Cauzele și desfășurarea Schismei dintre Răsărit și Apus de la 1054

d.Schisma cea mare din 16 iulie 1054.

. De atunci, despărțirea dintre Biserica Răsăritului și Biserica Apusului este

cunoscută în istorie sun numele de Schisma cea mare din 16 iulie 1054 , ale cărei
consecințe s-au perpetuat până azi în viața celor două Biserici.
La opt zile după acest trist eveniment, patriarhul Mihail Cerularie, bucurându-se
de simpatia clerului și a poporului, a convocat duminică 24 iulie 1054 un sinod în
catedrala Sfintei Sofii, în care a rostit anatema contra papei Leon IX, a
cardinalului Humbert și delegațiilor papali și a Bisericii Romane.
Contemporanii acelor zile n-au acordat importanța cuvenită evenimentelor
consummate în zilele de la 16 și 24 iulie 1054, pentru că lumea creștină era
obișnuită cu frecventele fricțiuni și divergențe dintre Roma și Constantinopol.
Din nefericire, schisma cea mare din 16 iulie 1054 a durat până în timpul
nostrum.
Datorită mișcării ecumenice din secolul nostru, s-a pus problema refacerii
unității tuturor Bisericilor creștine, în primul rând refacerea unității dintre Biserica
Ortodoxă a Răsăritului și Biserica Romano-Catolică.
Prin < Declarația comună> citită concomitant în ziua de 7 decembrie 1965, în
catedrala Sfântul Petru din Roma și în Catedrala Sfântului Gheorghe a Patriarhiei
Ecumenice din Constantinopol, patriarhul ecumenic Atenagora I (1949-1972) și
papa Paul VI (1963-1978) au ridicat reciproc anatemele rostite la 16 și 24 iulie
1054, care au provocat schisma cea mare. Deosebirile dogmatice, cultice și
disciplinar-canonice, care există între cele două mari Biserici, vor face obiectul
unor tratative viitoare, care au început să fie discutate în <dialogul teologic>, spre
a se realiza apoi intercomuniunea sau <communicatio in sacris> între cele două
Biserici.