Terapia tulburărilor de schemă corporal

Tulburările de schemă corporal determină deficite în ceea ce priveşte relaţia dintre subiect şi mediul
înconjurător, care se manifestă în mai multe planuri:
- în plan perceptiv prin tulburări de orientare-organizare şi structurare spaţio-temporală. Aceste
tulburări se se manifestă în actul lexic, grafie şi în calcul;
Exemplu: inversiunea dreapta-stânga între literele simetrice ca: “b”-“p”, “p”-“q” sau inversiunea sus-jos:
“u” - “n”sau “d”- “p”;
- în plan motor prin tulburări de coordonare, posturi incorecte, dezordine perceptiv-motrică;
- etc.

1. Formarea deprinderii de a recunoaşte, denumi şi indica diferite părţi ale corpului prin:
- indicarea - prin atingerea cu mâna a diverselor părţi ale corpului, denumindu-le. Se recomandă folosirea
jocului simplu, apoi prin folosirea rimelor pentru fiecare parte, ştiut fiind faptul că acestea îl amuză pe
copil, îi fac plăcere. Spre exemplu ”barbă- bărbărie”, „gură-gurărie”, ”nas-contrabas”, ”gene-coţofene”,
”ochi-bazaochi”;
- exerciţii executate cu diferite segmente ale corpului, la comanda logopedului, repetată de copil o dată cu
mişcarea;
- la comanda repetată se execută flexii şi extensii ale degetelor, respectând ordinea descrescătoare, iar
apoi aleatorie;
- denumirea părţii corpului indicată de adult/specialist şi apoi executarea exerciţiilor comandate;
- atingerea, ridicarea sau manipularea (deplasare) unei mingi, jucărie etc., cu degetele, cu mâna, cu
piciorul drept, stâng;
- indicarea segmentelor, organelor şi membrelor de aceea şi parte a corpului;
- exerciţii asimetrice – mâna dreaptă şi piciorul stâng şi invers.
2. Educarea capacităţii de a recunoaşte, indica şi denumi diferite părţi ale corpului partenerului prin
următoarele acţiuni:
- denumirea părţii corpului care i se arată;
- denumirea, postând o păpuşă în diferite poziţii: stând, şezând, culcat, etc.;
- executarea diferitelor mişcări comandate cu diferite părţi / segmente ale corpului păpuşii;
- asamblarea copului uman din diferitele lui componente cu verbalizarea activităţii; se pot folosi jetoane sau
mulaje.
3. Formarea capacităţii de a recunoaşte, indica şi denumi poziţiile obiectelor în raport cu sine sau a
obiectelor între ele, prin:
- exerciţii şi jocuri în special, în care plasamentul spaţial al obiectelor să fie raportat la propriul corp (în
faţă, în spate, la dreapta, la stânga, etc.) aflat în diferite poziţii: stând, şezând, culcat;
- plasarea obiectelor în diferite poziţii, în raport spaţial unele faţă de altele, după scheme intuitive şi cu
verbalizare. Recurgerea la jocuri, versuri simple, cântece îi face placere copilului, îl încântă şi îl
antrenează în activitate;
- folosirea unor parcursuri aplicative pentru repere fixe, naturale sau artificiale, a unor ştafete combinate,
copilul fiind pus în situaţia de a verbaliza poziţia în care sunt situate reperele în raport cu propriul corp
sau acesta în raport cu reperele.
Înlăturarea tulburărilor de schemă corporală îl ajută pe copil să realizeze identitatea corporalităţii umane şi
cunoaşterea figurativă a propriului corp.
Consecinţele sunt benefice, cu repercusini asupra dezvoltării.