Tehnici FNP generale

1. Inversarea lentă
IL = reprezintă contractii concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si antagonistilor dintr-o
schemă de miscare, pe toată amplitudinea, fără pauză între inversări;
 rezistenta aplicată miscărilor este maximală (cel mai mare nivel al rezistentei ce lasă
ca miscarea să se poată executa).
 Prima miscare (primul timp) se face în sensul actiunii musculaturii puternice
(contractie concentrică a antagonistilor muschilor hipotoni), determinându-se în
acest fel un efect facilitator pe agonistii slabi .
 Miscarea e rapida pe musculatura puternica si lenta pe musc. Slaba
EX: musc. Extensoare a cotului e slaba:
-Pacient asezat, ktp. Lateral pune contrapriza distal pe brat si priza pe 1\3 infer. a
antebratului anterior
-Comanda: Flecteaza bratul!
-Ktp schimba priza pe fata posterioara a antebratului
-Comanda: Extinde cotul!

2. Inversarea lenta cu opunere

ILO = este o variantă a tehnicii IL, în care se introduce contractia izometrică la sfârsitul
amplitudinii fiecărei miscări (atât pe agonist cât si pe antagonist).
 Prima miscarea se face in sensul musculaturii slabe
EX: Musc. Extensoare a cotului e slaba:
-Pacient asezat, ktp lateral pune contrapriza distal pe brat, si priza in 1\3 distala a
antebratului posterior
-Comanda:Extinde cotul si mentine(tine!, tine!) -izometrie
-Ktp schimba priza anterior pe antebrat
-Comanda: Flecteaza cotul si mentine!(tine!, tine!) -izometrie
3. Contractiile repetate (CR) - se aplică în 3 situatii diferite:
A. când muschii schemei de miscare sunt de forta 0 sau 1: segmentul se pozitionează în
pozitie de eliminare a actiunii gravitatiei, iar musculatura să fie în zona alungită si se
fac întinderi rapide, scurte ale agonistului; ultima întindere este însotită de o
comandă verbală fermă de contractie a muschiului respectiv; miscării voluntare
apărute i se opune o rezistentă maximală. Este foarte importantă sincronizarea
comenzii care trebuie făcută înainte de a efectua ultima întindere astfel încât
contractia voluntară să se sumeze cu efectul reflexului miotatic.
B. când muschii sunt de forta 2 sau 3 (Fortă 2 = muschiul poate realiza miscarea pe
toată amplitudinea dar nu are suficientă fortă pentru a învinge gravitatia; Fortă 3 =
muschiul poate realiza miscarea pe toată amplitudinea si are fortă suficientă doar
pentru învingerea gravitatiei): ---contractie izotonică cu rezistentă pe toată
amplitudinea de miscare, iar din loc în loc se aplică întinderi rapide, scurte.
C. când muschii sunt de fortă 4 – 5, dar fără să aibă o fortă egală peste tot (fortă 4 =
muschiul poate realiza miscarea pe toată amplitudinea si împotriva unei forte mai
mari decât gravitatia):
-contractie izotonică până la nivelul golului de fortă unde se face
izometrie, urmată de relaxare;
-se fac apoi întinderi rapide, scurte ale agonistului, după care se reia contractia
izotonică cu rezistentă maximală, trecându-se de zona“golului” de fortă.
Înainte de a începe CR este bine să se realizeze contractii izotonice pe
musculatura antagonistă normală (sau aproape), pentru a facilita musculatura agonistă,
slabă, prin inductie succesivă.
EX: Flexorii umarului sunt slabi:
-Pacient asezat , ktp pune contrapriza pe umar, iar priza in 1\3 distala a bratului, anterior
-Comnada: Flecteaza umarul si mentine!(tine!, tine!)
-Comanda: Relaxeaza!
-Apoi ktp,efectueaza cateva intinderi rapide ale flexorilor umarului
-Comanda: Flecteaza umarul!

4.Inversarea agonistică (IA). Se execută contractii concentrice pe toată amplitudinea, apoi

progresiv (ca amplitudine) se introduce contractia excentrică.
EX.: Flexorii genunchiului sunt slabi:
-Pacient in DV. KTP-UL homolateral realizeaza CP. Pe fata posterioara a coapsei in 1\3 distala
si P. pe fata posterioara gamba in 1\3 distala.
-Comanda: Flecteaza genunchiul!
-Comanda: Rezista! Moment in care se efectueaza o contractie excentrica pe o amplitudine
mica de 15-20*
-Comanda: Relaxeaza!
- Se reia totul marind treptat amplitudinea de miscare a contractiei excentrice.

Tehnici FNP specifice

Tehnici pentru promovarea mobilitătii

1.Initierea ritmică (IR) se realizează atât în caz de hipertonie cât si în hipotonie. Se
realizează miscări lente, ritmice, mai întâi pasiv, apoi treptat pasivo-activ si activ, pe întreaga
amplitudine a unei scheme de miscare. În cazul în care există o hipertonie care limitează
miscarea, scopul este obtinerea relaxării; când există o hipotonie, IR are ca scop initial
mentinerea memoriei kinestezice si păstrarea amplitudinii de miscare.
EX.: flexorii soldului sunt hipertoni
- Pacient in DL, KTP-UL inapoia pacientului
-CP. Osul coxal lateral(bazin) fixeaza bazinul
-P prin apucare de jos a partii distale a coapsei.
-Comanda: Relaxeaza-te si lasa-ma sa-ti misc coapsa!
-Flexia coapsei cu aceeasi comanda.; aceeasi timpi se repeta de cate ori e nevoie pana se
relaxeaza musculatura si(sau) pacientul intelege ce miscare i se va cere( asta in cazul
hipertoniilor) ori musculatura e facilitata prin intinderi alternative in cazul hipotoniilor.
-Extensia soldului dandu-se comanda: Misca coapsa odata cu mine!
-Flexia soldului cu aceeasi comanda.
-Extensia soldului cu comanda: Extinde soldul!
-Flexia soldului cu comanda: Flecteaza soldul!

2.Miscarea activă de relaxare-opunere (MARO) se aplică în cazurile hipotoniei musculare ce

nu permite miscarea pe o directie. Se execută astfel: pe musculatura slabă, în zona medie
spre scurtă, dar acolo unde există o fortă “mare” se execută o contractie izometrică. Când se
simte că această contractie a ajuns maximă, se solicită pacientului o relaxare bruscă
(verificată de către kinetoterapeut prin intermediul contraprizei), după care kinetoterapeutul
execută rapid o miscare spre zona alungită a musculaturii respective, aplicând si câteva
întinderi rapide în această zonă de alungire musculară (câteva arcuiri).
Urmează o contractie izotonică cu rezistentă pe toată amplitudinea posibilă.
Indicatii metodice: Arcuirile se realizează cu accentuarea (efectuare rapidă) miscării de flexie,
pentru declansarea reflexului miotatic.
-EX.:extensorii cotului sunt slabi
-Pacient in pozitie sezanda, ktp-ul lateral, CP. Deasupra cotului si P. in 1\3 distala a
antebratlui pe fata posterioara.
-Comanda:Extinde cotul!
-Se face izometrie
-Comanda:Relaxeaza!; se fac apoi 2-3 intinderi rapide
-Comanda: Invinge! Si se executa extensia cotului cu R. opusa de ktp-ut.

3.Relaxare - opunere (RO) (tehnica se mai numeste “tine-relaxează” – traducerea denumirii

din engleză “Hold - relax”). Se utilizează când amplitudinea unei miscări este limitată de
hipertonie musculară (contractură miostatică); este indicată si atunci când durerea este
cauza limitării miscării (durerea fiind deseori asociată hipertoniei).
Tehnica RO are 2 variante:
 RO antagonistă - în care se va “lucra” (se va face izometria) muschiul hiperton;
- P.pe fata anterioara a antebratului
- Comanda: Tine si nu ma lasa sa-ti extind cotul!
- Comanda: Relaxeaza!
- Comanda: Extinde cotul!
 II. RO agonistă - în care se va “lucra” (se face izometria) muschiul care face miscarea
limitată (considerat muschiul agonist).
În ambele variante izometria se va executa în punctul de limitare a miscării; după
mentinerea timp de 5-8 sec. a unei izometrii de intensitate maximă se va cere pacientului o
relaxare lentă. Odată relaxarea făcută, se poate repeta izometria de mai multe ori sau
pacientul, în mod activ, va încerca să treacă de punctul initial de limitare a miscării
(contractie izotonică a agonistului, fără rezistentă din partea kinetoterapeutului).
Pentru a maximaliza intensitatea izometriei se cere pacientului “să tină” adică nu pacientul
va împinge cu o fortă oarecare si kinetoterapeutul se va opune, ci kinetoperapeutul va
împinge, (spre contractia excentrică, fără să provoace însă acest tip de contractie
musculară), desigur, tinând cont de forta actuală a pacientului.
RO – agonist: se face izometria muschiului care face miscarea ce este limitată
EX.: Deficit de extensie a cotului( flexorii cotului sunt hipertoni)
-Pacient in pozitie sezand, ktp-ul homolateral, CP. In 1\3 distala brat pe fata posterioara si P.
pe fata posterioara a antebratului
-Comanda: Relaxeaza!
-Comanda :Extinde cotul!
Observatii: trebuie sa se vda diferenta de amplitudine