Sunteți pe pagina 1din 7

EMBOLIZARE

Fibromul uterin (leiomiom, leiomiofibrom) afectează un număr foarte mare de femei aflate la
vârsta fertilității. Această tumoră solidă benignă apare la aproximativ 40% dintre femeile aflate în
perioada fertilă și la un procent de 40-60 % dintre femeile cu vârsta de peste 40 de ani.

Fibromul uterin: factori favorizanți și simptomatologie


 
Factorii care favorizează apariția acestei afecțiuni sunt:
 genetici;
 hormonali;
 obezitatea;
 numărul de sarcini;
 consumul crescut de carne roșie;
 consumul redus de fructe și legume;
 consumul de alcool;
 disfuncțiile ovariene, care produc fluctuații ale nivelelor de estrogen și progesteron.
Deși simptomele se manifestă doar la o mică parte dintre persoanele afectate, anual, sute de mii
de paciente se adresează pentru consultație specialiștilor ginecologi, acuzând
o simptomatologie diversă, cum ar fi:
 disconfortul abdominal:
 menoragie (pierderea unei cantități excesive de sânge în timpul menstruației);
 dismenoree (durere menstruală);
 dureri pelvine;
 disurie (urinare dureroasă);
 constipație;
 infertilitate.
Embolizarea – metodă de tratament minim-invaziv a fibromului uterin
 
Metoda standard de tratament, recomandată până în urmă cu două decenii, a
fost histerectomia, singura considerată că asigură o cură radicală a fibromatozei uterine. Însă
această alternativă este grevată de o serie de riscuri și complicații: timpul lung de recuperare și
reintegrarea socială lungă (aproximativ 6 săptămâni), sângerarea post-operatorie, stările febrile,
diminuarea funcției sexuale, depresia, riscul crescut al afecțiunilor cardiovasculare.
Totuși, dorința multora dintre femei de a-și păstra capacitatea reproductivă a condus la
dezvoltarea de  alternative la histerectomie. Astfel a apărut procedura minim-invazivă de
radiologie intervențională – embolizarea fibromului uterin.
Studiile arată că 30%-35% dintre pacientele care au optat pentru procedura de embolizare au
rămas însărcinate în următorii 2 ani post-procedură, vârsta medie a pacientelor fiind între 30-42
de ani. De reținut că embolizarea fibromului uterin reduce dimensiunea fibroamelor în medie cu
aproximativ 50% și că peste 85 din 100 de femei tratate cu această tehnică pentru fibromul uterin
au raportat că simptomele lor s-au îmbunătățit considerabil.

Evaluarea fibromului de către medicul ginecolog înainte de procedură este esențială. Acesta este
cel mai în măsură să stabilească diagnosticul pe baza unei anamneze atente, a unui examen
clinic riguros, precum și a datelor oferite de ultrasonografie abdominală sau
transvaginală (unde se indică numărul formațiunilor, dimensiunea și localizarea lor, informatii
utile atât pentru aprecierea oportunitatii interventiei terapeutice, cât și pentru urmărirea în timp a
rezultatelor acestei intervenții), a unui test Babeș-Papanicolau, precum și a examenului
secreției vaginale.
După procedură, pacientele pot acuza un grad variat de durere abdominală, sub formă de
crampe, care debutează imediat după efectuarea embolizării din cauza ischemiei uterine masive
și brusc instalate, durata de timp fiind variată, mai intensă in primele 4-6 ore.

Procedura este indicată pacientelor care refuză intervenția chirurgicală din diverse motive: teamă,
dorința de a păstra organele reproducătoare, convingerile religioase, dorința de a evita o cicatrice
inestetică abdominală sau de a evita perioada lungă de recuperare postoperatorie, dar și din
raționamente medicale, cum ar fi afecțiuni cardiovasculare, respiratorii care măresc riscul
operator, obezitate sau anemie.

Embolizarea arterelor uterine este prima opțiune de tratament în cazul fibromului uterin și
prezintă importante avantaje:
 metodă sigură și eficace;
 metodă minim-invazivă – asigură devascularizarea țesutului tumoral fără recidiva
ulterioară a acestuia, fiind urmată de ameliorarea semnificativă a simptomatologiei, cu
reintegrare socio-profesională rapidă.
În cazul în care acuzați simptomele descrise, un consult medical este indicat pentru stabilirea
diagnosticului și a tratamentului adecvat. Embolizarea fibromului uterin este o metodă
revoluționară prin faptul că permite păstrarea organelor genitale interne intacte și prezervează
fertilitatea, evitând astfel posibilele complicațiile ale histerectomiei.

Embolizarea este o procedură nechirurgicală prin care sunt eliminate fibroamele uterine (tumori benigne
care apar în stratul muscular al peretelui uterului).

Embolizarea se poate face în cazul pacientelor care au unul sau mai multe fibroame uterine cu
dimensiuni de 10 – 200 mm.

Embolizarea este o metodă minim invazivă în cadrul căreia vasele de sânge ce alimentează
fibromul sunt astupate, urmând ca acesta să se resoarbă. Medicul radiolog intervenționist
introduce, prin intermediul unui cateter, în artera uterină, particule speciale, biocompatibile care
astupă vasele de sânge către fibrom. Procedura durează aproximativ 30 de minute și se face cu
anestezie locală.

o Spitalizare de 24 de ore
o Anestezie locală
o Durata procedurii 30-60 minute
o Aceasta este o procedura care implica folosirea de tehnici angiografice
(similare cu cele utilizate in cateterismul cardiac) si presupune plasarea unor
catetere in arterele uterine. Particule de mici dimensiuni sunt injectate in
artere, care alimenteaza fibromul, blocandu-le. Aceasta tehnica este, in
esenta, aceeasi ca cele utilizate pentru controlarea sangerarii care are loc
dupa nastere, fracturi pelviene sau hemoragii cauzate de tumori maligne.
o Procedura a fost folosita prima data in Franta, ca mjiloc de diminuare a
cantitatii de sange pierdut in timpul miomectomiei. S-a constatat astfel, ca la
bolnavele la care s-a facut embolizarea, in asteptarea interventiei chrurgicale,
multe dintre simptome au disparut si chirurgia nu a mai fost necesara.
Blocarea alimentarii cu sange a cauzat degenerarea fibroamelor si
estomparea simptomelor acestora. Astfel aceasta tehnica a devenit un
tratament de sine statator pentru fibroamele simptomatice.
o Procedura
Procedura se face, de obicei, in urma spitalizarii. Pacienta va fi anesteziata
local si nu va simti nici o neplacere. Arterele uterine vor fi accesate prin
intermediul arterei femurale, cu ajutorul unui cateteter. Un prim cateter va
avansa prin vena aorta, catre artera uterina, pe partea opusa punctiei. Apoi va
fi plasat un al doilea cateter arterial, in artera femurala, opusa celeilalte artere
uterine. Inainte de embolizare se face o arteriograma pentru a oferi indicatii
despre vasele care alimenteaza cu sange uterul si fibroamele.
o Conform informatiilor care se vor obtine in urma arteriogramei vor fi injectate
incet, particule cu alcool polivinilic (sub ghidajul investigatiilor cu raze X).
Aceste particule au aproximativ dimensiunea unor boabe de nisip. Intrucat
fibroamele sunt puternic vascularizate, particulele vor ajunge direct catre
fibroamele uterine. Particulele nu se pot deplasa in vasele de sange ale altor
parti ale corpului. In cateva minute arterele vor fi blocate.
Procesul de embolizare se va repeta pana cand fluxul de sange catre fibrom
este blocat complet. Procesul se va continua si in alte vase de sange. Dupa
emobolizarea fibromului uterin, se va efectua o alta arteriograma pentru a se
confima finalizarea si corectitudinea procedurii. Fluxul arterial de sange va fi
prezent intr-o anumita masura, in zonele normale ale uterului, dar fluxul de
sange catre fibroame, va fi blocat. Procedura dureaza intre o ora si o ora si
jumatate.
o Efecte secundare
Cele mai multe bolnave vor experimenta durere moderata pana la severa,
cateva ore dupa procedura. S-ar putea manifesta si starea de greata si febra
(acestea vor fi controlate, de obicei cu medicamente administrate intravenos,
prin intermediul unei pompe care va permite autoadministrarea medicatiei).
Dupa o perioada initiala de repaus la pat (de aproximativ 6-8 ore), femeile
care vor avea simptome usoare pana la moderate vor fi externate din unitatea
spitaliceasca. Totusi cele mai multe dintre bolnave vor ramane internate peste
noapte in spital, sub supravegherea atenta a medicului si a cadrelor medicale.
o In unele cazuri pot sa apara crampe, si dureri in zona uterului la cateva zile
dupa interventie (in aceasta situatie este necesar sa se prescrie calmante
pentru ameliorarea acestora), care vor persista cateva zile. Cele mai multe
dintre paciente se vor simtit obosite si pot avea febra sau greata, periodic.
Toate aceste semne si manifestari pot fi controlate cu ajutorul medicatiei.
Majoritatea femeilor se pot reintoarce la activitatile normale, zilnice si la
serviciu la 7-14 zile dupa procedura, fara sa resimta vreun disconfort.
o Complicatii
Complicatiile ar putea sa intervina la aproximativ 3% dintre paciente.
Complicatiile grave, posibile, includ aparitia de leziuni uterine ca urmare a
circulatiei sanguine deficitare sau a unei infectii. Din fericire, situatiile sunt
destul de rar intalnite si prin histerectomie se pot trata problemele si situatiile
neplacute care apar la mai putin de 1% dintre pacienti. Nu se vor declansa si
alte inconveniente pe termen lung desi, in aceasta privinta exista mai multe
semne de intrebare legate de posibilele efecte secundare rezultate in urma
procedurii. Razele X sunt folosite pentru ghidaj pe parcursul procedurii, iar
acest lucru ridica indoieli legate de potentialele efecte pe termen lung. In urma
unui studiu in cadrul caruia s-a masurat expunerea la raze X in timpul
embolizarii de fibrom uterin s-a dovedit ca nivelul acestora era sub cel
presupus a cauza efecte negative asupra sanatii pacientei sau asupra
viitoarelor sarcini.
o Sarcina dupa embolizarea arterei uterine
Efectul pe care blocarea arterelor uterine il poate avea asupra capacitatii unei
femei de a deveni gravida, sau de a duce o sarcina la termen, este incert.
Marea majoritate a femeilor care au suportat procedura au ramas insarcinate
si au nascut copii prin diverse moduri (normal, cezariana). Chiar si femeile
care au suportat aceasta procedura din alte motive (sangerarea dupa nastere,
de exmplu), au ramas insarcinate. Cu toate acestea cele mai multe femei care
au fost tratate de fibrom uterin, nu au mai fost interesate sa ramana
insarcinate.
o O alta problema neclara este efectul acestei proceduri asupra ciclului
menstrual. Majoritatea covarsitoare a femeilor care au suferit embolizare a
fibroamelor au raportat o scadere a cantitatii menstrelor din timpul ciclurilor
menstruale normale. In unele cazuri, pacientele au constatat ca ciclurile
menstruale au incetat dupa procedura. Este incert daca aceste cazuri sutn
rezultatul functiei ovariene scazute ca urmare a interventiei. Din aceasta
cauza specialistii subliniaza necesitatea studiilor mai aprofundate.
o Chiar si femeile care au suportat aceasta procedura din alte motive
(sangerarea dupa nastere, de exmplu), au ramas insarcinate. Cu toate
acestea cele mai multe dintre femeile care au fost tratate de fibroame uterine
nu au mai fost interesate sa ramana insarcinate.
o O alta problema neclara este efectul acestei proceduri asupra ciclului
menstrual. Majoritatea femeilor care a suferit embolizare a fibroamelor a
raportat o sangerarea redusa cantitativ in timpul menstruatiei. In unele cazuri,
pacientele au constatat ca menstruatia a incetat dupa procedura. Este incert
daca aceste cazuri sunt rezultatul functiei ovariene, scazute ca urmare a
interventiei. Din aceasta cauza specialistii subliniaza necesitatea studiilor mai
aprofundate. In concluzie, pe baza unor date destul de restranse se pare ca
aceasta procedura poate determina menopauza prematura la un numar redus
de paciente.
o Posibile rezultate
Intrucat la nivel modial peste 3000 de paciente au suferit aceasta procedura,
rezultatele initiale sugereaza ca simptomele s-au imbunattit in 90% dintre
cazuri, intr-un mod considerabil. Cele mai multe femei au evaluat aceasta
procedura ca fiind tolerabila. In trei luni de zile volumul fibroamelor se va
reduce la 50% iar volumul total uterin se va diminua cu aproximativ 35%.
o Riscuri si avantaje
Avantaje
Embolizarea fibroamelor uterine, efectuate sub anestezie locala, este mult mai
putin invaziva decat chirurgia deschisa pentru eliminarea acestora sau a
intregului uter. Pacientele isi pot relua activitatile obisnuite cu cateva
saptamani mai devreme decat in cazul histerectomiei. Pierderile de sange
care au loc pe parcursul embolizarii de fibrom uterin sunt minime, timpul de
recuperare este mai scurt si anestezia generala nu este necesara.
Pe de alta parte majoritatea femeilor care au fost tratate prin aceasta metoda
de fibrom uterin au constatat disparitia completa sau semnificativa a
simptomelor. Acest lucru este valabil si pentru cele care aveau sangerari
abundente si cele care semnalau durere sau presiune pelvina.
o Studiile pe termen lung ce au presupus urmarirea pacientelor, mai multi ani,
au demonstrat ca rareori fibroamele tratate cresc sau reapar dupa
embolizarea fibromului uterin. Acest lucru se datoreaza faptului ca toate
fibroamele prezente in uter, chiar si in stadiile incipiente, care erau prea mici
pentru a fi vizualizate in urma investigatiilor imagistice, sunt tratate in timpul
procedurii. Embolizarea fibromului uterin este o optiune de tratament
permanent, fata de alte terapii – cum este cea hormonala (daca tratamentul
hormonal este oprit, tumorile fibroase vor creste, de obicei). Regenerarea este
o alta problema care a fost tratata cu ajutorul tratamentului cu laser pentru
fibroamele uterine
o Riscuri
Orice procedura care presupune plasarea unui cateter in interiorul unui vas de
sange presupune aparitia anumitor riscuri. Acestea includ leziunile cauzate
vaselor de sange, vanatai si infectii la locul punctiei. Atunci cand tehnica este
realizata de catre un radiolog cu experienta interventionala, probabilitatea ca
oricare dintre aceste evenimente sa aiba loc in timpul embolizarii fibromului
uterin este rareori intalnita.
o Orice procedura in care este penetrata pielea implica riscul unei infectii.
Posibilitatea dezvoltarii unei infectii care sa necesite tratament cu antibiotice
pare sa fie mai mic de 1%.Exista intotdeauna probabilitatea ca un agent de
embolizare sa fie plasat intr-un loc gresit si sa priveze tesutul normal de
oxigen.
o Ocazional, pacientii pot avea reactii alergice la substanta de contrast utilizata
in timpul radiografiei cu raze X, in timpul embolizarii fibromului uterin. Aceste
episoade variaza de la mancarimi usoare pana la reactii severe, care pot
afecta sistemul respirator sau chiar tensiunea arteriala. De aceea, pacientele
vor fi atent monitorizate in timpul procedurii, astfel incat orice reactie alergica
sa poata fi imediat detectata si tratata.
o Aproximativ 2-3% dintre femei vor elimina bucati mici de testut fibros dupa
embolizarea fibromului uterin. Acest lucru se produce atunci cand tesutul
fibromului uterin situat in apropierea mucoasei uterului moare si partial se
detaseaza. Femeile cu aceasta problema pot solicita medicului realizarea
procedurii ce implica dilatatia si chiuretajul pentru a fi sigure ca tot tesutul este
eliminat si ca nu vor aparea sangerarea si infectia.
o La majoritatea femeilor la care este prezent fibromul uterin, ciclurile
menstruale normale se reiau dupa procedura. La aproximativ 5% dintre femei,
apare menopauza precoce dupa embolizarea fibromului uterin. S-a constatat
ca fenomenul apare mai frecvent la femeile cu varsta de peste 45 de ani. Desi
obiectivul embolizarii fibromului uterin este de a vindeca fibroamele care
determina simptome, fara a fi implicata interventia chirurgical, la unele femei
ar putea fi necesara histerectomia din cauza infectiilor sau manifestarilor
persistente. Probabilitatea de a interveni histerectomia dupa embolizarea
fibromului uterin este de sub 1%.
o Femeile sunt expuse raxelor X in timpul procedurii de embolizare, dar
nivelurile de expunere sunt mai mici decat cele care ar putea determina
aparitia de efecte negative asupra pacientei sau a viitoarei sarcini.Inca nu se
poate spune care este efectul embolizarii de fibrom uterin asupra fertilitatii. Din
cauza acestei incertitudini, medicii recomanda ca o femeie care doreste sa
aiba mai multi copii sa ia in considerare indepartarea chirurgicala a tumorilor,
decat procedura de embolizare. Daca acest lucru nu este posibil, atunci
embolizarea fibromului uterin este cea mai buna optiune.
o Nu este posibil sa se prezica daca peretele uterin va fi slabit in vreun fel de
procedura de embolizare a fibromului uterin, situatie care ar putea constitui o
problema in timpul nasterii si al travaliului. Pentru evitarea acestor situatii se
recomanda sa se utilizeze metode contraceptive timp de sase luni dupa
procedura si sa se apeleze la cezariana, pentru a nu se risca ruperea
peretelui uterin in timpul contractiilor din travaliu.

VARICOCEL

Varicocelul este o problemă medicală specific masculină, ce afectează până la 20% din bărbați,
la un moment dat în viață (în special, segmentul de vârstă 18-35 de ani) și este reprezentat de o
tulburare a fluxului sanguin, ce determină dilatarea anormală a vaselor de sânge de la nivelul
testiculelor.
Cel mai adesea, varicocelul apare la testiculul stâng, ca urmare a unor particularități anatomice
vasculare.
Deoarece afecțiunea implică o creștere locală a temperaturii (prin stagnarea sanguină la nivel
testicular), procesul de producere a spermatozoizilor este afectat, precum și calitatea și
motilitatea acestora.

Astfel, varicocelul este considerat cea mai importantă cauză de infertilitate masculină - fiind
răspunzătoare de aproximativ 30-40% din cazurile de infertilitate a cuplului.
Se crede că varicocelul ar putea avea o origine genetică și ar fi favorizat de sedentarism sau de
ortostatism (stat prelungit în picioare).
Varicocelul rămâne adesea nediagnosticat o perioadă importantă de timp. Pacientul poate
resimți durere sau tensiune la nivel testicular, în cazul varicocelului de mari dimensiuni, sau poate
remarca diferențe de volum și textură între testicule; dilatația venelor ia forma unui „ghem” sau
„sac de râme” resimțit la palpare.
Treptat, varicocelul poate determina atrofierea testiculului afectat.
Senzația de disconfort apare de regulă după o perioadă de stat în picioare prelungit, dar cu
timpul, este prezentă și când bărbatul este așezat orizontal. În multe situații, varicocelul este
diagnosticat printr-o examinare clinică a scrotului, atunci când pacientul se prezintă la medic cu
tulburări sexuale sau infertilitate.

Există 3 stadii clinice de varicocel, în funcție de nivelul de dilatație venoasă; în stadiul clinic 3,
cel mai avansat, varicocelul este vizibil și poate fi simțit cu ușurință la palpare chiar de către
pacient.
Diagnosticul de varicocel necesită o evaluare comparativă a testiculelor, pentru a observa
eventualele iregularități și disproporționalități, o ecografie testiculară, precum și o spermogramă.
Tratamentul varicocelului are un impact imediat asupra fertilității bărbatului și îmbunătățește
calitatea vieții, în cazul pacienților ce prezintă disconfort fizic sau estetic.
Embolizarea varicocelului
Embolizarea varicocelului este cea mai modernă tehnică de tratament a acestei anomalii
venoase și reprezintă o alternativă minim invazivă și confortabilă la intervenția chirurgicală
obișnuită de ligaturare efectuată de medicul urolog.
Procedura nu necesită anestezie generală , incizie la nivelul scrotului și nu implică cicatrici, fapt
care reduce anxietatea pacientului legată de intervenție.
Embolizarea prezintă mult mai puține riscuri și efecte secundare și are aceeași eficiență ridicată
ca și metoda chirurgicală invazivă.

Spre deosebire de intervenția chirurgicală clasică, ce implică o perioadă de recuperare de


aproximativ 3 - 4 săptămâni, în urma embolizării varicocelului, pacientul își poate relua activitatea
curând după intervenție.
Alte avantaje ale acestei proceduri includ posibilitatea de a trata varicocelul la ambele testicule în
cadrul unei singure intervenții și riscul extrem de redus de infecție.
Trebuie însă precizat că varicocelul mic, precum și anumite particularități anatomice ale
bărbatului pot împiedica realizarea embolizării.

Intervenția de embolizare și desfășurarea procedurii


Embolizarea varicocelului este o metodă ce aparține radiologiei intervenționale, fiind efectuată
sub control radioscopic, în sala sterilă de angiografie.
Procedura minim invazivă durează aproximativ 60 de minute, dintre care aproximativ 12 minute
sunt alocate examinării imagistice.
Intervenția nu necesită anestezie generală - se folosește o anestezie cutanată, în locul puncției și
o ușoară sedare, pacientul fiind conștient pe toată durata intervenției.

Specialistul în radiologie imagistică introduce o teacă la nivelul canalului inghinal, ulterior fiind
ghidate microcatetere sub control radioscopic, până la nivelul vaselor varicoase. După injectarea
substanței de contrast (pentru o vizualizare clară a venelor afectate), sunt introduse substanțe
emboligene sau mici dispozitive numite „coil”-uri, ce au rolul de obstrucționare a fluxului sanguin
către varicocel.
Astfel, venele varicoase sunt blocate, iar stagnarea sângelui la acest nivel, prevenită.
Rezultate post-embolizare
Embolizarea varicocelului este o procedură foarte sigură, având în vedere caracterul său
minim-invaziv.
În cazuri izolate, pot apărea, după procedura de embolizare a varicocelului, complicații precum:
sângerări la locul puncției, febră, dureri de cap, reacții la anestezic.
Pacientul poate resimți, în unele cazuri, o durere locală la locul puncției, care se ameliorează la
administrarea de antiinflamatoare și analgezice și dispare în două-trei zile.
Pacientul este ținut sub observație timp de câteva ore, fiind externat chiar în aceeași zi, iar
reluarea activităților socio-profesionale este posibilă chiar din ziua următoare.

Totuși, în perioada următoare se recomandă evitarea efortului fizic intens, care ar putea
determina anularea obturației venoase.
În 90% din cazuri, după intervenție simptomele varicocelului se ameliorează și dilatația varicoasă
dispare cu totul după cel mult 12 săptămâni.

Foarte rar, pot exista cazuri în care chiar în urma unei embolizări efectuate cu succes, varicocelul
să recidiveze și să solicite o nouă intervenție.

Despre radiologia intervențională


Radiologia intervențională este o subspecialitate a radiologiei care utilizează imaginea ghidată
obținută cu ajutorul razelor X pentru efectuarea de proceduri minim-invazive, în scop de
diagnostic și tratament pentru numeroase boli ale diverselor sisteme de organe.
Conceptul din spatele radiologiei intervenționale este acela de a diagnostica și trata pacienții cu
cele mai puțin invazive tehnici disponibile în prezent, având ca obiectiv reducerea riscurilor
pentru pacient și îmbunătățirea rezultatelor din domeniul sănătății.