GINECOLOGIE-C1

Menstra(menstruatia) reprezinta eliminarea lunara a stratului superficial al

endometrului. Eliminarea consta in sangerari fiziologice la nivelul vaginului la
interval de 28-31 de zile intre pubertate si menopauza.
TULBURARILE CICLULUI MENSTRUAL
1. TULBURARI IN EXCES
A) MENORAGIA(HIPERMENOREEA)

 Menoragia – sau hipermenoreea – reprezinta cresterea cantitativa a

menstruatiei. Sangerarile menstruale incep la timp, insa sunt mult mai
abundente ca de obicei, iar in unele cazuri pot dura si mai mult. Menoragia
poate aparea singura sau insotita de alte afectiuni precum dismenoreea –
dureri menstruale puternice. Ea nu indica neaparat prezenta unei alte
afectiuni mai grave, insa poate afecta viata de zi cu zi a femeii. Exista
diferente foarte mari intre femei in ceea ce priveste cantitatea sangerarilor
menstruale; de aceea fiecare femeie ar trebui sa isi dea seama, bazandu-se pe
experienta ei anterioara, daca o anumita menstruatie este mult mai abundenta
sau diferita decat restul.
Etiologie
 un dezechilibru hormonal – din cauza acestuia tesutul endometrial (cel care
captuseste uterul si care este eliminat lunar in cazul in care nu a avut loc
fecundarea ovulului) se poate dezvolta in exces, ceea ce va avea ca rezultat
cresterea abundentei menstruatiei
 diferite formatiuni benigne (necanceroase) – fibroamele uterine sau polipii
uterini pot provoca sangerari menstruale mai abundente sau care dureaza
mai mult
 steriletul – folosirea acestei metode contraceptive este deseori asociata
menoragiei
 adenomioza – o afectiune in care tesutul endometrial se poate gasi si in
muschiul uterin, ceea ce duce la ingreunarea perioadei menstruale
 cancerul uterin, ovarian sau cel de col uterin

1
  utilizarea unor medicamente anticoagulante
 boala inflamatorie pelvina(BIP)
 anumite afectiuni ale tiroidei, hepatice sau renale
SIMPTOMATOLOGIE
nevoia de a schimba tampoanele sau absorbantele foarte des peste zi (din ora in
ora)si inclusiv pe timpul noptii
eliminarea unor cheaguri de sange mai mari ca de obicei
sangerarea pe o perioada mai mare de 7 zile
limitarea activitatilor zilnice din cauza inconvenientelor provocate de
menoragie
anemie
INVESTIGATII

-teste de sange – acestea se fac pentru a verifica daca sunteti anemica, dar si
pentru a depista alte posibile afectiuni (de coagulare a sangelui, dereglari
tiroidiene etc.)
 testul Papanicolau – se face pentru a analiza celulele cervicale si pentru a
vedea daca exista inflamatii sau infectii la nivelul acestora
 biopsie endometriala – prin aceasta se verifica daca exista probleme la
nivelul endometrului
 ecografia – o metoda neinvaziva si nedureroasa care permite explorarea
organelor
 sonohisterografia – o metoda ecografica mai avansata, asemanatoare
ecografiei transvaginale, dar care presupune introducerea de ser fiziologic in
uter pentru a-l putea vizualiza cat mai bine
 histeroscopia – este o metoda minim invaziva prin care cu ajutorul unui mic
instrument optic se poate vizualiza uterul, vaginul si colul uterin

2
TRATAMENT
Tratamentul se face in functie de cauza si severitatea menoragiei, in unele cazuri
nefiind nevoie de urmarea niciunui tratament.
Tot pentru stabilirea unui tratament adecvat, doctorul va lua in calcul varsta , starea
generala de sanatate, cat de bine raspunde la anumite medicamente, dar si –
reducerea durerilor, a cantitatii ciclului menstrual, urmarea unei terapii continue
sau nu etc. In cazul hipermenoreei se poate interveni pe mai multe cai:
1. Tratament medicamentos prin administrarea de:
 suplimente de fier pentru a combate anemia
 antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu ibuprofenul) pentru a reduce
durerile
 contraceptivele orale pentru a regla ciclurile menstruale si pentru a reduce
cantitatea sangerarilor
 hormoni pentru a corecta dezechilibrele, pentru a stabiliza endometrul etc.
2. Tratament chirurgical prin urmatoarele interventii:
 dilatatia si chiuretajul – o procedura prin care este indepartat endometrul
pentru a reduce cantitatea sangerarilor menstruale; in anumite cazuri, aceasta
procedura trebuie repetata de-a lungul timpului
 histeroscopia operatorie – cu ajutorul histeroscopului se introduc
instrumentele chirurgicale necesare pentru indepartarea polipilor si a
fibroamelor, sau pentru corectarea altor anomalii intalnite la nivelul uterului
 ablatia endometriala – folosita pentru indepartarea permanenta a
endometrului
 histerectomia – o interventie chirurgicala majora care consta in indepartarea
uterului si in urma careia o femeie nu va mai avea niciodata menstruatie si
nu va mai putea ramane insarcinata
B)Polimenoreea
Polimenoreea este o hemoragie ciclica, cantitativ normala, care apare la intervale
de 17-21 de zile.
Tulburarea apare de obicei dupa pubertate si la menopauza.

3
Etiologie
Printre cauzele polimenoreei se numara:
 chistul ovarian
 congestie activa sau pasiva ovariana
 endometrioza ovariana
 inflamatiile pelviene
 tulburari ale functiei hipofizo-ovariene
Diagnostic
Diagnosticul de polimenoree se bazeaza pe:
 tuseu rectovaginal sub anestezie
 examinari paraclinice: VSH, hemoleucograma, colpocitograma,
laparoscopie, ecografie, biopsie de endometru
Daca se suspecteaza o tumora ovariana se impun investigatii suplimentare pentru a
exclude formatiuni tumorale dependente de organele vecine (uter, trompe,
epiploon, intestine, etc.)
Tratament
Tratamentul este unul etiologic.
In caz de tumora ovariana se recomanda interventie chirurgicala.
Daca este vorba de o polimenoree disfunctionala, se aplica tratament hormonal
substitutiv conform datelor culese in urma examinarilor paraclinice (mai ales
biopsia de endometru si dozarile hormonale).
C)Metroragia
-este termenul folosit pentru a desemna sangerarile intre menstre sau sangerarile
nelegate de ciclul menstrual. Orice persoana de sex feminin care a inceput sa aiba
menstruatii poate avea metroragie. Aceasta manifestare nu reprezinta doar un
inconvenient din cauza neregularitatii sangerarilor dar, poate de asemenea sa
reprezinte o eventuala problema de sanatate. Daca dureaza mai mult timp poate sa
determine anemie secundara. Daca acest tip de sangerare apare la femeile aflate in
menopauza (nelegate de ciclul menstrual), indica de obicei o afectiune care

4
necesita consult medical imediat. Nu in putine cazuri se poate identifica o tumora
maligna ca sursa a sangerarilor – femeia ajunsa la menopauza nu trebuie sa mai
prezinte nici un fel de sangerare uterina.

Cauze
Vascularizatia endometrului se afla sub influenta stricta a hormonilor ovarieni. O
tulburare a echilibrului acestor hormoni poate produce modificari in reteaua
vasculara venoasa a endometrului. Astfel, in stratul superficial al mucoasei uterine,
vasele sunt dilatate si fragile si se produc usor sangerari in perioadele
intermenstruale.
O alta forma de metroragie este cea care poate aparea in tipul terapiei cu
contraceptive orale. Nu indica nici o patologie si nu este motiv de ingrijorare. In
general, apare datorita unei dozari prea slabe a contraceptivului sau administrarii
incorecte.
Multe alte cauze de metroragie sunt in relatie cu cervixul sau uterul, inclusiv
cancere, inflamatii sau infectii, polipi benigni sau cicatrici la acest nivel. Acest
simptom mai poate insoti unele boli tiroidiene, de coagulare, diabetul zaharat sau
poate reprezenta un semn de sarcina ectopica (la nivelul trompei uterine) sau de
avort spontan.

Tratament
Tratamentul metroragiei depinde de afectiunea care a determinat-o. Cel mai
frecvent necesita doar substitutie hormonala sau antibiotice. Polipii sau alte tipuri
de tumori se trateaza chirurgical iar in cazul cancerelor se aplica o combinatie de
chirurgie, radioterapie si chimioterapie.

5
2) TULBURARI IN MINUS
A) HIPOMENOREEA
Hipomenoreea este o tulburare ce consta in reducerea cantitatii menstrei, durata
fluxului menstrual fiind scurtata la mai putin de 3 zile.
Cauze:
 obezitate
 diabet
 tuberculoza
 intoxicatii profesionale
 toxicomanii (alcool, tutun, medicamente)
 dupa 35 de ani, la femeile care au avut mai multi copii sau la femeile cu
multe chiuretaje
 dupa insuficienta ovariana
 hipertiroidism
 sindroame hiperandrogenice
 infectii endometriale
 miomectomii(procedura chirurgicala de ablatie a fibroamelor -mioamelor-
uterine).
 dupa interventii pe ovar
In multe cazuri se constata existenta unei hipomenoree fiziologice care nu necesita
tratament.
Tratament
Intrucat majoritatea cazurilor de hipomenoree recunosc o cauza hormonala (de
obicei insuficienta ovariana) se indica tratamentul cu estrogeni (Estradiol).
Tratamentul se continua in 5-6 reprize. In felul acesta se stimuleaza vascularizatia
si troficitatea mucoasei uterine.
Efectele sunt amplificate prin aplicari locale de acetilcolina, administrare de
vitamina PP si vitamina A.
6
In formele inflamatorii, tratamentul va fi in primul rand cu antiinflamatorii si
antibiotice.
B)OLIGOMENOREEA
Oligomenoreea (spaniomenoreea) face parte dintre tulburarile ciclului
menstrual si se defineste prin scaderea frecventei menstruatiilor, cu cicluri de
peste 35 de zile.
ETIOLOGIE:
 istoricul familial - daca in familie exista femei care au suferit de aceasta
problema, ea se numeste oligomenoree fiziologica;
 hipoplazie genitala (dezvoltarea insuficienta a organelor genitale);
 lipsa unei sarcini
 malformatii congenitale ale uterului;
 contraceptia orala;
 hiperprolactinemia;
 bolile cronice;
 factori psihologici - de exemplu, tulburarile nervoase sau traumele
psihologice (cauzate de carenta de estrogeni);
 patologie ovariana (diverse afectiuni ale ovarelor, caz in care se numeste
oligomenoree patologica);
 tulburari alimentare (anorexie, bulimie etc.) sau obezitate;
 tulburari ale glandei endocrine;
 menopauza precoce;
 sportul de performanta;
 reprize febrile repetate asociate unor boli (pneumonie, infectii, sifilis etc.).

7
Investigatie si tratament
Daca oligomenoreea este una de tip fiziologic (bazata pe antecedente in familie),
nu este nevoie de tratament, dar daca are o cauza patologica, atunci acesta se
impune.
Pentru depistarea si tratarea tulburarilor menstruale se face o investigatie
amanuntita a tuturor cauzelor posibile care au facut posibila aparitia ei. Aceasta
presupune:
 anamneza atenta si examenul clinic al intregului aparat genital - relevanta
unor interventii obstetricale, avorturi, sarcini, data aparitiei menstrei, durata,
culoarea si abundenta acesteia, boli de ordin ginecologic etc.;
 examen clinic general si al secretiei vaginale - in principiu testul Babes-
Papanicolau, testari hormonale, ecografii endovaginale, testarea urinei,
examene hematologice (ale sangelui) etc.
Tratamentul survine pe baza depistarii cauzelor aparitiei tulburarii si poate fi mai
simplu sau mai complex. Uneori, oligomenoreea se poate corecta cu ajutorul unui
stil de viata sanatos:
 alimentatie adecvata;
 repaos fizic si psihic;
 mentinerea unei greutati adecvate (slabitul in cazul obezitatii si tratarea
tulburarilor alimentare - anorexie, bulimie);
 somn suficient;
 sport echilibrat si regulat;
 renuntarea la cafea, tigari, alcool.
Alteori insa, este nevoie de interventii chirurgicale sau tratamente medicamentoase
care actioneaza in tratatrea sau reglarea cauzei ce precede oligomenoreea: la nivel
endocrinologic, ginecologic sau oriunde mai sunt depistate cauzele mentionate mai
sus.

8
 B) AMENOREEA

Amenoreea reprezintă lipsa ciclului menstrual. Ea poate fi:

• Primară – când la adolescente nu apare menarha (prima menstruaţie) până la
vârsta de 16 ani;
• Secundară – când după instalarea ciclului menstrual intervine o pauză de trei sau
mai multe menstruaţii consecutiv.

Menstruaţia apare la vârste cuprinse între 9 şi 18 ani, media fiind în jurul vârstei de
12 ani. Menstruaţia se referă la eliminarea mucoasei uterine, proces însoţit de
sângerare ce apare periodic la 28 zile.

Etiologie

Amenoreea primară apare în următoarele condiţii:

• malformaţii congenitale (lipsa uterului, lipsa sau deformarea vaginală);
• criptomenoreea (în care menstruaţia apare, dar nu se externalizează datorită unui
sept vaginal sau altor obstrucţii);
• himen imperforat;
• sindromul Turner (lipsa unui cromozom sexual la fete);
• hiperplazia adrenală congenitală (deficitul hormonilor sexuali);
• sindromul Swyer (copil care din punct de vedere genetic este băiat, prezintă
organe genitale externe şi interne de sex feminin, dar ovarele sunt formate din
ţesut fibros -cicatricial- şi nu funcţionează);
• sindromul Prader–Willi (anomalie genetică manifestată printre altele şi prin
dezvoltare sexuală incompletă);
• hermafroditismul.

Amenoreea secundară apare cel mai frecvent când femeia este însărcinată. Mai
poate apare în următoarele situaţii:
• pierdere excesivă în greutate (regimuri drastice, anorexie, bulimie sau exerciţii
fizice foarte intense);
• creştere excesivă în greutate (obezitate morbidă);
• malnutriţie;
• stres;
• medicamente (antidepresive, chimioterapice, corticosteroizi, anumite
contraceptive);
• aderenţe intrauterine;
• modificări hormonale (sindrom Cushing, tumoră pituitară, disfuncţii tiroidiene,

9
sindromul ovarelor polichistice);
• menopauză precoce.

10