Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infrastructura Turistica
Infrastructura Turistica
166
condiţionând sejurul într-un teritoriu cu resurse turistice. Capacităţile de cazare
sunt acele dotări care asigură turiştilor înnoptarea şi odihna pentru un anumit
interval de timp şi în baza unor tarife diferenţiate în funcţie de gradul lor de
confort, sezon şi alte funcţii caracteristice (alimentaţie, agrement etc.).
167
sau mixte (pentru tranzit sau sejur în structuri de cazare turistică orăşeneşti sau
sezoniere);
168
5.1.1. Tipuri de structuri de cazare
158 Hotelăria sau industria hotelieră înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare,
acele prestaţii oferite turistului, pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităţile hoteliere.
159 Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu, Geografia generală a turismului, 2005, Editura
169
Hotel – 1794), iar cel dintâi hotel cu servicii integrate (cazare, alimentaţie publică,
instalaţii de apă şi canalizare pentru fiecare etaj, posibilitatea de asigurare a uşilor
camerelor de locuit) a fost Tremont House din Boston (Massachusetts), construit
într-un stil neoclasic, în anul 1829 de Isaiah Rogers şi care a reprezentat un reper
pentru numeroasele hoteluri construite în marile oraşe în prima jumătate a
secolului al XIX-lea.
Unele ţări, ca de exemplu Franţa, S.U.A., Tunisia, Turcia, au făcut din această
formă tradiţională a cazării turistice pivotul dezvoltării turismului internaţional.
170
Tabelul V-1
171
14 Spania Barcelona Mandarin Oriental
Tabelul V-2
172
2 Germania 35.941 35.814 899.068 1.643.748 2,0
173
punctul de vedere al repartiţiei spaţiilor hoteliere omologate160 cea mai mare
pondere este deţinută de ţările dezvoltate, iar ca localizare strictă se detaşează
regiunile litorale cu circa 60% din capacitatea mondială, dar şi marile metropole,
unde iese în evidenţă concentrarea ridicată a hotelurilor mai ales în centrul istoric
sau în imediata lui apropiere. Totuşi, densitatea hotelurilor în marile arii
metropolitane este strâns influenţată şi de dimensiunea spaţială a oraşului,
funcţiile specifice ale acestuia, morfologia structurii urbane (caracterul
mononuclear sau pelinuclear) sau mijloacele de acces. Cele mai multe studii scot
în evidenţă eficienţa mai mare a hotelurilor de 4 şi 5 stele în centrul istoric al
oraşelor sau în jurul acestuia, iar pentru celelalte trepte de confort (1-3 stele) se
menţionează cartierele situate la periferia oraşelor (cazul oraşelor Madrid, Viena,
Praga sau Cracovia).
160 Localizarea geografică a capacităţilor de cazare reprezintă un factor implicat direct în asigurarea
rentabilităţii acestora, prin dictarea limitelor preţurilor practicate.
161 În anul 2011, Formula 1 va deschide noi hoteluri în Brazilia (Porto Alegre, Piracicaba) Africa de Sud
prezente în S.U.A. şi Canada, care în anul 1990 a făcut obiectul celei mai mari tranzacţii în domeniu,
fiind preluat de grupul hotelier Accor. Lanţul a fost creat în 1962 în California, primul motel fiind
construit în Santa Barbara, iar denumirea sa provine de la tariful pe cameră folosit la înfiinţare – 6 USD.
174
Hotelurile sunt clasificate conform unui sistem de norme care ia în
considerare confortul, dimensiunile, echipamentele din dotare, varietatea şi
calitatea serviciilor, modul de funcţionare, durata sejurului şi nu în ultimul rând
poziţia în cadrul habitatului turistic. În Franţa, de exemplu, hotelurile se clasifică în
unităţi hoteliere omologate pentru turism (structurate pe cinci trepte de confort
de la una la cinci stele, conform normelor adoptate de Ministerul Turismului) şi
hoteluri neomologate, folosite pentru satisfacerea cererii interne, ele nefiind
corespunzătoare necesităţilor turismului internaţional. Stabilirea treptei de
confort rămâne totuşi o operaţie dificilă, deoarece nu sunt utilizate în ţările
membre OMT aceleaşi criterii standard. Bunăoară, în Italia şi Spania sunt
recunoscute şase categorii de confort (clasa economic plus cele cinci clase de
confort apreciate de la una la cinci stele); în S.U.A. clasele de confort intermediare
diferă mult faţă de cele atribuite în Europa prin apariţia unor subcategorii în
funcţie de cantitatea şi calitatea unor servicii prestate legate de restauraţie
(numărul de restaurante, baruri, săli pentru servirea micului dejun), pentru
turismul de afaceri (sală conferinţe, centru de afaceri etc.) sau pentru turismul de
agrement (piscină interioară/exterioară, săli de sport, fitness, precum şi alte
criterii legate de interdicţia fumatului, unele facilităţi acordate persoanelor în
vârstă (seniori), calitatea pregătirii profesionale a angajaţilor etc.
Tabelul V-3
175
Ponderea Ponderea
Ponderea
Ponderea în cifra de lanţurilor
numărului
Regiunea hotelurilor afaceri hoteliere
de paturi
(%) mondială integrate
(%)
(%) (%)
176
moderne de gestiune sub direcţia unui stat major unic. O altă caracteristică
importantă este marcată de acapararea unor largi sectoare din domeniul hotelier
prin fuziune, absorbţie sau franciză165. Totodată, grupurilor hoteliere integrate le
este caracteristică adoptarea unor strategii comune, impuse cu stricteţe de către
centrul unic de decizie al conglomeratului turistic. Astfel, normele şi standardele
specifice sunt avute în vedere încă din faza de proiectare a complexelor hoteliere.
Bunăoară, în cazul lanţurilor de categorie lux fiecare hotel în parte se
particularizează prin concepţia unică de arhitectură şi design interior,
înregistrându-se din faza de proiectare tendinţa clară de eliminare a standardelor
rigide166. La cealaltă extremă, lanţurile hoteliere de clasă inferioară (economică) se
caracterizează printr-o „multiplicare” la indigo a stilului arhitectural şi al
amenajărilor interioare chiar şi al tarifului care devine o normă de produs
(lanţurile Formula 1, Etap, Motel 6).
165 Franciza constă în stabilirea pe bază contractuală a unei relaţii de parteneriat pe termen lung între
două firme hoteliere, prin care prima firmă, un lanţ hotelier de talie internaţională sau de talie naţională,
denumită franchisorul, acordă cele de-a doua denumită francizatul, dreptul de a-i utiliza numele şi
sistemul de comercializare, în schimbul unei tare (redevenţe) care se plăteşte continuu, pe toată durata
valabilităţii contractului.
166 Fiecărui hotel i se asigură o identitate proprie datorită faptului că normele de produs sunt înlocuite
177
După categoria de confort oferit de unităţile hoteliere, 35% dintre acestea
sunt incluse în categoria economic, 42% în categoria medie şi 23% în categoria
superioară. Având în vedere sensibilitatea mare a pieţei turistice la care se adaugă
riscurile mari ale investiţiilor ce au ca ţintă categoria hotelurilor de lux în ţări
dezvoltate sau aflate în dezvoltare, unele lanţuri hoteliere nu includ şi astfel de
hoteluri (Louvre Hôtels deţine în Europa locul al doilea în domeniul hotelăriei
economice, datorită promovării din anul 1990 a unui model economic şi succes,
reprezentat de reţeaua Prèmiere Classe167).
167 De la lansarea sa în 1990, reţeaua Prèmiere Classe a bulversat segmentul hotelurilor supereconomice
prin adoptarea unei veritabile strategii „low-cost” integrând o sală de baie individuală în fiecare cameră
spre deosebire de Formula 1 (Grupul Accor) unde sala de baie este comună.
168 Uniune benevolă de hotelieri independenţi care promovează şi dezvoltă o marcă unică a grupului cu
un produs hotelier relativ omogen din punctul de vedere al confortului şi al serviciilor prestate, dar
diferenţiat din punct de vedere al stilului arhitectonic şi al amenajărilor interioare.
178
Tabelul V-4
179
28 unităţi SUITE NOVOTEL 3.477 camere Operabil în 7 ţări
Unele lanţuri hoteliere preferă să se extindă mai mult în mediul rural (Relais
du Silence cu 247 de unităţi de primire; Logis de France – primul lanţ hotelier
voluntar din Franţa cu un număr de 3270 hoteluri din care 75% sunt situate în
mediul rural), altele preferă centrul oraşelor (Best Western, Inter Hotel, Exclusive
Hotels), locaţiile încărcate de istorie (Symbols de France – unde cea mai mare
parte din cele 97 de hoteluri de mică capacitate sunt clasificate ca monumente
169 Din acest motiv lanţurile hoteliere voluntare mai sunt denumite şi lanţuri de publicitate.
180
istorice) sau acapararea unităţilor cu vocaţie regională (Châteux & Hôtels
Colection, Best Western, Inter Hotel). Dacă ne referim la categoria de confort,
majoritatea lanţurilor hoteliere preferă să promoveze clasa medie şi de lux, de 3-5
stele (Exclusive Hotels, Relais & Châteux, În Franţa, Grand Heritage, The Leading
Hotels of the World, în S.U.A., Romantik Hotels în Germania), în timp ce altele sunt
specializate pe promovarea clasei economice (0-2 stele), aşa cum este cazul Brit
Hotel, Arcantius, Fasthotel (Franţa) etc.
Tabelul V-5
181
Lanţurile hoteliere voluntare la nivelul anului 2007
Numele Numărul
Numărul de
lanţului Anul de ţări în
Ţara unităţi Observaţii
hotelier înfiinţării care este
hoteliere
voluntar prezent
182
BritHotel 1991 Franţ 40 Prezent Clasă super-
a numai în economică şi
Franţa medie, de 1 - 3
stele, cu sau fără
restaurant.
183
camere.
Exclusive 1994 Franţ 200 (17 unităţi 7 înclusiv Clasă medie, înaltă
Hotels a internaţionale) în şi lux, 3-4 stele,
România, poziţionat în
prin centrele oraşelor
Hotel şi servicii adaptate
Trianon 3 turismului de
stele, afaceri şi loisir.
Bucureşti
184
Hôtels 1999 Franţ 96 (13 unităţi Clasă medie şi
Préférenc a internaţionale) înaltă, minimum
e 25 camere, unităţi
clasificate de 4
stele, cu o
gastronomie
variată şi o bună
poziţie geografică
în proximitatea
unui aeroport sau
a unei gări.
185
mediul rural.
186
The 1928 S.U.A. 457 80 Clasă înaltă, lux.
Leading
Hotels of
the World
170În prima parte a anului 2011, Grupul Marriot, prin divizia din S.U.A care administrează Ritz Carlton
şi Renaissance, a inaugurat Hotelul Ritz Carlton din Hong Kong cu 111 etaje şi ...... camere, cel mai înalt
hotel din lume.
187
automobilişti, dar şi pentru parcare, asistenţă rutieră în caz de depanare, primul
motel este inaugurat la 12 decembrie 1925171, la San Luis Obispo (California); fiind
dependent de turismul de tranzit (turismul automobilistic) durata sejurului este
cea mai redusă dintre toate tipurile de baze de cazare;
171Pompei Cocean, Gh. Vlăsceanu, Bebe Negoiescu, Geografia generală a turismului, Meteor Press,
Bucureşti, 2005.
188
balneoclimaterice, precum Marianske Lazne şi Karlovy Vary – Cehia; Bad
Reicheuhall – Germania; Leukerbad – Elveţia; Wieliczka – Polonia; Kaprum –
Austria; Axe-les-Termes – Franţa; Vatra Dornei şi Băile Herculane – România) şi de
recreere de lungă şi medie durată (Buchelbach şi Sittendorf – Austria; San
Bernardino – Elveţia; Hinterzarten – Germania; Zakopane – Polonia; Predeal,
Buşteni – România).
189
antrenării turiştilor la activităţi agricole). A rezultat, astfel, o nouă formă
particulară a turismului, şi anume agroturismul, prezent într-un număr important
de ţări cu tradiţie turistică: Italia, Franţa, Austria, Elveţia, Finlanda ş.a.
Fondatorul campingului este considerat Thomas Hiram Holding care a scris primul ghid Campers
172
190
Satul de vacanţă reprezintă un ansamblu imobiliar ce face obiectul unei
exploatări globale cu caracter turistic, „destinate să asigure sejururi de vacanţă şi
loisir-uri, în funcţie de un preţ forfetar, ce comportă asigurarea meselor sau
mijloacelor individuale necesare preparării acestora, alături de utilizarea
echipamentelor ce permit activităţi de agrement, sportive şi culturale” (Bran F. şi
colab., 1997). Aceste ansambluri de clădiri, de regulă vile, au o răspândire mai
mare în Franţa (începând cu anii 50), Belgia, Olanda şi Spania (Murcia).
173 Vasul de croazieră Oasis of the Seas aparţine companiei Royal Caribbean Cruises Ltd. La care cel mai
important acţionar este grupul hotelier Hyatt.
174 Cel mai mare vas de croazieră are la dispoziţia turiştilor o piscină cu valuri pentru surf, un parapet
pentru escaladări, o tiroliană montată deasupra promenadei, iar în spaţiile publice care însumează 40%
din suprafaţa desfăşurată a vasului, lumina mai puternică de la latitudinile intertropicale este filtrată de
coroanele de arbori şi arbuşti naturali.
175 După datele oferite de Asociaţia americană Cruise Lines International Association (CLIA)
191
croazieră de 7 zile ajungând la 900-1000 de euro). Piaţa croazierelor este
dominată de patru companii care deţin peste 60% din capacitatea de cazare a
maselor maritime şi fluviale: Carnival Corporation, Royal Caribbean Cruises Ltd.,
P&O Princess şi Star Cruises PLC176.
176Oscar Snak, Denisa Mihaela Stănescu, Vasile Neagu, Ioan Dane, Mic tratat de economia turismului,
Editura Performantica, Iaşi, 2011.
192
În activitatea de cazare, pentru aprecierea economică şi socială a acesteia,
se utilizează mai mulţi indicatori economici ai activităţii de turism:
Cce = Np x 365,
Ccf = Nt x Ds,
179
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare (Cuc) este egal cu raportul
dintre capacitatea de cazare folosită (numărul în înnoptărilor dintr-un an şi
capacitatea de cazare existentă:
𝐶𝑐𝑓
𝐶𝑢𝑐 = 100,
𝐶𝑐𝑒
180
unde Ccf – capacitatea de cazare folosită; Cce – capacitatea de cazare existentă. Acest indicator
economic20 reflectă elocvent eficienţa activităţii de cazare la un moment dat sau într-o perioadă de
timp (un an, un sezon, o lună etc.). elementele care influenţează volumul încasărilor, dar şi
rentabilitatea structurilor de primire turistică cu funcţie de cazare rămân totuşi coeficientul de
utilizare precum şi nivelul tarifelor practicate.
Creşterea veniturilor, viaţa modernă, dar şi criza de timp tot mai accentuată fac ca turiştii să
apeleze tot mai mult, în timpul călătoriilor şi al vacanţelor la diverse servicii de alimentaţie. Văzute ca
o componentă importantă în structura produsului turistic, serviciile de alimentaţie pentru turism
îndeplinesc următoarele funcţii:
- funcţia de hrănire (sunt solicitate în zonele litorale sau montane serviciile rapide şi la un preţ
scăzut, iar unităţile frecventate sunt: restaurantele fast-food, bistroul, snack-barul ş.a.);
- funcţia de loisir (în timpul unui voiaj turistic, cina este servită în restaurante clasice,
specializate, cu specific sau cu program artistic atunci când restricţiile de timp şi preţ sunt mai puţin
importante);
- funcţia de convivialitate (masa constituie o atracţie în sine atunci când este luată cu familia
sau cu prietenii; este căutată o ambianţă deosebită, dar şi meniuri cu suficiente variante de alegere;
dacă nivelul preţurilor poate varia de la caz la caz, timpul nu mai prezintă importanţă;
- funcţia de afaceri se exercită prin servirea dejunului (masa de prânz, la care decorul,
ambianţa şi calitatea preparatelor sunt esenţiale) de către partenerii de afaceri, agenţii de vânzări
etc.
20 Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare apare în literatura de specialitate şi sub sintagma „grad de ocupare” al
spaţiilor de cazare.
21 Termenul de alimentaţie publică este înlocuit, în ultimul timp şi din ce în ce mai mult, cu termenul simplu de alimentaţie. O serie
de autori au impus şi un termen nou, cel de restauraţie, întrucât cel mai reprezentativ tip de unitate este restaurantul, în mod
special pentru desemnarea activităţilor desfăşurate în unităţi de categorie superioară.
180
Activitatea de restauraţie22 este realizată pentru colectivitate, pentru societate şi se
desfăşoară împreună cu şi în afara prestaţiei turistice. Serviciile de alimentaţie pentru turism sunt
nominalizate prin structuri de primire turistică cu funcţie de alimentaţie, structurate pe tipuri de
unităţi în care se respectă cultura şi tradiţia oricărui popor (adoptate la tendinţele şi evoluţiile în
domeniul restauraţiei pe plan internaţional) şi unde se afirmă şi se pun în valoare arta culinară,
obiceiurile specifice fiecărei ţări, ordinea servirii preparatelor, decorul şi vesela pentru masă. Dintre
tipurile de unităţi de alimentaţie pentru turism se remarcă:
- restaurantul clasic este localul public cu profil gastronomic în care decorul, ambianţa şi
serviciile sunt deosebit de rafinate, bucătăria sofisticată dispune de un personal înalt calificat, capabil
să ofere un larg sortiment de preparate culinare, produse de cofetărie, patiserie, îngheţate, fructe,
băuturi alcoolice şi nealcoolice, produse de tutun etc. Indiferent dacă este un restaurant
independent sau unul inclus într-un mare hotel de lanţ, acest tip de unitate exprimă, la modul cel mai
exact, termenul „restauraţie”;
- restaurantele cu specific sunt amplasate, de regulă, în centrul marilor oraşe, iar meniu
cuprinde preparate cu caracter naţional sau local, servite, în general, la masă;
- braseria este o unitate de alimentaţie amplasată în centrul marilor oraşe sau în cartierele
aglomerate; asigură servirea consumatorilor în tot cursul zilei, în primul rând a sortimentelor de bere,
dar şi a băuturilor aperitive şi digestive, precum şi a băuturilor nealcoolice calde, alături de preparate
reci, minuturi, specialităţi de cofetărie şi patiserie;
- snack-barul este unitatea ce oferă un meniu restrâns, format din câteva preparate, inclusiv la
grătar, pregătite total sau parţial în faţa consumatorilor, precum şi băuturi alcoolice şi băuturi
nealcoolice calde şi reci;
- coffe-shop-ul este o unitate prezentă în hoteluri sau în locuri aglomerate (aeroporturi, mall-
uri, supermarket-uri etc.). Servirea se efectuează la masă sau direct pe tejghea. Se aseamănă cu
snack-barul, cu deosebirea că include în ofertă micul dejun;
- restaurantul fast-food este unitatea care asigură serviciul cel mai rapid, având o largă
răspândire pe toate continentele (20% din piaţa mondială a alimentaţiei comerciale). Se
caracterizează prin vânzarea exclusiv la tejghea a unui sortiment limitat de produse şi băuturi,
prezentate în ambalaje de unică întrebuinţare. Succesul formulei fast-food are la bază următoarele
coordonate: calitatea produsului, rapiditatea serviciului; preţul relativ scăzut şi curăţenia desăvârşită;
22 Din punct de vedere al publicului ţintă, activitatea de restauraţie se desfăşoară în două sectoare: restaurante cu vocaţie
comercială (la care se observă în ultima vreme o uşoară creştere a ponderii acestora pe piaţa europeană) şi restaurante colective
cu vocaţie socială (a căror pondere se ridică la aproximativ 60% în 2006). În România dezvoltarea restaurantelor comerciale a
înregistrat o creştere spectaculoasă în ultimele decenii, de la 35000 de unităţi în 1989 la peste 500.000 de unităţi în 2008.
181
În România funcţionează ca unităţi de alimentaţie pentru turism următoare tipuri:
- cofetărie;
- categoria a doua;
- categoria a treia.
Dezvoltarea transporturilor este strâns legată de existenţa unui parc rulant specific fiecărei
forme de transport: rutier, feroviar, naval sau aerian (bunăoară, pentru transporturile de pasageri se
utilizează autocare, microbuze, autoturisme, garnituri feroviare, ambarcaţiuni fluviale şi maritime,
avioane, elicoptere etc.), precum şi a căilor corespunzătoare de circulaţie pentru aceste mijloace de
transport (şosele, autostrăzi, linii şi magistrale feroviare, gri şi autogări, porturi fluviale şi maritime,
aeroporturi etc.), care constituie elemente de infrastructură tehnică ale transporturilor. Fiecare
23Unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, în tot timpul zilei, produse şi subproduse din carne neporţionată, mici,
cârnaţi etc., pregătite la grătar.
182
mijloc de transport înglobează o serie de avantaje, dar şi dezavantaje, privind continuitatea,
rapiditatea, capacitatea, comoditatea, economicitatea care, în ultimă instanţă, pot limita condiţiile de
folosire a mijloacelor respective de transport.
Turismul intern şi internaţional nu se pot dezvolta în lipsa transporturilor, căci ele sunt cele
care determină volumul traficului turistic şi îi imprimă trăsăturile sale caracteristice. De asemenea,
transportul turistic are un rol deosebit de activ, fiind un element de stimulare a creşterii circulaţiei
turistice. Pentru derularea activităţii de turism, de la locul cererii turistice la destinaţia turistică, unde
se consumă produsul turistic, în transportul turiştilor se utilizează mijloacele şi serviciile turistice
rutiere, feroviare, navale şi aeriene. Prin urmare, cu ocazia deplasării la o destinaţie de vacanţă sau la
un obiectiv turistic, turistul poate opta pentru diverse forme de transport, dar alegerea unui mijloc
de transport este condiţionată de mai mulţi parametri precum:
- distanţa;
- factorul timp;
- securitatea şi regularitatea (frecvenţa), unul din factorii decisivi pentru alegerea unui mijloc
de transport de către un turist;
- confortul voiajului (un factor de atracţie pentru un număr tot mai mare de turişti).
Reţeaua mondială de drumuri are cea mai largă răspândire, ea depăşind în prezent 16 mil km
(de circa 10 ori mai mare decât reţeaua feroviară mondială). Distribuţia reţelei de drumuri este
neomogenă: S.U.A. (6,4 mil km), India (2,2 mil. km), Brazilia (1,7 mil km), China (1,6 mil km),
Argentina (1,2 mil km), Japonia (1,2 mil km), Canada (1,2 mil km). Densităţile maxime ale reţelei
rutiere se înregistrează în vestul şi centrul Europei: Luxemburg (199 km/ 100 km2), Germania (176
km/100 km2), Danemarca (164 km/100 km2), Marea Britanie, Franţa ş.a., iar cele minime se
înregistrează în ţări de mari dimensiuni (din Asia Centrală, Africa sahariană, Australia etc.)
183
microbuzul, autocarul, motocicleta, motoreta sau bicicleta24. Dezvoltarea industriei de autovehicule,
mai ales în ultimele decenii, atât în plan tehnologic (echiparea cu motoare de mare randament şi cu
consumuri din ce în ce mai mici, diselizarea, limitarea poluării ş.a.), cât şi în plan teritorial prin
pătrunderea marilor firme producătoare precum General Motors, Ford, Toyota, Volkswagen,
Renault, Nissan, Fiat, Mercedes, Opel, Mazda, Suzuki etc., pe toate continentele, cu deosebire în
ţările în dezvoltare, a provocat p creştere a fluxurilor turistice, dar şi o multiplicare a destinaţiilor
turistice.
24 În unele ţări, peste 70% din sosirile internaţionale au folosit transportul rutier: Austria – 90%, Germania – 79%, Italia – 73% ş.a.
În S.U.A., statisticile arată 80-85% din totalul excursiilor sunt efectuate cu automobile, iar 75% din totalul transporturilor
turistice revin tot acestuia.
25 Creşterea parcului de autoturisme în proprietate privată este un trend care afectează majoritatea ţărilor lumii şi generează
frecvente situaţii când o parte însemnată a populaţiei devine dependentă de vehiculul propriu atât pentru deplasările la scurtă
distanţă cât şi pentru călătoriile la distanţe lungi; pentru oamenii de afaceri, şi nu numai, deplasările rutiere la destinaţiile
îndepărtate echivalează ca o risipă de timp, fapt pentru care se renunţă la folosirea autoturismelor proprii în favoarea
autoturismelor închiriate care le facilitează mişcarea la destinaţia călătoriilor. Astfel, se explică apariţia firmelor profilate pe
închirierea autoturismelor (Rent a car) pe toate continentele, şi aproape în toate ţările: AVIS (companie de închiriere prezentă în
peste 170 de state şi cu un număr anual de 10 milioane de clienţi), HERZ (înfiinţată în S.U.A. în anul 1989, operaţionabilă în
peste 140 de ţări), BUDGET (fondată în anul 1964 în Los Angeles), EUROPCAR.
26 Turiştii automobilişti călătoresc în vagoane de dormit – vagoane cuşetă, împreună cu autoturismele îmbarcate pe vagoane
platformă, ataşate la acelaşi tren şi care pot fi recuperate în staţiunile de debarcare, la terminarea călătoriei. Aranjamentele Rail-
Route descongestionează căile rutiere şi evită oboseala conducătorului auto.
27 Industria specializată în producţia rulotelor tractate de autoturisme şi a vehiculelor recreaţionale motorizate este în dezvoltare
şi produce o gamă tot mai sofisticată de echipamente cu amenajări şi dotări funcţionale. Aceasta a impus însă şi creşterea nevoii
de spaţiu pentru staţionarea acestora în campinguri cu asigurarea accesului la sursele de alimentare cu energie electrică, apă şi
la canalizare. Pentru turiştii care aleg această modalitate de petrecere a concediilor reprezintă o formă originală de evadare din
stilul obişnuit de viaţă, specific mediului urban.
184
În plus, folosirea autoturismelor a condus la apariţia şi consacrarea altor forme noi de turism
(turismul neorganizat, individual şi pe cont propriu, turismul de distanţă scurtă şi medie) în paralel cu
afirmarea şi multiplicarea unor structuri de primire turistică cu funcţie de cazare specifice turismului
automobilistic: motelurile şi campingurile.
Alte mijloace de transport, tot mai uzitate, administrate de societăţi specializate în operarea
pe cursele rutiere interne şi internaţionale, sunt autocarele şi microbuzele. Acestea sunt considerate,
pe bună dreptate, corespondentul turismului automobilistic adaptat la turismul în grup, în cadrul
formelor organizate şi semiorganizate de turism. Atât autocarele cât şi microbuzele oferă un mare
avantaj, care nu se regăseşte în călătoriile feroviare sau aeriene şi anume supleţea formulei de
transport, respectiv adaptarea programului de călătorie la cerinţele aranjamentelor turistice.
Tabelul V-6
185
Flota de
Autobuze şi autocare /
Ţara autobuze şi
1000 de locuitori
autocare
Transporturile turistice rutiere, mai ales în cazul drumurilor frecventate din punct de vedere
turistic, în tranzit sau în excursii, devin din punct de vedere economic un organism integrat în
turismul intern şi internaţional.
Circulaţia turistică rutieră se face pe drumuri de mai multe categorii: autostrăzi, şosele
internaţionale, naţionale, departamentale şi locale (vicinale).
Autostrăzile sunt drumuri de mare capacitate, special construite pentru transportul auto, în
regim de viteză şi mare siguranţă a circulaţiei, care au 2-8 benzi pe fiecare sens, cu căi de rulare
186
unidirecţionale separate printr-o bandă mediană, evită pe cât posibil localităţile, iar intrările şi ieşirile
autovehiculelor sunt permise numai prin locuri speciala amenajate (bretele).
Şosele internaţionale ocolesc centrele urbane pentru un trafic mai rapid, mai fluent, timpul
economisit fiind valorificat de turiştii automobilişti, în condiţiile turismului practicat la distanţe mai
mari, prin serviciile de cazare şi restauraţie, vizitarea altor obiective turistice decât cele planificate,
prin atracţiile şi formulele de agrement ofertate la destinaţie.
Tabelul V-7
187
Mexic 388.871 5.605
Brazilia 1.983.000 -
*2010
Parcul mondial de automobile a atins în anul 2011 (la 1 iunie) cifra de 1.295.330.900 bucăţi, din
care 80% autoturisme şi 20% autoutilitare.
Tabelul V-8
188
Numărul de automobile şi vehicule utilitare la
1000 de locuitori la 1 ianuarie
Turcia 27 65 81 134
China 3 8 12 38
India 3 6 7 16
Pe continente, numărul cel mai ridicat revine Americii de Nord şi Europei, în timp ce Asia,
Australia (împreună cu Oceania) şi Africa sunt deţinătoarele unor parcuri auto mult mai reduse
189
(tabelul V-10). În cadrul ţărilor, parcul de automobile cel mai ridicat se înregistrează în statele
dezvoltate din Europa (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie) şi America de Nord (S.U.A. şi
Canada), unde se remarcă predominarea autoturismelor (70-90% din numărul total de automobile),
precum şi densitatea automobilelor la 1000 de locuitori (1,7 locuitori la un autovehicul în Uniunea
Europeană; 1,9 locuitori la un automobil în Germania; 1,22 locuitori la un autovehicul în S.U.A.), pe
când în ţările în dezvoltare valorile sunt mult mai mici (India are un raport de 1 autoturism la 82,5
locuitori în anul 2009).
România are o reţea de infrastructură rutieră publică ce măsoară 82.386 lm, din care 30,5%
sunt drumuri modernizate şi 27% drumuri cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere, la nivelul teritoriului
naţional înregistrându-se o densitate medie de 34,5 km/100 km2. Ca structură administrativă, 0,4%
sunt autostrăzi (332 km) şi 7,5% sunt drumuri europene (6188 km), iar 19,4% drumuri naţionale
(16.007 km), respectiv 77,7% drumuri judeţene şi comunale (64.009 km) – tabelul V-11.
Tabelul V-9
190
km2
Reţeaua feroviară se extinde şi în alte ţări: Franţa (1833), Belgia şi Germania (în 1835), Austria
(1838) ş.a., dezvoltându-se într-un ritm mai accelerat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dacă
28Unele linii de căi ferate sunt deja consacrate în turismul internaţional, cum ar fi: Orient Expres, Paris – Costa de Azur cu
celebrul tren albastru, Transiberianul ş.a.
191
în anul 1840 lungimea căilor ferate era de 8.000 km, în anul 1881 se ajunge la 363.000 km, iar în
prezent reţeaua feroviară mondială are o lungime de circa 1.600.000 km, distribuită neuniform pe
continente şi ţări. Pe continente se observă concentrarea reţelei feroviare în America de Nord (45%)
şi Europa (27%), în timp ce alte continente însumează procente modeste: Asia (13%), America de Sud
(7%), Africa (5%) şi Australia (3%).
În prezent reţele feroviare impresionante sunt în S.U.A. (350.000 km), Rusia (140.000 km),
Canada (95.000 km), India (65.000 km), China (59.000 km), Australia, Argentina, Germania, Franţa,
Japonia ş.a. România deţine o reţea feroviară în lungime de 10.785 km, din care 36% căi electrificare
şi 27% linii duble de cale ferată.
Tabelul V-10
192
1854 România Oraviţa – Baziaş
29Viteza medie comercială a trenurilor de pasageri în România este de 44 km/h faţă de 120-160 km/ h cât se înregistrează în
unele ţări dezvoltate.
193
după ecartament30:
- căile ferate cu ecartament normal (1435 mm) – include cea mai mare parte din reţeaua
feroviară din Europa, Asia, Africa;
- căile ferate cu ecartament larg (1524 mm) – sunt specifice reţelei feroviare din Rusia,
fostelor state sovietice, precum şi Mongoliei.
194
BIBLIOGRAFIE
Yayincilik, Istanbul.
Allix, Pierre, J.; Dacier Gérard (1970), Géographie générale, Ed. Masson&Cie,
Paris.
Holding, Bucureşti.
Holding, Bucureşti.
Sport-Turism, Bucureşti.
195
Boniface, G. Brian; Cooper Chris (2007), Worldwide destination. The geography
34, Bucureşti.
Economică, Bucureşti.
Economica, Paris.
Hatier, Paris.
Areas, Perth.
196
John Hopkins University Press, Baltimore.
Cocean, Pompei (1988), Chei şi defilee din Munţii Apuseni, Ed. Academiei,
R.S.România, Bucureşti.
Cluj-Napoca.
Clujeană, Cluj-Napoca.
Bucureşti.
Abeona, Bucureşti.
Bucureşti.
L’Harmatton, Paris.
197
Paris.
Bucureşti.
Press, Bucureşti.
Bucureşti.
Holding, Bucureşti.
Universităţii, Bucureşti.
Bucureşti.
Erdeli, George, Cândea, M., Braghină C., Costache, S., Zamfir, D. (1999),
Braşov.
Bucureşti.
198
Mâine»,Bucureşti.
Grigore, M. (1989), Defilee, chei şi văi de tip canion în România, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti.
Hall, Peter (2007), Urban land, housing and transportation: the global
Harison, D. (1992), Tourism and the less developed countries, Belhaven, Paris.
Raum, Berna.
Universitară, Bucureşti.
Print, Bucureşti.
Leask, Ana; Fyall, Alan (2006), Managing World Heritage Sites, Ed. Elsevier
199
Lupu, N. (2010), Hotelul – Economie şi management, Ed. C.H. Beck, Bucureşti.
Marin, Ion; Nedelcu, Adrian (1995), Geografie mondială, Ed. Prahova, Ploieşti
Marin, Marian; Marin, Ion (2009), Medii şi regiuni geografice pe glob, Ed.
Universitară, Bucureşti.
Naum, T.; Nianqiang, Cui; Chivoiu, Nicolae (1998), Ţara Marelui Dragon:
200