Clasa a VII-a

Test
Citiți cu atenție textul.

Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută, pe cari le are
un dulău, când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de
largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată asupra unor ochi adânciți în
boltele lor și deasupra nasului fin. O gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am
zice, de ei inșii privesc c-un fel de conștiință de sine, care-ar pute deveni cutezare – expresia lor e un
ciudat amestec de vis și rațiune rece. (Cornelia Funke, Inimă de cerneală)

1. Analizează adjectivele subliniate în textul citat după modelul (2 p):

tânăr-adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare, grad pozitiv, se acordă în gen, nr.
și caz cu substantivul călugăr (gen masculin, nr. sg., caz N), f. s. Atribut adjectival
2. Indică valoarea morfologică a următoarelor cuvinte extrase din textul citat: acele, toți,
mulțămiți. (1 p)
3. Alcătuiește enunțuri in care adjectivele tânăr și ciudat să aibă altă valoare morfologică.( 1 p)
4. Analizează adjectivele subliniate.( 1 p)
Ileana era cea mai isteață dintre fiicele împăratului.
Voia să pară inteligent.
O farfurie aburindă îi făcea cu ochiul de pe masa încărcată.
5. Găsește pentru fiecare locuțiune adjectivală un adjectiv potrivit și alcătuiește enunțuri în care
acestea să îndeplinească, pe rând, funcția de nume predicativ și de atribut adjectival.
(în floarea vârstei, cu nasul pe sus, cu scaun la cap). (2 p)
6. Forulați două argumente care justifică prezența trăsăturilor genului liric în opera Călin file din
poveste, de Mihai Eminescu (7-10 rânduri). (2 p)

De treci codri de aramã, de departe vezi albind

S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ;
Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ;
Ele trec cu harnici unde şi suspinã-n flori molatic,
Când coboarã-n ropot dulce din tãpsanul prãvãlatic,
Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine

! Se acordă 2 puncte din oficiu.