Învăţarea prin cooperare

Învăţarea prin cooperare

Prof. Ungureanu Daniela

Invăţarea prin cooperare

Două capete învaţă mai bine. Această variaţie a unei vechi zicale se aplică şi elevilor dintr-o clasă.
Lucrul în grup prin cooperare constituie o parte importantă a unei clase eficiente. Totuşi, a
„grupa” activităţile procesului de învăţare înseamnă mai mult decât a le cere elevilor „să lucreze
împreună”. Obiectivul principal al lucrului în grup este de a-i implica pe elevi activ în procesul de
învăţare atunci când există un scop comun acceptat de toată lumea. Gruparea le permite elevilor
să lucreze împreună pentru a maximiza învăţarea proprie şi pe cea a altora.

„Într-o situaţie de învăţare prin cooperare, interacţiunea este caracterizată de o interdependenţă

pozitivă dintre obiectiv şi răspunderea individuală.” (Johnson & Johnson 1998)

Un element de frustrare întâlnit la mulţi profesori, elevi şi părinţi, în legătură cu învăţarea prin
cooperare, este acela că de multe ori elevii cei mai buni îndeplinesc cea mai mare parte a
sarcinilor, în timp ce ceilalţi doar se ţin după ei. Pentru ca o grupare în vederea învăţării prin
cooperare să fie eficientă şi ca timpul disponibil al clasei să fie folosit în mod corespunzător, elevii
trebuie să aibă responsabilităţi clare potrivit rolului fiecăruia, obiective ale grupului definite şi
răspundere individuală.

În contextul unei clase, gruparea elevilor le oferă acestora posibilităţi de a învăţa unul de la altul şi
de a se învăţă unul pe celălalt în condiţiile specifice „lumii reale”. „În anii 1990, lucrul în echipă
devenise deja cea mai apreciată competenţă managerială, după cum arătau studii ale unor
organizaţii de peste tot din lume” (Goleman 1998). Îi putem pregăti pe elevi pentru perioada în
care vor avea o slujbă oferindu-le aceste oportunităţi de a lucra împreună pentru a crea produse
sau a rezolva probleme.

Prin organizarea unei clase astfel încât elevii să înveţe prin cooperare, scopul final este acela ca ei
să se implice activ în procesul de învăţare. Gruparea elevilor în perechi sau în grupuri mici
sporeşte şansele ca aceştia să devină implicaţi. Elevii resimt mai puţină presiune atunci când li se
cere să realizeze o sarcină împreună cu un coleg decât atunci când trebuie să facă acest lucru în
mod independent.

Învăţarea prin cooperare trebuie utilizată în mod strategic. Există momente şi locuri potrivite
pentru a apela la structuri de grupuri. „Cercetările au arătat că structurile de cooperare sunt mai
bune decât cele competitive şi bazate pe individualism, atât din punct de vedere al
performanţelor şcolare, cât şi social, indiferent de conţinut şi de nivelul de învăţământ.” (Kagan
1997) Elevii văd adesea în şcoală o organizaţie bazată pe competiţie, în care încearcă să-i
depăşească pe colegii lor. Cercetările arată că elevii au o atitudine mai bună faţă de şcoală, de
disciplină şi faţă de profesori atunci când au posibilitatea de a lucra prin cooperare (Johnson &
Johnson).

Invăţarea prin cooperare la clasa

Cu timp şi răbdare, orice profesor, la orice nivel, poate integra învăţarea prin cooperare în
procesul de predare-învăţare. Cheia succesului constă în menţinerea unor aşteptări înalte,
răspunderea individuală şi de grup a elevilor şi crearea unui mediu în sala de clasă în care
cooperarea să fie încurajată.

Organizarea în grupuri de cooperare pentru diferite discipline

Există multe strategii de grupare a elevilor în vederea cooperării, fiecare fiind sprijinită de cercetări
şi putând fi utilizată la diferite discipline şi niveluri de învăţământ.

Predarea reciprocă
O strategie de grupare pentru cooperare, prin care elevilor li se solicită să devină „profesori” şi să
lucreze împreună ca un grup pentru a da înţeles textului.

Metoda predării reciproce

Predarea reciprocă (Palincsar, 1984) reprezintă o strategie de grupare pentru a învăţa prin
cooperare, în care elevii trebuie să devină „profesori” şi să lucreze în grup pentru a da înţeles unui
text. Profesorii şi elevii se implică într-un dialog referitor la diferite segmente de text. Dialogul
este structurat cu ajutorul a patru operaţii:
* Rezumarea
* Generarea întrebărilor
* Clarificarea
* Previziunea

Este important ca fiecare dintre operaţiile de mai sus să fi fost predată şi exersată înainte ca
predarea reciprocă să aibă loc. Etapele unei activităţi de predare reciprocă sunt uşor de organizat.

Etapele activităţii de predare reciprocă

Profesorul atribuie câte un pasaj de text fiecărui elev. Fiecare elev citeşte pasajul şi scrie întrebări
de rezumare, clarificare sau previziune despre ceea ce a citit. „Profesorul” grupului, pune una
dintre întrebări. „Profesorul” este şeful grupului care începe să pună întrebările. Un membru al
grupului răspunde, folosindu-se de text pentru a argumenta răspunsul. Apoi, este rândul elevului
care a răspuns la întrebare să pună o întrebare şi procesul se repetă.

Metoda mozaicului
Tehnica mozaic de învăţare prin cooperare (the jigsaw strategy) promovează un proces mai bun
de învăţare, îmbunătăţeşte motivaţia elevilor şi permite ca un volum mai mare de conţinut să fie
studiat şi împărtăşit de membrii unui grup. Tehnica mozaic a fost elaborată iniţial de Elliot
Aronson şi studenţii săi. Tehnica asigură:

* O modalitate eficientă de învăţare a conţinuturilor

* Ascultare, implicare şi empatie
* Interdependenţă între elevi
* Interacţiuni între elevi

Elevii sunt împărţiţi în grupuri mici de cinci sau şase membri. Sarcina fiecărui grup este de a învăţa
despre un aspect al unui subiect şi de a deveni „experţi” în acel subiect. În acest grup de experţi,
elevii efectuează activităţi de investigare împreună şi creează prin colaborare un raport sau o
prezentare. De asemenea, fiecare elev răspunde individual şi le va preda ulterior şi celorlalţi o
parte din conţinut. După ce elevii au devenit „experţi”, sunt redistribuiţi într-un alt grup. Fiecare
grup nou este format din „experţi” din grupurile iniţiale. Sarcina fiecărui „expert” este de a le
preda celorlalţi membri ai grupului conţinutul studiat. Luarea de notiţe şi întrebările sunt strategii
care pot fi folosite de toţi membrii grupului pentru a înţelege informaţiile mai bine. După ce toţi
„experţii” au efectuat prezentările, fiecare membru al grupului a învăţat cinci sau şase noi aspecte
ale subiectului şi este pregătit să susţină un examen, să scrie un eseu sau să se grupeze cu un alt
„expert” pentru a crea o prezentare multimedia.

Metoda Gândiţi – Lucraţi în perechi - Comunicaţi

Metoda Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi (Think-Pair-Share) este o strategie de discuţie
prin cooperare, care cuprinde trei etape de acţiune, în care elevii vorbesc despre conţinut şi
discută idei înainte de a le împărtăşi cu întregul grup. Metoda introduce elementele de „timp de
gândire” şi interacţiune „cu colegul”, acestea fiind două caracetristici importante ale învăţării prin
cooperare. Scopul metodei Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi este de a-i ajuta pe elevi să
proceseze informaţii şi să le dezvolte competenţele de comunicare şi procesele de gândire.

Prin această strategie, profesorul:

1. Adresează o întrebare deschisă sau ridică o problemă

2. Le dă elevilor un minut sau două pentru a se gândi la răspuns
3. Îi grupează pe elevi în perechi pentru a discuta răspunsul şi a-şi împărtăşi ideile

4. Le oferă elevilor posibilitatea de a-şi împărtăşi răspunsul unui grup mic sau cu toată clasă

Deoarece elevii au timp să se gândească la răspuns, apoi îl comunică unui coleg şi au parte de o
perspectivă diferită, pot fi mai dornici şi mai puţin îngrijoraţi de a-şi împărtăşi răspunsul unui grup
mai mare. Această metodă le oferă şi timp pentru a-şi schimba răspunsul dacă este necesar şi
diminuează teama de a da un răspuns „greşit”.
Profesor: Am o întrebare la care aş vrea să ne gândim înainte de a începe noua unitate la matematică despre fracţii. Puteţi să vă g
la situaţii în care utilizăm fracţiile în viaţa de zi cu zi? Aş vrea să folosim strategia Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunic
să discutăm ideile. Aveţi câteva minute să vă gândiţi la răspunsuri şi când eu voi da semnalul, întorceţi-vă către coleg şi
spuneţi-i la ce v-aţi gândit. După aceea, veţi comunica răspunsurile voastre întregii clase.
(Profesorul aşteaptă două minute ca elevii să se gândească la răspunsuri.) Acum întorceţi-vă către coleg şi discutaţi des
situaţiile la care v-aţi gândit.
Mark catre M-am gândit că folosim fracţiile atunci când împărţim mâncarea. Ca la pizza. Dacă ai opt felii de pizza şi vrei ca şi altcin
Natalie: aibă aceeaşi cantitate ca şi tine de pizza, trebuie să socoteşti feliile. Tu la ce te-ai gândit?
Natalie către Şi eu m-am gândit la mâncare, dar după aceea m-am gândit că şi banii pot fi priviţi ca fracţii. Ca patru sferturi care fac u
Mark: dolar şi cinci monede de 10 cenţi care fac 50 de cenţi. Sunt multe feluri de a împărţi banii ca părţi ale unei sume mai m
Profesor: Acum că aţi avut ocazia să vă împărtăşiţi ideile colegului, decideţi care dintre voi va comunica ideile întregii clase.
Mark: Natalie şi cu mine am vorbit despre cum poate fi împărţită mâncarea în fracţii, cum e pizza. Am discutat şi despre cum
pot fi văzuţi ca fracţii. Sunt sume mai mici care dau împreună sume mai mari şi ne-am gândit că aşa este şi o fracţie.
Profesor: Ambele idei sunt foarte bune. Vă mulţumim că ni le-aţi comunicat şi nouă.

Grupuri de brainstorming
Folosirea activităţii de brainstorming prin cooperare este o strategie valoroasă şi eficientă prin
care echipe de elevi trebuie să vină cu idei şi să-şi dezvolte unul altuia ideile într-un mediu sigur.
Prin grupări distractive şi creative, elevii au ocazia de a lucra împreună şi a învăţa în acelaşi timp
lucruri importante ce ţin de conţinut. Dr. Spencer Kagan a conceput o mulţime de structuri de
grupare bazate pe cooperare, care pot fi utilizate cu elevi de toate vârstele. Principalul obiectiv al
acestor structuri este de a promova:

* Participarea prin interacţiuni structurate

* Participarea în mod egal
* Interacţiunea elevilor cu privire la orice conţinut
* Comunicarea eficientă
* Lucrul împreună pentru a învăţa împreună
* Învăţarea prin cooperare ca parte a oricărei lecţii

De-a lungul a multor ani de cercetare şi formare, Dr. Spencer Kagan a elaborat şi a perfecţionat
peste 160 de structuri. Toate acestea le oferă profesorilor un mod bine planificat de a grupa elevii
şi de a le preda conţinuturi importante într-un fel distractiv şi care îi implică în procesul de
învăţare.

Bibliografie
Goleman, D. (1998). What makes a leader? Harvard Business Review. November-December, pp.
93-102.
Johnson, D. & Johnson, R. (1998). Cooperative learning and social interdependence theory:
Cooperative learning. www.co-operation.org/pages/SIT.html*
Kagan, L., Kagan, M., Kagan., S. (1997). Cooperative learning structures for teambuilding. San
Clemente, CA: Kagan Cooperative Learning.