Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pronumele. Numeralul.
Se dă textul:
-Uite,frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu. Ştii de ce am venit la
dumneata?
- Ba!
- Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu – pe care l-ai examinat ieri la
morală şi i-ai dat nota 3 – să-i dainota 6...
-!
- Să nu zici că nu poţi!... ştiu că poţi! trebuie să poţi!
- Atunci trebuie să le dau la toţi!
- Să le dai la toţi!
- Bine, dar...
- Să nu zici că nu poţi!...ştiu că poţi! trebuie să poţi!...să le dai la toţi!...sînt toţi
copii de familie bună!
Profesorul e şi el de familie bună – zice:
- Bine! Dacă sînt de familie bună, vom căuta să le dăm la toţi nota 6.
Ion Luca Caragiale
Se dă textul:
A trecut întîi o boare
Pe deasupra viilor
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
4. Selectează din poezie cuvintele care conţin diftongi. Pune diftongii într-un
dreptunghi. Marchează semivocala. 1,5 p
Lexicul
Realitate şi ficţiune în opera literară
Citeşte textul:
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite ochii mei ţi-i dau,
Ieri spre seară-n vîntul galben
Arborii-n genunchi plîngeau.
Ana Blandiana
1. Arată dacă în textul de mai sus este prezentat un fapt real sau unul fictiv.
Justifică-ţi răspunsul. 2 p.
3. Indică patru cuvinte derivate din familia lexicală a cuvîntului „galben”. Cum
sa-u format ele ? 1 p.
Total: 10 p.
Probă de evaluare sumativă în clasa a V-a
Lexicul
Realitate şi ficţiune în opera literară
Citeşte textul:
Toamna frunzele colindă,
Sun-un greier sub o grindă,
Vîntul jalnic bate-n ramuri
Cu o mînă tremurîndă.
M. Eminescu
1. Arată dacă în textul de mai sus este prezentat un fapt real sau unul fictiv.
Justifică-ţi răspunsul. 2 p.
Total: 10 p.
Proba de evaluare sumativa în clasa a V-a
...Dintîi s-a ivit casa : casă de ţară cu cocostîrc în vîrf , uşă , două ferestre şi
prispă . Apoi s-a aşezat pe prispă , în stînga baba , cloanţă – cotoroanţă cu nas
hapsîn , ochi mici şi burtă cît o bute . Cînd a ajuns la mîinile ei , Fănuţă s-a oprit ,
s-a gîndit , s-a răzgîndit şi a lăsat mîinile babei ca nişte lînă încă netoarsă , fără
degete . Apoi s-a aşezat pe prispă moşneagul ... Pe umărul moşneagului , un cucoş
îşi spunea vorba : Cucurigu !
Apoi Fănuţă s-a dus la mîinile babei şi le-a tors din caier , cu degete încîrligate
de Talpa-Iadului . Într-una baba ţinea un ou . Cu cealaltă baba ţinea o sforicică de
care crida a legat o găină care scoate ou .
Ionel Teodoreanu .
Se dă textul:
Insula era înaltă, stîncoasă, înfiorător de pustie, acoperită de nămeţi şi de gheţuri.
Prin pojghiţa sticloasă a sloiurilor străbăteau pe alocuri piscurile rare de piatră.
Se înălţau ascuţite ca meterezele unei cetăţi ruinate. O cetate pustiită parcă de
urgii. Împresurată de apele verzi, oglindindu-se singuratică în oceanul polar,
aştepta parcă o vrajă din basme, ca s-o deştepte la viaţă...
Dar orice suflare pierise. Nu se zărea nici o vietate căţărată pe povîrnişul de
cremene. Nu se înălţa nici o aţă albastră de fum. Nu foşnea pe cer nici un fîlfîit de
pasăre. Nu se clintea nimic, nici vîntul.
Cezar Petrescu.
5. Găseşte în coloniţa din dreapta sensul potrivit fiecărui cuvînt - din stînga paginii.
Rescrie în caiet cuvîntul şi cifra corespunzătoare sensului.
1.strat gros de zăpadă viscolit şi îngrămădit în formă de
Cremene val, troian.
2.fiinţă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spai-
Meterez ma.
3. parte superioară dintr-un turn sau dintr-un zid de apă-
Nămete rare al unei cetăţi, prevăzută cu creneluri.
4. varietate de piatră foarte dură, care, lovită cu un obiect
Piscuri de oţel, producee scîntei.
5. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal.
6. ţesătură fină de lînă sau de mătase, uşor încreţită.
6. Scrieţi în caiete toate adjectivele din text, iar pe cele subliniate analizaţi-le
morfologic.
Se dă textul:
În muntele cel ascuns care va rămînea necunoscut pînă la sfîrşitul timpurilor,
bătrînul legii vechi privea din gura peşterii lui lucirea nouă de primăvară. În
unghiul crestat, unde băteau răsăriturile dimineţilor, lumina trecuse de semnul
cumpenei zilelor şi nopţilor. Acuma soarele suia pe scara cerului în zodia întîia şi
se auzea, în prăpăstiile de jos, tunetul zăporului. Pe plai era încă iarnă dulce cu
ostroave de omăt sub brazi. Cucoşii cei mari sălbatici începeau să-şi cheme găinile
în marginea poienilor. De la peşteră se auzea mugetul bourilor. Cintezii şi stigleţii
care ceruseră sălaş în peşteră cît ţinuse puterea iernii se mutaseră pe crenguţele
mestecenilor şi se închinau primăverii.
Mihai Sadoveanu.
1. Numeşte modul de expunere din text. Argumentează.
5. Găseşte în coloniţa din dreapta sensul potrivit fiecărui cuvînt - din stînga paginii.
Rescrie în caiet cuvîntul şi cifra corespunzătoare sensului.
1. constelaţia care corespunde zilei de naştere a fiecărei
Cumpănă persoane.
2. maluri abrupte a unor stînci, rîpă.
Zodie 3. îngrămădire de sloiuri de gheaţă care se formează pri-
măvara într-un punct al rîului.
Prăpăstii 4. adîncitură săpată în stîncă sau în pămînt de om,
animale sau fenomene ale naturii.
Zăpoare 5. dispozitiv format dintr-o pîrghie cu braţe egale, cîntar.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau deal.
6. Scrieţi în caiete toate adjectivele din text, iar pe cele subliniate analizaţi-le
morfologic.
1. Răspunde la întrebări:
a) Ce sînt bibliotecile? (1-2 propoziţii)
b) Ce descoperiri au fost făcute în Egipt?
c) De ce egiptenii au numit bibliotecile farmacii?
d) Ce însemnătate are cartea pentru om?
Se dă textul:
La şcoală, îşi strînse prieteni mici ca şi el şi-i aduse la joacă pe uliţa lui; era aşa
de prielnică!
De atunci, uliţa se înavuţi cu o droaie de copii, care de care mai golaşi, mai
zdrenţăroşi, mai zburdalnici. Iar el, căpetenia lor, odrasla uliţii, urmînd îndemnul
ei, le îndrumă joaca spre casa părintească, ferind-o de a se irosi pe uliţi străine.
În fiecare zi, cozonacii şi dulceţurile casei piereau în gurile flămînde, care
năpădiseră ograda ca vrăbiile. Mama şi bunica erau măgulite văzînd atîta voioşie în
oastea odorului, şi o răsplăteau cu ce avea mai bun cămara.
Acum, pe uliţă rîurea veselia gureşă ca un pîrîu în matca lui; şi uliţa o dăruia
căsuţei.
Şi nu rîvnea nimic alt copilul decît ce avea: o casă cu părinţi şi bunici; o uliţă cu
joacă şi cu jucării.
Ionel Teodoreanu.
1) Întitulaţi fragmentul.
Se dă textul:
Deşi treaz de-a binelea , nu se hotărî încă să deschidă ochii: mai zăbovi în el.
Clipa care-i acoperea ochii cu mînuţele era darnica şi leneşa domniţă a clipelor
lui. Cînd era mic, ea îi spunea că peste noapte au venit şi au rămas sub perna lui:
alune prăjite, migdale zăhărite, grămădite în cornete de hîrtie colorată (...). Şi nu-l
amăgea ! Pe atunci trăiau bunicii ! Trecuseră anii copilăriei – avea cincisprezece
ani trecuţi acum. Sub pernă, fireşte, nu mai găsea nimic, decît doar cartea din ajun,
dar aceeaşi clipă ştiută de demult îi aducea bucuria ori supărarea pe care celelalte
clipe ale zilei nu făceau decît s-o împartă între ele, ascultătoare...
Coborîndu-se din pat, se îndreptă spre fereastră, călcînd leneş căldura de pe jos.
Deschise geamul, răsturnînd în odaie ulciorul de răcoare uitat de noapte pe pervaz.
Se auzea cotcodăcitul găinilor, guruitul hulubilor, piuitul vrăbiilor şi alte sunete
blajine sau isteţe.
Ionel Teodoreanu.
1) Întitulaţi fragmentul.
Se dă textul:
... Ocoli întreaga livadă, şi la urmă de tot se îndreptă spre pomul dintre toţi mai
drag, spre zarzărul de la geamul fostei lui odăi: „S-a mai schimbat oare?” Şi-l
amintea de cînd era mic: şi el, şi zarzărul. Copilăriseră... Crescuse cu încetul, rîzînd
cu dinţii de lapte ai mugurilor fiecărui april, înălţîndu-se pe treptele primăverilor,
spre fereastra odăii. Şi într-o dimineaţă neuitată, copilul în cămaşă de noapte şi
pomul în cămaşă de flori îşi întindeau mîinile la geam – pe pragul prin care
zarzărul intra în odaie cu vîntul şi cu soarele...
... Îl văzu de departe, şi-l auzi, şi se grăbi să-l întîmpine. Pe zidul alb, zvîntat de
soare, crengile se desprindeau armonioase, cu braţele înălţate în ritmul unui
început de dănţuire; mulţimea mugurilor ţesea un abur umed de mărgăritare
ruginii. Era îmbujorat zarzărul, şi surîzător, ca obrajii bucuriei.
Ionel Teodoreanu.
1) Întitulaţi fragmentul.
Se dă textul:
Mărturiile literare antice îi aseamănă pe geto-daci, ba chiar şi pe traci, cu
popoarele locuind în ţinuturile de miazănoapte ale Europei: sciţi, celţi, germani.
Înalţi şi robuşti, barbarii daci aveau, în general, pielea de culoare deschisă, ochii
albaştri şi părul blond-roşcat. Oamenii de rînd purtau părul retezat pe frunte şi lăsat
în plete destul de lungi pe umeri, ceea ce şi le-a atras numele de comati – pletoşi; la
dacii nobili (tarabostes, pileati) e mai greu de stabilit portul părului din pricina
căciuliţei de lînă (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. În
orice caz, şi unii şi alţii purtau mustăţi şi barbă bogată, potrivite cu foarfecele.
Hadrian Daicoviciu.
4. Analizează sintactic:
V. I V. II
Primele 2 propoziţii de la punc.3 Propoziţiile 3 şi 4 de la punc. 3
Se dă textul:
Are ce are Guguţă cu poarta. Îi place să iasă la drum mai ales toamna, cînd
coboară în sat carele cu struguri.
Guguţă le numără pînă i se termină aritmetica, dar vin şi vin alte care şi băiatul
se încurcă. Ce bine ar fi să se strice vreun car cu struguri în poarta lui Guguţă!
Dar boii trec pe lîngă ograda lui cu coarnele în frunte şi duc carele la cramă, unde
stau clădite grămezi de butoaie.
Mai toamna trecută Guguţă credea că boii aduc struguri din ţările calde. Acum îi
vine a rîde cum de i-a trăsnit prin cap una ca asta. Ce, boul e bondar să
călătorească în ţările calde? Se vede că acum un an el era mic de tot. Şi apoi via e
aproape de sat. A fost cu tătuţa la stropit frunzele. Dacă vrea, poate să se ducă şi
acum.
Spiridon Vangheli.
3. Include în enunţuri cuvintele subliniate, avînd alt sens decît în text. 1,5 p.
Se dă textul:
De la o vreme Guguţă nu se vede prin ogradă. Umblă prin sat pe la băieţii mai
mari şi caută cărţi din cele cu care te duci la şcoală.
Pînă la urmă s-a ales cu patru cărţi de citire şi una de astronomie. Apoi a trecut
pe la văru-său şi a împrumutat ghiozdanul.
Seara, în ajun de întîi septembrie, unde sună cornul şi iaca apar la poarta lui trei
gîgîlici de pe uliţă. Guguţă le-a spus că de mîine să-şi caute alt tovarăş de joacă. În
semn de bun rămas, la unul cu un pistrui pe nas i-a dăruit arcul, la altul – un zmeu
şi morişca de pe casă, iar lui Irofte i-a dat voie să adape caii tatii şi să meargă
călare pe Roibu.
S-a culcat devreme, dar nu putea adormi: hămăia cîinele. Dacă îi fură Moş Ene
ghiozdanul peste noapte? Guguţă a ieşit afară şi l-a dezlegat pe Tarzan.
Spiridon Vangheli.
3. Include în enunţuri cuvintele subliniate, avînd alt sens decît în text. 1,5 p.
2)_______________________________________________________
________________________________________________________
3)_______________________________________________________
________________________________________________________
4)_______________________________________________________
________________________________________________________
5)_______________________________________________________
________________________________________________________
6)_______________________________________________________
________________________________________________________