vorba de o varietate de mãrfuri, de la aluminiu, cupru ºi minereu de fier la hârtie, cauciuc sau lemn de tec. Aceastã practicã defineºte un brand de imperialism care i-ar face pe Lenin ºi pe Mao sã se rãsuceascã în mormânt.

66

CCaappiittoolluull 55

CCeell mmaaii iirroonniicc iimmppeerriiaalliissmm ddiinn lluummee ººii aarrmmeellee ddee ccoonnssttrruuccþþiiee îînn mmaassãã

Se spune despre China cã este un uriaº care doarme, dar în realitate este cât se poate de treaz. Este elefantul care se furiºeazã în spatele nostru. Doar cã este atât de mare, încât de-abia îþi dai seama cã se miºcã.

Zainab Bangura, activist politic din Sierra Leone

În 1916, Lenin, pãrintele îndepãrtat al comunismului chinez, descria imperialismul drept „cea mai înaltã formã de capitalism”. Scopul statelor imperialiste este folosirea resurselor lor financiare superioare ºi a experienþei politice ºi administrative pentru a-ºi exercita controlul asupra mineralelor, materiilor prime, produselor agricole ºi a oricãror alte resurse naturale ale þãrilor exploatate. Un asemenea control este dobândit, de regulã, prin mituirea conducã- torilor corupþi din þãrile mai puþin dezvoltate, ceea ce are drept con- secinþã facilitarea influxului de capital, a forþei de muncã calificate ºi a abilitãþilor manageriale din þara imperialistã respectivã. Primul val de capital ºi muncã îl constituie „armele de con- strucþie în masã” ale statului imperialist. Aceste arme sunt folosite pentru a construi reþele de transport ºi comunicaþie, precum ºi in- frastructura pentru industria extractivã, care vor fi necesare pentru viitoarea exploatare a resurselor naturale. De îndatã ce statul imperialist deþine controlul resurselor, le trimite „acasã”, pentru a-ºi hrãni propria maºinã industrialã.

67

În timp ce þara exploatatã este deposedatã de bogãþiile sale ºi îºi vede mediul ambiant degradat, þara imperialistã produce valoare adãu- gatã în cantitãþi importante, fabricând bunuri (produse industriale) pe care le exportã pe pieþele lumii. Ea câºtigã astfel, în terminologia lui Lenin, „super-profit”, în detrimentul þãrii exploatate. În viziunea marxist-leninistã, aºa au stat lucrurile în zilele de glorie ale Imperiului Britanic, în relaþiile sale cu coloniile din vestul Africii, cum ar fi Kenia sau Uganda. Franþa a procedat la fel în Africa de Est, cu colonii precum Coasta de Fildeº, Guineea, Mali sau Senegal. ªi state mai mici, ca Belgia sau Portugalia, au dus politica lor imperialistã în Congo, Angola sau Mozambic. Astãzi, însã, într-o supremã ironie istoricã, existã o nouã þarã imperialistã care jefuieºte mai multe dintre fostele colonii africane. Nu este altcineva decât unul dintre cei mai virulenþi critici ºi una dintre cele mai nefericite victime ale imperialismelor britanic ºi japonez: presupusa marxist-leninistã Republicã Popularã Chinezã. Peste tot în Africa, America Latinã ºi Asia, China foloseºte calul troian al solidaritãþii sud-sud, pentru a construi, împreunã cu alte þãri în curs de dezvoltare, o „coaliþie a muncitorilor”, orientatã îm- potriva „nordului” imperialist, format din state ca SUA, Franþa, Rusia, Marea Britanie. Sub masca acestei diplomaþii „sud-sud”, China dezvoltã o redutabilã mixturã de capital subvenþionat de stat, expertizã managerialã ºi forþã de muncã calificatã, ºi capãtã partea leului dintr-un control economic tot mai pronunþat asupra metalelor, mineralelor ºi materiilor prime, precum ºi resurselor agricole ale globului. Imprudentele þãri în curs de dezvoltare care sunt acum prinse în pânza de pãianjen a imperialismului „sud-sud” dezvoltat de China au acum parte de o dureroasã trezire la realitate. La originea noului imperialism al Chinei este un apetit economic vorace pentru resurse ºi materii prime.

68

Apetitul pentru materie primã al industriei grele chineze

Geologii chinezi estimeazã cã necesarul de materiale pentru viitorii 30 de ani poate depãºi producþia cu un factor de pânã la 5. Prog- nozele sunt uimitoare: între 5,3 ºi 6,8 milioane de tone de cupru pânã în 2023 ºi 13 milioane de tone de aluminiu pânã în 2028.

Asia Pacific Bulletin

Alegând sã fie „fabrica lumii”, China s-a orientat cãtre un model dominat de industria grea, astfel cã, în mai puþin de trei decade, þara a fost transformatã, dintr-o imensã regiune patriarhalã, într-unul dintre cei mai mari consumatori de metale, minerale, lemn etc. ai planetei. Strategia Chinei este diferitã de cea a altor þãri în curs de dezvoltare, aflate în plin elan; de exemplu, India s-a orientat mult mai puþin spre industria grea, preferând domeniul software, industriile furnizoare de servicii globale sau alte niºe ale tehnologiei informaþiei. Urmând modelul sãu de dezvoltare a industriei grele, China foloseºte acum o jumãtate din cimentul lumii, un sfert din oþel, un sfert din cupru ºi o cincime din aluminiu. China este de asemenea unul dintre marii consumatori ai cauciucului tailandez, ai ceaiului birmanez, ai cuprului cilean ºi filipinez, ai cobaltului congolez ºi ai pastei de lemn indoneziene. Alte minerale sau materii prime intens folosite de China, dar mai puþin cunoscute publicului, sunt calcarul, dolomitul, fosfaþii, precum ºi sulful necesar pentru procesarea unor minerale sau substanþe, cum ar fi zgura de titan sau acidul fosforic. Strategia adoptatã de China pentru securitatea importurilor acestor produse este similarã celei adoptate pentru petrol. China încearcã obþinerea unui control fizic cât mai efectiv. Ea se strãdu- ieºte sã intre, mai întâi, în graþiile guvernelor þãrilor vizate, dupã care înlãnþuieºte economia acelei þãri prin practic toate strategiile descrise de Lenin în caracterizarea pe care o face imperialismului. În prima fazã a relaþiilor sale cu o þarã în curs de dezvoltare, China acordã împrumuturi avantajoase, pe care le foloseºte drept

69

momealã; de asemenea, foloseºte uriaºa sa armatã de ingineri ºi lucrãtori pentru a ajuta þara respectivã sã-ºi construiascã infra- structura – de la ºosele ºi baraje la hotele ºi stadioane, de la sedii ale parlamentelor sau palate prezidenþiale la facilitãþi pe sateliþi ºi reþele de comunicaþii. În aceastã privinþã, în ultimele decade, peste o mie de firme chinezeºti, private sau de stat, au desfãºurat, în ºantierele de construcþii din þãrile în curs de dezvoltare, o armatã de peste 3 000 000 muncitori în construcþii. Sprijinite prin subvenþii ºi îm- prumuturi avantajoase din partea guvernului – capitalul financiar descris de Lenin – atât firmele chineze de construcþii de stat, cât ºi cele private, au fost capabile de a pãtrunde pe pieþele respective. Dupã cum constatã Far Eastern Economic Review, guvernul chinez „pentru a obþine pârghii economice ºi politice în þãrile în curs de dezvoltare, ca ºi pentru a încuraja procurarea de produse ºi mânã de lucru calificatã din China, foloseºte finanþarea acestor þãri, care însã nu sunt pregãtite pentru aºa ceva.” În anumite cazuri, cum ar fi Sudanul ºi Birmania, China vinde ºi arme, ca o modalitate de a sprijini clasa politicã conducãtoare, în graþiile cãreia se gãseºte, sã se menþinã la putere. În cazurile cele mai regretabile, China oferã favoruri politice, de la folosirea drep- tului sãu de veto în Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite, la ameninþarea cu rãzbunarea, în cazul în care Statele Unite, Europa sau Japonia se angajeazã în orice tip de embargou economic care îºi propune apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale. Abordarea diplomaticã a relaþiilor cu þãrile în curs de dezvoltare, promovatã de China, pare foarte atractivã multor state africane, care au simþit, zeci de ani, greutatea jugului colonial/imperialist al naþiu- nilor europene. Iatã cum a descris Zhou Wenzhong, adjunct al ministrului afacerilor externe al Chinei, aceastã situaþie, adaptatã la cazul genocidului din Darfur: „Cred cã situaþia internã din Sudan este o problemã internã, ºi nu suntem în mãsurã de a impune ceva statului sudanez. Aþi încercat sã impuneþi economia de piaþã ºi democraþia multi-partidicã. Suntem ºi împotriva embargourilor, pe care de altfel aþi încercat sã le impuneþi ºi împotriva noastrã.”

70

Asemenea diverse jocuri diplomatice ºi politice ale Chinei con- struiesc o atmosferã de „bunãvoinþã” între statele respective, dar oferã totodatã Chinei ample oportuniþãþi pentru a îmbogãþi elitele conducãtoare din þãrile în curs de dezvoltare, mituindu-i direct, pentru a le obþine favoarea. În multe cazuri, China este capabilã sã foloseascã împrumuturile pentru a pretinde accesul la materiile prime ale þãrii respective. China insistã de asemenea pentru deschiderea pieþelor interne din aceste state pentru exporturile chinezeºti, ceea ce adesea eliminã industriile locale din jocul comercial. Desigur, investiþiile în autostrãzi ºi comunicaþii pregãtesc drumul pentru genul de comerþ inechitabil pe care China îl are în vedere. Când aceastã etapã este îndeplinitã, urmãtorul stagiu intrã în scenã. Este momentul în care îºi direcþioneazã capitalul sãu financiar ºi resursele sale umane spre dezvoltarea activitãþilor de extragere a materiei prime ºi a resurselor naturale, care iau drumul Chinei, pentru a se întoarce pe piaþã – în þara de origine sau oriunde alt- undeva în lume – ca produse finite, cu valoare adãugatã apreciabilã. Una dintre consecinþele benefice ale acestei strategii este oferirea unor oportunitãþi de angajare a forþei de muncã chineze. În acest fel, armele de construcþie în masã ºi strategia economicã globalã acþioneazã în favoarea prosperitãþii Chinei. Într-adevãr, China îºi foloseºte ajutorul extern ºi angajarea capitalului sãu ca pârghii pentru lansarea unor cooperãri economice inegale, „joint ventures” pentru exploatarea resurselor naturale. În acest proces, naþiunile sunt sistematic jefuite de materiile prime ºi resursele lor naturale, care se întorc ca produse finite pe pieþele interne, adesea cu sacrificarea industriilor locale ºi cu ridicarea cotei ºomajului. Sã vedem cum lucreazã efectiv aceastã strategie pe continentul african.

Afacerile Chinei în Africa

Ar trebui sã ne unim ºi sã trimitem acasã imperialismul american din Asia, Africa ºi America Latinã.

Mao Zedong

71

Formal, relaþiile comerciale dintre China ºi Africa au început în 1414, într-un mod foarte spectaculos. Cu mare pompã, un îm- pãrat al dinastiei Ming a trimis spre „Continentul Negru” o flotã cu peste 60 de galere, cu un echipaj de peste 30 000 persoane, într-o misiune de comerþ ºi explorare. Primul schimb comercial chino- african s-a desfãºurat în modul cel mai echitabil, cu o pereche de girafe oferite în dar exploratorilor chinezi de cãtre ºefii locali, ºi cu deschiderea cãilor de comerþ prin care fildeºul, carapacele de broas- cã þestoasã ºi cornurile de rinocer erau schimbate pentru bijuteriile, mãtasea ºi mirodeniile chinezeºti. Dar aceastã relaþie a durat puþin. Împãratul a murit, iar China s-a retras apoi într-o politicã externã izolaþionistã. Au trecut cinci secole pânã ce China a adoptat, din nou, o atitudine activã faþã de Africa. Noile relaþii chino-africane au început prin anii ’60, puþin timp dupã ce Mao a rupt legãturile cu Uniunea Sovieticã. În încercarea de a contracara ponderea Statelor Unite ºi totodatã a Uniunii So- vietice, Mao a îndreptat toatã forþa resurselor umane ºi industriale ale Chinei în sprijinul diferitelor miºcãri revoluþionare pentru independenþã din Africa. În multe þãri, chinezii i-au ajutat militar ºi i-au antrenat pe rebeli. Au trimis doctori ºi infirmiere. Au educat mii de studenþi africani în universitãþile din China, sau în universitãþile locale, cu profesori chinezi. Poate cã elementul cel mai important în câºtigarea bunãvoinþei africanilor a fost trimiterea pe Continentul Negru a „armelor de construcþie în masã”. Mii de constructori ºi ingineri chinezi au con- tribuit la ridicarea infrastructurii strategice, cum ar fi calea feratã TanZam, care leagã Tanzania de Zambia. Aceastã cale feratã a jucat un rol important în izolarea guvernului apartheid al Africii de Sud. Chinezii au construit de asemenea stadioane, atât pentru fot- bal, cât ºi pentru manifestãri politice, precum ºi alte aºa-zise „pro- iecte de prestigiu”. În aceºti ani ai rãzboiului rece, tendinþa politicã era de a încuraja solidaritatea noilor regimuri anti-imperialiste ºi de a rãspândi comunismul.

72

Dupã 30 de ani, aceste eforturi, a cãror motivaþie a fost pur ideologicã, au dat roade foarte profitabile pentru China. La începu- tul anilor ’90, dupã o retragere semnificativã ce avusese loc în dece- niul precedent – deceniul reconstrucþiei propriei economii – China a revenit în forþã pe continentul african. De data aceasta, afacerile chineze erau afaceri pur ºi simplu. Scopul sãu strategic nu viza alt- ceva decât obþinerea controlului economic total asupra metalelor, mineralelor, materiilor prime ºi resurselor agricole, în care Africa este pe atât de bogatã, pe cât este de sãracã în capacitatea politicã de a se apãra de asemenea agresiuni imperialiste. Un alt cadou economic produs de eforturile ideologice ante- rioare ale Chinei este faptul cã foºtii rebeli, sprijiniþi de regimul maoist, au ajuns acum la putere, ºi primesc cu braþele deschise emisarii ºi antreprenorii chinezi. Unii dintre ei – puþini, dar foarte influenþi – au ajuns chiar în poziþii guvernamentale, în mai multe þãri. Mulþi dintre foºtii rebeli, ajunºi acum la vârste ºi poziþii respec- tabile, ºi-au schimbat uniformele de camuflaj în elegante costume de afaceriºti prosperi. Foºtii rebeli stau alãturi de mii de foºti stu- denþi care formeazã elita economicã a acestor þãri care au beneficiat de asistenþã politicã, militarã, economicã sau educaþionalã chinezã. Acum, dupã cum a spus fostul vice-secretar de stat pentru pro- bleme africane, Walter Kansteiner, „China pur ºi simplu explodeazã în Africa”, cãci China este acum o prezenþã semnificativã în toate cele 54 de state africane.

Ajutor binevoitor sau intruziune imperialistã?

În timp ce guvernele occidentale sunt preocupate de influenþa tot mai puternicã a Chinei în Africa, unii analiºti chinezi privesc cu ironie aceastã situaþie. În anii ’60 ºi ’70, China era preocupatã, în special, de exportarea revoluþiei în lumea a treia, de solidaritatea acesteia, de sprijinirea miºcãrilor de eliberare din þãrile africane. Acum, aºa cum afirmã ºi un cercetãtor al Academiei Chineze pen- tru ªtiinþe Sociale, comportarea Chinei aduce mai mult cu cea a

73

colonizatorilor. „Cum noi suntem aici pentru a face bani ºi pentru a pune mâna pe resursele lor, e greu de fãcut diferenþa.”

The Economist

Ca ºi în anii ’60 ºi ’70, unul dintre cele mai puternice mijloace de influenþã ale Chinei în Africa continuã sã fie armele de con- strucþie în masã, puternic subvenþionate de guvernul de la Beijing. Este însã acum evidentã diferenþa, de nuanþã imperialistã, faþã de situaþia de acum câteva decenii, anume legãtura dintre ajutor ºi exploatarea resurselor. În Congo, bogat în cupru, ºi în Guineea Ecuatorialã, bogatã în petrol ºi lemn, China a construit drumurile necesare pentru trans- portarea resurselor cãtre porturi, de unde vor fi expediate în þara mãtãsii. În Algeria, care este a cincea þarã deþinãtoare de rezerve de gaze naturale din lume, China a construit orice, de la terminale de aeroport ºi hoteluri de cinci stele la reactori nucleari. Ruanda, care este bogatã în aur, staniu ºi tungsten, a beneficiat de toate tipurile de construcþii, de la ºosele ºi cãi ferate la centre de conferinþe sau clãdiri guvernamentale. În Sierra Leone, bogatã în diamante, China a construit un nou sediu al parlamentului, un stadion ºi noua reºedinþã a guvernului, ca ºi fabrici de tractoare ºi de zahãr; de asemenea, cel mai mare hotel. În Etiopia, a cãrei poziþie în Africa este de mare interes strategic, China a construit cel mai mare baraj de pe continent. Totodatã, aºa cum se aratã în Wall Street Journal, chiar ºi în micuþul regat Lesotho, „oamenii de afaceri chinezi deþin ºi opereazã în circa jumãtate din supermarketuri ºi deþin o sumedenie de fabrici textile.” China controleazã de asemenea exploatarea lemnului pe aproape întreg continentul. Primul producãtor african de lemn, Gabonul, este un furnizor important al Chinei, iar China este principalul consumator al lemnului african. Dar ce este în neregulã în toatã aceastã situaþie? Tratamentul brutal aplicat minerilor zambieni poate oferi cel puþin un rãspuns la aceastã întrebare.

74

Împuºcãturi mortale

În adâncimea galeriilor minei Collum, norii groºi de praf fac aerul înecãcios ºi irespirabil. Iatã cum descrie muncitorul Chengo Ngui o zi de lucru, pentru care primeºte doi dolari: supraveghetorul lui nu ºtie decât chineza, aºa cã nu înþelege ce îi spune. Cizmele de cau- ciuc ale lui Chengo sunt sparte. Instalaþia electricã prin care se acþioneazã evacuarea minereului curenteazã adesea. Dar lucrul cel mai rãu, în aceastã minã din sudul Zambiei, aflatã în proprietatea chinezilor, este cã muncitorii nu au nicio zi liberã. Niciodatã.

Los Angeles Times

„Chinezii pur ºi simplu nu ne considerã oameni”, se plânge Albert Mwanaumo, fost muncitor în minele de cupru din Chambishi, care spune cã a fost împuºcat de un supraveghetor chinez. „Ei cred cã au dreptul de a ne conduce.”

– Wall Street Journal

Zambia este al ºaptelea producãtor mondial de cupru ºi, rele- vant pentru apetitul Chinei de a confisca resursele naturale în fo- losul sãu exclusiv, o companie chinezã se mândreºte astãzi cu faptul cã deþine una dintre cele mai mari mine de cupru ale þãrii, mina Chambishi. China a cumpãrat mina pentru 20 de milioane de dolari, ºi a investit apoi alte 100 de milioane pentru mãrirea producþiei. Din pãcate, odatã cu tehnologia chinezã, au ajuns aici ºi condiþiile grele, practic sclavagiste, de muncã. De la început, orice activitate sindicalã a fost interzisã în Chambishi, ºi cei care nu au respectat aceastã interdicþie au fost concediaþi imediat. Oamenii erau obligaþi adesea sã lucreze în subteran fãrã cizme sau echipament de protecþie. În fine, plata era mai micã decât salariul minim garantat de guvernul zambian. Aceste condiþii de lucru deplorabile n-ar fi fost incluse în aceastã carte dacã în minã nu s-ar fi produs o explozie care a ucis 46 de muncitori. Acest tragic accident a generat un val de

75

sentimente anti-chineze, pentru cã, puþin timp înaintea exploziei, managerii chinezi aflaþi acolo au fost vãzuþi urcându-se în maºini ºi pãrãsind în grabã locul pentru a-ºi salva pielea, însã fãrã a-i preveni pe muncitorii zambieni. Investigaþia care a urmat accidentului a arãtat cã lipsa sindi- catului, care s-ar fi preocupat suplimentar de condiþii de lucru mai sigure, a fost determinantã în producerea acestuia. În urma pro- testelor survenite, chinezii au fost obligaþi sã negocieze un contract colectiv de muncã, prin care se promiteau condiþii de muncã ºi mãrirea salariului, inclusiv retroactiv. Totuºi, chiar dupã semnarea contractului, plata retroactivã nu s-a produs. Rezultatul a fost un protest care s-a terminat violent, dupã ce un supervizor chinez a descãrcat o armã în mulþime. Cazul Zambiei ilustreazã maniera în care China îºi exportã în Africa propriile sale condiþii, practic sclavagiste, de lucru. Secþiunea urmãtoare va arãta cum China nu se rezumã la acapararea materiei prime, ci procedeazã la invadarea pieþei interne cu produse chinezeºti, ceea ce are un efect devastator asupra pieþei de muncã ºi veniturilor.

Jefuirea Africii de Sud

În ultimul an, fabricile de confecþii din Africa de Sud au pierdut o treime din segmentul de piaþã, ceea ce înseamnã 17 000 de locuri de muncã desfiinþate. Urmeazã alte câteva mii, dat fiind ritmul cu care intrã pe piaþã hainele, textilele ºi încãlþãmintea fabricate în China.

Business Africa

Abundenþa în minerale a Africii de Sud este uimitoare; þara este cea mai bogatã din Africa. Aici se aflã mai bine de jumãtate din rezervele de aur ale lumii, mai bine de trei sferturi din manganul ºi aproape trei sferturi din cobaltul planetei. Ultimele sunt esenþiale pentru obþinerea unor oþeluri de calitate sau a altor aliaje. În Africa de Sud se gãseºte peste jumãtate din rezervele de metale din grupa

76

platinei, atât de importante în producþia de automobile, ºi aproape jumãtate din zãcãmintele de vanadiu, esenþiale în producerea unor aliaje ale titaniului, folosite în industria aerospaþialã. S-ar putea crede cã, la o asemenea bogãþie de resurse, Africa de Sud ar trebui sã aibã un excedent în comerþul cu orice partener. Ei bine, nu ºi dacã partenerul este China. Exporturile Africii de Sud în China au crescut de peste douã ori în ultimii cinci ani, dar aceasta a însemnat aproape exclusiv creºterea volumului de minerale exportate, nu de mãrfuri prelucrate. În acest timp, exporturile chineze au afectat puternic industria textilã ºi a confecþiilor din Africa de Sud. Efectele negative ale „preþului chine- zesc” ºi ale practicilor comerciale incorecte ale Chinei sunt acum resimþite dureros de muncitori de origine mozambicanã, ugandezã sau swazilianã, care lucreazã în fabrici din Africa de Sud, dar, evident, ºi de muncitorii þãrii-gazdã, confruntaþi acum cu ºomajul. Moeletsi Mbeki, directorul adjunct al Institutului Sud-African pentru Relaþii Internaþionale, a caracterizat corect aceastã relaþie de tip imperialist: „Le vindem materii prime, iar ei ne vând nouã bunuri industriale, aºa cã rezultatul e previzibil: o balanþã comer- cialã defavorabilã Africii de Sud.”

Drumul spre sãrãcie al tutunului din Zimbabwe

Zimbabwe nu are petrol, dar este al doilea cel mai mare exportator de

platinã din lume, o substanþã esenþialã pentru industria de automobile

a Chinei. Aparatura produsã în China bruiazã posturile de radio ale

disidenþei din Zimbabwe, iar muncitorii chinezi construiesc o reºedinþã

a preºedintelui Mugabe care valoreazã 9 milioane de dolari, al cãrui

acoperiº din þigle albastre este un cadou oferit de guvernul chinez. În timp ce politicienii occidentali îl condamnã pe Mugabe pentru distru- gerea mai multor cartiere mizere din oraºele þãrii, China îi furnizeazã avioane de luptã ºi transportoare blindate de circa 240 de milioane de dolari, în schimbul importurilor de aur ºi tutun.

Fortune

77

Cazul Zimbabwe ilustreazã faptul cã China câºtigã control nu numai asupra mineralelor, metalelor ºi materiilor prime, ci ºi asupra produselor agricole. În trecut, Zimbabwe îºi vindea producþia de tutun printr-o licitaþie internaþionalã. Dar, aºa cum noteazã Lindsay Hilsum, „Acum, licitaþiile în Harare se fac discret – tutunul merge direct în China, pentru cei 300 de milioane de fumãtori ai sãi, ca platã pentru împrumuturile acordate de bãncile chineze companiilor de stat, corupte, din Zimbabwe. Pe mãsurã ce sectorul agricol din Zimbabwe colapseazã, chinezii preiau pãmânturile pe care guvernul le-a confiscat de la fermierii albi, ºi cultivã pe ele ceea ce li se pare mai profitabil.” Dintr-o perspectivã mai largã, agro-imperialismul chinez în Zimbabwe ilustreazã odatã în plus cum politica externã amoralã a Chinei ajutã stabilizarea regimurilor dictatoriale, tiranice, din lume. Zimbabwe este o þarã condusã de pumnul de fier al preºedintelui Robert Mugabe; ca ºi Angola, despre care am vorbit în capitolul an- terior, este o þarã ale cãrei vaste resurse minerale sunt sistematic je- fuite de cãtre elitele conducãtoare. Aºa cum se aratã în fragmentul din sãptãmânalul „Fortune”, din mottoul acestei secþiuni, acest jaf nu ar fi posibil fãrã ajutorul activ, militar ºi economic, al Chinei, pentru cã armele Chinei sunt cele care îl þin pe Mugabe la putere – chiar dacã Zimbabwe a devenit una dintre cele mai nãpãstuite þãri ale lumii.

* * *

Problemele descrise mai sus, referitoare la Congo, Lesotho, Africa de Sud, Zambia ºi Zimbabwe sunt doar vârful unui iceberg mult mai mare, care scufundã rapid continentul african în abisul unei sãrãcii acute a maselor ºi unei corupþii cronice a elitelor. Nimeni nu a descris mai bine acest fenomen decât sud-africanul Mbeki:

Elitele politice folosesc controlul ce îl deþin asupra statului pentru a colecta economiile micilor fermieri pe care, dacã aceºtia din urmã ar putea, le-ar folosi pentru perfecþionarea tehnicilor agricole sau a altor activitãþi economice. Elitele

78

canalizeazã aceste fonduri cãtre propriul consum, ºi pentru întãrirea instrumentelor represive ale statului. Cea mai mare parte a mãrfurilor consumate de elite sunt importate. Aºadar, consumul elitelor nici mãcar nu oferã vreo piaþã semnificativã pentru producãtorii africani. În loc de aºa ceva, ei irosesc economiile populaþiei, care ar putea fi investite într-un sector productiv. Aceasta explicã sãrãcirea progresivã a Africii. Cu cât elitele sunt mai consolidate ca deþinãtoare ale puterii, cu atât este mai puternic controlul pe care îl deþin asupra statului, ºi aºadar cu atât mai mult societãþile rurale se scufundã în sãrãcie ºi cu atât mai mult economiile africane regreseazã.

Continentul african este încã singurul în care imperialismul chinez vâneazã metalele, mineralele, materiile prime ºi resursele agricole. La rândul sãu, America Latinã oferã Chinei la fel de multe oportunitãþi. Într-adevãr, cele mai mari resurse de cupru ale lumii sunt în Chile. Bolivia are a doua cea mai mare rezervã de gaz natural din America de Sud ºi este bogatã în casiteritã, principalul mineral din care se extrage cositorul. Atât Argentina, cât ºi Brazilia au mari rezerve de minereu de fier. Chiar Cuba, cunoscutã mai ales pentru producþia de zahãr, este un jucãtor important pe piaþa mineralierã, deþinând a patra cea mai mare rezervã de nichel ºi a ºasea cea mai mare rezervã de cobalt de pe planetã. În plus, stimulate de cerinþele Chinei ºi de capitalul chinez, þãri ca Paraguay, Brazilia ºi Argentina au devenit mari cultivatoare de soia.

Interesele Chinei în America Latinã

În anii ’60, Uniunea Sovieticã nesocotea doctrina Monroe a Statelor Unite, sprijinind lovitura de stat militarã a lui Fidel Castro în Cuba. Ulterior, tot ea a sprijinit insurgenþii din America Centralã.

Aceasta a declanºat o competiþie între dictatorii de extremã dreaptã, dictatorii marxiºti ºi modelul democratic american. În cele din

79

urmã, democraþia ºi economia de piaþã au învins. Aceste principii, promovate de Statele Unite, au fãcut statele latino-americane mai viabile politic, economic ºi comercial.

Acum, un alt stat comunist – Republica Popularã Chinezã – cautã legãturi comerciale, diplomatice ºi militare cu America Latinã ºi zona Caraibelor. Regiunea este bogatã în resurse naturale ºi oferã pieþe de desfacere în plinã dezvoltare pentru bunuri industriale ºi chiar pentru arme.

Stephen Johnson, The Heritage Foundation

Doctrina Monroe, care dateazã din 1823, afirmã dreptul Sta- telor Unite de a împiedica puterile strãine sã colonizeze statele Americii Latine. China desfide doctrina Monroe prin faptul cã folo- seºte multe din trucurile colonial-imperialiste pe care le-a exersat în Africa în politica sa latino-americanã. De exemplu, aºa cum noteazã The Economist, multe dintre convenþiile pe care China le semneazã cu state latino-americane „sunt împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii, ca instalaþiile portuare sau cãile de transport”. Asemenea investiþii sunt „orien- tate cãtre obþinerea de resurse din aceste regiuni”. Sã ne gândim la cooperarea dintre China ºi Chile, în domeniul cuprului. Chile este cel mai mare producãtor de cupru; China este cel mai mare consumator de cupru. Acum, peste jumãtate din cuprul chilian este trimis în China, din porturile a cãror modernizare ºi extindere s-au fãcut cu ajutor chinez. Ca un quid pro quo pentru acest comerþ cu cupru, China a convins Chile sã semneze un acord de liber schimb care va distruge, efectiv, capacitatea industriei chiliene de a prospera. Dupã cum noteazã The Economist, „Problema aprovizionãrii Chinei cu materii prime este cã acele þãri din cele douã Americi care fac un astfel de comerþ nu deþin capacitãþile de prelucrare care ar permite menþinerea în þarã a bogãþiei.” Brazilia se gãseºte tot mai mult într-o astfel de strânsoare imperialistã, pe mãsurã ce China îºi extinde asistenþa sa economicã

80

la pretenþii asupra resurselor naturale ºi acces la pieþele braziliene. Iatã ce spune economistul brazilian Roberto Gianetti da Fonseca despre asistenþa acordatã de China: „China nu este un partener strategic. China doreºte mai curând sã cumpere materie primã, fãrã nicio valoare adãugatã, ºi sã exporte produse industriale.” Statistici din revista The Economist confirmã cã „aproape 60% din exporturile Braziliei spre China sunt bunuri primare, în special soia ºi minereu de fier. Importurile din China sunt îndreptate cãtre high-tech ºi produse foarte variate, cuprinzând electronice, maºini, chimicale. Acum, China pãtrunde în sectoare precum textilele, pantofii ºi jucãriile.” Poate cã cea mai neliniºtitoare faþetã a politicii latino-ame- ricane a Chinei este strângerea relaþiilor cu Cuba lui Fidel Castro. Dupã cum se va vedea mai clar în capitolul 11, China a preluat por- turile militare ºi sateliþii de spionaj folosiþi odinioarã de Uniunea Sovieticã, în timpul rãzboiului rece. Cuba nu este, însã, doar o mizã strategicã ºi un post de ascultare. Cuba este totodatã þara cu rezerve extrem de bogate de nichel – un metal de mare importanþã strate- gicã. Nichelul e folosit la orice, de la monezi ºi magneþi la aliaje cu oþel, cupru, aluminiu ºi aur. Cum Statele Unite au încercat sã împie- dice exporturile de nichel spre vest, China s-a gãsit ºi mai aproape de aceastã resursã.

Comerþul chinez ºi izolarea diplomaticã a Taiwanului

Douã observaþii referitoare la strategia imperialistã a Chinei trebuie fãcute, înainte de a încheia acest capitol. Mai întâi, atât în relaþiile cu Africa, cât ºi în cele cu America Latinã, pe agenda im- perialistã a Chinei existã chestiunea Taiwanului. Ambele conti- nente joacã un rol tot mai important în strategia Beijingului de izolare diplomaticã a Taiwanului. De exemplu, aºa cum relateazã Agenþia Reuters, dupã ce Beijingul a anunþat anularea unei datorii de aproape 20 milioane de dolari ºi a oferit aproape 4 milioane pentru construirea unor

81

drumuri, spitale ºi a altor clãdiri, de stringentã necesitate, Senegalul

a rupt relaþiile diplomatice cu Taiwanul. Liberia a procedat la fel

dupã ce Beijingul a avansat un împrumut de 25 milioane de dolari pentru un fond de reconstrucþie ºi încã 5 ca împrumut fãrã dobândã. Cu totul, aproape jumãtate dintre cele 25 de þãri latino- americane care încã recunosc Taiwanul se aflã acum pe punctul de a-ºi schimba diplomaþia, în urma unor promisiuni fãcute de China. Unul dintre primii dezertori a fost mica insulã a Grenadei. Ea oferã o lecþie amarã nu numai în privinþa „diplomaþiei dolarului”, practicatã de China, dar ºi în privinþa consecinþelor corupþiei clasei politice. Ceea ce a determinat Grenada sã rupã legãturile cu Taiwanul

a fost o donaþie chinezã de 50 000 de dolari, oferitã pentru com- baterea efectelor unui uragan. Dupã cum a arãtat ziarul Taiwan Times, banii nu au intrat în fondurile publice, ci în buzunarul primului ministru, Keith Mitchell. Anterior, China acordase un ajutor de 100 milioane dolari de-a lungul a 10 ani. Minuscula insulã caraibeanã Dominica a fãcut un viraj asemãnãtor în martie 2004, dupã ce China a promis un ajutor de 100 milioane dolari pe o perioadã de 5 ani, adicã peste 1 400 dolari pentru fiecare dintre cei 70 000 de locuitori ai insulei. Totodatã, aºa cum am vãzut în discuþia anterioarã despre Cuba, China împleteºte adesea scopurile sale militare ºi obiectivele strategice, cu obiectivele economice imperialiste. Pericolele inerente ale eviscerãrii Doctrinei Monroe sunt reflectate în acest fragment din Miami Herald:

Ecuaþia strategicã în emisfera noastrã se schimbã ca un cancer

În centrele de urmãrire din Brazilia, teh-

nicienii chinezi se familiarizeazã cu noul echipament digital de recunoaºtere, care, într-o zi, i-ar putea aduce în situaþia de a depista ºi distruge sateliþii americani ai serviciilor speciale. În posturile de ascultare computerizatã din Cuba, experþii chinezi,

pe care nu îl simþi

82

specializaþi în spionaj electronic, urmãresc semnalele sateliþilor militari nord-americani ºi de asemenea conþinutul milioanelor de conversaþii telefonice ale cetãþenilor Statelor Unite. Pe aerodromurile Venezuelei, ofiþerii chinezi instruiesc piloþii în subtilitãþile funcþionãrii noilor avioane de transport pe care guvernul preºedintelui Hugo Chavez le-a cumpãrat de la Beijing. De pe acest cap de pod, China încearcã sã-ºi dezvolte vânzãrile de echipamente militare – eventual de avioane de

luptã – în întreaga Americã de Sud

Cum infiltrarea Chinei

în emisfera de vest s-a fãcut mai degrabã printr-o sumedenie de întreprinderi mici decât prin câteva trusturi vizibile, acþiunea a atras prea puþin atenþia marelui public. Dar aceasta nu o face sã fie mai puþin periculoasã.

CCaappiittoolluull 66

AArrddeerreeaa ccããrrbbuunneelluuii îînn iinndduussttrriiaa cchhiinneezzãã ººii îînnccããllzziirreeaa gglloobbaallãã

Populaþia Chinei este atât de mare iar resursele sale atât de mo- deste, încât, dacã continuãm sã ignorãm problemele noastre de mediu, va fi un dezastru pentru noi ºi pentru întreaga lume.

Pan Yue, Administraþia Chinezã pentru Protecþia Mediului

Un exemplu-limitã al gravitãþii poluãrii produse în China de dezvoltarea industrialã este oraºul Bexi, situat în nord-estul þãrii. Este unul dintre primele 20 de oraºe, ca mãrime, ale Chinei. Centru important al industriei grele, el consumã circa 7 milioane de tone de cãrbune anual, ºi produce mai mult oþel pe cap de locuitor decât orice alt oraº din China. În ciuda mãrimii sale, oraºul a dispãrut literalmente din toate imaginile satelitare, din cauza norului gros de smog care se aflã tot timpul deasupra lui. Întrebarea evidentã pentru cei care locuiesc în afara Chinei este urmãtoarea: de ce ne-ar pãsa? Într-adevãr, dacã cineva ar privi aceastã chestiune doar din perspectiva unei economii de piaþã liberã, ar putea rãspunde astfel: dacã chinezii vor sã-ºi polueze aerul ºi apa, pentru ca în alte þãri consumatorii sã se poatã bucura de preþuri mici, atunci sunt liberi sã o facã. O obiecþie la acest mod de a gândi – lãsând la o parte dispreþul sãu evident faþã de sutele de milioane de chinezi nevinovaþi, care cad victime poluãrii – este urmãtoarea: dupã cum am vãzut în capi- tolul 1, reglementãrile de mediu ale Chinei, extrem de laxe, precum

84

ºi slabele implementãri ale acestora, permit producãtorilor chinezi obþinerea unui avantaj de preþ incorect în relaþia cu competitorii lor. Degradarea acutã a aerului ºi apelor Chinei reprezintã o importantã sursã a unui avantaj în competiþia economicã, avantaj care duce la scãderea veniturilor sau la pierderea locului de muncã pentru milioane de oameni din alte þãri. Dar existã, totuºi, un motiv ºi mai important pentru care po- luarea din China afecteazã orice om de pe planetã. Anume, faptul cã poluarea extremã din China se rãspândeºte ºi în afara graniþelor sale. Unele dintre efectele poluãrii aerului sunt regionale. Multe din- tre ploile acide care cad acum peste pãdurile, fermele ºi câmpurile de orez din Japonia, peninsula Coreei ºi Taiwan, îºi au originile în China. Ploile acide „produse în China” au nivele de aciditate care se apropie de cel al oþetului. În plus, Japonia, Coreea ºi Taiwanul sunt acum bântuite de fur- tuni de nisip puternice, care aduc tone întregi de praf galben toxic peste pãmânturile lor. Furtunile de nisip pornesc din deºertul Gobi, colecteazã tot felul de poluanþi toxici când trec peste zona cea mai in- dustrializatã a þãrii, dupã care le transportã peste pãmânturile vecinilor. Pe lângã aceste efecte regionale, poluarea produsã de China, la fel ca efectele de piaþã produse de economia chinezã, au ºi un aspect global. O problemã este foarte virulentul smog chinez, sau chog. 6 Acest chog este preluat de gazele arse de reactoarelor avioanelor ºi cãlãtoreºte pânã în Canada sau Statele Unite. Într-adevãr, uneori, pânã la 25% din poluarea unor oraºe ca Los Angeles sau San Francisco îºi are originea în China. Mai existã ºi problema cea mai gravã a tuturor necazurilor legate de mediu – încãlzirea globalã. Poate cã nu veþi fi surprinºi sã aflaþi cã China a depãºit deja Statele Unite, ca principal responsabil de încãl- zirea globalã. Dar ceea ce este cu adevãrat uimitor este cã, în urmãtorii 25 de ani, emisiile de bioxid de carbon ale Chinei vor fi de douã ori mai mari decât cele ale tuturor celorlalte þãri industriale la un loc!

6 Cuvânt construit în limba englezã prin analogie cu „smog” pentru a denumi smogul produs în China (n.red.)

85

Ironia acestei contribuþii prolifice a Chinei la încãlzirea globalã este cã, dintre toate statele mari ale planetei, China are cel mai mult de pierdut. Încãlzirea globalã ameninþã topirea gheþarilor de pe platoul tibetan, care alimenteazã cele douã mari fluvii ale Chinei, Fluviul Galben ºi Yangtze. Ridicarea nivelului mãrii prin topirea calotei polare ar putea sã inunde oraºele de coastã ale Chinei, ca Shenzen ºi Shangai, dar ºi alte centre industriale ale litoralului, ceea ce ar afecta serios producþia þãrii. În plus, dereglãrile climatice au dus la o secetã prelungitã în grânarul Chinei, situat în nordul þãrii, cu consecinþe dramatice asupra capacitãþii Chinei de a-ºi asigura producþia agricolã necesarã pentru consumul intern. În analizele pe care le vom face, douã lucruri trebuie sã fie foarte clare. Mai întâi, dimensiunea degradãrii mediului în China este pur ºi simplu stupefiantã. Apoi, încã mai supãrãtor, China nu vrea neapãrat sã fie unul dintre cei mai mari poluatori ai planetei. Aºa cum nisipul poluant este dus de vânt pretutindeni, poporul chinez este dus de valul unor factori politici ºi legislativi complecºi ºi de un model de dezvoltare economicã nesãnãtoasã, care nu poate sfârºi decât rãu – nu numai pentru miile de chinezi care mor anual de boli datorate poluãrii, dar pentru noi toþi – în afara cazului în care nu se intervine în vreun fel.

Cum putem afla care este cel mai mare poluator?

China se îndreaptã cãtre o catastrofã ecologicã – probabil urmatã de consecinþe politice. În orice caz, cele mai multe oraºe chineze fac ca, prin comparaþie, Los Angeles sã fie curat ca un sat elveþian.

Joshua Kurlantzick, The New Republic

Când un hocheist american prezintã simptome de intoxicare cu mercur, el nu se aºteaptã câtuºi de puþin ca de vinã sã fie fabricile de pe cealaltã parte a planetei – adicã din China.

Yale Global Online

86

Orice discuþie despre poluarea produsã de China trebuie sã înceapã cu câteva statistici semnificative. Datele sunt oferite de instituþii credibile – Banca Mondialã sau chiar Agenþia Chinezã pentru Protecþia Mediului.

• În China se aflã 16 dintre primele 20 cele mai poluate oraºe din lume.

• Din 100 de oraºe chineze cu peste un milion de locuitori, douã treimi nu îndeplinesc standardele Organizaþiei Mon- diale a Sãnãtãþii în privinþa calitãþii aerului.

• China este lider mondial în emisiile de bioxid de sulf – prima substanþã poluantã responsabilã pentru smog. Smogul ex- trem de toxic al Chinei – chogul – nu e responsabil doar pen- tru reducerea vizibilitãþii, el poate ucide atacând atât inima, cât ºi plãmânii.

• China eliminã în atmosferã 600 tone de mercur anual, circa un sfert din emisiile non-naturale ale planetei. Mercurul este nociv pentru sistemul nervos. Copiii sunt deosebit de vulne- rabili la asemenea intoxicaþii, simptomele fiind diverse, de la spasme ºi convulsii la cãderea pãrului, dinþilor ºi unghiilor – expresia „nebun ca un pãlãrier” îºi are originea în faptul cã mercurul este folosit la fabricarea pãlãriilor, de unde efectul nociv asupra meseriaºilor respectivi.

• China este campionul absolut la eliminarea în atmosferã a substanþelor care reduc stratul de ozon. Distrugerea stratului de ozon duce la creºterea riscului îmbolnãvirii de cancer, dãuneazã plantelor ºi vieþii marine, favorizeazã topirea calo- telor polare ºi contribuie la ridicarea nivelului mãrii ºi la inundarea coastelor.

Banca Mondialã estimeazã cã poluarea costã China între 8% ºi 12% din produsul intern brut, adicã peste 1000 miliarde de dolari pe an. Aceste costuri includ cheltuieli medicale, pierderi în pescuit ºi recolte agricole, bani cheltuiþi pentru combaterea dezastrelor naturale. Într-un studiu fãcut de Banca Mondialã împreunã cu guvernul chinez s-a arãtat cã poluarea aerului ucide anual un numãr uriaº de

87

chinezi– circa 700 000 de persoane. Este simptomatic, pentru comportarea totalitarã a guvernului chinez, cã Beijingul a cerut ca aceste statistici, referitoare la victimele poluãrii, sã nu figureze în versiunea publicatã a raportului. Dar aceastã statisticã, la fel ca ºi poluarea însãºi, nu poate fi ascunsã.

Cel mai mare producãtor de poluare din lume

Cãrbunele care dã energie economiei chineze este în acelaºi timp cel care sufocã cetãþeanul chinez.

Elizabeth C. Economy

La originea multor probleme legate de calitatea aerului în China se aflã dependenþa puternicã a economiei de cãrbunele autohton, cu un conþinut destul de ridicat de sulf ºi de calitate destul de scãzutã, folosit la orice, de la producerea de electricitate ºi utilizarea în industrie, pânã la încãlzirea locuinþelor ºi gãtit. China foloseºte cãrbune pentru circa 75% din nevoile sale energe- tice. În fiecare an, China consumã mai mult cãrbune decât Japonia, Anglia ºi Statele Unite la un loc. Dimensiunea dezvoltãrii termocentralelor chineze este ului- toare. În fiecare sãptãmânã, China adaugã încã o termocentralã la sistemul sãu electroenergetic. În fiecare an, China construieºte noi termocentrale, suficiente pentru a ilumina în totalitate insulele bri- tanice. În fiecare an, capacitatea de ardere a cãrbunelui creºte cu mai mult decât dublul capacitãþii de generare a electricitãþii în statul California – peste 100 gigawaþi. Apetitul vorace al Chinei în domeniul energetic este descris astfel în acest pasaj din Wall Stret Journal:

Acum puþinã vreme, într-o dimineaþã ceþoasã, în estul Chinei, compania de producere a energiei Wuhu Shaoda ºi-a mãrit producþia de electricitate, arzând o tonã ºi jumãtate de cãr- bune pe minut, pentru a satisface ceva mai mult de jumãtate

88

din cererea oraºului Wuhu, un centru industrial cu douã milioane de locuitori.

Dar nu numai cantitatea de cãrbune ars în China conteazã. Ponderea cãrbunelui în economia chinezã este mai mare decât în

alte þãri, care se bazeazã în mai mare mãsurã pe petrol. Dependenþa puternicã a Chinei de petrol, dublatã de o iresponsabilã lipsã a teh- nologiilor anti-poluante, face din problema calitãþii aerului în China o problemã foarte diferitã de cele cu care se confruntã þãrile dezvoltate, cum ar fi Statele Unite sau Germania, cel puþin în ul- timii trei ani. În primul rând, spre deosebire de ceea ce se întâmplã în Statele Unite, Germania sau Japonia, unde sunt aplicate tehnologii anti- poluare sofisticate, o bunã parte din ceea ce aruncã în atmosferã termocentralele chinezeºti conþine nu numai bioxid de sulf, dar ºi

o cantitate mare de particule fine de materie. Acesta este un fapt

important, întrucât aceste particule fine sunt cei mai periculoºi dintre toþi poluanþii care afecteazã calitatea aerului. În al doilea rând, oraºele mici din China nu se bucurã de un aer mai curat decât oraºele mari. Aceasta pentru cã ºi oraºele mici depind de cãrbune, atât în cartierele de locuinþe, cât ºi în cele co- merciale. Aceasta înseamnã cã poluarea este rãspânditã practic uniform, ºi nu este concentratã doar în marile centre industriale. În al treilea rând, spre deosebire de lumea civilizatã, unde automobilul este singura sursã importantã de poluare, în China poluarea „constantã” este cea a cãrbunelui. Acesta este ars în

termocentrale, pentru uz industrial, dar ºi în sobe, pentru încãlzire

ºi gãtit, atât în oraºe, cât ºi în sate.

Chiar dacã China va putea controla poluarea termocentralelor, chiar dacã îºi va convinge locuitorii sã gãteascã cu gaz metan, pro- blema cea mare este cã aerul sãu va continua sã fie foarte poluat, în urmãtoarele câteva decade, din cauza creºterii exponenþiale a numãrului de automobile care vor intra în circulaþie. Sã ne gândim doar la aceastã statisticã raportatã de Elizabeth C. Economy:

89

în fiecare zi, numãrul maºinilor în circulaþie pe ºoselele Chinei creºte cu 15 000 – ºi este de aºteptat sã aibã mai multe maºini decât Statele Unite – adicã 130 de milioane – în 2040. În plus, Elizabeth C. Economy mai aratã urmãtoarele:

În primul rând, se aºteaptã ca, în urmãtorii 25 de ani, China sã construiascã jumãtate din numãrul caselor care se vor construi pe planetã. Aceste clãdiri vor fi mari consumatori de electricitate, în- trucât este cunoscutã calitatea extrem de proastã a izolãrii termice a locuinþelor chineze. Aceasta va face sã se mãreascã dependenþa Chinei de cãrbune ºi, implicit, sã agraveze poluarea. În al doilea rând, China intenþioneazã sã transforme o jumã- tate de þãrani în orãºeni, trecându-i de la munca câmpului la cea industrialã. Statisticile aratã cã orãºenii consumã de trei ori mai multã energie decât sãtenii, cu frigidere, televizoare, cuptoare cu microunde ºi alte aparate electrocasnice. Pe lângã toate acestea, fabricile chineze sunt extrem de inefi- ciente energetic. Pentru a produce aceeaºi cantitate de bunuri, ele consumã de 6 ori mai multe resurse decât Statele Unite, de 7 ori mai multe decât Japonia, ºi cel mai interesant, de 3 ori mai multe decât India, cu care China este comparatã cel mai des. Dacã ar exista un model de fabricã de poluare, acesta ar fi cu siguranþã China.

Poluarea chinezã ºi ploile acide

A merge prin ploaie în Taiwan nu este la fel de romantic ca în filme, mai ales iarna, când începe sã batã vântul de nord-est. În decembrie trecut, oficialii de la Biroul Meteorologic Central au constatat cã mai multe zone din nordul insulei au fost serios afectate de poluare; aciditatea a atins valoarea maximã de 3,6 pH la Keelung. S-a re- comandat oamenilor sã poarte pãlãrii sau sã foloseascã umbrele, pentru a proteja pielea capului, întrucât aciditatea din Keelung este doar cu puþin mai micã decât a oþetului.

Taipei Times

90

Prin definiþie, ploaia acidã este ploaia cu un pH mai mic decât 5,6 (7 fiind pentru o substanþã neutrã). Ea survine atunci când bioxidul de sulf ºi cel de azot, provenite în principal din arderea combustibililor fosili în termocentrale, reacþioneazã cu apa ºi oxigenul din atmosferã, formând acidul sulfuric ºi cel azotic. De ce este ploaia acidã atât de periculoasã? Pentru cã ucide în mod eficient. Ploaia acidã ucide peºtele când cade în râuri sau la- curi. Distruge direct recolta ºi deterioreazã calitatea solului, redu- când astfel recoltele viitoare. Ucide indirect pãdurile, slãbind copacii ºi fãcându-i mai puþin rezistenþi la boli. Ploaia acidã reduce de asemenea vizibilitatea, atacã materialele de construcþii, acope- riºurile, vopseaua exterioarã a maºinilor – ceea ce înseamnã, însu- mat, miliarde de dolari anual. Ploile acide cad acum peste douã treimi din China. Ele sunt, în cea mai mare parte, consecinþa emisiilor de bioxid de sulf pro- duse de omniprezentele termocentrale pe cãrbune. Dar ºi siderurgia îºi aduce contribuþia sa. Dupã cum am observat ºi mai sus, nu numai populaþia Chinei suferã de ploi acide. Cam jumãtate din ploile acide ale Japoniei ºi o fracþiune importantã din cele care cad în peninsula coreeanã ºi în Taiwan poartã eticheta „Made in China”.

Poluarea ºi deºertificarea

Pãºunile altãdatã verzi din estul Mongoliei Interioare 7 seamãnã, din ce în ce mai mult, cu o scenã din marile furtuni de nisip ale Ame- ricii anilor ’30. Furtunile de nisip care vin din aceste zone deºerti- ficate sunt resimþite tot mai supãrãtor în oraºele Chinei, iar efectele lor ajung – greu de crezut, dar adevãrat – pânã în Colorado.

Ambasada Statelor Unite în China

7 Regiune a Chinei (n.red.)

91

Când rostim cuvântul „deºert”, ne gândim la Sahara sau la Arabia Sauditã – în niciun caz la China. În realitate, China este una dintre þãrile cele mai afectate de deºert din lume. Un sfert din pãmântul sãu, în special în partea de nord-est, este deºerticã. În urmãtorii 20 de ani, unii experþi prezic cã 40% din teritoriul Chinei va avea aceeaºi soartã. Deºertificarea Chinei nu este în niciun caz o noutate. Filozoful chinez Mencius semnala problema încã din anul 300 înainte de Cristos, indicând ºi cauza antropicã a acesteia: agricultura intensivã ºi pãºunatul excesiv. Ceea ce este deopotrivã nou ºi alarmant este ritmul accelerat cu care acest proces se desfãºoarã acum. Conform Academiei Fores- tiere a Chinei, între 1950 ºi 1970 aproape 600 000 de mile pãtrate din teritoriul sãu s-au transformat în deºert. Astãzi, deºertul s-a apro- piat la 150 de mile de Beijing, iar circa 2 000 de mile pãtrate de su- prafaþã acoperitã cu locuinþe este pierdutã prin deºertificare în fiecare an. Acest numãr continuã sã creascã, în ciuda eforturilor statului de stopare a fenomenului. Pe mãsurã ce deºertificarea Chinei s-a accelerat, frecvenþa ºi severitatea furtunilor de nisip ºi de praf asociate s-au mãrit ºi ele. Înainte de anii ’90, asemenea furtuni erau destul de rare. Din pãcate, numãrul lor depãºeºte, acum, 20 pe an. Cel puþin jumãtate din teritoriul þãrii este afectat. Unele dintre ele sunt atât de serioase, încât efectiv distrug porþiuni din Marele Zid. Sã ne oprim atenþia asupra acestui avertisment:

E primãvarã, ºi furtunile de nisip biciuiesc stepele Mongoliei Interioare. Vârtejurile de nisip ºi norii de praf se ridicã în aer. Aceste gigantice furtuni se îndreaptã spre Beijing, trecând peste zona cea mai puternic industrializatã, de unde culeg po- luanþii cei mai toxici – de la dioxina carcinogenã ºi particulele fine de cãrbune nears pânã la metale grele precum cadmiu, cupru, plumb ºi mercur.

Dupã ce se încarcã cu tone de substanþe toxice, dupã ce le transportã prin oraºele Chinei, furtuna se îndreaptã spre

92

Japonia ºi Coreea. Acolo, dupã cum afirmã Agenþia Coreeanã de Dezvoltare Ruralã, „o singurã furtunã poate transporta peste 8 000 de tone de nisip”. Cele mai puternice furtuni pot duce la închiderea aeroporturilor, strãzilor, magazinelor ºi ºcolilor. Dupã aprecierile Programului Naþiunilor Unite pentru Mediu, costul pagubelor produse de asemenea furtuni este de 6 miliarde de dolari pe an.

Tonele de praf galben nu afecteazã doar vecinii Chinei ºi eco- nomia regionalã. Aceste vârtejuri de nisip toxic îºi continuã cãlã- toria cu viteza de 1500 de mile pe zi, spre America de Nord, ºi ne întâmpinã pe drumul de la supermarket, pe care ne ducem coºul plin cu mãrfuri chinezeºti ieftine. Aºa cum spune profesorul Tom Cahill de la Universitatea Davis – California: „Suntem o lume micã. Tragem în plãmâni aerul respirat de ceilalþi.”

Cel mai mare agent mondial de încãlzire globalã

Peste 80 de ani, 30 de milioane de chinezi vor fi sub nivelul mãrii, din cauza încãlzirii globale ºi ridicãrii nivelului mãrii. ªtim cã aºa se va întâmpla, deci trebuie sã cãutãm soluþii pentru protejarea zonei.

Dr. Peter Walker, Federaþia Internaþionalã a Societãþilor de Cruce Roºie ºi Semilunã Roºie

Gazele care produc efectul de serã sunt, în primul rând, bioxi- dul de carbon, dar ºi metanul, oxidul de azot, ozonul ºi vaporii de apã. Ele au jucat un rol protector pentru evoluþia vieþii, constituind

o „plapumã” care a pãstrat o temperaturã optimã. Atunci când

energia trimisã de Soare ajunge pe Pãmânt, acesta are tendinþa de a

o reflecta înapoi în spaþiu. Gazele care produc efectul de serã au

tendinþa de a o reþine, contribuind astfel la încãlzirea Pãmântului. „Efectul de serã” se manifestã în atmosferã asemãnãtor modu- lui în care se manifestã într-o serã propriu-zisã. Aceasta este încãl- zirea globalã naturalã, fãrã de care temperatura medie a Pãmântului

93

ar fi mult mai scãzutã decât valoarea actualã, de 60 grade Farenheit, care convine dezvoltãrii vieþii marine ºi terestre, asigurând lanþul global al hranei. Problema este cã, totuºi, dacã efectul de serã se accentueazã, temperatura Pãmântului poate creºte mult peste valoarea optimã. Sã ne gândim la ultimii 10 cei mai cãlduroºi ani: ei s-au înregistrat în ultimii 15. Creºterea temperaturii Pãmântului are tot felul de consecinþe ecologice ºi economice negative. Calotele polare încep sã se topeascã. În plus, atât zãpezile per- manente din apropierea polilor, icebergurile ºi gheþarii sunt în des- creºtere vizibilã. Una din consecinþe este cã, prin diminuarea gheþarilor, sursele de apã potabilã se diminueazã. Dupã cum am mai menþionat, Fluviul Galben ºi Yangtze din China se formeazã din gheþarii podiºului înalt al Tibetului. Aceºti gheþari se topesc, acum, cu un debit mult mai mare decât în anii precedenþi. Dacã încãlzirea globalã nu este stopatã, cel mai probabil scenariu pentru decadele urmãtoare este acesta: inundaþii ºi mai severe, urmate de o scãdere rapidã a debitelor fluviilor, dupã ce gheþarii se vor fi topit. Pe lângã ameninþarea pe care o prezintã pentru resursele de apã ale planetei, încãlzirea globalã are o serie de alte efecte radicale – inundarea unor suprafeþe ºi aridizarea altora. Alte efecte sunt creºterea numãrului de incendii ale pãdurilor, a frecvenþei ºi inten- sitãþii uraganelor în Statele Unite ºi a taifunurilor în China, precum ºi apariþia „valurilor de cãldurã ucigaºe” în Europa ºi India. Deºi multe state contribuie la încãlzirea globalã, China este în acelaºi timp cel mai puternic „încãlzitor”, precum ºi cea mai mare victimã potenþialã a acesteia. China se confruntã cu pericolul unei inundãri a litoralului, cu micºorarea rezervelor de apã ºi cu scãderea producþiei agricole, dacã tendinþa de încãlzire globalã continuã în acelaºi mod. Lucrurile nu ar fi atât de grave dacã China ar coopera în lupta contra încãlzirii globale. Dar realitatea este exact opusã. Cu fiecare ocazie, China acuzã þãrile dezvoltate ca Statele Unite, Japonia ºi

94

statele vest-europene pe aceastã temã, fãrã ca ea sã ia vreo mãsurã serioasã. Cu toate cã Statele Unite fac eforturi mari în aceastã privinþã, China refuzã sã coopereze. Mai mult, ea criticã Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite ori de câte ori ia în discuþie aceastã chestiune.

Poziþia Agenþiei Chineze de Protecþie a Mediului

Toate þãrile sunt foarte preocupate de modalitatea de a gãsi un com- promis între costurile, pe termen scurt, necesare pentru protecþia me- diului, ºi costurile pe termen lung, care vor trebui plãtite dacã protecþia va eºua. Dar China se confruntã cu o povarã suplimentarã. Proble- mele sale de mediu sunt alimentate atât de sistemul politic corupt ºi nedemocratic, cât ºi de preocuparea Beijingului pentru creºterea eco- nomicã. Oficialitãþile locale ºi oamenii de afaceri nesocotesc, fãrã a fi penalizaþi în vreun fel, reglementãrile de mediu, se sustrag de la plata taxelor de mediu ºi încearcã sã îi reducã la tãcere pe cei care li se opun.

Elizabeth C. Economy

De ce a permis China o evoluþie care sã o transforme în cea mai poluatã þarã ºi în cel mai puternic agent de încãlzire globalã al planetei? Aceasta este o întrebare importantã, deoarece China are, cel puþin pe hârtie, un set de reglementãri în materie de mediu aproape la fel de severe ca ºi Statele Unite. În practicã, însã, legile sunt cu totul neglijate. La rãdãcina problemei stã faptul cã Agenþia Chinezã pentru Protecþia Mediului are un personal cu totul insuficient. În timp ce agenþia similarã din Statele Unite are 20 000 de inspectori, în China nu sunt decât 300. În plus, în China, oficiile locale pentru mediu, care trebuie sã aplice legislaþia centralã, sunt în mare mãsurã autonome, ºi adesea corupte. În miezul problemei stã ºi faptul cã unele dintre fabricile cele mai poluante sunt cele aflate în proprietatea statului. Acesta e un

95

mod de a pune lupul paznic la oi, pentru cã cere guvernului sã se supravegheze pe el însuºi. Existã ºi anomalia unor amenzi foarte mici pe care le primesc agenþii poluanþi. Aceste amenzi nu sunt privite ca inhibitori ai poluãrii, ci ca o micã creºtere a costului producþiei.

În fine, China are, tradiþional, o relaþie proastã cu mediul. De

secole, conducãtorii þãrii au încercat sã subjuge natura intereselor lor, în loc sã trãiascã în armonie cu ea. Iar Mao a impus poporului cerinþa „trebuie sã cucerim natura ºi sã ne eliberãm de naturã”.

În sistemul comunist, existã puþin respect pentru drepturile

altora, inclusiv pentru dreptul la apã curatã ºi la aer curat. În aceas- tã atmosferã indiferentã ºi permisivã, patronii de fabrici chinezi fie cã ignorã reglementãrile de mediu, fie cã încearcã sã-i pãcãleascã pe inspectorii mai conºtiincioºi.

O asemenea tacticã, practicatã de circa o treime dintre pa-

troni, este de a pune în funcþiune instalaþiile antipoluante doar pe durata vizitei inspecþiei guvernamentale. Nu e greu sã procedezi astfel, întrucât inspectorii corupþi îºi anunþã adesea vizitele, în spe- ranþa obþinerii unor bacºiºuri. Iatã ce observã, îndreptãþit, Joseph Kahn de la New York Times:

Uriaºul tribut plãtit de oameni ºi de mediul ambiant pentru dezvoltarea rapidã a Chinei nu este doar un efect colateral, ne- aºteptat ºi nedorit; este de asemenea opþiunea explicitã a oa- menilor de afaceri ºi a oficialilor guvernamentali care tolereazã moartea ºi degradarea ca preþ inevitabil al progresului.

Nici grupuri ecologiste ca Sierra Club nu au ºanse de reuºitã în China. Departe de a fi respectaþi, militanþii pentru protecþia me- diului în China sunt victimele a tot felul de abuzuri – de la amenzi, la bãtaie sau închisoare. Un exemplu notoriu este Wu Lihong. Dupã ce a fost omagiat în Marea Casã a Poporului ca unul dintre cei mai buni specialiºti în probleme de mediu, un an mai târziu a fost bãtut ºi închis, plecând de la acuzaþii false de ºantaj.

96

Trebuie menþionatã ºi o altã cauzã a poluãrii din China: creºte- rea prezenþei companiilor strãine ºi a lobbyului fãcut de susþinãtorii acestora în peisajul economiei chineze. Dupã cum am vãzut în ca- pitolul 1, o mare parte din investiþiile directe care se fac în China provin din companii care au sediile în þãri precum Japonia, Coreea de Sud, Taiwan sau Statele Unite, care sunt foarte active în a ex- porta industriile lor poluante în China. Într-adevãr, însuºi sistemul nefuncþional al protecþiei mediului în China acþioneazã ca un magnet pentru investitorii strãini. Este, aici, atât un pericol, cât ºi un paradox, care nu poate scãpa din vedere niciunui cunoscãtor al istoriei Chinei, conºtient de „umilirea strãinã” la care a fost supusã aceastã þarã în ultimele douã secole. Pericolul este cã interesele acestor puternice companii economice strãine prevaleazã asupra voinþei politice a guvernului central, fãcând imposibil controlul eficient al Chinei asupra propri- ei poluãri. Paradoxul este cã, în timp ce Partidul Comunist Chinez cautã toate cãile prin care China poate ajunge o superputere, tot el pierde controlul asupra propriului destin, în favoarea atotpu- ternicelor interese economice strãine. Puneþi toate acestea laolaltã ºi obþineþi ce se vede: cea mai grav poluatã þarã de pe Pãmânt, cu enorme probleme de mediu, care nu sunt doar regionale, ci, în esenþã, globale.

97

CCaappiittoolluull 77

RRããzzbbooiiuull bbaarraajjeelloorr ººii aall aappeelloorr

Zhang Lishan stã lângã mica sa grãdinã de zarzavat, înconjuratã de bãltoace cu apã stãtutã, urât mirositoare. Grãdina este irigatã de un mic râu care deserveºte, în amonte, o fabricã de hârtie. „Cu greu pot creºte ceva aici, pentru cã apa e poluatã”, spune el. „Omoarã toþi peºtii, ºi mulþi dintre vecinii mei s-au îmbolnãvit”. D-l Zhang e departe de a fi singurul în aceastã situaþie.

De-a lungul zonelor mlãºtinoase ale þãrii aflatã într-un proces de industrializare rapidã, apele poluate ucid zeci de mii de oameni în fiecare an, ameninþând sãnãtatea altor câteva milioane ºi com- promiþând recoltele micilor fermieri, care nu au alte resurse eco- nomice din care sã se întreþinã.

Financial Times

Din cei vreo 2000 de sãteni din Huang Meng Ying, 9 sunt surzi, 14 cu handicap mintal, 3 orbi ºi 9 cu handicap locomotor. Sãtenii se mai plâng de creºterea numãrului malformaþiilor apãrute la naºtere ºi de diferite infecþii, datorate, dupã pãrerea lor, faptului cã apele

O simplã privire aruncatã râului, cândva sursa

sunt contaminate

de irigaþii pentru una dintre cele mai fertile regiuni ale þãrii, te fac sã înþelegi de ce fermierii gândesc astfel. Apele, cândva curate, sunt pline de gunoaie ºi reziduuri chimice, fãcându-le nepotrivite pentru irigaþii ºi, evident, pentru bãut.

Asian Chemical News

98

China nu este doar cea mai mare fabricã a lumii. Este, totodatã, cea mai mare „fabricã de cancer” ºi cel mai mare incubator de boli. Unul dintre motivele majore ale acestui dezastru este nivelul incredibil de ridicat al poluãrii apelor. Poluarea apelor este atât de severã încât multe dintre lacurile Chinei ºi multe porþiuni ale râurilor sale reprezintã întinderi de gu- noaie ºi reziduuri chimice a cãror atingere este toxicã. În conse- cinþã, peste jumãtate din populaþie – adicã cam 700 milioane de chinezi – beau apã de calitate aflatã mult sub normele Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, astfel încât cancerele de stomac, ficat sau intestin au devenit cele mai de temut secerãtoare de vieþi din þarã. Aceastã situaþie nu este cauzatã doar de dezvoltarea neglijentã

a industriei. Cantitatea imensã de îngrãºãminte ºi pesticide, ca ºi reziduurile umane ºi animale, îºi au ºi ele partea lor de vinã.

Poluarea apelor de cãtre industrie

Guvernul Chinei s-a grãbit miercuri sã protejeze unul dintre oraºele comerciale din sudul þãrii, Guangzhou, care numãrã 7 milioane de locuitori, de o scurgere de substanþe toxice – al doilea dezastru pro- vocat de o eroare umanã care a afectat râurile Chinei în ultimele ºase sãptãmâni. Cum un nor toxic de benzen din primul accident ajunsese în Rusia, fãcând pe localnici sã înroºeascã „linia verde” a telefonului de prim-ajutor, acum autoritãþile chineze au încercat sã goleascã mai multe rezervoare de apã în fluviul Bei, pentru a dilua scurgerea de cadmiu provenitã de la o uzinã siderurgicã.

Associated Press

Cele mai poluante industrii ale Chinei sunt fabricile de hârtie

ºi pastã de lemn, industria alimentarã, tãbãcãria ºi mineritul. Doar

pe malurile fluviului Yangtze se aflã peste 9000 de uzine chimice ºi zeci de mii de alþi poluatori, de toate felurile ºi mãrimile. În anumite cazuri, fabricile mici, unde nu existã niciun control în privinþa poluãrii, aruncã fãrã nicio opreliºte reziduurile toxice în

99

râuri sau fluvii. În alte cazuri, fabricile mari, echipate cu cele mai sofisticate instalaþii antipoluante, folosesc aceste tehnologii pentru a reduce costurile de producþie. Ele nu se tem de sancþiuni, întrucât reglementãrile sunt permisive, iar oficialii locali care ar trebui sã le urmãreascã sunt adesea corupþi. Cei mai frecvenþi poluanþi sunt dioxinele, solvenþii, metalele (ca mercurul, plumbul sau cuprul) ºi, de asemenea, pesticidele foarte persistente ca clordanul, mirexul sau DDT. Dupã cum noteazã Wall Street Journal:

Industria textilã a Chinei este una dintre cele mai nocive. Pe lângã metalele grele ºi diferite substanþe cancerigene, vopselele pentru pânzeturi pot conþine multe substanþe chimice nocive, iar firele sunt adesea trecute prin amidon, înainte de a fi þe- sute. Deversarea unor mari cantitãþi de amidon poate absorbi aproape tot oxigenul din ape, omorând peºtii ºi transformând râurile în reziduuri curgãtoare.

Apele Chinei devin uneori de o culoare verde fluorescent din cauza reziduurilor de zgurã. Alteori, iau orice altã culoare, datoritã vopselelor deversate de fabricile de textile, care aparþin celor mai mari corporaþii multinaþionale – de la Gap, Tommy Hilfiger ºi Reebok, la Nike, Land’s End sau Abercrombie and Fitch. Aºa cum scria odatã în Wall Street Journal, o glumã care circulã în China spune cã „poþi ghici ce culoare e la modã, privind la culoarea râurilor Chinei”.

Poluarea produsã de agriculturã

Odatã cu creºterea nivelului de trai, între 1978 ºi 2002, consumul de carne, lapte ºi ouã pe cap de locuitor a crescut în China de patru, ºapte, respectiv opt ori. La consumul de ouã, China egaleazã acum þãrile bogate. Aceasta înseamnã mai multe reziduuri agricole, mai multe reziduuri animale ºi piscicole, mai multã hranã pentru animalele de fermã ºi pentru peºtii din bazinele piscicole, mai multe

100

îngrãºãminte pentru agriculturã, ceea ce duce la creºterea poluãrii terestre ºi acvatice.

Prof. Jianguo Liu ºi Prof. Jared Diamond

Fiind cel mai mare utilizator de îngrãºãminte din lume, China consumã peste 50 milioane de tone anual. Datoritã lipsei de educaþie profesionalã a þãranilor, utilizarea lor se face în mod excesiv. Aceasta reduce eficienþa îngrãºãmintelor, astfel cã þãranii sunt tentaþi sã suplimenteze cantitãþile folosite. De aici rezultã o altã problemã a „inundaþiilor” în China, aceea a îngrãºãmântului folosit în exces, care inundã râurile ºi fluviile Chinei. Datoritã acestei poluãri, substanþele care pot fi asimilate de

plante din îngrãºãminte, cum ar fi nitraþii sau fosfaþii, au declanºat

o adevãratã explozie a „înfloririi algelor” în apele Chinei, ca parte

a unui proces mai complex numit de eutroficare. Prin acest proces,

algele absorb tot oxigenul din apã, omorând astfel peºtii ºi flora acvaticã. Rezultatul este dispariþia vieþii ºi o apã urât mirositoare. De asemenea, China este al doilea mare consumator de pesti- cide din lume; ca ºi în cazul îngrãºãmintelor, folosirea lor excesivã este practica curentã. Mai mult, o bunã parte dintre pesticidele folosite de fermierii chinezi au fost interzise atât în China, cât ºi în restul lumii, în frunte cu foarte toxicul DDT. O consecinþã a acestor

pesticide folosite în exces este cã o mare parte dintre produsele agricole chinezeºti, de la fructe ºi legume la ciuperci ºi ceai, conþine

o cantitate inadmisibil de mare de reziduuri chimice. Aceste pesti-

cide toxice sunt cancerigene; în plus, ele produc alergii, degradarea sistemului nervos, malformaþii la naºtere ºi scãderea dramaticã a imunitãþii organismului. Produsele agricole toxice ale Chinei nu îi omoarã doar pe chinezi. Ele îºi fac loc, tot mai mult, în lanþul alimentar al planetei, ca urmare a dezvoltãrii explozive a Chinei.

101

Poluarea produsã de apele uzate

Oraºul Dongxing este doar o ilustrare a modului în care 80 de milioane de oameni din provincia Guangdong trãiesc împreunã cu animalele, puii ºi peºtii pe care îi mãnâncã. La o crescãtorie de porci de lângã ferma doamnei Yang, un þãran îºi þine puii chiar lângã porci. Fecalele ºi urina porcilor sunt aruncate în bazinele în care sunt crescuþi crapi ºi creveþi, folosiþi în alimentaþia familiei. În alte locuri, coteþele puilor sunt aºezate deasupra coteþelor pentru porci, astfel cã gãinaþul cade în troaca porcilor.

Aceasta coabitare aglomeratã ºi poluare suprapusã duc la creºterea riscului de îmbolnãvire a animalelor, ºi, direct sau indirect, a oame- nilor. „Este o supã completã de chimicale ºi viruºi”, spune Christine Loh, specialistã în legislaþie.

Sydney Morning Herald

China este, indiscutabil, cea mai mare „împãrãþie a porcilor” din lume. Fermele porcine dau 70% din producþia de carne a Chinei ºi jumãtate din producþia de carne de porc a planetei. Un rezultat colateral al acestei situaþii este producerea unei cantitãþi uriaºe de fecale, care este, de regulã, deversatã fãrã nicio epurare, în apele Chinei. Aceste reziduuri contribuie generos la procesul de eutroficare, alãturi, evident, de reziduurile umane, produse de cea mai mare populaþie a planetei. Într-adevãr, oraºele chineze produc peste o mie de miliarde de tone de reziduuri umane; 90% dintre ele sunt deversate fãrã a fi tratate, sau dupã ce au primit un tratament insuficient. În plus, este esenþial sã menþionãm aici cã existã un mod ºi mai periculos de poluare, cu razã de acþiune planetarã, generat de res- turile animale ºi umane. China a devenit cel mai mare exportator de forme noi ºi exotice de viruºi ai gripei ºi ai altor boli, inclusiv virusul SARS ºi gripa aviarã. Dupã cum indicã mottoul de mai sus, primul motiv îl constituie faptul cã atât de multe specii de animale stau în vecinãtate strânsã cu oamenii. Rezultã o „poluare cumulatã”,

102

care creeazã o „supã de chimicale ºi viruºi” care ameninþã în prezent întreaga lume cu pandemii care pot face zeci de milioane de victime.

Poluarea apelor marine

O maree roºie, toxicã a acoperit o suprafaþã echivalentã cu 1,3 mili- oane de terenuri de fotbal, în mãrile din estul Chinei, ameninþând viaþa marinã ºi umanã. Aceastã maree e consecinþa planctonului care s-a înmulþit în cantitãþi excesiv de mari din cauza nutrienþilor proveniþi în parte din reziduurile animale ºi umane, în parte din poluanþii industriali.

Reuters

Nu numai lacurile, râurile ºi fluviile Chinei sunt apele afectate de o poluare explozivã. ªi apele maritime sunt contaminate, întru- cât primesc, de pe continent, asemenea deversãri. Problema este deosebit de gravã în golful Bohai, relativ puþin adânc, situat în nor- dul Chinei. Acesta este una dintre zonele cele mai solicitate de traficul vapoarelor, ºi este caracterizat de o activitate mareicã slabã, ceea ce îl face deosebit de vulnerabil la poluare. Conform lui Elizabeth Economy, „China deverseazã anual circa 2,8 miliarde tone de apã poluatã în golful Bohai, astfel cã pe fundul mãrii concen- traþia de metale grele este de 2000 de ori mai mare decât nivelul permis de legislaþia þãrii”. Examinând problema dintr-o perspectivã mai amplã, foarte nocivele maree roºii din apele maritime chineze sunt produse de deversarea neglijentã a poluanþilor din agriculturã, din industrie ºi din aglomerãrile urbane, în apele marine. Mareele roºii sunt o variantã „marinã” a procesului de eutroficare, care ucide acum peºtii din apele interioare ale Chinei ºi îi compromite rezervele de apã. Mareele roºii distrug peºtele ºi devasteazã alte forme de viaþã marinã, de a cãrei prosperitate depind, alimentar, atât China, cât ºi alte state din regiune. Ceea ce este, probabil lucrul cel mai

103

îngrijorãtor, este creºterea rapidã, în frecvenþã ºi intensitate, a fenomenului mareelor roºii. Într-adevãr, numãrul acestora a crescut de 40 de ori în ultimii câþiva ani.

Poluarea apei potabile

A dat naºtere uneia dintre cele mai glorioase civilizaþii ale lumii

antice. Timp de peste 4000 de ani, a hrãnit milioane de gospodãrii ºi

milioane de familii de þãrani, aflate pe malurile sale. Alte milioane trãiesc, încã, din dãrnicia lui. Dar, aºa cum se întâmplã cu atâtea mame care muncesc prea mult, resursele sale scad, energia i se diminueazã. Fluviul Galben de 3600 de mile lungime, cunoscut în istorie ºi sub numele de „suferinþa Chinei”, din cauza inundaþiilor

pe care le-a produs, îngrijoreazã astãzi dintr-un motiv opus: apele

sale încep sã scadã.

Los Angeles Times

Cea mai mare parte a apei din râurile, lacurile sau izvoarele Chinei este prea poluatã pentru a putea fi folositã la irigaþii – cu atât mai puþin, ca apã potabilã. Aceastã poluare gravã exacerbeazã problema insuficienþei apei, care este una deosebit de serioasã, pentru toate marile economii ale planetei. În fapt, China gãzduieºte peste 20% din populaþia lumii, dispunând de doar 7% din resursele de apã ale Terrei. Insuficienþa resurselor de apã este resimþitã cel mai acut în foarte populata Câmpie de Nord. Aceastã regiune agricolã fertilã – grânarul Chinei – cuprinde peste 20% din pãmântul arabil al Chinei, dar mai puþin de 4% din resursele sale de apã. Prin aceastã fertilã Câmpie de Nord curge „Râul Mamã” – Fluviul Galben. Cu 50 de ani în urmã, Fluviul Galben îºi purta apele sale abundente ºi curate spre mare. Astãzi, din pãcate, ca o probã amarã a sãrãcirii resurselor de apã ale Chinei, el poate seca circa 200 de zile pe an. Cea mai mare parte a anului porþiunile estice ale râului

104

se transformã într-un drum lat, parcurs de maºini ºi tiruri încon- jurate de nori de praf. Dar nu numai fermierii chinezi suferã de o extremã lipsã de apã. Aproape jumãtate din cele 660 de oraºe ale Chinei se confruntã cu aºa ceva; în peste 100 de oraºe, situaþia este foarte gravã. Apa este deficitarã în unele dintre cele mai populate ºi in- dustrializate oraºe. În afarã de Beijing ºi Sanghai, care nu se aflã pe malurile vreunui fluviu, zonele sãrace în apã includ provinciile in- dustriale cheie, Jiangsu, Heibei, Shanxi, Shandong, Tianjin, Henan ºi Ningxia. Aceste oraºe ºi provincii produc o parte importantã din produsul intern brut; ºi tot în aceste oraºe sau provincii, debitele a numeroase fluvii ºi râuri sunt reduse semnificativ, din cauza hidro- centralelor construite pentru a furniza energia necesarã uzinelor, siderurgiilor, producerii hârtiei ºi pastei de lemn, uzinelor petrochi- mice ºi aºa mai departe.

Poluarea apelor freatice

Masiva exploatare a apelor freatice din Câmpia Chinei de Nord a dus la o scãdere rapidã a acestui tip de rezerve. În agriculturã, una dintre consecinþele acestei acþiuni a fost secarea fântânilor.

Hong Yang ºi Alexander Zehnder

Pentru a face faþã cerinþelor de apã, China exploateazã agresiv multe din pânzele sale adânci. Aceastã politicã este un joc peri- culos, din cel puþin patru motive. În primul rând, nu este înþelept sã te bazezi pe rezervele de apã freaticã. Spre deosebire de apele de suprafaþã, care sunt refãcute periodic prin cãderi de precipitaþii, apele freatice adânci nu sunt resurse regenerabile. Astfel, este imprudent sã te sprijini pe asemenea resurse. În al doilea rând, pe mãsurã ce aceste acvifere sunt exploatate, nivelul apei freatice scade. De aceea, nivelul apelor freatice de sub

105

China de nord a scãzut cu aproape cinci picioare pe an. Aceasta îi obligã pe fermieri sã sape tot mai adânc, favorizând secarea multor râuri ºi lacuri. În al treilea rând, survine un efect subtil: exploatarea apelor freatice produce contaminarea cu apã de mare a rezervelor de apã dulce. Pe mãsurã ce apa freaticã din zona de coastã este pompatã la suprafaþã, apa de mare se infiltreazã în zonele depresurizate ºi salini- zeazã bazinele respective. Problema este deosebit de gravã în regiu- nile de coastã Dalin ºi Yantai. Aici, peste 5000 de fântâni au fost distruse, producþia a peste 300 000 de acri de teren irigat a scãzut la jumãtate, ºi aproape un milion de oameni ºi un sfert de milion de vite au rãmas cu apã insuficientã. În al patrulea rând, existã efectul de scufundare în pãmânt, care este resimþit acum în unele dintre cele mai prospere oraºe ale Chinei. Dupã cum a arãtat Elizabeth Economy, Shanghai ºi Tianjin s-au scufundat cu mai bine de ºase picioare în ultimii 15 ani. În Beijing, unde au fost extrase peste 200 de milioane de tone de apã freaticã pe an, scufundarea a distrus fabrici, clãdiri ºi conducte sub- terane, ºi ameninþã principalul aeroport internaþional al oraºului.

Problema barajelor

Încãpãþânarea Chinei de a investi eforturi imense în construirea barajelor a produs, pânã în 1998, inundaþii care au ucis 4000 de persoane ºi au produs economiei pagube de 36 miliarde de dolari. Barajele nu au contribuit la oprirea inundaþiilor; din contra, acestea au crescut în frecvenþã ºi severitate.

Asia Times

Ne-am putea gândi cã o þarã care se confruntã cu o asemenea lipsã de apã n-ar trebui sã aibã probleme cu inundaþiile. Iatã cã, în cazul Chinei, nu este aºa. În timp ce nordul ºi vestul þãrii sunt se- cetoase, sudul, prin care curge atotputernicul Yangtze, se confruntã

106

cu pericolul inundaþiilor. Aceastã regiune, ameninþatã de inundaþii, gãzduieºte cam jumãtate din populaþia þãrii ºi contribuie cu douã treimi atât la producþia industrialã, cât ºi la cea agricolã. Pentru a face faþã pericolului inundaþiilor, dar ºi pentru a produce electricitatea atât de necesarã industriei, China a devenit þara cu cele mai multe baraje din lume. La un total de peste 85 000 de baraje, liderii chinezi se pot lãuda cu cel mai înalt baraj, cu cel mai mare volum de apã acumulatã, cu cea mai puternicã hidrocentralã. Existã, de asemenea, toate tipurile de baraje: în formã de arc, cu diferite deschideri etc. China n-ar trebui sã se laude prea mult cu barajele sale, din pãcate. Din contra, conducerea Chinei ar trebui sã regândeascã aceastã strategie periculoasã. Pentru cã folosirea barajelor este o sabie cu douã tãiºuri. Tãiºul folositor al sabiei este cã barajele mari produc cantitãþi mari de electricitate ieftinã. Ele înmagazineazã apa, când aceasta este în surplus, pentru a o folosi la irigaþii, când este în deficit. Ele protejeazã pãmântul arabil de inundaþii ºi solul de eroziune. Ele pot ajuta dezvoltarea pisciculturii, dar ºi a turismului, recreerii ºi navi- gaþiei interioare. Ele pot schimba clima localã (în bine sau în rãu), prin creºterea umiditãþii ºi a precipitaþiilor. Tãiºul periculos constã în faptul cã barajele mari distrug o parte din reþeaua de ape curgãtoare ºi adesea fac mai mult rãu decât bine terenurilor agricole. Probabil cã unul dintre aspectele cele mai negative este faptul cã au duratã de viaþã relativ scurtã. Pe mãsurã ce aluviunile se depun în lacul de acumulare, acestea devin tot mai puþin adânci, cantitatea de electricitate generatã scade, apa dispo- nibilã pentru irigaþii este mai puþinã, iar controlul asupra inun- daþiilor devine tot mai problematic. În cele din urmã, existã ºi riscul unui accident catastrofal, prin care barajul poate ceda, dând naºtere unui val de apã ce poate distruge tot ce întâlneºte în cale. Simptomaticã pentru strategia Chinei în acest domeniu este situaþia Barajului Celor Trei Defilee.

107

Problemele Barajului Celor Trei Defilee

Marele proiect hidroenergetic al Chinei, Barajul Celor Trei Defilee, ar putea deveni o catastrofã pentru mediul ambiant, dacã nu se iau mãsuri rapide, au raportat ieri surse oficiale chineze. Într-un comu- nicat neobiºnuit de sumbru, oficialii au avertizat asupra alunecã- rilor de teren ºi poluãrii – pericole ascunse care însoþesc cel mai grandios complex hidroenergetic din lume. Rapoartele alarmiste ale agenþiei de ºtiri Xinhua ºi ale site-ului de web al ziarului People’s Daily erau în contradicþie flagrantã cu tonul triumfalist al prezen- tãrii anterioare a proiectului, care era destinat þinerii sub control a inundaþiilor de-a lungul fluviului Yangtze ºi reducerii dependenþei de cãrbune a producþiei chineze de energie electricã.

London Guardian

Barajul Celor Trei Defilee este cel mai mare complex hidro- electric din lume. Este, de asemenea, cea mai mare catastrofã de mediu, în devenire. A existat o opoziþie puternicã a specialiºtilor împotriva acestui baraj, atât în China, cât ºi în afara ei. Totuºi, proiectul Barajului Celor Trei Defilee a fost bãgat pe gâtul poporului chinez de cãtre conducãtorii þãrii, producându-se un dezastru mult mai rãu decât ceea ce anticipaserã specialiºtii. Cele trei defilee cuprind o serie de chei, de-a lungul unei por- þiuni foarte înºelãtoare a fluviului Yangtze din apropierea unuia dintre cele mai mari oraºe industriale, Chongqing. Înainte de con- strucþia barajului, curenþi perfizi ºi stânci ascunse fãceau navigaþia deosebit de periculoasã prin cele trei defilee, strãbãtut de vase de transport de pânã la 10 000 de tone, a cãror þintã era portul Shanghai. Îmbunãtãþirea condiþiilor de navigaþie pe Yangtze nu este singu- rul, cu atât mai puþin cel mai important obiectiv al Barajului Celor Trei Defilee. Barajul trebuia sã þinã sub control inundaþiile, care ameninþau permanent cele trei milioane de oameni care locuiau în zonã, ºi sã furnizeze electricitate pentru lacoma industrie chinezã.

108

Astãzi, „Marele Zid Chinezesc de pe Yangtze” are peste 600 picioare înãlþime, aproape 400 picioare la bazã ºi se întinde peste aproape o milã ºi jumãtate de-a latul fluviului. Ceea ce este cel mai impresionant, dar ºi cel mai periculos, este volumul uriaº al lacului de acumulare: 400 de mile lungime ºi 70 lãþime, conþinând cinci mii de miliarde de galoane de apã – adicã o cincime din apa potabilã consumatã de Statele Unite într-un an. Înainte de a umple acest rezervor, guvernul chinez a trebuit sã mute un milion ºi jumãtate de locuitori în afara zonei inundate de lacul de acumulare. Acesta a acoperit douã oraºe mari, 11 districte, 116 oraºe ºi 4500 de sate. Alt aspect regretabil este pierderea unui numãr mare de vestigii istorice. În plus, peste 1500 de fabrici au fost ºi ele sacrificate din cauza lacului de acumulare – multe dintre ele punând astfel în circulaþie, prin apa fluviului, mari cantitãþi de substanþe poluante. Cel puþin pânã acum, Barajul Celor Trei Defilee a produs elec- tricitatea promisã. Cu timpul, totuºi, cantitatea mare de aluviuni a dus la scãderea cantitãþii de electricitate trimisã de hidrocentralã în reþeaua naþionalã. Într-adevãr, colmatarea este cãlcâiul lui Ahile al tuturor barajelor. Între timp, multitudinea problemelor care au apãrut face ca situaþia sã poatã scãpa de sub control. Dupã cum spunea un reprezentant al guvernului, „Ne-am gândit la toate aspectele posibile, dar problemele sunt mult mai serioase decât am anticipat.” O problemã neaºteptatã este urmãtoarea: deºi Barajul Celor Trei Defilee a fost fãcut ºi pentru a diminua riscul de inundaþie, acest risc, în fapt, a crescut. Deoarece fluviul curge acum cu mult mai puþine aluviuni, curge ºi mult mai repede. În felul acesta, apele râului exercitã o forþã mult mai mare asupra digurilor, care au fost construite de-a lungul secolelor, pentru a proteja de inundaþii zonele riverane. Acum existã riscul ca aceste diguri, supuse unor presiuni mult mai mari decât cele pentru care au fost proiectate, sã cedeze ºi sã se producã inundaþii în zonele considerate, pânã acum, drept sigure.

109

Reducerea cantitãþii de aluviuni transportate de fluviu în aval de baraj are ºi altã consecinþã neaºteptatã. Cum apa a devenit mai transparentã, soarele pãtrunde mai adânc ºi intensificã creºterea algelor care folosesc fotosinteza, contribuind astfel destul de mult la înmulþirea, deja periculoasã, a algelor din apele Chinei. Dar nu numai apele din aval suferã. Lacul de acumulare însuºi se transformã încet, dar sigur, într-un rezervor de apã toxicã ºi mur- darã, odatã cu intrarea, în bazinul sãu, a poluanþilor, apelor uzate, reziduurilor umane ºi animale ºi a gunoaielor. O altã consecinþã neaºteptatã este creºterea rapidã a numã- rului alunecãrilor de teren. Pãmântul din zona limitrofã, cândva uscat, s-a vãzut brusc supra-infiltrat cu apã, ºi, în plus, supus unei presiuni extraordinare din cauza lacului însuºi. Astfel s-au produs alunecãri de teren, care au pus în miºcare mase de pãmânt care au atins înãlþimi de 150 de picioare, îngropând case, cu locuitori cu tot. Datoritã alunecãrilor de teren, guvernul chinez este obligat sã transmute încã trei sau patru milioane de locuitori din zonã. Ne- mulþumirea oamenilor e mare, deoarece unii dintre ei se aflã la a doua transmutare, prima datorându-se construcþiei barajului. Dincolo de creºterea riscului de inundaþie, poluare ºi alunecãri de teren, barajul distruge peºtii, oprind migraþia lor în susul ºi în jo- sul râului. În acelaºi timp, uriaºe cantitãþi de gunoaie se acumuleazã în spatele barajului. Din pãcate, existã douã scenarii catastrofice ale evoluþiei Barajului Celor Trei Defilee. Primul: dacã aluviunile continuã sã se acumuleze la fel de rapid în spatele barajului, acesta nu va mai fi capabil sã facã faþã unui debit maxim al fluviului, corespunzând unei inundaþii, ºi va ceda. Al doilea: greutatea apei ºi a aluviunilor în baraj este atât de mare, încât poate modifica presiunea în roci astfel încât se poate declanºa un cutremur. Cum barajul însuºi se aflã într-o zonã seismicã, acest cutremur poate face barajul sã cedeze. Consecinþa ar fi cel mai mare tsunami de apã dulce vãzut vreodatã. Victimele s-ar numãra cu milioanele; pagubele în eco- nomie – cu miliardele de dolari; nemulþumirea popularã ar putea duce la cãderea guvernului, vinovat pentru construcþia barajului.

110

Baraje pe Mekong

Formându-se pe platourile înalte ale Tibetului, fluviul Mekong are o lungime de 2800 de mile, fiind al treilea fluviu ca lungime din lume. El curge prin ºase þãri: China, Birmania, Tailanda, Laos, Cambodgia ºi Vietnam. Fidel numelui primit (Mekong înseamnã, în laoþianã, Râul-mamã), Mekongul este apa aducãtoare de viaþã pentru peste 60 de milioane de locuitori din Laos, Tailanda, Cambodgia ºi Vietnam. Cei mai mulþi sunt pescari sãraci, trãind din peºtele prins în fluviu, sau mici cultivatori, hrãnindu-se cu orezul cultivat pe loturi irigate cu apele rãului-mamã. Totodatã, Mekongul este principala cale de transport. Cea mai mare amenin- þare pentru toþi aceºti oameni o constituie barajele hidrocentralelor pe care China le construieºte, sau plãnuieºte sã le construiascã, în provincia Yunnan. Însãºi supravieþuirea fluviului poate fi pusã sub semnul întrebãrii, în urmãtoarele câteva decade.

Tran Tien Khanh

În încheierea acestui capitol, este important sã arãtãm cã strategia Chinei în domeniul construcþiei barajelor constituie o ameninþare nu numai pentru cetãþenii chinezi. Poziþia în amonte deþinutã de China pe cursul fluviului Mekong, constituie un avantaj faþã de vecinii situaþi în aval, care, coroborat cu gabaritul militar ºi economic gigantic al þãrii, pune Beijingul în situaþia de a construi baraje pe teritoriul sãu, în condiþii de impunitate absolutã. Marele proiect al exploatãrii hidroenergetice a cursului supe- rior al Mekongului cuprinde 15 baraje mari. Primele douã, Manwan ºi Dachaoshan, au fost terminate în 1993 ºi, respectiv, în 2002. Împreunã, ele genereazã 3000 de megawaþi de electricitate – echi- valentul a circa trei reactoare nucleare mari. Dar cel de-al treilea baraj, aflat acum în construcþie, este cel care îi alarmeazã cel mai mult pe vecinii Chinei. Când barajul Xiaowan va fi terminat, în 2013, el va avea înãlþimea unei clãdiri cu 100 de etaje, va fi cel mai mare baraj din lume ºi hidrocentrala va avea o putere de 4000 megawaþi.

111

Problemele pe care aceste baraje uriaºe de pe Mekong le pot crea sunt vaste ºi cu bãtaie lungã. Cele douã baraje construite au început deja sã afecteze curgerea sezonierã a fluviului. Din punctul de vedere al Chinei, acesta este un efect pozitiv, întrucât permite navigaþia unor nave mari de-a lungul Mekongului, tot timpul anu- lui. Din perspectiva riveranilor din aval, situaþia este cu totul alta. Pentru a înþelege de ce, sã considerãm impactul barajelor chineze asupra unuia dintre cele mai fascinante tezaure ecologice ale lumii – legendarul lac Tonle Sap din Cambodgia. În cea mai mare parte a anului, lacul are o adâncime de un yard ºi ocupã o suprafaþã de 1000 de mile pãtrate. Totuºi, în sezonul ploilor, aportul de apã din fluviu face ca adâncimea fluviului sã creascã la 30 de picioare, iar suprafaþa – la peste 5000 de mile pãtrate. Aceasta face ca lacul Tonle Sap sã fie un loc ideal pentru înmulþirea peºtilor. Acest pasaj elocvent din ziarul londonez The Independent explicã de ce lucrurile stau aºa:

Apele transportã aluviuni fertile, larve de peºti ºi puiet în pãdure care se transformã într-o vastã crescãtorie de peºte – sursa uneia dintre cele mai mari bogãþii piscicole ale lumii. Aici veþi gãsi ultimul somn de Mekong, cel mai mare peºte de apã dulce, care poate atinge pânã la trei metri lungime ºi poate cântãri cât o vacã. Existã o mare varietate de peºti, printre care o specie de sardinã (Henicorhynchus siamensis), foarte abun- dentã, esenþialã pentru alimentaþia oamenilor.

Cum pãdurea din jurul lacului rãmâne fãrã apã în fiecare toamnã, peºtii pornesc pe Mekong în sus, unde pescarii, mulþi locuind în sate plutitoare, ºtiu aproape dupã ceas când va trece bancul de peºti. Cantitatea de peºte prinsã în Tonle Sap este extraordinarã. Plasele se întind pe distanþã de mai multe mile, pe marginile pãdurii inundate. ªi lângã Pnom Pen, mici plase bãgate în apã sunt scoase pline de peºte, astfel cã poþi pescui o jumãtate de tonã de peºte în douãzeci de minute.

112

Problema evidentã cu care se confruntã Tonle Sap este cã uriaºele baraje construite de China vor modifica curgerea naturalã

a fluviului ºi, prin urmare, vor impieta asupra înmulþirii peºtilor. De

altfel, anumite specii de peºti au scãzut deja dramatic. În plus, apele Mekongului cresc sau scad nu dupã ritmul lor natural, ci dupã poli-

tica energeticã a Chinei, spre îngrijorarea þãrilor riverane din aval. Dar statul care riscã cel mai mult prin existenþa acestor baraje nu este Cambodgia, ci Vietnamul – ultima escalã a Mekongului îna- inte de a se vãrsa în Marea Chinei de Sud. Dacã se îndoieºte cineva cã puternicul Mekong nu poate fi fãcut sã sece când se apropie de teritoriul Vietnamului, ar trebui sã-ºi reaminteascã faptul cã Fluviul Galben din nordul Chinei, cândva grandios ºi atotputernic, este acum secat mai mult de 200 de zile din an. De altfel, se pare cã

Mekongului i-a sunat deja ceasul. Oficiali ai guvernului de la Hanoi au anunþat cã Mekongul a atins o cotã minimã record, curgând „aproape de patul de rocã” al albiei, spre sfârºitul parcursului sãu pe teritoriul Vietnamului. Ca remarcã finalã a acestui capitol, sã ne amintim cã Vietnamul continuã sã întreþinã una dintre cele mai mari armate din lume, în special din cauza duºmãniei sale istorice cu China. Puþini îºi rea- mintesc de „celãlalt rãzboi vietnamez”. Acest rãzboi extrem de sângeros a avut loc în 1979, când China a invadat Vietnamul cu tancuri ºi cu circa 90 000 de soldaþi, în replicã la acþiunile pro- sovietice ale Vietnamului în Cambodgia. În mai puþin de 10 zile de lupte, un numãr estimat între 40 000 ºi 100 000 de militari, chinezi

ºi vietnamezi, au fost rãniþi sau uciºi. Aceastã cifrã este comparabilã

cu numãrul total al soldaþilor americani uciºi în timpul rãzboiului de 10 ani în Vietnam: circa 52 000. Deºi relaþiile dintre Vietnam ºi China sunt mult mai bune astãzi, dacã Mekongul va seca din cauza barajelor construite de chinezi, conflictul dintre cele douã þãri va deveni inevitabil.

113

CCaappiittoolluull 88

CCoonnfflliicctteellee iinntteerrnnee aallee CChhiinneeii

Prãdãtorii oficiali jefuiesc fermierii de pãmânturile lor, evacueazã forþat oamenii din casele lor ºi se dedau la extravagante abuzuri de putere – în mod normal delapidãri, dar de asemenea violuri ºi crime. Aceºti oficiali închid ochii la exploatarea muncitorilor ºi sunt toleranþi cu rakeþii criminali, cu cei care fac trafic de persoane ºi practicã ilegal mineritul – dacã nu cumva profitã de pe urma activi- tãþii acestora. Existã chiar o expresie în limba chinezã, pentru ofi- cialitãþile locale care colaboreazã cu bandele criminale: „umbrele negre”. Fãrã nicio speranþã de normalizare, cetãþenii chinezi sunt abuzaþi ºi exploataþi într-o mãsurã inimaginabilã. Asemenea proble- me nu se întâlnesc doar în oraºele mici sau în zone rurale: cazuri recente de corupþie gravã sunt oferite de ºeful poliþiei din oraºul Shenyang din provincia Liaoning, de secretarul de partid din Shanghai ºi de preºedintele Administraþiei Naþionale a Alimentelor ºi Medicamentelor.

Nicholas Bequelin, Human Rights Watch

Glorificând revoluþia maselor populare, care l-a adus la putere, împreunã cu cadrele partidului comunist, Mao Zedong face totuºi o observaþie surprinzãtoare: „O singurã scânteie poate aprinde un foc de preerie.” Ei bine, în China zilelor noastre, nu existã doar o scânteie, ci o jerbã de artificii. În ultimul deceniu, numãrul protes- telor, revoltelor ºi grevelor în China s-a ridicat la 100 000 pe an.

114

Ceea ce este, probabil, lucrul cel mai îngrijorãtor pentru guvernul chinez, este cã aceste „rãzboaie interne” au o diversitate de cauze ºi se manifestã pe o mare arie geograficã. Pe tot cuprinsul Chinei, þãranii cu furci protesteazã contra confiscãrilor ilegale ale pãmânturilor, evacuãrilor forþate, taxelor in- suportabil de mari, corupþiei extreme a administraþiei ºi transfor- mãrii acestor pãmânturi, cândva patriarhale, în veritabile fabrici de poluare cancerigenã. La rândul lor, muncitorii chinezi se revoltã contra condiþiilor de sclavi în care lucreazã, cu salarii dintre cele mai mici din lume. Zeci de milioane de disponibilizaþi se ridicã îm- potriva pierderii veniturilor ºi costului uriaº al cheltuielilor medi- cale. În plus, în vestul Chinei, tensiunile etnice riscã sã se transforme în conflict armat. Din aceste motive, niciunul dintre „rãzboaiele viitoare ale Chinei”, duse pe tãrâm economic, energetic, diplomatic etc. nu riscã sã cunoascã o evoluþie atât de violentã precum aceste „rãz- boaie interne”. Teama cea mare a guvernului chinez este cã oricare dintre aceste conflicte interne, tot mai acute, poate aprinde scân- teia unei revolte care sã rãstoarne actuala putere ºi sã arunce þara în haos. Sã ne gândim doar la aceste exemple, care reprezintã con- fruntãri survenite în ultimii câþiva ani:

• Într-un protest contra taxelor excesiv de mari, o þãrancã din localitatea Xianqio din provincia Guangdong de pe coasta sudicã a Chinei a refuzat sã plãteascã taxa de trecere a unui pod. Dupã ce a fost bãtutã rãu de autoritãþi, sãtenii au luat cu asalt cabina încasatorului de taxe ºi i-au dat foc. Mulþimea de nemulþumiþi a crescut rapid, ajungând la 30 000 de persoane. 1000 de poliþiºti, utilizând gaze lacrimogene ºi tunuri de apã, au intervenit; un protestatar a fost strivit de o maºinã a poliþiei, ºapte pompieri au fost rãniþi, 17 persoane au fost arestate.

• În Xianayang, din provincia Shaanxi, situatã în centrul Chinei, peste 7000 de muncitori au intrat în grevã, dupã ce o fabricã textilã a fost privatizatã, iar patronul a încercat sã concedieze muncitorii, pentru a-i reangaja apoi ca personal

115

necalificat, plãtit cu salarii mult mai mici, fãrã asigurarea contribuþiei la pensie ºi fãrã asigurãri medicale.

• În oraºul Chizhou, situat la 250 de mile sud-vest de Shanghai, un student care circula pe bicicletã s-a ciocnit cu un Toyota Sedan în care se afla un bogãtaº. Bodigarzii acestuia l-au bãtut pe student; studentul a trimis mesaje telefonice priete- nilor, ºi astfel s-a inflamat un conflict „sãraci contra bogaþi”, care a strâns peste 10 000 de oameni. Sedanul ºi o maºinã a poliþiei au fost distruse, iar un supermarket, proprietate a unui alt bogãtaº chinez, a fost devastat.

• Un incident similar s-a desfãºurat în oraºul Wanzou, situat lângã aglomerarea urbanã Chongqing, unde trãiesc mii de muncitori ºomeri ºi un sfert de milion de þãrani, dislocaþi din regiunea Barajului Celor Trei Defilee. Dupã ce un bogãtaº din nomenclatura localã a agresat un hamal, s-a declanºat o re- voltã a peste 10 000 de persoane, care au devastat clãdiri guvernamentale ºi au incendiat o maºinã a poliþiei.

• În Sichuan, o provincie de mãrimea Franþei, limitrofã podi- ºului tibetan, zeci de mii de þãrani din Hanyuan s-au încãie- rat cu poliþia militarã, atunci când pãmânturile le-au fost rechiziþionate pentru construcþia unei hidrocentrale, iar compensaþiile primite au fost inacceptabil de mici.

• În provincia Henan, cândva o puternicã zonã industrialã, o confruntare violentã între populaþia musulmanã Hui ºi populaþia chinezã Han, dusã cu arme improvizate – furci ºi topoare – s-a încheiat cu moartea a peste 100 de persoane.

Proteste þãrãneºti

În foarte scurt timp, sute de milioane de þãrani se vor scula la luptã, ca o furtunã nestãvilitã, ca un uragan. Ei vor rade de pe suprafaþa pãmântului pe toþi imperialiºtii, generalii, guvernanþii corupþi, tiranii locali ºi pe ticãloºii din morminte.

Mao Zedong, 1927

116

Aproape 60% din populaþia Chinei trãieºte din agriculturã, cu un venit anual mediu de 400 dolari americani; cei mai mulþi dintre ei au loturi mici, cu care de-abia ajung sã se întreþinã. Deoarece peste jumãtate de miliard de þãrani o duc foarte greu, nimic nu sperie mai mult guvernul de la Beijing decât o revoltã þãrãneascã. În ciuda acestei temeri, Partidul Comunist Chinez a fãcut puþin pentru liniºtirea tensiunilor tot mai mari care se manifestã în aceastã clasã socialã. Din contra, birocraþii partidului, adesea miopi, venali ºi incompetenþi, ºi funcþionarii din administraþie, nu au fãcut decât sã mãreascã nemulþumirile, prin evacuãri forþate, taxe împo- vãrãtoare, corupþie fãrã limite, dispreþ total pentru calitatea me- diului în care þãranii îºi duc viaþa lor mizerã. Considerând cã, în felul acesta, fac posibilã dezvoltarea capi- talistã ºi crearea de locuri de muncã, birocraþii partidului joacã un rol important în evacuarea pãmânturilor. În multe cazuri, problema nu este evacuarea în sine, care transformã pãmântul agricol în fabrici, nici poluarea care rezultã din transformarea fermelor în uzine chimice sau tãbãcãrii. Este, mai degrabã, corupþia ºi lãcomia aferente – ceea ce The Economist numeºte „acapararea pãmântu- rilor orchestratã de nomenclaturiºti locali lipsiþi de scrupule”. În multe situaþii, nomenclaturiºtii locali sunt duplicitari, în sensul cã schimbã destinaþia anunþatã iniþial pentru pãmântul rechiziþionat. Pentru þãranii care rãmân pe loturile lor, existã alt motiv de nemulþumire: taxele foarte mari, impuse de guvern. Aceste taxe nu sunt folosite de bugetul public, ci, în general, merg în buzunarele potentaþilor locali. În timp ce þãranii transpirã sub soarele torid, nomenclaturiºtii duc o viaþã de lux, se distreazã în banchete extravagante, îºi întreþin metresele ºi îºi trimit copiii la studiu în strãinãtate. Peste 60 de miliarde de dolari, obþinute din asemenea taxe, sunt trimise anual în bãnci din afara Chinei. Existã o armã crudã pentru a descuraja revoltele þãranilor. Bandele de gangsteri rurali, plãtite tocmai de oficialii partidului, terorizeazã þãranii ºi îi fac sã îndure în tãcere, în loc sã se revolte. Cu toate acestea, tensiunea în rândurile þãrãnimii este criticã.

117

Proteste ale muncitorilor

China are zece milioane de sclavi. Definiþia sclavului este urmã- toarea: o persoanã cãreia i se dã de muncã ºi de mâncare, dar cãreia nu i se plãteºte salariu. Exact situaþia acestor oameni.

Prof. Zhou Xiaozheng, Universitatea Popularã din China

Muncitorii din uzinele Chinei nu sunt doar unii dintre cei mai harnici ºi disciplinaþi din lume. Ei sunt de asemenea obligaþi sã lucreze în condiþii periculoase ºi opresive, nemaiîntâlnite din timpul începuturilor revoluþiei industriale, descrise în romanele lui Dickens. Condiþiile cele mai grele se întâlnesc în minele de cãrbune, unde mii de mineri mor în fiecare an, iar alte mii sunt rãniþi. În aceste mine, þãranii rãmaºi fãrã pãmânt sunt obligaþi sã semneze aºa-zisele contracte „pe viaþã ºi pe moarte”, care revocã orice plân- gere posibilã ºi le garanteazã doar o micã sumã compensatorie, pen- tru moarte sau accidentare. Totodatã, în fabricile Chinei, mai mari sau mai mici, mii de muncitori sunt schilodiþi sau uciºi – unii, efectiv striviþi de maºini. Alte mii sunt expuse dozelor letale de chimicale sau de praf toxic, care, ani de zile mai târziu, le secerã vieþile. Dar nu numai condiþiile de muncã sunt groaznice. În multe cazuri, salariile pe care muncitorii le-au câºtigat nu sunt plãtite. Aceastã situaþie este tipicã pentru lucrãtorii migranþi, care sunt exploataþi fãrã milã din cauza statutului lor de mânã de lucru de categoria a doua. Banii „economisiþi” în felul acesta de patronii oneroºi ajung în total la miliarde de dolari pe an. Problema este foarte acutã în frenetica industrie constructoare de maºini a Chinei, unde legarea muncitorilor de „casã ºi masã” ºi nimic altceva este practica curentã. Tragedia este cã industria construcþiilor este a doua – prima fiind mineritul – în ceea ce pri- veºte riscurile medicale ºi de sãnãtate. Ca ºi în minerit, cei mai mulþi dintre muncitorii din construcþii sunt itineranþi, astfel cã accidentele de muncã nu sunt, adesea, nici mãcar raportate.

118

Dar acestea nu sunt singurele cazuri de muncã în condiþii scla- vagiste din China. Într-o situaþie care aminteºte de China lui Mao, multe întreprinderi îºi cazeazã muncitorii în dormitoare; gratiile de la ferestre îi împiedicã sã fugã. Dar, mai eficiente decât gratiile sunt contractele înrobitoare, care îi þin legaþi de patron un timp înde- lungat. Dacã un muncitor ar vrea sã rezilieze contractul, ar trebui sã plãteascã o sumã mult prea mare pentru posibilitãþile lui. Desigur, toate aceste probleme se datoreazã lipsei oricãrei legi rezonabile de protecþie a muncitorilor, interzicerii sindicatelor de cãtre guvern, ºi slabei implementãri a legislaþiei existente. În aceas- tã situaþie, înteþirea protestelor nu ar trebui sã constituie o surprizã.

Problemele pensionarilor

Numãrul pensionarilor din oraºele Chinei va creºte, de la 48,2 milioane anul trecut, la peste 70 milioane în 2010 ºi la 100 milioane în 2020, conform datelor Ministerului Muncii ºi Protecþiei Sociale.

Spre deosebire de Statele Unite ºi Europa, care au devenit prospere înainte ca populaþia lor vârstnicã sã creascã, China este în pericolul de a îmbãtrâni înainte de a se îmbogãþi.

USA Today

Înaintea reformelor economice care au început dupã 1970, piesa de rezistenþã a economiei chineze era sistemul „strachinei cu orez”. În acest sistem marxist, toate întreprinderile aflate în proprie- tatea statului garantau muncitorilor nu doar un salariu cu care sã poatã trãi, dar ºi o locuinþã, asistenþã medicalã ºi pensii. Sistemul „strachinei de orez” fusese copiat dupã modelul naþio- nalizãrii industriei ºi colectivizãrii agriculturii, preluat de la sovietici de Mao Zedong ºi Partidul Comunist Chinez imediat dupã acce- derea la putere, în 1949. Problema cea mare a sistemului „strachinei de orez” era cã, având salariile, asistenþa medicalã ºi pensiile asigu- rate, muncitorii chinezi nu erau foarte stimulaþi sã producã.

119

Dupã 1990, guvernul chinez a început sã înlocuiascã foarte puþin eficientul sistem al „strachinei cu orez” prin întreprinderi care sã funcþioneze dupã legile pieþei libere. Aceastã „privatizare” a in- dustriei chineze, împreunã cu practicile incorecte însuºite de co- merþul chinez, aveau sã facã curând din industria chinezã una dintre cele mai competitive. Totuºi, abandonarea sistemului „strachinei de orez” a avut încã un efect: sute de milioane de muncitori chinezi, aflaþi în pragul pensionãrii, s-au vãzut lipsiþi de o pensie decentã ºi de asistenþa medicalã aºteptatã. Aceasta este o ironie a sorþii pentru mulþi comuniºti loiali, care au îndurat cu stoicism ravagiile „marelui salt înainte” ºi ale „revoluþiei culturale”. Dupã ce au lucrat o viaþã întreagã cu salarii mici, având totuºi speranþa unei bãtrâneþi sigure, ei se vãd astãzi abandonaþi de Partidul Comunist, în momentul cel mai dificil al vieþii lor.

Plãteºti sau mori: deviza sistemului de asigurãri me- dicale chinez

„Circa 2000 de persoane au luat cu asalt ºi au devastat, vineri, un spital în sud-vestul Chinei, într-un conflict pe tema taxelor medicale mari ºi practicilor medicale oneroase”, declarã astãzi un grup care militeazã pentru apãrarea drepturilor omului. Cel puþin 10 per- soane au fost rãnite, când poliþia i-a dispersat pe protestatari la Spitalul Orãºenesc nr. 2 din Guangan, conform Centrului de Infor- mare pentru Drepturile Omului ºi Democraþie. Zona a rãmas sub controlul poliþiei ºi astãzi, iar cinci persoane au fost reþinute sub acuzaþia de instigare la revoltã. Revolta a izbucnit dupã ce un

bãieþel în vârstã de trei ani a murit în spital, dupã ce fusese adus de

urgenþã în urma unei intoxicaþii cu pesticide

Grupul pentru

Drepturile Omului a spus cã medicii au refuzat sã îl asiste pe copil, pânã ce bunicul acestuia, care îl adusese la spital, va plãti suma cerutã pentru tratament. Copilul a murit de îndatã ce bunicul a

120

plecat sã facã rost de bani. Costul serviciilor medicale sunt un subiect extrem de sensibil, întrucât zeci de milioane de orãºeni ºi sute de milioane de sãteni nu au asigurãri medicale ºi nici vreun sistem de asistenþã medicalã subvenþionatã.

New York Times

Oricât de rea ar fi situaþia pensiilor în China, cea a asigurãrilor medicale este ºi mai gravã. China cheltuieºte doar 6% din produsul intern brut pentru asistenþa medicalã. Acest procent trebuie comparat cu 8% în Japonia ºi 14% în Statele Unite. În China de astãzi, existã o teribilã lipsã de doctori, iar bolnavii sunt obligaþi sã plãteascã serviciile medicale în avans. Cei care nu pot plãti sunt daþi afarã din spitale ºi lãsaþi literalmente sã moarã. Motivul este, cel puþin în parte, costul ridicat al asigurãrilor medicale – între 50 ºi 200 dolari pe an – într-o þarã în care venitul anual pentru marea majoritate a populaþiei este sensibil mai mic decât 1000 de dolari. Rãdãcinile crizei din sistemul sanitar al Chinei sunt legate de calea urmatã de aceastã þarã, la trecerea de la comunism la capi- talism. Prin privatizare, spitalele, farmaciile ºi chiar doctorii s-au transformat în „centre de obþinere a profitului”, a cãror activitate ar trebui sã fie finanþatã de taxele plãtite de pacienþi. Rezultatul nu este greu de anticipat: spitalele ºi farmaciile ridicã preþul medicamentelor la 20 de ori preþul de cost. Apoi, doctorii prescriu excesiv de multe medicamente, în schimbul recompenselor primite de la spitale ºi farmacii. Rezultatul este cã mai mult de jumãtate din suma plãtitã de pacienþi acoperã doar costul medicamentelor. Acest fapt este uimitor, dacã þinem seama cã în þãrile dezvoltate costul medicamentelor înseamnã doar 15% din totalul cheltuielilor medicale. Dar nu numai medicamentele încarcã nota de platã. Doctorii prescriu excesiv de multe tratamente ºi consultaþii. Ca o altã mãr- turie a corupþiei din China, mulþi bolnavi din spitale cred cã nu pot primi o îngrijire rezonabilã dacã nu dau bacºiºuri, pe deasupra

121

costurilor ºi aºa exorbitante. Mai grav, dupã cum afirmã însuºi Centrul de Stat pentru Dezvoltare, unii doctori, lipsiþi de scrupule, îºi fac pacienþii „mai bolnavi, pentru a avea nevoie de mai mult tratament”. Acest fragment din Washington Post este grãitor:

În ziua în care a ajuns la Spitalul de Stat nr. 3 pentru a se trata de HIV, Cai nu avea niciun simptom. Dar avea ceva bani, ceea ce a atras imediat atenþia personalului: doctorii au fãcut totul pentru a o convinge sã înceapã un tratament scump cu injecþii intravenoase, atrãgându-i atenþia cã, în caz contrar, nu-i rãmâ-

Când a întrebat de medicamentele

gratuite oferite de guvern celor cu venituri mici, doctorii s-au

rãþoit la ea, pânã când a acceptat tratamentul costisitor. Iar dupã ce, la capãtul a 45 de zile petrecute în spital, a cheltuit toþi banii, adicã peste 1400 dolari, aproape de trei ori venitul sãu într-un an, doctorii au dat-o afarã. „Directorul mi-a spus sã plec ºi sã aºtept sã fac rost de ceva bani.”

În asemenea condiþii, nu e de mirare cã mortalitatea infantilã a început sã creascã din nou. Gradul de imunitate la boli precum tuberculoza, tetanos, poliomielitã scade constant, deºi nivelul se apropia, în anii ’80, de 100%. Tuberculoza a devenit din nou o problemã. La aceasta se adaugã cazurile tot mai numeroase de HIV/AIDS, dar ºi boli mai exotice, precum gripa aviarã ºi SARS. Iatã comentariul lui Richard Mc Gregor de la Financial Times:

„Sistemul de asistenþã medicalã a devenit un fel de furtunã perfectã pentru tranziþia Chinei de la un stat la o economie de piaþã.”

nea decât o moarte sigurã

Problema SIDA în China

Sunt aliniate pe drumurile prãfuite de lângã satele provinciei Henan, la câteva ore de condus de la Beijing – movile de pãmânt în formã aproximativ conicã, ca un ºir de pãlãrii de bambus, fãcute din þãrânã. Pentru neiniþiaþi, ar putea fi semnul unei noi tehnici agricole, o meto- dã, poate, de a obþine recolte mai mari. Dar localnicii ºtiu adevãrul.

122

Îngropaþi în aceste mici piramide, care acum sunt cu miile, sunt mamele ºi taþii lor, fraþii, surorile, verii – toþi, victime ale SIDA. Ca un ºir de soldaþi de gardã încremeniþi, mormintele sunt o mãrturie a secretului cel mai prost pãstrat al Chinei.

Time

„Pentru guvern, noi suntem ca niºte bule de aer într-un pahar. Ei ºtiu cã dacã ne ignorã, noi dispãrem ºi nu ne mai arãtãm nicio- datã.” Dar a ignora asemenea oameni a devenit din ce în ce mai greu, pentru cã þãranii sãraci, împinºi de disperare, încep sã pro- testeze ºi sã vorbeascã.

New York Times

Acum, este India, nu China, þara care se bucurã de cea mai proastã reputaþie în legãturã cu gestionarea crizei HIV. Peste cinci milioane de oameni sunt infectaþi în India. Din cauza prostituþiei heterosexuale, a tabuurilor privind educaþia sexualã ºi a ignoranþei relativ la mijloacele de protecþie, de exemplu prezervativul, epide- mia riscã sã se extindã ºi mai mult. Acestea fiind spuse, mulþi experþi cred cã epidemia de SIDA din China va rivaliza, în cele din urmã, cu cea din India, lãsând mult în urmã criza din celelalte þãri. Motivul poate fi gãsit într-una dintre cele mai tragice ºi ruºinoase poveºti din analele istoriei economiei – aceea a donatorilor de sânge chinezi. La începutul anilor ’90, în câteva provincii cu populaþie þãrãneas- cã extrem de sãracã ale Chinei – Anhui, Hebei, Hubei, Shandong, Shinxi, Shaanxi, Henan (ultima fiind cea mai mizerã), s-a declanºat o puternicã campanie de recoltare a sângelui. Aceste provincii aveau, în total, o populaþie de peste 400 milioane de locuitori, venitul anual fiind de sub 500 dolari per capita (considerând doar persoanele active). Birocraþii au iniþiat, ca parte a reformelor economice, un plan de combatere a sãrãciei la sate, prin colectarea ºi vânzarea sângelui

123

ºi plasmei sanguine. Într-adevãr, atât pe piaþa internã, cât ºi pe cea

externã, cererea era din ce în ce mai mare. Iniþial, eforturile s-au axat doar pe recoltarea sângelui, dar, curând, guvernanþii au realizat cã, prin donaþii frecvente, creºte riscul de anemiere. Pentru a maxi- miza profiturile – ºi pentru a stimula, financiar, pe þãranii donatori – ei au descoperit cã reþeta cea mai profitabilã era extragerea plasmei din sânge, ºi reinjectarea restului în venele donatorului. Aceasta nu mai producea anemie, ºi permitea, totodatã, þãranilor sã doneze plasmã mult mai des – între patru ºi ºase zile consecutiv, cu o pauzã de o zi între aceste perioade. Punctul slab al acestui procedeu era modul în care doctorii ºi surorile trimiteau înapoi, în venele donatorilor, sângele din care fusese extrasã plasma. În clinicile occidentale, plasma este extrasã ºi restul sângelui este reinjectat pentru fiecare pacient individual, într-o singurã etapã. Din pãcate, în China procesul decurge colectiv, în douã etape. Sângele extras, din care este scoasã plasma, este pus la un loc – þinându-se seama doar de grupa sanguinã: tot sângele dintr-o grupã este pus într-un acelaºi bazin; apoi, este reinjectat donatorilor. Nici nu poate exista o metodã mai bunã de rãspândire a SIDA, a hepatitei C sau a oricãrui alt virus ce se transmite prin sânge! Atunci când oficialii chinezi au înþeles cã sunt pe cale de a produce o epidemie de SIDA, programul de stopare a sãrãciei prin

donaþii de sânge a fost oprit. Totuºi, afacerea fiind foarte profitabilã, ea a continuat, în fapt, accelerând rãspândirea virusului. Au trecut ani de la stoparea oficialã a programului, pânã la oprirea sa efectivã. Rezultatul a fost uciderea a milioane de oameni ºi transfor- marea a zeci de milioane de copii în orfani. De asemenea, a fost creatã o nouã categorie de contaminanþi. Combinatã cu creºterea spectaculoasã a nivelului folosirii drogurilor injectabile, cu restabi- lirea comerþului – cândva înfloritor – cu carne vie ºi cu o nouã „revoluþie sexualã” în oraºele mari ale Chinei, „afacerea sângelui”

a generat cea mai mare crizã SIDA de pe glob. Conform statisticilor Naþiunilor Unite, China va avea mai multe victime HIV/SIDA decât orice altã þarã – cu excepþia, poate,

124

a Indiei – numãrul cazurilor fiind estimat la 10-15 milioane, pânã în 2012. Aceastã crizã creeazã o povarã uriaºã pentru sistemul sanitar chinez, ºi aºa cu destule probleme. Acest fragment cutremurãtor din Washington Post ilustreazã disperarea masei de oameni care au cãzut victimã acestei boli, pre- cum ºi rãspunsul nemilos al aparatului represiv chinez, care nu face decât sã inflameze ºi mai tare nemulþumirea din rândurile sãrãcimii rurale:

Xiong Jinglun stãtea întins în pat în noaptea raidului, odih- nindu-ºi corpul fragil, slãbit de SIDA, când a auzit împuºcãturi în jur. Fermierul, în vârstã de 51 de ani, s-a ridicat cu greu în picioare ºi a ieºit sã vadã ce se întâmplã, dar electricitatea fu- sese tãiatã în sat ºi nu vedea nimic în întunericul nopþii. Imediat, mai multe persoane în haine militare, cu bastoane de cauciuc, l-au înconjurat, l-au apucat de ceafã ºi l-au trântit la pãmânt, lovindu-l. Xiong i-a implorat sã se opreascã, plân- gându-se cã e bãtrân ºi bolnav de SIDA. Dar l-a auzit pe unul dintre atacatori strigând: „Bãteþi-l! Bãteþi-l, chiar dacã are SIDA!” Cu câteva zile înainte, locuitorii acestui sat, lovit de SIDA, protestaserã împotriva dezinteresului autoritãþilor ºi asistenþei medicale insuficiente, împingând într-un ºanþ douã maºini oficiale, pentru a-ºi potoli frustrarea. Acum, autoritãþile locale din capitala provinciei Henan, situatã la vreo 425 mile nord-vest de Shanghai, rãspundeau în felul lor acestui strigãt de disperare. Dar, în locul doctorilor, a venit poliþia. Peste 500 de ofiþeri, oficialitãþi locale ºi bãtãuºi plãtiþi s-au repezit asupra satului cu doar 600 locuitori, în noaptea de 21 iunie, amenin- þând, spãrgând ferestre ºi molestând pe cine le cãdea în mânã, spun martorii. Poliþia a arestat 18 sãteni ºi a rãnit alþi 20, prin- tre care un tânãr de 18 ani, care a încercat sã-ºi protejeze mama.

125

Separatiºti islamici sau „teroriºti”?

Cum minoritãþile etnice musulmane gem sub cizma Beijingului, o revoltã mocnitã ºi un conflict etnic în fierbere au transformat o bunã parte a Chinei de vest într-o garnizoanã bine înarmatã, gata sã striveascã actele sporadice, spontane ºi, probabil, inutile de rebe- liune.

New York Times

Militarii chinezi din Xinjiang vor menþine întotdeauna intensitatea opresiunii asupra forþelelor etnice separatiste ºi le vor aplica mereu lovituri devastatoare, fãrã milã.

Wang Lequan, secretarul partidului din Xinjiang

Aproape 95% din populaþia Chinei este clasificatã ca fiind „etnic chinezã” sau „Han”. Cu toate acestea, nu toate din multele rãzboaie interne din China sunt între populaþii Han. Zona zero a rebeliunilor etnice în creºtere împotriva populaþiei Han este în nord-vestul provinciei Xinjiang. Xinjiang este cea mai întinsã provincie a Chinei, dar, din cauza temperaturilor extreme ºi a climatului deºertic, este totodatã ºi una dintre provinciile cele mai slab populate. Sub aspect agricol, poten- þialul provinciei este foarte scãzut, cea mai mare parte a sa fiind acoperitã cu nisip. Totuºi, în ciuda solului sãu nisipos ºi a stepelor care acoperã munþii, aici se gãsesc 40% din rezervele de cãrbune ale þãrii. Foarte preþioase pentru guvernul de la Beijing sunt rezervele de petrol ºi gaze naturale; cele 30-40 miliarde de tone de petrol reprezintã între un sfert ºi o treime din cantitatea totalã aflatã în subsolul Chinei. Majoritatea locuitorilor provinciei Xinjiang o constituie uigurii, popor de origine turkicã, de religie musulmanã. În timpul comunis- mului, uigurii au fost victimele unor represiuni dure. Orice activitate religioasã independentã era etichetatã drept „atentat la securitatea

126

statului”; activiºtii religioºi erau arestaþi ºi torturaþi în mod siste- matic; ºi, în ciuda populaþiei sale relativ mici, în comparaþie cu celelalte provincii ale Chinei, grupurile etnice de aici au suferit mai multe condamnãri la moarte pentru delicte împotriva securitãþii statului decât în oricare altã provincie. Din pãcate, represiunea în provincia Xinjiang s-a intensificat continuu dupã atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, împo- triva Statelor Unite. Guvernul chinez a profitat de aceastã tragedie

a poporului american pentru a face o înþelegere foarte clarã cu

Statele Unite. China va sprijini Statele Unite în rãzboiul sãu contra terorismului dacã guvernul american va accepta cã activitãþile

separatiste ale uigurilor reprezintã nu doar o miºcare a populaþiei

bãºtinaºe împotriva administraþiei chineze autocratice, dar, mai de- grabã, o ameninþare teroristã, având legãturi cu miºcarea Al Qaeda

a lui Osama Bin Laden. O consecinþã a acestui târg fãcut cu Statele

Unite: orice persoanã din provincia Xinjiang cu „intenþii separa- tiste” este etichetatã drept teroristã, astfel cã acum închisorile de aici sunt ticsite cu asemenea pseudo-teroriºti. Deºi pumnul de fier cu care China reprimã orice nemulþumire din Xinjiang este aproape insuportabil, ceea ce supãrã cel mai mult populaþia uigurã este procesul lent de „hanificare” a provinciei. Politica urmatã de China de zeci de ani a fost mutarea, în Xinjiang,

a unor mase mari de chinezi han, provenind în general din zonele

rurale sãrace; totodatã, femei ºi minori au fost obligaþi sã se mute în alte regiuni ale þãrii. Iatã o descriere difuzatã de agenþia Reuters:

Guvernul Chinei mutã cu forþa tinere uigure din casele lor din Xinjiang, pentru a le angaja ca muncitoare în fabricile din estul þãrii – a relatat Congresului american un activist uigur. Rebiya Kadeer, arestatã timp de mai bine de cinci ani pentru a fi apã- rat drepturile uigurilor musulmani, apoi expulzatã în Statele Unite, a cerut sprijin american pentru a opri un program care a dus deja la deportarea a peste 240 000 de persoane, în majoritate femei, din provincia Xinjiang. Femeile deportate, transformate,

127

fãrã voia lor, în muncitoare, sunt obligate sã lucreze 12 ore pe zi, fãrã a primi salariul cu lunile… Mulþi considerã cã, prin aceastã politicã, guvernul de la Beijing urmãreºte sã forþeze femeile uigure sã se cãsãtoreascã cu bãrbaþi han, în oraºele do- minate etnic de chinezi, trimiþând totodatã chinezi han în regi- unile tradiþional uigure.

Astãzi, ca rezultat al acestor politici, populaþia Han se înmul- þeºte de douã ori mai repede decât populaþia uigurã. Dar, în loc sã fie pacificaþi sau domoliþi de populaþia han tot mai numeroasã, uigurii se radicalizeazã. Efectul paradoxal al politicii represive chineze este caracterizat astfel de revista The Economist: în timp ce, tradiþional, uigurii au fost unii dintre cei mai liberali ºi mai pro- occidentali musulmani, fundamentalismul islamic câºtigã teren printre tinerii uiguri. Astãzi, „mici încãierãri se produc aproape zilnic între chinezi ºi uiguri, în oraºele din vestul þãrii”. Este puþin probabil ca o miºcare de gherilã sã izbucneascã în provincia Xinjiang, angajând forþele chineze într-un conflict de genul celui consumat cândva în Algeria sau Vietnam. Uigurii sunt pur ºi simplu prea puþini, iar forþele de securitate chineze – prea numeroase ºi prea puternice. Totuºi, în epoca „servietei nucleare” ºi a armelor biologice teroriste, China este vulnerabilã la atacuri teroriste; ne putem gândi doar la Barajul Celor Trei Defilee, sau la unul dintre marile sale oraºe suprapopulate. Asemenea incidente ar putea inflama oricare dintre celelalte conflicte interne mocnite ale Chinei, arãtând, odatã în plus, cã represiunea severã împotriva populaþiei uigure reprezintã o strategie nefericitã.

* * *

În acest capitol am vãzut cum Partidul Comunist Chinez se confruntã cu o serie de conflicte interne – cu þãranii sãraci, cu muncitorii oprimaþi, cu foºtii servitori credincioºi ai partidului – astãzi, pensionari sãraci –, cu minoritãþile etnice. Existã ºi alte crize care pândesc China: cea legatã de inegalitatea veniturilor, sau de

128

inflaþia galopantã, care a alimentat conflictul din Piaþa Tiananmen. Datã fiind aceastã opoziþie crescândã, este de mirare modul brutal în care guvernul chinez reacþioneazã împotriva disidenþilor. În capitolul urmãtor, vom vedea cum „Big Brother” vegheazã, într-o atmosferã orwellianã, asupra celei mai mari închisori din lume.

CCaappiittoolluull 99

ÎÎnn iinntteerriioorruull cceelleeii mmaaii mmaarrii îînncchhiissoorrii ddiinn lluummee

Congresul nu va da nicio lege care sã afecteze religia, sau interzice- rea liberei exercitãri a acesteia; sau limitarea libertãþii gândirii, sau a presei; sau dreptul persoanelor paºnice de a se întruni, sau înain- tarea de petiþii guvernului, atunci când trebuie îndreptat un abuz.

Articolul întâi al Constituþiei Statelor Unite

Nimeni nu-l poate confunda pe James Madison cu Mao Zedong. Din aceºti doi „pãrinþi ai patriei”, Mao a pus piatra de temelie pentru ceea ce a devenit cea mai mare închisoare a lumii. Din contra, prin introducerea Declaraþiei Drepturilor (Bill of Rights) în Constituþia Statelor Unite, James Madison a ajutat garantarea fiecãrui drept ºi fiecãrei libertãþi, astãzi negate poporului chinez. Din pãcate, mulþi americani considerã drepturile ºi libertãþile lor ca fiind de la sine înþelese; de aceea le este aproape imposibil sã înþeleagã nivelul pe care îl atinge represiunea în China. Totuºi, imaginaþi-vã cum ar fi dacã aþi trãi într-o Americã în care ar funcþiona aceleaºi reguli totalitare cum sunt cele de astãzi din China.

• Nu ar fi servicii în sinagoge vinerea ori în biserici duminica ºi, cu siguranþã, nu ar fi nici predicile lui Billy Graham sau discursurile „Am un vis” ale lui Martin Luther King Jr.

• Nu ar exista drept de vot secret pentru preºedintele SUA, în prima marþi din noiembrie, la fiecare patru ani – sau ocazia sã se facã reclamaþii publice cu privire la rezultat, miercuri.

130

• Nu ar fi Fox News în dreapta, New York Times, în stânga, ºi nici Woodward ºi Bernstein de la Washington Post * .

• Nu ar exista emisiunile Hardball cu Chris Mathews, Softball, cu Tim Russert, sau cele de satirã politicã ale lui Jay Leno, David Letterman sau Jon Stewart.

• Nu ar fi avocaþi ai consumatorilor, ca Ralph Nader, pentru a face maºinile mai sigure, sau a afla „adevãruri incomode” referitoare la protecþia mediului cum sunt cele afirmate de Al Gore.

• Nu aþi cunoaºte oameni ca Erin Brockovich, care sã înfrângã corporaþiile poluatoare, ori femei ca Julia Roberts, care sã joace în filme, ºi nici jurnaliºti ca Mike Wallace ºi cele 60 de minute pentru a dãrâma pe oricine.

• ªi cu siguranþã nu ar exista femei ca Betty Friedan ºi nici miºcãri feministe.

Toate personalitãþile proeminente care îºi exercitã drepturile ºi libertãþile fundamentale în America, de la ziariºti ai presei scrise ºi audio-vizuale la vedete de talk show, de la umoriºti la avocaþi, n-ar putea funcþiona nicio clipã în China. Sau, dacã ar încerca sã o facã, ar putrezi în lagãre de „reeducare prin muncã”, sau ar fi bãtuþi cu sãlbãticie, ori s-ar trezi cu un glonte în ceafã, sau pur ºi simplu ar dispãrea. Acest capitol explicã în detaliu de ce s-ar întâmpla aºa ºi prezintã realitatea din spatele cortinei de bambus puse de guvernul chinez. El aratã, totodatã, ce ar putea pierde lumea dacã Statele Unite ºi celelalte þãri ar pierde „rãzboaiele viitoare” cu China.

Cenzura

Difuzarea ºtirilor are un rol important în educaþia ideologicã, iar securitatea þãrii noastre depinde de controlul strict al modului în care sunt redactate ºtirile.

Administraþia Generalã a Chinei pentru Presã ºi publicaþii

* Aluzie la scandalul Watergate (n.red.)

131

Chinezii cred cã primul pas spre control este lipsa aproape completã a unei prese libere. În lipsa ei, pentru toþi cetãþenii chinezi, toate ºtirile vin prin filiera oficialã a Partidului Comunist Chinez ºi prin cea mai mare uzinã de propagandã din lume – agenþia de presã Xinhua. Fiecare dintre cei aproape 10 000 de reporteri ai agenþiei Xinhua sunt expuºi unei îndoctrinãri puternice de cãtre agenþia guvernamen- talã numitã, foarte potrivit, Departamentul Central al Propagandei. Sarcina de serviciu a acestor cvasi-ziariºti este de a pregãti „toate ºtirile care servesc politica partidului”, pentru peste 9000 de reviste, 2000 de ziare, 300 staþii de radio ºi 350 posturi de televiziune. Chiar dacã agenþia Xinhua îneacã populaþia cu fluvii de infor- maþie propagandisticã, alte multe tentacule ale Partidului Comunist lucreazã pentru întreþinerea celei mai ample operaþii de cenzurã pe care istoria a cunoscut-o vreodatã. În aceastã lume orwellianã, zia- relor le este interzis sã scrie despre o plajã largã de subiecte, în spe- cial despre corupþia guvernamentalã. Descrierea protestelor publice ºi a evenimentelor negative, cum ar fi dezastrele ecologice, este drastic restrânsã. Uneori, zelul cenzurii chineze o face sã se apropie de umorul negru. De exemplu, strãinii care locuiesc în Beijing ºi sunt abonaþi la reviste ca Time sau Newsweek primesc unele dintre aceste reviste cu fotografii, rubrici sau articole decupate, manual, cu foarfecele – de parcã revista ar fi trecut prin mâinile unui copil care pregãteºte un album cu poze lipite. Toate articolele critice la adresa Chinei, fotografiile ce prezintã imagini nedorite, chiar anumite reclame sunt îndepãrtate, prin tãiere manualã cu foarfecele, de cãtre salariaþii cenzurii. Evident, abonaþii nu pot citi nici articolele scrise pe con- trapagina celor cenzurate! Dar cenzura chinezã atinge ºi istoria, mai mult sau mai puþin recentã. Deºi China criticã cu asprime Japonia pentru modul „revi- zionist” în care prezintã conflictul chino-nipon, eliminarea sistema- ticã a tuturor informaþiilor despre masacrul din Piaþa Tienanmen este încã mai criticabilã. Toate articolele, fotografiile, înregistrãrile

132

video referitoare la aceastã represiune sângeroasã, la care s-a avut acces, au fost distruse. În acest fel, imaginea tânãrului care stã drept, în faþa unei coloane de tancuri care înainteazã, este vie în mintea occidentalilor, dar este practic necunoscutã în Beijingul zilelor noastre. Desigur, cenzura chinezã nu se limiteazã la presa scrisã. Guver- nul bruiazã sistematic posturile de radio strãine, de la Vocea Americii ºi Radio Asia Liberã la BBC. În plus, singurele locuri în care te poþi uita la posturi de genul CNN-ului sunt hotelurile turistice.

Cenzurarea internetului

Marele Zid Chinezesc contra circulaþiei informaþiei este construit cu cãrãmizi americane.

Prof. Kim Wu, Facultatea de ªtiinþe Juridice din Columbia (SUA)

În plus faþã de modalitãþile de cenzurã convenþionale, vizând presa scrisã, radioul ºi televiziunea, China a construit, cu ajutorul masiv al corporaþiilor americane, un Mare Zid pentru a opri libera circulaþie a informaþiei prin internet. Ca un virtual pieptene cu dinþii foarte fini, acest „mare zid” lucreazã 24 de ore pe zi, 7 zile pe sãptãmânã, pentru a bloca, filtra, monitoriza ºi controla tot traficul de internet al Chinei. Acest „mare zid” existã, în mare parte, din cauza echipamentului de in- ternet foarte sofisticat cumpãrat de la compania americanã Cisco Systems; achiziþia a adus miliarde de dolari în buzunarele acþiona- rilor companiei. Cisco nu este singura firmã americanã care ajutã China sã juguleze informaþional propriul popor. Skype, o ramurã a lui eBay, ajutã guvernul chinez sã monitorizeze ºi sã le cenzureze mesajele- text. Microsoft are în grijã blogurile. Totodatã, specialiºtii de la Google au construit o versiune a celebrei lor maºini de cãutare,

133

pentru a filtra ºi elimina termenii cei mai diverºi, cum ar fi BBC, Tibetul liber, sau „democraþie”. Când filtrul care cenzureazã internetul gãseºte un cuvânt sau o expresie prohibitã, el blocheazã automat facilitãþile de cãutare ale utilizatorului. El poate, de asemenea, emite un avertisment utiliza- torului, de tipul „exprimare ofensatoare sau pornograficã”. Mai mult, poate tãia accesul la internet al utilizatorului – pentru o anu- mitã perioadã de timp, sau definitiv. Acelaºi „filtru” poate redirecþiona o cãutare a unui termen cum ar fi „drepturile omului” cãtre pagina culturalã a agenþiei chi- neze de ºtiri Xinhua. Ca o mãsurã tacticã suplimentarã, copoii cyberspaþiului chinez folosesc deseori „viermi” sofisticaþi pentru a preveni eventualele încercãri ale cyber-disidenþilor de a pãcãli „filtrul”. Aceºti „viermi” sunt programe de tipul virusurilor, fãcute special pentru a pãtrunde în calculatoarele disidenþilor ºi a distruge orice soft gândit pentru a înºela vigilenþa cenzurii.

Complicitatea companiei Yahoo

Moral, sunteþi niºte pigmei.

Congresmanul Tom Lantos cãtre conducerea companiei Yahoo

În plus faþã de supravegherea internetului, existã un control atent al traficului comunicaþiilor pe Net: aproximativ 30 000 de salariaþi chinezi care ajutã la monitorizarea blogurilor ºi chat-urilor. Ei colaboreazã cu poliþia pentru identificarea celor mai periculoºi opozanþi. Consecinþa: China este pe primul loc în lume în ceea ce priveºte numãrul persoanelor deþinute pentru infracþiuni pe internet. Iatã un caz cãruia i s-a fãcut multã publicitate – un caz relevant pentru complicitatea companiilor americane la represiunea chinezã. În acest caz, ziaristul chinez Shi Tao a fost condamnat la 10 ani de închisoare, pentru un click al subversivului sãu mouse.

134

Tot ce a fãcut Shi a fost sã forwardeze un e-mail de la guvern cãtre

o organizaþie pro-democraticã, prin care se ordona mijloacelor de

comunicare în masã sã nu menþioneze a 19-a aniversare a protes- telor din Piaþa Tienanmen. Când securitatea chinezã a descoperit acest e-mail, au fãcut presiuni asupra companiei Yahoo! sã dezvãluie identitatea lui Shi. Vãzându-se ameninþatã cu posibilitatea pierderii accesului la piaþa cu cea mai rapidã dezvoltare a lumii, Yahoo s-a conformat. Pentru predarea lui Shi autoritãþilor, ºeful Yahoo!, Jerry Yang,

a fost adus în faþa Congresului, numit „pigmeu moral” ºi obligat sã

cearã scuze mamei lui Shi, care a stat în spatele lui Yang la audieri. Spre deosebire de acest blam public, John Chambers, ºeful compa- niei Cisco, artizana sistemului chinez de cenzurã pe internet, a avut parte de prea puþine reacþii critice din partea opiniei publice. Oamenii de afaceri de genul managerului companiei Cisco îºi justificã acþiunile prin sloganuri de genul „când eºti în China, fã ce fac chinezii”. Dacã faci afaceri în China, declarã oamenii de afaceri, trebuie sã respecþi legile locale. Dar legile locale te obligã, adeseori, la alegeri etice ºi morale care ar fi intolerabile în Occident. Abordând problema într-un cadru mai larg, trebuie sã obser- vãm cã oamenii de afaceri americani sunt prea puþin pregãtiþi în legãturã cu modul în care sã se poarte într-un regim totalitar ºi co- rupt, cum este cazul Chinei; rãspunderea acestei situaþii o poartã ºcolile americane de economie. Rezultatul este cã orizontul moral se îngusteazã, ºi oamenii de afaceri nu ºtiu unde trebuie sã spunã „nu” compromisului; este ceea ce s-a întâmplat în cazul Yahoo. Ceea ce lipseºte din perspectiva corporaþiilor americane este o imagine mai amplã: oferind mijloace tehnice guvernului chinez, pentru a spiona ºi a reduce la tãcere poporul chinez, corporaþiile americane contribuie mult mai mult la consolidarea regimului totalitar, decât la rãsturnarea lui.

135

Care sunt þintele majore ale represiunii chineze?

Din acest moment, ar trebui sã fie clar cã China întreþine cea mai mare maºinã de propagandã din lume, cã este angajatã în cea mai mare operaþie de cenzurã din lume, ºi cã deþine cel mai sofis- ticat sistem de control al internetului pe care companiile americane l-au dezvoltat vreodatã. Este util sã examinãm mai în detaliu cine sunt þintele majore ale represiunii chineze.

Reprimarea jurnaliºtilor îndrãzneþi

Jurnalismul a devenit a treia profesie periculoasã din China, dupã minerit ºi poliþie.

Reporteri fãrã frontiere

Una dintre cele mai importante þinte ale represiunii chineze sunt jurnaliºtii chinezi. Þintele mai puþin vizate sunt jurnaliºtii care se abat uneori de la linia partidului. Þintele cele mai vizate sunt jurnaliºtii de investigaþie, care încearcã sã scrie despre orice fapt real, de la corupþia guvernamentalã sau un nou dezastru ecologic la ultima bãtaie încasatã de un militant pentru drepturile omului sau de arestarea unui creºtin practicant. Dupã cum relateazã Human Rights Watch, ziariºtii strãini care încearcã sã treacã dincolo de cortina de bambus sunt „de obicei hãrþuiþi, arestaþi ºi intimidaþi de cãtre oficiali ai guvernului chinez, forþe de securitate sau diferiþi infiltraþi în civil, care sunt tot securiºti, dar camuflaþi”. Din cauza riscurilor mari pe care le incumbã practicarea libertãþii presei, autocenzura a devenit una dintre regulile cele mai preþioase pentru supravieþuirea jurnalistului chinez. Ziariºtii îºi asumã autocenzura pentru a evita bãtãile, hãrþuiala sau închisoarea. Chiar ºi ziariºtii strãini adoptã autocenzura, de teama de a nu fi expulzaþi, gândindu-se cã o jumãtate de poveste e mai bunã decât nimic.

136

Vox populi, strangulatã

Deºi constituþia chinezã garanteazã libertatea de asociere ºi întru- nire, alte reglementãri limiteazã drastic asocierea ºi dau guvernului puteri discreþionare în a interzice adunãrile publice ºi demonstraþiile. În practicã, doar organizaþiilor care sunt aprobate de autoritãþi li se permite sã existe, ºi orice organizaþie neînregistratã este consideratã ilegalã. În acest fel, orice dezbatere liberã despre muncã, drepturile omului, mediu, dezvoltare sau chestiuni politice este pusã, practic, în afara legii.

Departamentul de Stat al Statelor Unite

O a doua þintã majorã a represiunii chineze o reprezintã mili- tanþii pentru democraþie ºi activiºtii politici. În aceastã categorie intrã atât protestatarii colectivi cât ºi petiþionarii individuali. Pentru militanþii în favoarea democraþiei, toate cuvintele pre- cum „democraþie” sau „libertate” sunt interzise. Pentru militanþii în favoarea drepturilor politice, cei vizaþi sunt susþinãtorii drepturilor civile, drepturilor omului, drepturilor femeilor ºi drepturilor muncitorilor. De asemenea, toþi cei care pretind pensii mai bune, un sistem de asistenþã medicalã mai puþin costisitor, sau programe pentru bolnavii de SIDA. Protestele publice sunt reprimate foarte sever. Tot cu asprime sunt tratate milioanele de persoane care adreseazã petiþii organelor centrale din Beijing, cãutând dreptate în relaþia cu abuzurile ºi corupþia liderilor locali. Aceste reacþii dure nu trebuie sã ne mire. Dupã cum observã Human Rights New 8 , „sistemul de petiþionare în China are o lungã tradiþie, culturalã ºi istoricã, ale cãrui origini merg pânã spre începuturile imperiului chinez”. Însã astãzi, strivirea nemulþumiþilor a devenit o adevãratã industrie de stat. Aºa cum relateazã postul Radio Asia Liberã, în aceastã industrie „lucreazã” bãtãuºi angajaþi de stat, care sunt plãtiþi „dupã numãrul de petiþionari prinºi ºi bãtuþi”.

8 ªtiri în domeniul drepturilor omului (n.red.)

137

Pe lângã aceºtia, mai existã „recuperatorii de petiþionari”, recrutaþi ºi plãtiþi de administraþia localã, pentru a-i identifica, ataca ºi intimida pe petiþionari, ºi a-i forþa sã se întoarcã acasã. Poliþia din Beijing are ºi ea partea sa: ei fac razii în cartierele sãrace ale capitalei, în care petiþionarii locuiesc pânã când îºi „rezolvã” treburile, îi aresteazã ºi îi dau pe mâna „recuperatorilor”, închizând totodatã ochii la violenþele acestora.

Încãlcarea libertãþii religioase

Cetãþenii republicii Populare Chineze se bucurã de libertate reli- gioasã.

Art. 36 din Constituþie

China a condamnat un lider religios proeminent, conducãtor al unei case de rugãciuni, la „un an de reeducare prin muncã” pentru cã a ex- plicat Evanghelia unui oficial al Partidului Comunist. Gu Changrong, în vârstã de 54 de ani, a fost arestatã în ziua de 14 martie de poliþia localã din oraºul Fushun din provincia chinezã Liaoning în timp ce „împãrtãºea convingerile sale religioase creºtine” secretarului de partid local. Trei ofiþeri de securitate au ridicat-o pe Gu, ºi, curând dupã aceea, a fost condamnatã la un an de muncã forþatã, sub acu- zaþia de a folosi „organizaþii de cult malefice pentru obstrucþionarea funcþionãrii legilor statului”.

Raportul Mt. Zion

Îngenunchezi în casa Domnului ºi eºti trimis la puºcãrie? Aceasta este realitatea în China zilelor noastre, deºi oficialii gu- vernului încearcã cu disperare sã convingã lumea cã lucrurile nu stau aºa. Deºi Partidul Comunist Chinez este, oficial, ateu, el recunoaºte cinci religii: budismul, taoismul, islamul, protestantismul ºi cato- licismul. De la recunoaºtere ºi pânã la situaþia de fapt este, însã, o distanþã mare.

138

De exemplu, toate bisericile, moscheile, pagodele ºi templele trebuie sã fie înregistrate mai întâi de cãtre guvernul chinez. În consecinþã, guvernul chinez are dreptul de a controla tot ce se în- tâmplã în aceastã instituþie; iar un asemenea control poate ajunge foarte departe. Anume: cine conduce biserica; ce informaþii sunt transmise credincioºilor; ce servicii religioase se þin; câte persoane vin la slujbe ºi aºa mai departe. Date fiind aceste restricþii, mulþi lideri religioºi preferã sã nu-ºi declare instituþiile organelor guvernamentale. La fel, mulþi credin- cioºi preferã sã meargã în case de rugãciune neînregistrate, pentru a evita sã fie urmãriþi de organele statului. Aceasta se întâmplã în spe- cial în cazul credincioºilor care sunt membri ai Partidului Comunist, întrucât aceºtia sunt descurajaþi în mod oficial sã practice vreo religie. Consecinþa acestei politici ostile a statului este cã mii de „case- bisericã” s-au rãspândit în odãi ascunse sau în subsoluri, prin toatã China; dar participarea la asemenea activitãþi poate fi foarte periculoasã. Dupã cum relateazã