Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moldova
Universitatea “Alecu Russo” din or. Bălți
Drept administrativ
Referat la tema:
Contractul
administrativ
Executor:Tașcu Natalia
Grupa:DR22R, An.II, Drept, FF
Coordonator: Rusu Vladimir, lect. univ.
Bălți, 2016
Cuprins
➢ Introducere
➢ Drepturile cocontractantului
➢ Concluzii
➢ Bibliografie
Introducere
Teoria contractelor administrative, deşi a fost fundamentată mai târziu decât majoritatea conceptelor
de drept administrativ, fiind rezultatul jurisprudenţei Consiliului de Stat din Franţa sfârşitului secolului al
XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, a evoluat cu rapiditate datorită oportunităţii utilizării acestor
contracte în special în domeniul prestării serviciilor publice.
Rădăcinile contractului administrativ se găsesc în dreptul roman, unde se obişnuia darea în arendă a
terenurilor în favoarea patricienilor bogaţi, în scopul menţinerii loialităţii acestora faţă de deţinătorii
puterii.
Studiul de faţă are în vedere prevederile existente în legislaţiile României şi Republicii Moldova cu
privire la practica aplicativă a contractelor administrative în materia prestării serviciilor publice.
Având în vedere diversele teorii din doctina juridică privitoare la teoria contractelor administrative,
considerăm necesară clarificarea conceptuală a noţiunii de contract administrativ şi circumscrierea
problematicii contractului administrativ ca formă de prestare a serviciilor publice. Acceptarea instituţiei
juridice a contractului administrativ a însemnat o intensă luptă ideologică, pe măsură ce s-a produs tranziţia
de la concepţia civilistă, proprie regimului de drept privat, la adoptarea unui model hibrid, concretizat în
modelarea liberului acord de voinţă, pe scheletul rigid al normelor de drept public.
Primele contracte administrative prin care serviciile publice au fost încredinţate spre prestare
privaţilor au fost cele de concesiune, realizându-se căi ferate, drumuri şi poduri, reţele de distribuţie a apei,
gazului ori a energiei electrice. De aceea, pentru realizarea unui studiu cât mai complex al apariţiei şi
dezvoltării tezei contractelor administrative, este firesc să acordăm atenţie deosebită actului juridic al
concesiunii, care este contractul administratativ prin definiţie.
Contractul administrativ reprezintă instituţia juridică aflată la confluenţa dintre dreptul public şi cel
privat. Prin intermediul acestei instituţii, rigiditatea dreptului public capătă valenţele unei anumite libertăţi
contractuale caracteristică dreptului privat, în limitele legii şi ale caietului de sarcini întocmit pentru
încheierea fiecărui contract administrativ.
Contractul administrativ, încă de la începuturile sale a fost privit ca o formă juridică de gestionare a
bunurilor, serviciilor şi lucrărilor publice. Această instituţie juridică a dreptului administrativ a constituit
şi constituie subiectul a numeroase cercetări juridice în domeniu, 10justificate de nevoia stringentă de a
cunoaşte dimensiunile şi implicaţiile contractelor administrative într-o societate în continuă dezvoltare, în
vederea stabilirii liniilor de acţiune pentru implementarea cu succes a acestora în activitatea de
administrare.
Numărul serviciilor care trebuie prestate către populaţie s-a diversificat, mărindu-se considerabil
datorită creşterii necesităţilor colective. În condiţiile actuale ale limitării resurselor financiare ale statului şi
ale colectivităţilor locale, administraţia are obligaţia găsirii soluţiilor optime pentru prestarea la un înalt
nivel calitativ a serviciilor publice. Mijlocul de realizare a acestui deziderat este degrevarea bugetelor
publice prin autorizarea agenţilor privaţi de a presta servicii publice. Instrumentul juridic utilizat este
contractul administrativ, în diversele sale variante: concesiune, parteneriat public-privat, achiziţie de
servicii publice etc.
Având în vedere reglementările europene în materia contractelor de achiziţie publică şi de
concesiune de lucrări şi servicii publice, constatăm că cercetările juridice în domeniu sunt incomplete,
studiile efectuate nereuşind să surprindă întreaga problematică a prestării serviciilor publice prin
intermediul contractului administrativ. Se impune deci, realizarea unei ample cercetări a contractului
administrativ privit ca modalitate de prestare a serviciilor publice.
Pe parcursul lucrării, vom avea în vedere atât forma juridică concretă a contractului administrativ utilizat în
activitatea de prestare a serviciilor publice, cât şi stabilirea caracteristicilor sale, care-i determină regimul
juridic special de drept administrativ.
Utilitatea şi actualitatea contractului administrativ ca mijloc de prestare a serviciilor publice se manifestă
cu precădere în perioada actuală, apărând drept principala modalitate princare administraţia poate face faţă
cu succes recesiunii economice.
Prezenta lucrare va evidenţia importanţa contractului administrativ ca formă de prestare aserviciilor
publice, analizându-se trăsăturile sale caracteristice şi subliniindu-se deficienţele şilacunele legislative din
domeniul studiat, pentru a se realiza în final, un instrument practic delucru, uşor de utilizat atât de către
autorităţile publice cât şi de către partenerii lor privaţi.Aspecte ale temei supuse investigaţiei, au făcut
obiectul de studiu al multor autorifrancezi, români şi moldoveni, studii consultate de noi în vederea unei
abordări cât maiamănunţite a acestei materii.
Prerogativele administraţiei decurg din contractul administrativ care conţine atât reguli generale de
executare, cât şi sancţiunile aplicabile în caz de neexecutare normală.
Administraţia publică dispune chiar şi în materia contractelor de prerogative exorbitante dreptului
comun, în numele interesului general, fiind legitimate de acesta. Dar cocontractantul administraţiei nu este
lipsit de orice prerogative întrucât interesul său particular este respectat, având dreptul la echilibrarea
financiară a contractului.
Pentru asigurarea respectării obligaţiilor părţilor contractului administrativ trebuie să prevadă şi
sancţiunile aplicabile. Din acest punct de vedere dreptul administrativ prezintă o notă de originalitate prin
reglementarea exercitării de către administraţia publică a unui drept de sancţionare unilaterală a
contractantului.
Contractul administrativ poate înceta odată cu realizarea obiectului său sau la expirarea perioadei
pentru care a fost încheiat. În unele cazuri însă contractul administrativ este susceptibil de a lua sfârşit,
înainte de termen, prin voinţa părţilor sau în caz de forţă majoră.
Altă modalitate de încetare a contractului administrativ o constituie rezilierea acestuia de către
administraţie fie cu titlu de sancţiune, fie că nu există o vină a cocontractantului, dacă acest lucru este cerut
de interesul public, sau pe cale judecătorească, la cererea particularului ori a administraţiei, când aceasta
renunţă voluntar la dreptul său de a pronunţa rezilierea.
În mod obişnuit contractele administrative au o durată determinată care se stabileşte în contract
potrivit legii. Aceste contracte pot să conţină clauze privind posibilitatea reînoirii lor. Uneori reînoirea
contractului administrativ poate fi rezultatul unei clauze tacite de continuitate.
Pe durata executării contractului administrativ cocontractantul poate să transfere unui terţ beneficiul
şi sarcinile acestuia cu aprobarea autorităţilor competente. Cesionarea neautorizată este lovită de nulitate şi
duce la desfacerea contractului administrativ, cocontractantul neputându-se prevala de drepturile
contractului, fiind legat de obligaţiile asumate.
Pe lângă contractele cu durată determinată, administraţia poate încheia contracte administrative cu
executare instantanee, cum sunt bunăoară cele privind livrarea unor bunuri sau acordarea unor
împrumuturi, etc.
La încheierea contractului administrativ părţile procedează la efectuarea mai multor operaţii privind
mijloacele materiale şi cele financiare. Astfel are loc transferul proprietăţii bunurilor ce au făcut obiectul
contractului administrativ sau utilizarea acestora.
În cazul lucrărilor publice actul final al încheierii contractului administrativ îl reprezintă recepţia
lucrării. Actul de recepţie determină transferul proprietăţii asupra lucrării şi momentul din care curge
termenul de garanţie prevăzut de lege precum şi preluarea riscurilor lucrării.
Bunurile contractului de cesiune pot fi bunuri returnabile care datorită importanţei lor se restituie
gratuit concedentului fiind ab initio proprietate publică. Alte bunuri prezintă un interes scăzut pentru
persoana publică sau nu sunt amortizate la sfârşitul concesiunii fiind astfel calificate bunuri reluate. Ca
urmare, în contul acestora colectivitatea publică are facultatea de a stabili şi încasa o indemnizaţie medie.
Totodată expirarea contractului administrativ antrenează clarificarea conturilor financiare dintre
părţi. De regulă părţile întocmesc un decont general şi definitiv care are ca scop încheierea relaţiilor
contractuale.
CONCLUZII
Astăzi practica administrativă din ţările cu tradiţie în aplicarea economiei de piaţă demonstrează
existenţa unor beneficii indiscutabile în realizarea interesului general, obţinute de administraţie prin
încheierea unor contracte în regim de drept administrativ
Contractele administrative au o pondere din ce în ce mai mare în activitatea administraţiei publice. Servirea
în bune condiţii a cetăţenilor impune delegarea gestiunii serviciilor publice prin contracte de concesiune.
Apoi orice autoritate publică încheie contracte de achiziţii publice necesare pentru realizarea în regim de
continuitate şi regularitate a serviciilor publice. De asemenea orice cetăţean trebuie să aibă acces la
serviciile de utilitate publică, accesul la acestea fiind făcut în baza contractelor administrative de furnizare.
În condiţiile pieţei unice reglementate de Uniunea Europeană, contractele administrative joacă un rol foarte
important existând numeroase reglementări cu privire la condiţiile de publicitate şi principiile de
contractare. Legislaţia comunitară în acest domeniu are un rol important în conturarea unui drept
administrativ european precum şi în armonizarea dreptului contractelor administrative din ţările membre
ale Uniunii Europene.
În concluzie, vreau sa mentionez, că contractul constituie una din cele mai flexibile şi prin urmare şi
eficiente modalităţi de reglementare a raporturilor social-juridice şi anume pentru acele adâncuri unde
legea nu poate şi nu necesită a pătrunde, iar totodată este una din cele mai importante mijloace juridice de
asigurare a dezvoltării relaţiilor sociale.
Bibliografie:
www.google.md