INTRODUCERE

In ultimii ani s-a observat expansiunea rapidă a comerţului internaţional ca rezultat

al progresului tehnologic în transport, comunicaţii şi informatică. Odată cu reducerea
barierelor comerciale şi liberalizarea economică din fostele ţări socialiste, această tendinţă
se va accelera continuu. Dezvoltarea sistemelor industriale multinaţionale, în cadrul cărora
componente şi subansambluri ale companiilor din diferite ţări sunt utilizate de organizaţii
industriale mari pentru producerea echipamentelor, este un alt factor care contribuie la
intensificarea comerţului.
Marii producători din lume se bazează din ce în ce mai mult pe ţările în curs de
dezvoltare pentru aprovizionarea cu componente şi subansambluri în domeniul tehnologic
intermediar şi la nivel primar, din cauza competiţiei intense şi a creşterii preţurilor la mâna
de lucru din aceste ţări. Din aceleaşi motive, cererea pentru o gamă mai mare de produse de
larg consum fabricate în întreprinderile din ţările în curs de dezvoltare va creşte.
Acceptarea acestor întreprinderi drept furnizori va depinde de posibilitatea lor de a
respecta standardele internaţionale ale calităţii.
În plus, vor trebui să dea asigurări cu privire la capacitatea lor de a produce la
calitatea cerută şi de a respecta angajamentele de livrare. Înfiinţarea sistemelor calităţii
certificate în conformitate cu standardele ISO 9000 devine o necesitate inevitabilă pentru
intrarea şi susţinerea afacerilor pe piaţa exportului.
Sistemul calităţii, aşa cum este definit de Organizaţia Internaţională de
Standardizare (ISO) în seria de standarde 9000, a fost dezvoltat ca răspuns la provocările
globalizării crescânde a pieţei şi a fost unanim acceptat.
Companii şi guverne alocă în prezent resurse considerabile dezvoltării
infrastructurilor pentru a fi în conformitate cu aceste standarde, fapt ce constituie o
necesitate, atât pentru furnizorii comerciali, cât şi pentru cei guvernamentali. Pentru
economiile plasate în afara ţărilor CE, certificarea sistemului calităţii este înţeleasă ca un
paşaport pentru intrarea pe piaţa CE.
Chiar şi companii mari din Japonia şi SUA, cu programe pentru controlul calităţii
bine concepute, sunt în căutarea de certificări în conformitate cu standardele ISO 9000,
pentru a obţine credibilitate la nivel internaţional. Drept rezultat, instituirea sistemelor
calităţii de către economiile din ţările în curs de dezvoltare a devenit absolut esenţială, dacă
acestea doresc să câştige o parte importantă a pieţelor europene şi nord-americane.
Importanţa standardelor ce descriu sistemele calităţii poate fi apreciată prin faptul
că standardele ISO au fost preluate de un număr mare de organisme de standardizare
naţionale şi regionale. Unele organizaţii de standardizare folosesc standardele ISO fără să
le modifice; altele au introdus sistemele proprii de numerotare, textul fiind identic cu cel al
standardelor ISO.
Astfel, Comisia Europeană de Standardizare (CEN) a preluat standardele ISO sub
forma seriei de standarde EN 29000 şi a creat Organizaţia Europeană pentru Încercare şi
Certificare (EOTEC), care să armonizeze sistemele calităţii cu practicile certificării între
statele membre.
Implementarea sistemelor calităţii inspiră încrederea clienţilor în situaţii
contractuale. Este, de asemenea, de o inestimabilă valoare pentru toţi furnizorii, pentru că
transformă sistemele adhoc ale controlului calităţii în sisteme organizate şi cu costuri
rambursabile de reglare a calităţii, care pot asigura avantaje competitive imense firmelor
prin combinarea înaltei calităţi cu preţuri mici.

1
 Un număr şi mai mare de firme, nu numai că implementează sistemele calităţii în
propria activitate, dar şi insistă ca furnizorii lor de materiale, componente şi subansambluri
să aibă sisteme ale calităţii certificate.
La nivelul unei organizaţii (firme), conducerea trebuie să garanteze îndeplinirea
cerinţelor referitoare la produse şi servicii stabilite de către piaţă, clienţi şi societate. Aceste
sarcini pot fi rezumate sub următoarele titluri:
 Protecţia vieţii oamenilor şi a mediului;
 Calitatea produselor şi a serviciilor;
 Conducerea firmei în vederea realizării succesului comercial.
In plus, conducerea trebuie să garanteze luarea în considerare a cerinţelor statutare.
Amplificarea concurenţei la nivel internaţional este în continuă creştere. Soluţiile pentru
rezolvarea unor probleme speciale şi complexe se situează deja la limitele fezabilităţii
tehnice, în timp ce termenele de livrare se scurtează, iar presiunea costurilor este în
creştere.
Un sistem transparent de planificare, control, monitorizare şi optimizare continuă
este indispensabil pentru a realiza obiectivele organizaţiei în raport cu aceste necesităţi.
Firmele se schimbă rapid, datorită noilor cerinţe şi pentru a se adapta noilor condiţii impuse
de piaţă. De aceea un sistem de management nu trebuie să reglementeze fiecare detaliu în
parte. Mai mult, trebuie să acorde un anumit grad de libertate într-un cadru orientativ şi
trebuie să prezinte, de asemenea, o funcţie fundamentală de coordonare în vederea
controlului organizaţiilor care funcţionează în centre independente de profit, pe măsura
evoluţiei procesului de descentralizare a organizaţiei.
Schimbările survenite în planul pieţei şi a cerinţelor impuse de aceasta devin din ce
în ce mai rapide pe măsură ce aşteptările clienţilor sunt în creştere. Acest lucru are ca efect
urgentarea necesităţii ca organizaţiile să continue optimizarea organizării proceselor lor.
Seria de standarde ISO 9000 ( DIN EN ISO 9000 ) referitoare la managementul calităţii,
reprezintă în prezent, instrumentul recunoscut la nivel internaţional pentru atingerea acestui
obiectiv. Accentul se pune pe satisfacerea aşteptărilor clienţilor.
Gradul de satisfacere a cerinţelor clientului şi ca urmare, a succesului comercial al
unei organizaţii, nu poate fi apreciată prin prisma unui produs; este în schimb rezultatul
unui management sistematic al calităţii, care include toţi membrii organizaţiei, şi acoperă
toată gama de procese, de la proiectarea produsului, punerea în fabricaţie, fabricaţie, şi
chiar dincolo de aceasta.
In cadrul sistemelor de management de mediu, punctul de vedere al clientului are o
importanţă secundară. Dar, devine din ce în ce mai dificilă comercializarea chiar a
produselor cu o calitate ridicată, dacă fabricarea acestora antrenează riscuri cu privire la
mediu sau sănătatea publică.
Aceasta este o consecinţă a reglementărilor statutare şi a creşterii presiunii
publicului. Pe această bază se poate realiza combinarea raţională a diferitelor sisteme de
management şi implementarea şi documentarea obiectivelor firmei într-un sistem superior
şi uniform.
In general, un sistem de management integrat constă cel puţin două sisteme de
management diferite, de exemplu, sisteme de management al calităţii (QM) şi sisteme de
management de mediu (MM) sau sisteme de management al calităţii şi sisteme de
management al securităţii muncii (SM). In prezent, situaţia cea mai frecventă o constituie o
combinaţie a sistemelor de management a calităţii, de mediu şi al securităţii muncii.
Având în vedere scopul şi întinderea lucrării, ea se rezumă numai la unele din
multitudinile de probleme legate de noţiunile de calitate şi standardizare a produselor, pe
care autorii le consideră absolut necesare pentru clarificarea problemelor.

2
 CAPITOLUL I
MANAGEMENTUL CALITATII

1.1 CALITATEA – DEFINIŢII, CONCEPT GENERAL

Calitatea reprezinta ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs si

serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau
implicite.Controlul calităţii: tehnicile şi activităţile cu caracter operaţional utilizate pentru
îndeplinirea condiţiilor de calitate.
Asigurarea calităţii: ansamblul de acţiuni planificate pentru a da încrederea
corespunzatoare ca un produs sau un serviciu vă satisface condiţiile de calitate
specificate.Politica în domeniul calităţii: obiectivele, orientările generale ale unei
organizaţii, în ceea ce priveşte calitatea, aşa cum sunt ele exprimate oficial de către
conducerea societăţii comerciale la nivelul cel mai inalt.
Conducerea calităţii: parte a funcţiei generale de conducere care determină şi
implementează politica în domeniul calităţii.1

1.1.1 Definiţii clasice ale calităţii

Până la formularea definiţiei standard, calitatea a fost definită în diferite

moduri de către diverşi cercetători în domeniu, astfel:
J.M. Juran numea calitatea ca „aptitudinea sau adecvanţa la utilizare.”
P. Crosby spunea că „un produs este de calitate dacă este potrivit
necesităţilor.”
Ambele definiţii prefigurează prezenţa clientului. Produsul de calitate este apt
sau adecvat pentru utilizarea pe care i-o dă clientul, respectiv, este potrivit necesităţilor
stabilite de client.
G. Tagughi a formulat definiţia următoare: „calitatea este costul minim pe
care un produs îl impune societăţii.” Definiţia se bazează pe principiile:
- a preveni este mai ieftin decît a prepara
- a face totul bine de la început.
După P. Drucker calitatea reprezintă “ceea ce clientul este dispus sa plătească
în funcţie de ceea ce obţine şi valorifică.”
P.Kotler spunea despre calitate că poate fi privită sub două aspecte: nivel şi
consistenţă. “Calitatea produsului reprezintă capacitatea unui produs de a-şi indeplini
funcţiile. În această noţiune se includ : durabilitatea, siguranţa, precizia, usurinţa în
funcţionare şi reparare, împreună cu alte atribute.’’

Calitatea strategică presupune obţinerea unui avantaj în faţa concurenţilor prin

oferirea în mod constant de produse şi servicii care satisfac mai bine nevoile şi
preferinţele legate de calitate ale consumatorilor.
Calitatea a devenit o necesitate impusă de concurenţă, deoarece numai
companiile care oferă cea mai bună calitate vor suprevieţui în viitor.
Rezultă că termenul de calitate are un înţeles mai larg. El cuprinde o latură
intrinsecă sau tehnică legată strict de caracteristicile si proprietăţile produsului sau
1
UNCTAD/GATT, Manualul sistemului calităţii, Editura Tehnică, Bucureşti ,1997, pag. 21

3
serviciului. Din acest punct de vedere un produs poate avea un nivel de calitate mai
ridicat decât altul. 2
Calitatea unui produs sau a unui serviciu este principala caracteristică a
produsului / serviciului care face ca acesta să se vândă. Factorii care determină
succesul vânzării sunt mulţi şi variaţi.
Ei includ condiţiile de piaţă, natura produsului / serviciului, imaginea create
prin reclamă, particularităţile socio-culturale ale clienţilor, etc. Factorul major care
asigură vandabilitatea unui produs/serviciu este însă calitatea lui aşa cum a fost
probată de către clienţi.
Vânzarile repetate şi susţinute pot fi obţinute numai pe baza produselor /
serviciilor de calitate la un preţ rezonabil. Interesul pentru o firma poate sa eşueze –în
anumite circumstante-, în ciuda unor produse / servicii de calitate, dar dacă produsele /
serviciile sunt de proastă calitate nici o firmă nu se poate susţine pentru mult timp.
O slabă calitate a produselor / serviciilor duce în mod inevitabil la creşterea
cheltuielilor generale ale unei societăţi comerciale datorate în special următorilor
factori:
 rebutarea produselor neconforme;
 costuri cu manopera de refacere a produselor neconforme;
 stocuri mari datorate produselor nevândute;
 pierdere de timp şi bani pentru rezolvarea litigiilor cu clienţii
nemulţumiţi;
 penalizări datorate neîndeplinirii cerinţelor clienţilor;
Analiza acestor costuri suplimentare datorate slabei calităţi a produselor a dus
la concluzia că ele pot ajunge la 15-20% din costurile totale ale fabricării produsului.
Toate funcţiile legate de calitate pot fi grupate în cadrul unei societăţi
comerciale în una din categoriile:
 planificarea şi ingineria calităţii;
 controlul calităţii;

Aceste funcţii principale sunt prezentate în figura următoare;

2
Nicolae Cănănău, Ovidiu Dima, Gheorghe Gurău, Ana Gonzales Barajas, Sistemele
de Asigurare a Calităţii, Editura JUNIMEA, 1998, pag.13

4
 Marketing şi Proiectare
prospectarea pieţei

Scoatere din uz Aprovizionare

Asistenţa tehnică Planificarea

producţiei

Vânzare şi distribuţie Producţie

Amabalare Verificare, încercare
Depozitare
Funcţiile principale care contribuie la calitatea finala a produselor
1.1.2 Controlul calităţii produselor
Acesta trebuie să fie strâns legată de interpretarea şi implementarea Planurilor
Calităţii. Controlul calităţii constă în încercari în timpul fabricaţiei şi după aceasta şi
au ca scop asigurarea conformiăţii produsului cu cerinţele calităţii. Principalele
activităţi sunt următoarele:
 Asistenţa în instituirea controaleleor calităţii în diferite puncte ale
procesului de fabricaţie;
 Întreţinerea şi etalonarea dispozitivelor de măsurare şi monitorizare;
 Investigarea defectelor şi acordarea asistentei în rezolvarea
neconformităţilor în timpul fabricaţiei;
 Implementarea măsurilor de control pe timpul operaţiilor de
manipulare, transport, conservare, depozitare;
 Funcţionarea unui laborator de încercari, analize;
 Organizarea verificărilor intermediare şi interoperaţii;
 Planificarea verificărilor finale pentru evaluarea calităţii produsului
finit şi a eficienţei măsurilor de monitorizare a produsului;
 Analiza şi verificarea produselor pentru care s-au primit reclamaţii de la
clienti;
 Colecţionarea în cadrul compartimentului de monitorizare a calităţii
produselor a informaţiilor cu privire la defecte şi reclamaţii ale
clienţilor;
Deoarece activităţile de mai sus nu intră toate în atribuţiile compartimentului
de monitorizare a calităţii produselor, unele dintre ele intră în sfera de activitate a altor
grupuri sau compartimente. De exemplu, analiza cerinţelor clienţilor şi definirea
standardelor calităţii sunt de

5
obicei în responsabilitatea compartimentului de proiectare. Din acest motiv rezultă
necesitatea integrării activitaţilor tuturor compartimentelor organizaţiei într-un sistem
integrat de management al calităţii.
Pentru efectuarea controlului unui produs sunt necesare următoarele:
o alegerea caracteristicilor de calitate care vor fi controlate;
o alegerea unităţilor de măsură;
o stabilirea etaloanelor pentru unităţile de măsură alese;
o măsurarea caracteristicilor;
o interpretarea rezultatelor;
o măsuri de remediere (dacă este cazul);
o eliminarea surselor erorii.3

1.1.3 Conceptul de Management al Calităţii

J. M. Juran susţine că “ managementul calităţii are trei funcţii: planificarea,
ţinerea sub control şi îmbunătăţirea calităţii”.4 Aesta a propus patru niveluri de
planificare a calităţii:
1. nivelul muncitorilor;
2. nivelul departamental;
3. nivelul multifuncţional;
4. nivelul corporativ sau de divizie.
Sistemul de Management al Calităţii în organizaţii are ca scop integrarea
tuturor elementelor care influentează calitatea unui produs sau serviciu oferit de o
firmă.
Majoritatea producătorilor sau furnizorilor de servicii doresc să obtină calitate
şi depun eforturi considerabile pentru a atinge acest obiectiv. O mare parte a eforturilor
se îndreaptă către activităţi de verificare şi remediere a rebuturilor în timpul fabricaţiei.
S-a dovedit însă că numai controlul calităţii nu poate rezolva calitatea unui produs sau
serviciu. Calitatea unui produs şi în general a tuturor activităţilor trebuie să fie
proiectată şi fabricată. Conştientizarea calităţii trebuie să înceapă cu identificarea clară
a cerinţelor clientului, a cerinţelor de reglementare (norme, legi, standarde aplicabile,
etc.). Acest efort de conştientizare trebuie să treacă prin diferite stadii, începând cu
analizarea cerinţelor clienţilor, a cerinţelor de reglementare şi continuând cu toate
celelalte procese interne ale societăţii implicate în realizarea produsului / serviciului.
Domeniile funcţionale şi activităţile incluse în abordarea SMC sunt
următoarele:

o Marketingul şi prospectarea pieţei;

3
Eugen Axinte, Asigurarea Calităţii, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2004, pag. 154
4
J.M. Juran, Supremaţia prin calitate, Editura Teora, 2002, pag.63

6
 o Analiza cerinţelor clienţilor şi a cerinţelor de reglementare;
o Comunicarea cu clientul;
o Proiectarea şi dezvoltarea;
o Aprovizionarea;
o Planificarea proceselor de realizare efectivă a produselor;
o Realizarea efectivă a produselor/serviciilor;
o Verificarea, încercarea, examinarea;
o Păstrarea produselor (ambalare, conservare, depozitare, etc);
o Livrare, distribuţie;
Conceptele moderne de management al calităţii prevăd pe lângă funcţiile
prezentate anterior şi o serie de alte funcţii ca de exemplu:
 Managementul resurselor (umane, de infrastructură, mediu de lucru);
 Monitorizarea şi măsurarea proceselor SMC;
 Măsurarea gradului de satisfacţie al clienţilor;
 Analiza datelor;
1.1.4 Avantajele implementării unui Sistem de Management al Calităţii (SMC)
Principalele avantaje ale implementării unui SMC sunt:
 o mai buna relaţie cu clienţii si cu furnizorii de materiale şi servicii;
 o mai bună proiectare a produselor;
 reducerea neconformităţilor în fabricaţie, a rebuturilor şi reclamaţiilor
clienţilor;
 o calitate imbunătăţită a produselor;
 utilizarea eficientă a personalului şi a infrastructurii organizaţiei prin
creşterea productivităţii;
 eliminarea disfuncţionalităţilor în producţie şi a atmosferei de lucru;
 obţinerea constientizării calităţii şi a unei satisfacţii mai mari a muncii
printre angajaţi, creînd astfel un cult al calităţii la nivelul organizaţiei;
 creşterea gradului de încredere şi al satisfacţiei clienţilor;
 îmbunătăţirea imaginii organizaţiei şi a credibilităţii pe piaţa internă şi
externă ceea ce este esenţial pentru succesul în afaceri al organizaţiei.
Un Sistem de Management al Calităţii vizează pe langă identificarea tuturor
sarcinilor legate de calitatea produselor, distribuirea responsabilităţilor , stabilirea
relaţiilor de colaborare. De asemenea are ca scop stabilirea mecanismelor pentru
integrarea tuturor funcţiilor într-un sistem integrat. Orice SMC trebuie să fie
transparent în asa fel încât atât personalul propriu, cât şi furnizorii şi clienţii săi să
înteleagă clar cum intenţionează societatea să se asigure că produsele livrate vor
satisface cerinţele clientilor.

7
 Globalizarea în continuă creştere a comerţului, recenta aderare a Romaniei la
Uniunea Europeană, fac ca un Sistem de Management al Calităţii să fie esenţial pentru
orice organizaţiei. Un astfel de sistem face posibil ca organizaţiile să asigure dovada
obiectivă a funcţionării unui SMC care le-ar înlesni îndeplinirea tuturor cerinţelor
clienţilor precum şi a celor de reglementare.
Implementarea unui SMC inspiră încrederea clienţilor în situaţii contractuale.
Este, de asemenea, de o inestimabilă valoare pentru toate organizaţiile pentru că
transformă sistemele aleatoare ale controlului calităţii în sisteme organizate care pot
asigura avantaje competitive organizaţiilor prin combinarea unei calităţii ridicate cu
aspecte legate de continua îmbunataţire a organizaţiei şi creşterea perfomanţelor
generale.
Un număr tot mai mare de organizaţii, nu numai că implementează Sisteme de
Management al Calităţii în propriile societăţi, dar şi insistă ca principalii lor furnizori
de materiale şi servicii să aibă Sisteme de Management al Calităţii implementate şi
certificate.

1.2 PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII

La baza dezvoltării familiei de standarde ISO 9000:2000 au stat opt principii de

management al calităţii considerate ca fiind determinative pentru îmbunătăţirea continuă a
performanţei.
Un principiu de management al calităţii este o regulă sau o convingere
fundamentală şi complexă pentru conducerea şi operarea unei organizaţii, orientată către
îmbunătăţirea continuă a performanţelor pe termen lung, prin focalizarea asupra
clientului, luând în considerare în acelaşi timp nevoile tuturor celorlalte părţi interesate.
1. Orientarea către client
Organizaţiile depind de clienţii lor şi de aceea ar trebui să înţeleagă nevoile
curente şi viitoare ale clienţilor, să satisfacă aceste nevoi şi să se străduiască să
depăşească aşteptările acestora.
Acest lucru presupune: înţelegerea întregii game de nevoi şi aşteptări în ceea ce
priveşte produsul, livrarea, preţul, dependabilitatea etc.; asigurarea unui echilibru între
nevoile şi aşteptările clienţilor şi cele ale celorlalte părţi interesate; strădania de a depăşi
aşteptările clientului; comunicarea acestor nevoi şi aşteptări în cadrul organizaţiei;
măsurarea satisfacţiei clienţilor; managementul adecvat al relaţiei cu clienţii.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – comunicarea în cadrul organizaţiei a
nevoilor clientului dar şi ale celorlalte părţi interesate;
- pentru stabilirea obiectivelor – asigurarea legăturii directe dintre obiective şi
nevoile şi aşteptările clientului;
- pentru managementul operaţional – îmbunătăţirea performanţei organizaţiei pentru
a satisface nevoile clientului;
- pentru managementul resurselor umane – se asigură faptul că salariaţii au
cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a satisface clienţii.
2. Conducătorul
Conducătorii stabilesc unitatea obiectivelor şi direcţiei organizaţiei. Ei ar trebui să
creeze şi să menţină un mediu intern în care salariaţii să devină complet implicaţi în
realizarea obiectivelor organizaţiei.

8
 ISO 9001:2000 precizează că managementul trebuie să se efectueze pe trei niveluri:
strategic, la nivel de director general; tactic, vizând şefii de compartimente; operativ, la
nivel de şefi de ateliere.
Acest lucru presupune: abordare proactivă şi conducere prin exemple; înţelegerea
schimbărilor din mediul extern şi stabilirea acţiunilor de răspuns la aceste schimbări; luarea
în considerare a tuturor părţilor interesate; stabilirea unei viziuni clare în ceea ce priveşte
viitorul organizaţiei; stabilirea valorilor comune şi a unui model de etică pentru toate
nivelurile organizaţiei; construirea încrederii şi eliminarea temerilor; asigurarea resurselor
şi libertăţii necesare pentru ca salariaţii să acţioneze cu responsabilitate şi discernământ;
animarea, încurajarea şi aprecierea contribuţiei salariaţilor; promovarea comunicării
deschise şi oneste; educarea, instruirea şi consilierea salariaţilor; stabilirea unor ţeluri şi
obiective provocatoare; implementarea unor strategii adecvate pentru realizarea acestor
ţeluri şi obiective.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – stabilirea şi comunicarea unei viziuni
clare asupra viitorului organizaţiei;
- pentru stabilirea obiectivelor – transpunerea viziunii organizaţiei în obiective şi
ţeluri măsurabile;
- pentru managementul operaţional – împuternicirea şi implicarea oamenilor pentru
realizarea obiectivelor organizaţiei;
- pentru managementul resurselor umane – forţă de muncă motivată, bine informată
şi stabilă.
3. Implicarea salariaţilor
Oamenii de la toate nivelurile constituie esenţa unei organizaţii şi implicarea lor
totală favorizează utilizarea abilităţilor lor în beneficiul organizaţiei.
Acest principiu se bazează pe crearea unei culturi care să confere angajaţilor
calificarea şi dorinţa de a planifica – decide – acţiona – asuma responsabilitatea pentru
rezultatele şi contribuţiile lor la succesul organizaţiei.
Aceasta presupune: acceptarea dreptului de proprietate şi a responsabilităţii de a
rezolva probleme; căutarea activă de oportunităţi de îmbunătăţire; căutarea activă de
oportunităţi pentru întărirea competenţelor, cunoştinţelor şi experienţei; împărtăşirea
voluntară a cunoştinţelor şi experienţei în cadrul echipelor şi grupurilor; focalizare pe
crearea de valoare pentru clienţi; inventivitate şi creativitate în promovarea obiectivelor
organizaţiei; reprezentare mai bună a organizaţiei în faţa clienţilor, a comunităţii locale şi a
societăţii; satisfacţia muncii; entuziasm şi mândrie ca membru al organizaţiei.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – salariaţii contribuie efectiv la
îmbunătăţirea politicii şi strategiilor organizaţiei;
- pentru stabilirea obiectivelor – salariaţii împărtăşesc ideea dreptului de proprietate
asupra obiectivelor organizaţiei;
- pentru managementul operaţional – salariaţii sunt implicaţi în luarea deciziilor şi
în îmbunătăţirea proceselor;
- pentru managementul resurselor umane – salariaţii sunt satisfăcuţi de munca lor şi
activ implicaţi în creşterea şi dezvoltarea lor personală, pentru beneficiul organizaţiei.
4. Abordare pe bază de proces
Un rezultat dorit este realizat mai eficient atunci când resursele şi activităţile
implicate sunt coordonate ca fiind un proces.
Pentru a putea funcţiona efectiv, organizaţia trebuie să identifice şi să administreze
numeroase procese interconectate. Rezultatele dorite se obţin prin eficienţa utilizării

9
resurselor şi eficacitatea proceselor desfăşurate. Tuturor proceselor li se aplică metodologia
PDCA (Plan – Do – Check – Act), adică ,,Planifică – Efectuează – Verifică – Acţionează’’.
Procesele trebuie să realizeze ,, valoarea adăugată planificată’’, prin controlul intrărilor şi
ieşirilor acestora şi al intercorelaţiilor între departamente, echipe, operatori.
Aceasta presupune: definirea proceselor necesare pentru obţinerea rezultatului dorit;
identificarea şi măsurarea datelor de intrare şi ieşire a procesului; identificarea interfeţelor
procesului cu funcţiile organizaţiei; identificarea consecinţelor, riscurilor şi impacturilor
posibile ale procesului asupra clienţilor, furnizorilor şi altor părţi interesate; stabilirea unor
responsabilităţi şi autorităţi clare pentru managementul procesului; identificarea clienţilor,
furnizorilor şi a altor părţi interesate ale procesului, atât intern cât şi extern.
La proiectarea proceselor se iau în considerare paşii procesului, activităţile şi
succesiunea lor, măsurările de control, nevoile de instruire, echipamentele, metodele,
informaţiile, materialele şi alta resurse necesare pentru realizarea rezultatelor dorite.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – utilizarea unor procese definite va
conduce la o mai uşoară previzionale a rezultatelor, la o mai bună utilizare a resurselor, la
scurtarea ciclurilor de timp şi la reducerea costurilor;
- pentru stabilirea obiectivelor – cunoaşterea capabilităţii proceselor permite
stabilirea unor obiective şi ţeluri provocatoare;
- pentru managementul operaţional – reducerea costurilor, prevenirea erorilor,
controlul variabilităţii, scurtarea ciclurilor de timp şi o previzionare mai uşoară a
rezultatelor;
- pentru managementul resurselor umane – stabilirea unor procese eficiente în
domeniul resurselor umane, cum ar fi angajarea, instruirea etc., permite alinierea acestor
procese la nevoile organizaţiei şi determină o forţă de muncă mai capabilă.
5. Abordarea managerială pe bază de sistem
Identificarea, înţelegerea şi coordonarea unui sistem de procese intercorelate
pentru realizarea unui anumit obiectiv îmbunătăţeşte eficacitatea şi eficienţa organizaţiei.
Prin dezvoltarea unui Sistem de Management al Calităţii , în organizaţie se
integrează procesele pentru realizarea de produse şi servicii care satisfac nevoile clientului.
Implementarea sistemului trebuie realizată prin evitarea birocraţiei. Gradul de satisfacere a
clienţilor se măsoară prin indicatori, obţinându-se date necesare efectuării managementului
de zi cu zi şi luarea deciziilor. Conducerea analizează în permanenţă datele informaţionale
şi rezultatele auditurilor pentru evaluarea eficacităţii sistemului
Aceasta presupune: definirea sistemului prin identificarea şi dezvoltarea proceselor
care pot influenţa realizarea unui anumit obiectiv; structurarea sistemului pentru a realiza
obiectivul în cel mai eficient mod; înţelegerea interdependenţelor dintre procesele
sistemului; îmbunătăţirea continuă a sistemului prin măsurare şi evaluare; stabilirea
constrângerilor impuse de resurse.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – crearea unor planuri complete şi
incitante care asigură legătura între datele de intrare funcţionale şi cele ale proceselor;
- pentru stabilirea obiectivelor – obiectivele şi ţelurile proceselor individuale sunt
armonizate cu obiectivele cheie ale organizaţiei;
- pentru managementul operaţional – o viziune mai largă asupra eficacităţii
proceselor care conduc la înţelegerea cauzelor problemelor şi la acţiuni prompte de
îmbunătăţire;

10
 - pentru managementul resurselor umane – o mai bună înţelegere a rolurilor şi
responsabilităţilor pentru realizarea obiectivelor comune, ceea ce determină reducerea
barierelor şi îmbunătăţirea lucrului în echipă.
6. Îmbunătăţirea continuă
Îmbunătăţirea continuă ar trebui să fie un obiectiv permanent al organizaţiei,
deoarece cerinţele clienţilor se schimbă continuu.
Aceasta presupune: îmbunătăţirea continuă a produselor, proceselor şi sistemelor
trebuie să devină un obiectiv pentru fiecare membru al organizaţiei; aplicarea conceptelor
de îmbunătăţire incrementală şi în salturi; utilizarea evaluărilor periodice în baza unor
criterii de excelenţă prestabilite pentru a identifica zone potenţiale de îmbunătăţire;
îmbunătăţirea continuă a eficienţei şi eficacităţii tuturor proceselor; promovarea
activităţilor de prevenire; asigurarea pentru toţi membri organizaţiei a unei instruiri
adecvate în ce priveşte metodele şi instrumentele de îmbunătăţire continuă; stabilirea
măsurilor şi obiectivelor care să asigure ghidarea şi urmărirea îmbunătăţirilor; acceptarea
îmbunătăţirilor.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – crearea unor planuri de afaceri mult mai
competitive prin integrarea îmbunătăţirii continue;
- pentru stabilirea obiectivelor – stabilirea unor obiective de îmbunătăţire realista şi
provocatoare şi asigurarea de resurse pentru realizarea lor;
- pentru managementul operaţional – implicarea salariaţilor în activităţi de
îmbunătăţire continuă a proceselor;
- pentru managementul resurselor umane – asigurarea pentru toţi salariaţii a
instrumentelor, oportunităţilor şi sprijinului necesare pentru îmbunătăţirea produselor,
proceselor şi sistemelor.
7. Abordarea luării deciziilor pe bază de fapte
Deciziile eficiente se bazează pe analiza datelor şi informaţiilor.
Pentru a lua decizii referitoare la operaţiile sistemului se utilizează informaţiile
(fapte şi date) înregistrate. Informaţia este obţinută din analiza rezultatelor auditurilor,
acţiunilor corective, performanţelor procesului, reclamaţiilor clientului şi din alte surse.
Analiza trebuie să aibă în vedere îmbunătăţirea satisfacţiei clientului precum şi eficacitatea
Sistemului de Management al Calităţii.
Aceasta presupune: efectuarea de măsurători şi colectarea de date şi informaţii;
asigurarea faptului că datele şi informaţiile sunt exacte, sigure şi accesibile; analizarea
datelor şi informaţiilor prin metode valide; înţelegerea utilităţii unor tehnici statistice
adecvate; luarea deciziilor pe baza rezultatelor unor analize logice cumulat cu experienţa şi
intuiţia.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi a politicii – strategiile bazate pe date şi informaţii
relevante sunt mai realiste şi cu şanse mai mari de realizare;
- pentru stabilirea obiectivelor – utilizarea unor date şi informaţii comparative
relevante pentru stabilirea unor obiective şi ţeluri realiste;
- pentru managementul operaţional – datele şi informaţiile constituie baza pentru
înţelegerea performanţelor proceselor şi sistemelor în vederea dirijării îmbunătăţirilor şi a
prevenirii unor probleme de viitor;
- pentru managementul resurselor umane – analizarea datelor şi informaţiilor din
surse cum ar fi sondaje de opinie, sugestii, grupuri pentru a dirija formularea politicilor de
resurse umane.
8. Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii

11
 O organizaţie este într-o relaţie de interdependenţă cu furnizorii săi, de aceea o
relaţie reciproc avantajoasă sporeşte abilitatea ambelor părţi de a crea valoare.
Principiul se aplică prin parteneriate pe termen lung cu clienţii şi furnizorii.
Organizaţia trebuie să adopte un Sistem de Management al Calităţii prin care să definească
procesele şi să documenteze cerinţele faţă de furnizori ce trebuie îndeplinite de aceştia.
Aceasta presupune: identificarea şi selectarea furnizorilor cheie; stabilirea unui
sistem de comunicare clar şi deschis; iniţierea unor acţiuni comune de dezvoltare şi
îmbunătăţire a proceselor; stabilirea în comun a unei înţelegeri clare a nevoilor clienţilor;
împărtăşirea informaţiilor şi a planurilor de viitor; recunoaşterea îmbunătăţirilor şi
realizărilor furnizorilor.
Principalele beneficii ale aplicării acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei şi politicii – crearea unui avantaj competitiv prin
dezvoltarea unor alianţe strategice sau parteneriate cu furnizorii;
- pentru stabilirea obiectivelor – stabilirea unor obiective şi ţeluri mai provocatoare
prin implicarea şi participarea cât mai timpurie a furnizorilor;
- pentru managementul operaţional – crearea şi coordonarea unor relaţii cu
furnizorii care asigură livrări la timp şi fără defecte;
- pentru managementul resurselor umane – dezvoltarea şi întărirea capabilităţilor
furnizorului prin instruire şu eforturi de îmbunătăţire comune

CAPITOLUL II
STANDARDIZAREA MANAGEMENTULUI CALITATII

2.1 CONCEPTUL DE STANDARDIZARE

12
 2.1.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Importanţa standardizării în economie este unanim recunoscută. Standardele

pătrund în toate activităţile de afaceri, precum şi în viaţa cotidiană a populaţiei.
Termenul de standardizare descrie o activitate specifică prin care sunt stabilite,
pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate,
urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat. Această activitate constă
în particular în elaborarea, difuzarea şi punerea în aplicare a standardelor.
Eficacitatea standardizării ca un instrument de ajustare a proceselor şi rezultatelor
activităţii în toate domeniile economiei naţionale este confirmată la nivel internaţional,
precum şi prin extinderea activităţii de standardizare în ţările dezvoltate şi în curs de
dezvoltare. Practica mondială şi naţională a descoperit un spectru larg de probleme care pot
fi soluţionate prin intermediul sau în exclusivitate numai prin mijloacele standardizării şi a
stabilit diversitatea formelor şi metodelor de efectuare a acestor activităţi în dependenţă de
starea şi dezvoltarea economiei naţionale.
Standardizarea creează un limbaj comun, care permite producătorilor şi furnizorilor
să comunice clar cu inginerii, designerii şi agenţii de vânzări, oriunde ar fi. Standardele se
aplică produselor în toate zonele şi etapele de producţie în economia modernă. Standardele
contribuie la sporirea eficienţei producţiei, facilitează comunicarea, îmbunătăţesc
transparenţa pieţei, calitatea, credibilitatea, compatibilitatea şi eficacitatea bunurilor şi
serviciilor şi a altor obiective politice de bază din domeniul public referitoare la sănătate,
securitate şi mediu înconjurător.
Eficacitate standardizării în condiţiile relaţiilor de piaţă dezvoltate se manifestă prin
funcţiile economică, socială şi comunicativă.
Funcţia economică cuprinde următoarele aspecte:
- prezentarea informaţiei despre produs şi calitatea lui;
- difuzarea informaţiei referitor la tehnici, materiale şi metode noi de încercări;
- sporirea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost;
- concurenţa în baza standardizării metodelor de încercări şi unificării parametrilor
de bază ai produselor, care permite o evaluare obiectivă;
- asigurarea compatibilităţii şi interschimbabilităţii;
- asigurarea nivelului stabilit al calităţii producţiei.
Funcţia socială realizează şi garantează drepturile cetăţenilor, realizează politica
statului privind securitatea vieţii şi sănătăţii populaţiei, protejarea mediului şi securitatea
muncii.
Funcţia comunicativă a standardizării prevede crearea bazei informaţionale
referitor la reglementarea terminologiei, clasificatoarelor, metodelor de încercări, desenelor
tehnice, simbolurilor convenţionale etc., asigură înţelegerea reciprocă, luând în considerare
reglementările internaţionale, inclusiv sistemul de evidenţă, de statistică, de activitate
financiară şi de contabilitate, sistemele documentaţiei tehnologice şi de execuţie, sistemele
de dirijare a proceselor etc.
În afară de impactul economic direct, standardizarea s-a dovedit a fi un instrument
flexibil în susţinerea politicii publice într-un şir de domenii.
Pentru piaţa internă, utilizarea standardelor reprezintă cheia implementării politicii
de liberă circulaţie a bunurilor. În domeniile importante de achiziţii publice, standardele
sunt un instrument care furnizează o referinţă pentru contractele publice. În achiziţia
publică referinţele la standarde sunt obligatorii în documentele de ofertă.

13
 Statutul voluntar este esenţial pentru standardizare şi eficacitatea sa depinde de
dorinţa agenţilor economici de a utiliza rezultatele standardizării. Desigur, dorinţa de a
elabora standarde nu este aceeaşi cu dorinţa de ale utiliza în practică; natura voluntară a
unor standarde poate fi limitată de legislaţia tehnică sau chiar diminuată de condiţiile de
piaţă influenţate de către furnizori, un aspect particular în cazul întreprinderilor mici şi
mijlocii. Pentru ca procesul de standardizare să progreseze, este necesară cooperarea la
nivelul agenţilor economici, dar acest lucru necesită ca agenţii economici să înţeleagă
valoarea pe care standardizarea o va aduce întreprinderilor lor.
Standardizarea are capacitatea de a fi un instrument eficient care regularizează o
gamă largă de politici. Puterea sa fundamentală îşi are rădăcinile în statutul voluntar
menţionat anterior: standardele sunt elaborate pentru cei care le vor utiliza şi, prin urmare,
le vor accepta.
Analiza experienţei internaţionale arată că nici un stat suveran independent nu poate
crea o economie naţională şi relaţii civilizate comercial-economice reciproc avantajoase cu
alte ţări fără crearea Sistemului Naţional de Standardizare, armonizat cu prevederile
Sistemului Internaţional de Standardizare.

2.1.2 PRINCIPIILE, BENEFICIILE ŞI CERINŢELE STANDARDIZĂRII

Definirea standardului
În sens general, documentul normativ reprezintă un document care specifică reguli,
linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele acestora. Expresia
,,document normativ’’ este un termen general, care acoperă documente precum standardele,
specificaţiile tehnice, codurile de bună practică şi reglementările. Se consideră document
orice suport de informaţie împreună cu informaţiile înregistrate în sau pe acesta.
Standardul reprezintă un document elaborat prin consens, cu care conformitatea nu
este obligatorie, aprobat şi publicat de un organism recunoscut cu investigarea tuturor
părţilor interesate, care furnizează, în scopul utilizării lor comune şi repetate, reguli,
ghiduri, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, destinate
atingerii nivelului optim de ordine într-un context dat.
Standardele reprezintă acorduri documentate ce conţin specificaţii tehnice sau alte
criterii exacte ce pot fi reutilizate pe scară largă în calitate de reguli, îndrumări sau definiţii
ale caracteristicilor, cu scopul de a asigura că produsul, în sensul general definit în această
lucrare, este adecvat destinaţiei pentru care a fost creat.
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte ,,standardul’’ ca ,,normă
sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui
produs; document în care sunt consemnate aceste norme’’.
Un standard internaţional este un standard adoptat de către o organizaţie
internaţională cu activitate de standardizare şi este disponibil publicului larg.
Definiţia prezentată în toate standardele Comisiei Electrotehnice Internaţionale
(ICE) este: ,,Un document normativ, elaborat în conformitate cu proceduri consensuale,
care a fost aprobat de către membrii Comitetului Naţional al IEC, comitet responsabil în
conformitate cu Partea I a Directivelor IEC/ISO, în calitate de proiect elaborat de comitet
pentru a fi supus votului şi în calitate de proiect final de standard internaţional şi care a fost
publicat de către Oficiul Central al ICE’’.
Cuvântul ,,consens’’ este foarte important din moment ce el reprezintă un punct de
vedere comun al acelor părţi care sunt interesate de aceste prevederi, şi anume al
producătorilor, utilizatorilor, consumatorilor şi grupurilor generale de interese. Orice
membru al organizaţiei de standardizare poate participa la lucrările de elaborare a unui

14
standard internaţional, şi orice organizaţie internaţională, guvernamentală sau non-
guvernamentală care are legături cu aceasta participă, de asemenea, la aceste lucrări.
O altă trăsătură esenţială a unui standard internaţional autentic este faptul că el
poate fi supus examinării de către publicul interesat, în orice ţară. Astfel, prin instrumente
democratice, precum consensul şi examinarea publică, orice parte interesată poate să-şi
exprime opinia în legătură cu elaborarea şi publicarea unui standard internaţional.
Standarde – reglementări - specificaţii
Reglementarea tehnică nu este un standard în sensul prezentat mai sus. Are un
caracter obligatoriu şi este elaborată în scopul rezolvării problemelor repetitive pentru un
grup închis (firmă – standarde de firmă). Aceste documente sunt elaborate de un grup
închis, urmăresc proceduri specifice şi pot avea la bază standarde naţionale, europene sau
internaţionale.
Specificaţiile sunt documente disponibile publicului care au un caracter voluntar.
Sunt specifice consorţiilor sau grupurilor limitate şi se caracterizează prin transparenţă
limitată, fiind lipsite de consens total.
În noul concept de standardizare voluntară, faţă de vechiul sistem din Comunitatea
Europeană, există diferenţe esenţiale în ceea ce priveşte modul de abordare a obligativităţii
aplicării diferitelor documente normative.
În vechiul sistem al Comisiei Europene standardele au fost specificaţii tehnice
inclusiv referitoare la sănătate, securitate, protecţia mediului, interschimbabilitate, marcare
şi etichetare. Ele au avut un caracter obligatoriu şi au fost elaborate de un organism
administrativ fără implicarea părţilor interesate. Reglementările tehnice nu existau.
În conceptul de standardizare voluntară standardele sunt elaborate de părţile
interesate în cadrul Organismelor Naţionale de Standardizare. Ele au statut de recomandare
(voluntare) şi se ocupă cu aspecte adecvate scopului, compatibilitate, securitate, calitate etc.
Elaborarea sau revizuirea standardelor este dictată de fenomenul de autoreglare în funcţie
de cererea pieţei.
Reglementările tehnice sunt adoptate de organe legislative ale statului. Ele sunt
obligaţii legale (obligatorii) şi reglementează în special aspecte ale sănătăţii, securităţii,
protecţiei mediului, etichetării.
Tipuri de standarde
1. Standarde de bază (generale, fundamentale), care sunt standarde de cadru
general, care cuprind cerinţe de ansamblu pentru un domeniu oarecare. Standardele de
acest tip pot fi utilizate ca atare sau pot servi drept bază pentru alte standarde.
2. Standarde de terminologie, sunt standarde care stabilesc termenii, care, în
general sunt însoţiţi de definiţiile lor, uneori de note explicative, ilustraţii, exemple etc.
3. Standarde de metodă, sunt standarde care stabilesc metode de testare şi analiză
pentru măsurarea caracteristicilor, precum şi alte reguli referitoare la testări, precum
eşantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea testărilor.
4. Standarde de produs, care sunt standarde care stabilesc cerinţele pe care trebuie
să le respecte un produs sau o clasă de produse pentru asigurarea aptitudinii lui (lor) de
întrebuinţare. Sunt standarde care definesc caracteristicile unui produs sau ale unei
specificaţii, sau standarde de deservire şi praguri de performanţă ce trebuie îndeplinite
(proprii pentru utilizare, interfaţă şi interschimbabilitate, sănătate, siguranţă, protecţia
mediului, contracte standard, documente de însoţire a produselor sau serviciilor etc.).
5. Standarde de proiectare, sunt standarde care stabilesc condiţiile ce trebuie
respectate la proiectarea de maşini sau diverse structuri în vederea asigurării aptitudinilor
lor de întrebuinţare.

15
 6. Standarde de proces, sunt standarde care stabilesc condiţiile ce trebuie respectate
de un proces pentru asigurarea aptitudinii sale de funcţionare.
7. Standarde de servicii, sunt standarde care stabilesc condiţiile pe care trebuie să le
satisfacă un serviciu pentru asigurarea aptitudinii sale de întrebuinţare. Condiţiile se referă
atât la caracteristicile cât şi la pregătirea serviciilor.
8. Standarde de organizare, care sunt standarde care descriu funcţiile companiei şi
a raportului dintre ele, precum şi modelarea activităţilor (managementul şi asigurarea
calităţii, întreţinere, analiza valorii, logistică, managementul calităţii, managementul
proiectelor sau al sistemelor, managementul procesului de producţie etc.).
9. Standarde de date furnizate, sunt standarde care stabilesc o listă de caracteristici
a căror valori sau alte date trebuie să fie indicate pentru a defini un produs, un proces sau
un serviciu.
Diferitele tipuri de standarde nu se exclud reciproc, unul şi acelaşi standard poate fi
considerat ca aparţinând mai multor tipuri. De exemplu, un standard de produs poate fi
considerat şi drept standard de metodă, dacă cuprinde metodele de încercare a
caracteristicilor produsului respectiv.
Necesitatea standardizării internaţionale
Principalii factori care fac necesară standardizarea internaţională sunt:
1. Progresul mondial în liberalizarea comerţului. Actualele economii libere
încurajează tot mai mult diverse surse de aprovizionare şi oferă oportunităţi pentru pieţele
în expansiune. Din punctul de vedere al tehnologiei, concurenţa loaială trebuie să se bazeze
pe referinţe identificabile şi bine definite care sunt recunoscute de la o ţară la alta, şi de la o
regiune la alta. Un standard valabil pentru întreaga industrie, recunoscut la nivel
internaţional, elaborat prin consens între partenerii comerciali, serveşte ca mijloc de
comunicare în desfăşurarea comerţului;
2. Interpenetrarea sectoarelor. La ora actuală nici o ramură industrială nu poate
pretinde că este complet independentă de componentele, produsele, regulile de aplicare
etc., care au fost elaborate în alte sectoare. Şuruburile sunt utilizate atât la construcţia
avioanelor, cât şi a echipamentului agricol; sudura este importantă atât în ingineria
mecanică, cât şi în cea nucleară; procesarea electronică a informaţiei a pătruns în toate
ramurile industriale. Produsele şi procedeele inofensive pentru mediu, sau ambalajul
reciclabil sau bioasimilabil constituie preocupări de stringentă actualitate;
3. Apariţia sistemelor de comunicaţii globale. Apariţia calculatoarelor reprezintă un
exemplu concludent de tehnologie ce are nevoie de standardizare rapidă şi progresivă la
nivel mondial. Compatibilitate deplină între sisteme deschise promovează o concurenţă
onestă între producători, oferind, totodată, utilizatorilor posibilitatea unei alegeri reale, din
moment ce este un catalizator puternic în direcţia inovării, sporirii productivităţii şi a
reducerii cheltuielilor;
4. Dezvoltarea tehnologiilor emergente. La un moment dat sunt elaborate programe
de standardizare în domenii absolut noi. Aceste domenii sunt materialele avansate, mediul,
ştiinţele biologice, urbanizarea şi construcţiile. La etapele incipiente de dezvoltare a noilor
tehnologii, poate fi imaginată destinaţia produsului, neexistând încă prototipuri funcţionale
ale acestuia. În astfel de situaţii necesitatea standardizării este exprimată prin definirea
terminologiei şi acumularea bazelor de date care conţin informaţii cantitative;
5. Necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare. Agenţiile pentru dezvoltare recunosc
tot mai frecvent că o structură de standardizare reprezintă o condiţie de bază pentru reuşita
politicilor economice destinate atingerii unui nivel de dezvoltare durabilă. Crearea unei
astfel de infrastructuri în ţările în curs de dezvoltare este esenţială pentru sporirea
productivităţii, a competitivităţii pieţei şi a capacităţii de export.

16
 Existenţa unor standarde nearmonizate pentru tehnologii similare în diferite ţări sau
regiuni pot determina apariţia aşa-numitelor ,,obstacole tehnice în calea comerţului’’.
Industriile orientate spre export au simţit demult necesitatea coordonării standardelor
internaţionale, pentru a raţionaliza comerţul internaţional. Această necesitate a stat la
originea creării ISO.
Activitatea de standardizarea internaţională vizează multe tehnologii din diverse
domenii de activitate, precum: procesarea informaţiei şi comunicaţiilor; industria textilă;
ambalarea şi livrarea produselor; producţia şi consumul de energie electrică; construcţia de
nave maritime; băncile şi serviciile bancare. În viitorul apropiat importanţa ei va creşte
pentru toate domeniile de activitate industrială.
Standardizarea la nivelul întregii industrii este o condiţie prezentă într-un anumit
sector industrial atunci când marea majoritate a produselor şi serviciilor respectă aceleaşi
standarde. Acest lucru rezultă din acordurile consensuale realizate de către toţi participanţii
la procesul economic din sectorul industrial, adică furnizori, utilizatori şi, uneori, guverne.
Ei aprobă în comun specificaţii şi criterii ce urmează a fi aplicate cu regularitate în alegerea
şi clasificarea materiilor, în producţia de bunuri şi în prestarea de servicii.
Scopul principal al standardizării este de a favoriza comerţul, schimbul şi transferul
de tehnologii prin intermediul:
- calităţii şi fiabilităţii sporite a produselor, la un preţ rezonabil;
- sănătăţii, securităţii şi protecţiei îmbunătăţite a mediului ambiant;
- compatibilităţii şi inter-operabilităţii sporite a bunurilor şi serviciilor;
- simplificării, în scopul unei mai eficiente întrebuinţări;
- reducerii numărului de modele , şi prin aceasta, a cheltuielilor;
- eficienţei sporite de distribuire şi uşurinţei în menţinere.
Utilizatorii au o încredere mai mare în produsele şi serviciile care respectă
standardele internaţionale. Asigurarea conformităţii poate fi efectuată prin intermediul
declaraţiilor producătorilor sau a controalelor efectuate de către organisme independente.
Rolul standardelor
Un standard reprezintă un anumit nivel know-how şi tehnologic, care face
indispensabilă implicarea industriei la elaborarea sa. Un standard nu este niciodată neutru.
Standardul este un document de referinţă, utilizat, în special, în contextul
contractelor publice sau al comerţului internaţional, şi pe care se bazează majoritatea
contractelor comerciale. Este folosit de către cercurile industriale ca referinţă indiscutabilă,
ce simplifică şi explică relaţiile contractuale dintre partenerii economici.
Este un document utilizat tot mai frecvent în jurisprudenţă.
Pentru participanţii la procesul economic, standardul reprezintă:
1. Un factor de raţionalizare a producţiei. Standardul face posibilă dirijarea
caracteristicilor tehnice pentru satisfacerea cerinţelor consumatorului, validarea metodelor
de producţie, sporirea productivităţii şi oferă operatorilor şi tehnicienilor responsabili de
instalare un simţ al securităţii;
2. Un factor pentru explicarea tranzacţiilor. În condiţiile unor oferte de produse
sau servicii supraabundente, care pot avea o valoare practică foarte diferită, existenţa
sistemelor de referinţă oferă companiilor posibilitatea unei mai eficiente evaluări a ofertelor
şi atenuării incertitudinilor, ajută la identificarea necesităţilor, optimizarea relaţiilor cu
furnizorii, eliminarea testărilor suplimentare şi posibilitatea de a concura pe mai multe pieţe
din întreaga lume;
3. Un factor în transferul de noi tehnologii. Standardizarea favorizează şi
impulsionează transferul de tehnologii în domenii care joacă un rol esenţial atât pentru

17
companii, cât şi pentru persoane private (noi materiale, sisteme informaţionale,
biotehnologie, electronică, producţia cu participarea calculatoarelor (CIM) etc.);
4. Un factor în opţiunile strategice ale companiilor. Participarea în procesul de
standardizare presupune integrarea unor soluţii adaptate la competenţele unei companii şi
dotarea personală în vederea concurării în mediile economice aflate în concurenţă.
Înseamnă exercitarea standardizării, şi nu suportarea standardizării.
Pentru consumatori constituie un factor care oferă beneficii. Compatibilitatea
globală a tehnologiilor, posibilă prin respectarea de către produse şi servicii a standardelor
internaţionale, oferă consumatorilor o mai largă gamă de alegere, ei beneficiind, totodată, şi
de efectele concurenţei dintre furnizori.

2.2 PREZENTAREA GENERALĂ A STANDARDELOR ISO 9000

Structura seriilor de standarde ISO 9000

Seria de standarde ISO 9000 : 1995, care a fost valabilă până în anul 2001,
cuprinde:
- un standard pentru definiţia conceptelor: -ISO 8402 – Managementul calităţii şi
asigurarea calităţii – Vocabular;
- un standard pentru selectarea şi utilizarea standardelor: -ISO 9000 -
Managementul calităţii şi asigurarea calităţii – Ghid pentru selecţie şi utilizare;
- trei modele de asigurarea calităţii specifice situaţiilor contractuale:
-ISO 9001 - Managementul calităţii şi asigurarea calităţii – Model pentru
asigurarea calităţii în proiectare, dezvoltare, producţie, montaj şi service;
-ISO 9002 - Managementul calităţii şi asigurarea calităţii –Model pentru
asigurarea calităţii în producţie, montaj şi service;
-ISO 9003 - Managementul calităţii şi asigurarea calităţii –Model pentru
asigurarea calităţii în inspecţie şi încercări finale;
- mai multe standarde specifice situaţiilor necontractuale: -ISO 9004 –
Managementul calităţii elementelor sistemelor calităţii – (ghiduri şi îndrumări);
- standarde privind sistemul de auditare: -ISO 10011 – Ghid pentru auditarea
sistemelor calităţii – (auditare, criterii de calificare pentru auditorii sistemelor calităţii,
conducerea programelor calităţii);
- alte standarde de asigurarea calităţii pentru diferite echipamente.
Standardul ISO 9001:1995 descrie cerinţele pentru sistemul de asigurare a calităţii.
In esenţă asigurarea calităţii înseamnă demonstrarea aptitudinii unei organizaţii de a furniza
continuu produse care satisfac cerinţele clientului.
Această familie de standarde de calitate reprezintă un model cu 20 de elemente.
Standardele care fac parte din familia ISO 9000:2000 sunt:
-ISO 9000 – Sisteme de Management al Calităţii – Principii fundamentale şi vocabular;
-ISO 9001 – Sisteme de Management al Calităţii – Cerinţe
-ISO 9004 - Sisteme de Management al Calităţii – Linii directoare pentru îmbunătăţirea
calităţii;
-ISO 11011 – Linii directoare pentru auditul sistemelor de management.
Cele peste 27 de standarde ale familiei anterioare se tratează diferenţiat astfel încât
unele se retrag, altele se transferă altor comitete tehnice, iar unele se înlocuiesc de Rapoarte
Tehnice.
Standardul ISO 9001:2000 descrie cerinţele pentru sistemul de management al
calităţii. Acest sistem asociază cerinţele de asigurare a calităţii cu monitorizarea satisfacţiei

18
clientului prin aplicarea efectivă a sistemului, inclusiv a proceselor de îmbunătăţire
continuă şi de prevenire a neconformităţilor.
Este un model de asigurare a calităţii format numai din trei elemente.
Formula care descrie diferenţa între cele două standarde este, de la (doar)
prevenirea neconformităţilor, adică menţinerea stării de fapt, la îmbunătăţirea continuă.
Necesitatea revizuirii standardelor ISO 9000
Experienţa implementării ISO 9001:1995 a demonstrat că există multe argumente
care conduc la necesitatea revizuirii standardelor din această familie.
În primul rând, simpla certificare a conformităţii cu acest standard creează
premisele unor jumătăţi de măsură, ca de exemplu: certificare făcută de dragul certificării,
din dorinţa de a fi la ,,modă’’; certificare făcută sub influenţa unor factori externi, şi anume
ca o solicitare a acesteia de către unii din clienţi sau ca o condiţie impusă pentru a putea
participa la o licitaţie.
În al doilea rând, ISO 9001:1995 urmăreşte relaţia furnizor – client numai prin
prisma unor obligaţii contractuale ca ,,părţi interesate” în respectarea clauzelor
contractuale, neglijând ascensiunea către dezvoltarea unor relaţii de ,,parteneriat” şi mai
ales către entuziasmarea clientului prin îmbunătăţirea continuă a calităţii. Respectarea
cerinţelor ISO 9001 asigură faptul că cerinţele clientului vor fi atinse, nu şi depăşite.
Al treilea argument se referă la faptul că standardul neglijează unele aspecte
esenţiale ale reuşitei în afaceri, ca de exemplu: studiul pieţei; îmbunătăţirea climatului
social al organizaţiei prin asigurarea satisfacţiei salariaţilor în implicarea lor în dezvoltarea
calităţii şi prestigiului firmei; corelarea elementelor financiare ale firmei (cifra de afaceri,
vânzările, profitul) cu costurile calităţii; dezvoltarea relaţiilor client – furnizor în interiorul
organizaţiei.
În al patrulea rând, ISO 9001:1995 îngrădeşte în mare măsură creativitatea
salariaţilor care sunt obligaţi să respecte strict procedurile şi instrucţiunile (,,scrii ce faci şi
faci ceea ce este scris“)
La argumentele prezentate mai sus se mai adaugă problemele semnalate de clienţi în
utilizarea modelului celor 20 de elemente, şi anume: dificultăţi de aplicare pentru micile
afaceri; orientarea evidentă către fabricaţie; proliferarea standardelor ghid. De asemenea nu
se ia în considerare creşterea nevoilor utilizatorilor şi clienţilor.
Experienţa acumulată arată că revizuirea este necesară la fiecare cinci ani.
Obiective urmărite prin revizuirea standardelor
Principalele obiective urmărite prin apariţia noilor ediţii revizuite ale standardelor
ISO 9000:1995 sunt: să faciliteze comerţul prin contribuţia la eliminarea barierelor
nontarifare; să menţină integritatea standardelor ,, generice” ISO 9000 în scopul de a
proteja investiţiile făcute de sute de mii de organizaţii din lumea întreagă; să ofere
răspunsuri şi nevoilor sectoriale specifice care nu sunt în totalitate satisfăcute de
standardele generice existente; să încurajeze o utilizare şi mai mare a standardelor ISO
9000; să preîntâmpine proliferarea standardelor referitoare la sistemul calităţii.
Beneficii scontate prin revizuirea standardelor
Principalele beneficii pe care le aduce această revizuire sunt:
- Aplicabilitate pentru toate categoriile de produse şi pentru toate sectoarele şi
tipurile de organizaţii;
- Uşurinţa în utilizare, limbaj clar, uşor de tradus, uşor de înţeles;
- O reducere semnificativă a volumului de documentaţie cerută;
- Corelarea sistemului de management al calităţii cu procesele organizaţionale;
- Asigurarea unui traseu natural de abordare a îmbunătăţirii performanţelor
organizaţionale;

19
 - O mai mare focalizare asupra îmbunătăţirii continue şi a satisfacerii clientului;
- Compatibilitate cu alte sisteme de management cu ar fi ISO 14000 referitoare la
mediu;
- Furnizarea unei baze solide pentru tratarea nevoilor şi intereselor unor organizaţii
din sectoare specifice (ex. Dispozitive medicale, telecomunicaţii, industria auto, etc.)
- Conceptul de continuitate, adică ISO 9000 acoperă cerinţele de satisfacere a
nivelului calitativ, iar ISO 9004 merge mai departe de aceste cerinţe în scopul îmbunătăţirii
ulterioare a performanţelor organizaţiei;
- Luarea în considerare a nevoilor şi beneficiilor tuturor părţilor interesate.
In condiţiile în care aceste beneficii vor fi aduse de către această revizuire, atunci:
- Clienţii şi beneficiarii vor primi produse conforme cu cerinţele, fiabile, disponibile
când este nevoie, mentenabile;
- Salariaţii organizaţiei vor beneficia de condiţii mai bune de muncă, o creştere a
satisfacţiei muncii, condiţii îmbunătăţite de sănătate şi securitate, un moral mai ridicat, o
mai mare stabilitate;
- Proprietarii şi investitorii vor beneficia prin o rată mai bună de recuperare a
investiţiilor, rezultate operaţionale îmbunătăţite, creşterea cotei de piaţă, profituri mai mari;
- Furnizorii şi partenerii vor beneficia prin stabilitate, creştere economică,
parteneriat şi înţelegere reciprocă;
- Societatea va beneficia prin satisfacerea cerinţelor legale şi de reglementare, o
îmbunătăţire a stării de sănătate şi securitate, un impact mai mic asupra mediului, siguranţă
sporită.

2.3 CARACTERIZAREA STANDARDELOR ISO 9000

Standardizarea este o activitate aflată în relaţie directă cu asigurarea calităţii.

Standardele trebuie actualizate periodic pentru a răspunde cerinţelor şi exigenţelor
societăţii privind asigurarea calităţii.
Standardele care răspund cel mai bine cerinţelor armonizării şi globalizării
internaţionale sunt cele elaborate de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO). La
ora actuală, ISO a creat mai multe grupuri de standarde după cum urmează :
Standarde terminologice - reprezentând practic glosare de termeni din domeniul
calitologiei (reamintim că EOQ - Organizaţia Europeană pentru Calitate, a editat câteva
glosare proprii în acest domeniu, în mai multe limbi, inclusiv în limba română);
o Standarde generale - dedicate în mod deosebit aspectelor manageriale ale
calităţii (cum este celebra serie ISO 9000);
o Standarde metodologice - datorită caracterului lor specific, pot fi clasificate
în:
 Standarde privind asigurarea metrologică şi colectarea datelor de
măsurare;
 Standarde privind verificarea calităţii loturilor de produse (în bucăţi,
vrac etc);
 Standarde privind controlul proceselor de fabricaţie;
 Standarde privind metodele statistice (de exemplu, cunoscuta serie
ISO
 “Interpretarea statistică a datelor” elaborată de TC 69 - Comitetul
Tehnic Nr. 89 al ISO) ;
 Standarde privind fiabilitatea produselor.

20
 Se poate afirma, că această evoluţie spectaculoasă este strâns legată de adoptarea şi
de succesul fără precedent pe plan internaţional al normativelor din seria ISO 9000, una
dintre cele mai mediatizate serii de normative dintre cele elaborate de către Organizaţia
Internaţională de Standardizare (ISO). De mai bine de 50 de ani, ISO a fost motorul care a
susţinut industria, comerţul şi tehnologia, totul traducându-se în elaborarea standardelor
voluntare.
De la publicarea în 1987 a standardelor ISO 9000, urmată la aproape 10 ani de ISO
14000, standardele ISO referitoare la sistemele de management al calităţii şi de
managementul mediului au intrat în afacerile de zi cu zi, în cadrul conducerilor companiilor
din întreaga lume.
Astăzi, în peste 150 de ţări ale lumii au fost acordate certificate ISO 9000 şi un
număr foarte ridicat dintre acestea au adoptat standardele ISO 9000 drept standarde
naţionale. “Secretele“ succesului mondial al seriei ISO 9000 se pot descifra urmărind
evoluţia în timp a acestora.
Publicarea standardelor din seria ISO 9000 în anul 1987, ca şi a standardului
corespunzător de terminologie în domeniul calităţii - ISO 8402, care a permis armonizarea
la scară internaţională a acestui domeniu important suscitând, de asemenea, impactul
crescând al calităţii ca factor primordial în comerţul internaţional.
Seria ISO 9000 a fost publicată în timp util, pentru a răspunde aşteptărilor
crescânde în ceea ce priveşte standardizarea internaţională în sfera calităţii şi generalizarea
adoptării programelor de certificare a sistemelor calităţii de către terţi.
Seria ISO 9000 cuprinde un ansamblu complet de concepte şi directive generale
aplicabile în conducerea calităţii împreună cu mai multe modele referitoare la condiţiile de
asigurare a calităţii.
În cadrul celei de-a doua revizii a standardelor internaţionale din familia ISO 9000 :
2000, s-a avut în vedere asigurarea unei mai bune adaptări la cerinţele diferitelor categorii
de utilizatori, astfel încât aceste standarde să devină un instrument eficient pentru creşterea
capacităţii concurenţiale a organizaţiilor prin :
• Definirea unui singur model de asigurare externă a calităţii;
• Definirea unui model de asigurare internă a calităţii orientat TQM;
• Structurarea elementelor sistemului calităţii în cadrul ambelor modele potrivit
ciclului
PEVA (planifică – execută – verifică - acţionează);
• Orientarea politicii calităţii către îmbunătăţirea continuă a proceselor organizaţiei
şi rezultatele acestora, asigurându-se compatibilitatea cu celelalte politici sectoriale ale
organizaţiei, în cadrul politicii sale generale;
• Asigurarea unui sistem informaţional eficient, care să permită şi îmbunătăţirea
continuă a rezultatelor obţinute;
• Accentul se va pune pe eficacitatea proceselor, în mai mare măsură, decât pe
documentarea acestora;
• Facilitarea procesului de autoevaluare a măsurii în care sunt îndeplinite cerinţele
prevăzute de standardele ISO 9000;
• Asigurarea unei compatibilităţi sporite cu standardele ISO 14000 referitoare la
managementul de mediu;
• Revizuirea şi îmbunătăţirea calităţii standardelor din familia ISO 9000 a avut în
vedere compatibilizarea acestora cu TQM, astfel încât, cele patru standarde de bază pentru
implementarea sistemului calităţii sunt :
- ISO 9000 : Sisteme de management al calităţii - Principii fundamentale şi
vocabular;

21
 - ISO 9001 : Sisteme de management al calităţii - Cerinţe;
- ISO 9004 : Sisteme de management al calităţii - Linii directoare pentru
îmbunătăţirea performanţei;.
- ISO 19011 : Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calităţii
şi de mediu - Ghid de auditare a sistemelor calităţii; (care a înlocuit standardul ISO 10011)
Standardul ISO 9000:2000 Sisteme de management al calităţii – Principii
fundamentale şi vocabular are drept scop stabilirea unui punct de pornire pentru înţelegerea
standardelor din această familie, pentru că defineşte terminologia utilizată în cadrul tuturor
standardelor din seria ISO 9000;
Standardul ISO 9001 : Sisteme de management al calităţii – Cerinţe este singurul
standard care se utilizează pentru certificarea sistemelor de management al calităţii şi
constituie baza referenţială pentru evaluarea aptitudinii organizaţiei de a îndeplini cerinţele
clientului;
Standardul ISO 9004 : Sisteme de management al calităţii - Linii directoare pentru
îmbunătăţirea performanţei are ca scop furnizarea liniilor directoare pentru îmbunătăţirea
continuă a sistemului de management al calităţii în beneficiul tuturor părţilor interesate prin
creşterea satisfacţiei clientului.
Din prezentarea scopului acestor standarde din familia ISO 9000:2000 rezultă că
managementul calităţii totale ocupă poziţia centrală în cadrul strategiei organizaţiei de a
realiza produse de calitate.
În plus, trebuie remarcat şi faptul că, în conformitate cu politica Comitetului Tehnic
ISO 176, standardele din seria ISO 9000 sunt deosebit de dinamice, ele fiind îmbunătăţite
în mai multe rânduri prin revizii succesive. Vechile standarde ISO 9001, 9002 şi 9003 ediţia
1994 au fost retrase treptat, ele fiind înlocuite cu un nou standard internaţional ISO 9001
ediţia 2000. Din titlul acestui standard, s-a scos termenul de “asigurarea calităţii”, care a
fost înlocuit cu termenul “sistemul de management al calităţii” pentru a sublinia clar rolul
managementului în fundamentarea calităţii, astfel încât organizaţia să demonstreze
capabilitatea de satisfacere a cerinţelor clientului.
Standardul ISO 9001 : 2000 arată, într-o nouă accepţiune, că asigurarea calităţii este
“parte a managementului calităţii” concentrată pe furnizarea încrederii că cerinţele
referitoare la calitate vor fi îndeplinite”.
Perspectivele pe plan naţional şi internaţional privind evoluţia standardelor ISO
9000 din anul 2000 se referă în special la armonizarea şi facilitarea relaţiilor comerciale
internaţionale, prin stabilirea gradului de îndeplinire a criteriilor modelului european al
TQM, de către standardele internaţionale ISO 9000. Viitorul în asigurarea calităţii în
întreprinderile de mobilă moderne va fi raportarea la standardele ISO 9000 : 2000 şi
organizarea activităţii întreprinderii în funcţie de prevederile acestor standarde în toate
fazele ciclului de viaţă al produsului de mobilă, începând de la marketing şi prospectarea
pieţei până la urmărirea produsului la utilizator.
1.2. Sisteme de management al calităţii în abordarea standardului ISO 9001:2000
Noul Standardul Internaţional ISO 9001:2000 - Sisteme de management al calităţii
– Cerinţe, este singurul standard care se utilizează pentru certificarea sistemelor de
management al calităţii şi constituie baza referenţială pentru evaluarea aptitudinii
organizaţiei de a îndeplini cerinţele clientului. Acesta a fost elaborat de Comitetul Tehnic
ISO/TC 176 “Quality Management and Quality assurance”, Subcomitetul 2, ”Quality
Systems”. Transpunerea ca standard european a fost condusă de Centrul de Management
CEN (CMC) cu asistenţă CEN/BT WG 107.
Standardul ISO 9001 : 2000 înlocuieşte vechea ediţie reprezentată de ISO 9001 :
1994 ; ISO 9002 : 1994 şi ISO 9003 : 1994. Standardul ISO 9001 : 2000 defineşte un

22
singur model de asigurare externă a calităţii, spre deosebire de fosta variantă care cuprindea
trei modele : ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003.
Standardele ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003:1994 defineau trei modele pentru
asigurarea externă a calităţii. Ele specificau cerinţele referitoare la sistemul calităţii, în
vederea demonstrării de către furnizor a aptitudinii sale privind realizarea calităţii cerute şi
în scopul evaluării acestei aptitudini de către client sau o terţă parte. Aceste cerinţe nu se
substituiau, ci erau complementare celor prevăzute în specificaţiile produselor.
În cazul întreprinderilor care îşi desfăşurau activitatea într-un domeniu reglementat,
cerinţele din standardele menţionate erau considerate cerinţe minime pentru asigurarea
calităţii. Aceste standarde serveau ca referinţă pentru certificarea sistemului calităţii şi
aveau următoarele denumiri:
Standardul ISO 9001:1994 ”Sistemele calităţii-model pentru asigurarea calităţii în
proiectare, dezvoltare, producţie, instalare şi servicii asociate”, prevedea cerinţe referitoare
la sistemul calităţii, care sunt aplicabile atunci când trebuie demonstrată aptitudinea
furnizorului de a proiecta şi realiza un produs.
Acest standard era aplicabil în următoarele situaţii:
a) atunci când existau cerinţe referitoare la proiectare, iar cele privind produsul erau
formulate, în principal, în termenii rezultatelor, sau era necesară stabilirea acestor cerinţe;
b) atunci când încrederea privind conformitatea produsului putea fi obţinută printr-o
demonstrare corespunzătoare a aptitudinii, în ceea ce priveşte proiectarea, dezvoltarea,
producţia, instalarea şi serviciile asociate.
Standardul ISO 9002:1994 ”Sistemele calităţii-model pentru asigurarea calităţii în
producţie, instalare şi servicii asociate” prevedea cerinţele referitoare la sistemul calităţii,
care erau aplicabile atunci când trebuia demonstrată aptitudinea unei întreprinderi de a
furniza un produs conform unui proiect stabilit.
Acest standard era aplicabil în următoarele situaţii :
a) atunci când cerinţele specificate pentru un produs erau exprimate în termenii
proiectului sau a specificaţiei stabilite;
b) atunci când încrederea privind conformitatea produsului putea fi obţinută printr-o
demonstrare corespunzătoare a aptitudinii furnizorilor în ceea ce priveşte producţia,
instalarea şi serviciile asociate.
Standardul ISO 9003:1994 ”Sistemele calităţii-model pentru asigurarea calităţii în
inspecţie şi încercări finale”, prevedea cerinţele referitoare la sistemul calităţii, care erau
aplicabile atunci când contractul cerea demonstrarea aptitudinii furnizorului de a detecta
toate neconformităţile produsului şi de a ţine sub control dispoziţiile corespunzătoare, în
timpul inspecţiei şi încercărilor finale.
Acest standard se putea utiliza în situaţiile în care conformitatea produsului cu
cerinţele specificate putea fi dovedită, cu un nivel suficient de încredere, printr-o
demonstrare corespunzătoare a aptitudinii furnizorului, în ceea ce priveşte inspecţia şi
încercările finale ale produsului finit.
Actualmente, aceste trei standarde au devenit istorie, deşi foarte multe certificări ale
sistemelor de asigurare a calităţii în întreprinderile de mobilă din România s-au făcut pe
baza lor, până în anul 2003.
Prin urmare, în noua variantă ISO 9001:2000, va servi în continuare ca referinţă,
pentru certificarea sistemelor calităţii, devenind baza pentru recunoaştere reciprocă a
certificatelor pe plan internaţional.
În definirea structurii standardului ISO 9001:2000, se prevăd următoarele aspecte:
- adaptarea eficace la cerinţele diferitelor categorii de utilizatori, orientată în
principal spre domeniul industrial;

23
 - asigurarea flexibilităţii necesare pentru ca standardul să poată fi aplicat în egală
măsură, în întreprinderile mici şi mijlocii;
- integrarea activităţilor corespunzătoare tuturor funcţiilor organizaţiei în sistemul
calităţii acesteia, de la identificarea cerinţelor clienţilor până la realizarea obiectivelor
stabilite;
- definirea elementelor sistemului de management al calităţii, cu accent pe
prevenire, promovarea unor relaţii de parteneriat cu clienţii, instruirea şi motivarea
personalului, evaluarea rezultatelor obţinute şi identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a
proceselor;
- facilitarea evaluării performanţelor obţinute în desfăşurarea proceselor, a eficienţei
sistemului de management al calităţii;
- asigurarea compatibilităţii cu modelul de asigurare internă, oferit de noua variantă
a standardului ISO 9004, pentru facilitarea implementării principiilor TQM promovate de
acesta din urmă;
- asigurarea compatibilităţii cu modelele de sistem de management de mediu, în
principal cu cel propus de standardul ISO 14001.
ISO 9001:2000 consideră că proiectarea şi implementarea unui sistem de
management al calităţii al unei organizaţii sunt influenţate de necesităţi diferite, de
obiective specifice, de produsele pe care le furnizează, de procesele utilizate şi de mărimea
şi structura organizaţiei. Acest standard poate fi utilizat atât de părţi interne şi externe,
inclusiv de organismele de certificare, pentru a evalua capabilitatea organizaţiei de a
satisface cerinţele clientului, de reglementare sau ale organizaţiei însăşi. Specific acestui
standard este adoptarea unei abordări bazate pe proces în dezvoltarea, implementarea şi
îmbunătăţirea eficacităţii sistemului de management al calităţii, în scopul creşterii
satisfacţiei clientului prin îndeplinirea cerinţelor acestuia.
Când este utilizată în cadrul unui sistem de management al calităţii, o astfel de
abordare accentuează importanţa pentru următoarele aspecte de importanţă majoră :
înţelegerea şi satisfacerea cerinţelor ; necesitatea de a considera procesele în funcţie de
valoarea adăugată ; obţinerea de rezultate în ceea ce priveşte performanţa şi eficacitatea
procesului ; îmbunătăţirea continuă a proceselor pe baza măsurărilor obiective.
Elementele sistemului de management al calităţii în noua variantă sunt diferite faţă
de ediţia trecută a standardului. Astfel, această nouă variantă este realizată potrivit ciclului
PEVA (planifică-execută-verifică-acţionează) sau PDCA (plan-do-check-act), indicând
succesiunea firească a etapelor care trebuie parcurse pentru implementarea sistemului de
management al calităţii şi pentru menţinerea eficacităţii acestuia, prin îmbunătăţirea
continuă a tuturor proceselor pe care le implică un asemenea sistem. În acest scop, se
propune ca elementele sistemului de management al calităţii să fie structurate pe patru
domenii:
• responsabilitatea conducerii;
• managementul resurselor;
• managementul proceselor;
• evaluare, analiză şi îmbunătăţire.
Modelul unui sistem de management al calităţii bazat pe proces ilustrează rolul
semnificativ pe care clienţii îl joacă în definirea cerinţelor ca elemente de intrare în sistem.
ISO 9001:2000 se coroborează mai bine cu alte sisteme de management prezentate
în standarde ISO. De exemplu, acest standard este aliniat cu standardul ISO 14001:1996
oferind utilizatorilor mai multe oportunităţi. Deşi ISO 9001:2000 nu include cerinţe
specifice altor sisteme de management, cum ar fi cele referitoare la managementul
mediului, managementul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, pentru managementul

24
financiar sau pentru managementul riscului, totuşi permite unei organizaţii să-şi alinieze
sau să-şi integreze propriul sistem de management al calităţii cu cerinţele sistemului de
management cu care este corelat.
Procesele necesare pentru sistemul de management al calităţii menţionate trebuie să
includă procesele activităţilor de management, de asigurare a resurselor, de realizare a
produsului şi de măsurare.
1.3. Analiza comparativă a cerinţelor sistemului de management al calităţii
prevăzute în ISO 9001:1994 şi ISO 9001:2000
Standardele din familia ISO 9000 nu definesc în mod explicit termenul de
“element” al sistemului calităţii, nici în ediţia veche 1994 şi nici ediţia cea nouă 2000, dar
prevăd prin modul de abordare prezentat necesitatea documentării acestor elemente.
În standardul nou, aceste elemente sunt regăsite sub denumirea de “cerinţe”. Potrivit
opiniilor exprimate de specialiştii în domeniu, elementele/cerinţele sistemului calităţii pot fi
grupate în două categorii : elemente/cerinţe de conducere şi elemente/cerinţe de
desfăşurare.
a) Elemente/cerinţe de conducere a sistemului de management al calităţii reprezintă
sarcinile care revin în mod direct managementului organizaţiei în asigurarea calităţii.
Din această categorie fac parte:
- politica organizaţiei în domeniul calităţii;
- responsabilităţile şi autoritatea în domeniul calităţii;
- documentaţia sistemului calităţii;
- informarea privind sistemul de management al calităţii.
b) Elementele/cerinţe de desfăşurare a sistemului de management al calităţii care
sunt reprezentate de:
- elemente legate nemijlocit de producţie : asigurarea calităţii în planificare,
dezvoltare, aprovizionare, fabricaţie;
- elemente ajutătoare ale producţiei (ale planificării şi realizării produselor) :
asigurarea în păstrarea produsului (în manipulare, depozitare, transport), în stabilirea şi
ţinerea sub control a mijloacelor de verificare şi în documentaţia referitoare la calitate;
- elemente care se referă la defecte – neconformităţi : ţinerea sub control a produsului
neconform, acţiuni corective;
- elemente referitoare la utilizarea produsului.
Conform Standardului ISO 9001 : 2000 ”organizaţia trebuie să stabilească, să
documenteze, să implementeze şi să menţină un sistem de management al calităţii şi să
îmbunătăţească continuu eficacitatea acestuia în conformitate cu cerinţele acestuia”. În
acest sens, organizaţia trebuie :
a) să identifice procesele necesare sistemului de management al calităţii şi aplicarea
acestora în întreaga organizaţie (indiferent de tipul, mărimea şi produsul furnizat);
b) să determine succesiunea şi interacţiunea acestor procese;
c) să determine criteriile şi metodele necesare pentru a se asigura că atât operarea
cât şi controlul acestor procese sunt eficace;
d) să se asigure de disponibilitatea resurselor şi informaţiilor necesare pentru a
susţine operarea şi monitorizarea acestor procese;
e) să monitorizeze, să măsoare şi să analizeze aceste procese şi
f) să implementeze acţiuni necesare pentru a realiza rezultatele planificate şi
îmbunătăţirea continuă a acestor procese.
Organizaţia trebuie să administreze aceste procese în conformitate cu cerinţele
acestui standard internaţional. Analizând corespondenţa dintre cele două ediţii ale

25
standardului ISO 9001, se pot identifica elementele sistemului de management al calităţii
utilizate în prezent.
Elementele sistemului de management al calităţii prezentate au la bază standardul
ISO 9001:2000, servind organizaţiilor la implementarea şi îmbunătăţirea continuă a
sistemelor de management al calităţii.
1.4. Sisteme de management al calităţii în abordarea standardului ISO 9004
Standardul ISO 9004 : Sisteme de management al calităţii - Linii directoare pentru
îmbunătăţirea performanţei ediţia 2000 a înlocuit standardul ISO 9004 ediţia 1994. Vechiul
standard ISO 9004:1994 recomanda şi descria toate elementele cu ajutorul cărora putea fi
dezvoltat şi implementat un sistem al calităţii, adaptat nevoilor specifice ale organizaţiei. El
servea pentru optimizarea ansamblului proceselor organizaţiei, referitoare la calitate şi era
destinat pentru “asigurarea internă a calităţii”, mai precis în situaţii necontractuale. Deci, nu
era destinat pentru utilizări contractuale, reglementate, sau în scopul certificării şi nu
reprezenta un ghid pentru aplicarea standardelor ISO 9001, ISO 9002 ; ISO 9003 ediţia
1994, din aceea vreme (care au fost înlocuite ulterior de ISO 9001:2000). Prin urmare, nu
era un standard de referinţă pentru auditul “sistemului calităţii”, în scopul certificării
acestuia.
Noul standard ISO 9004 : 2000, denumit “Sisteme de management al calităţii. Linii
directoare pentru îmbunătăţirea performanţei”, furnizează pe baza celor opt principii de
management al calităţii, îndrumări pentru îmbunătăţirea performanţei organizaţiei şi
creşterea satisfacţiei atât a clienţilor, precum şi a altor părţi interesate.
Pentru realizarea obiectivelor pe care şi le-a propus în domeniul calităţii, organizaţia
trebuie să-şi dezvolte şi să implementeze un sistem de management al calităţii, structurat şi
adaptat tipului specific de activitate şi proceselor pe care le realizează, ţinând cont de
beneficii, costuri şi riscuri.
Titlul al standardului ISO 9004:2000 a fost modificat faţă de cel vechi în vederea
înţelegerii mai clare a sistemului de management al calităţii. Astfel, în comparaţie cu
ediţiile anterioare, standardele ISO 9001 şi ISO 9004 ediţia 2000, formează în prezent o
pereche de standarde ale managementului calităţii, care se coroborează foarte util.
Aşa cum arată ISO 9004:2000, adoptarea unui sistem de management al calităţii
trebuie să fie o decizie strategică a top-managementului unei organizaţii, luată în urma unei
analize temeinice a : obiectivelor specifice ale organizaţiei, naturii produselor furnizate,
dimensiunii şi structurii organizaţiei şi a influenţelor mediului extern a acesteia.
Conform standardului menţionat, în această viziune nouă, scopul organizaţiei
este:“Să identifice şi să îndeplinească nevoile şi aşteptările clienţilor şi ale altor părţi
interesate (angajaţi ai organizaţiei, furnizori, proprietari, societate), să atingă un profit
competitiv şi să realizeze toate acestea într-un mod efectiv şi eficient.” .”(Sursă :
Standardul ISO 9004:2000).
“Să realizeze, să menţină şi să îmbunătăţească funcţionarea întregii organizaţii şi
capabilităţile.”(Sursă : Standardul ISO 9004:2000).
Aplicarea principiilor de management al calităţii furnizează, pe de o parte, beneficii
directe, dar are un impact deosebit şi asupra managementului costurilor şi al riscurilor.
Observarea şi analiza managementului beneficiului, costurilor şi al riscurilor sunt
importante pentru organizaţie, clienţii acesteia şi alte părţi interesate. Aceste consideraţii
despre întreaga funcţionare a organizaţiei pot avea impact asupra:
- atragerii clienţilor şi menţinerii loialităţii acestora;
- succesului în afaceri şi realizarea profitului;
- adaptarea rapidă la oportunităţile pieţei;
- gestiunii conturilor şi utilizării efective şi eficiente a resurselor;

26
- identificarea proceselor care vor genera cele mai bune rezultate dorite;
- profit competitiv, prin capabilităţi organizatorice îmbunătăţite;
- instruirea şi motivarea oamenilor faţă de scopurile şi obiectivele organizaţiei, ca şi
participarea lor la îmbunătăţirea continuă;
- crearea unui renume al organizaţiei care să stea la baza câştigării încrederii părţilor
interesate;
- abilitatea de a crea valoare atât pentru organizaţie, cât şi pentru furnizorii ei, prin
optimizarea costurilor şi a resurselor, precum şi prin reacţia de răspuns la pieţele în
schimbare.
De asemenea, noul standard ISO 9004:2000, consideră că “abordarea procesuală”
stă la baza dezvoltării, implementării şi îmbunătăţirii eficienţei unui sistem de management
al calităţii. Funcţionarea “efectivă şi eficientă” a unei organizaţii are la bază identificarea
proceselor din interiorul organizaţiei, combinaţia şi interacţiunea acestora.
Atunci când este utilizată în sistemul de management al calităţii, abordarea
procesuală subliniază importanţa aspectelor următoare : înţelegerii şi îndeplinirii
cerinţelor organizaţiei ; necesităţii de a aprecia procesele în funcţie de valoarea adăugată ;
obţinerii rezultatelor referitoare la funcţionarea, realizarea şi efectivitatea procesului ;
îmbunătăţirea continuă a proceselor, bazată pe măsuri obiective. Dacă facem comparaţia cu
ISO 9001:2000, obiectivele “satisfacţia clientului” şi “calitatea produsului “ sunt extinse,
astfel încât să includă “satisfacţia părţilor interesate şi funcţionarea organizaţiei”.
Standardul ISO 9001:2000 urmăreşte să confere asigurarea calităţii produsului şi satisfacţia
clientului, în timp ce ISO 9004:2000 utilizează o perspectivă mai largă asupra
managementului calităţii, pentru a servi ca ghid de îmbunătăţire a utilizării în vederea
obţinerii performanţei.
Prezentele ediţii ale ISO 9001:2000 şi ISO 9004:2000 au fost dezvoltate ca o
pereche consistentă de standarde care să se completeze unul pe celălalt, dar care să se poată
utiliza foarte bine şi separat. Specificul acestor standarde din această nouă perspectivă se
exprimă astfel : ISO 9004:2000 faţă de ISO 9001:2000 furnizează îndrumări într-un
domeniu mai larg de obiective ale unui sistem de management al calităţii, vizând îndeosebi
îmbunătăţirea continuă a performanţelor şi a eficienţei globale a unei organizaţii, precum şi
a eficacităţii acesteia. De aceea, ISO 9004 este recomandat ca un ghid pentru organizaţiile
care doresc să depăşească nivelul cerinţelor din ISO 9001, în scopul îmbunătăţirii continue
a performanţei.
În viziunea standardului ISO 9004:2000, îmbunătăţirea continuă şi abordarea
procesuală vizează realizarea unui management al performanţei. Aplicarea unui
management al performanţei pentru o organizaţie este foarte important, pentru că:
- permite evaluarea “stării de sănătate” a unei organizaţii în întregul ei;
- oferă un cadru coerent şi echilibrat pentru creşterea performanţei în : management,
îndrumare, raportare şi contabilitate, coordonare, alocarea resurselor, evaluare.
Managementul performanţei este, de fapt, modul în care este condusă o organizaţie,
reflectat în componentele financiare şi nonfinaciare ale performanţelor sale. Acesta se
compune din cultura organizaţională şi sistemul de lucru. Performanţa este un proces
dinamic, ce urmăreşte în mod natural progresul unei organizaţii Motivele pentru care se
aplică managementul performanţei în cadrul unei organizaţii sunt, în principal,
următoarele :
- dorinţa de a lucra mai eficient, cu un consum mai redus de reduse şi
de timp;
- dorinţa de a lucra pentru obiective clare, bine definite şi
conştientizate de către fiecare lucrător;

27
 - necesitatea de a cunoaşte în fiecare moment ce acţiuni trebuie
îndeplinite şi justificarea realizării acestora;
- dorinţa de a obţine satisfacţie şi recunoaştere profesională şi
materială de către toţi membrii organizaţiei.
În acest sens, se pot identifica principalele caracteristici ale unui sistem de
management performant. Prima caracteristică se referă la faptul că, organizaţia trebuie să
aibă o viziune clară orientată spre ”efect” şi în acest context trebuie să răspundă la
întrebarea : “Care este rostul organizaţiei?”. Din perspectiva acestei abordări, rezultă că
trebuie să fie bine conturate următoarele aspecte strategice :
- direcţia clară, care derivă din nevoile şi preferinţele clienţilor cărora
se adresează organizaţia, deci strategia;
- setul cuprinzător de obiective pe care trebuie să le îndeplinească
organizaţia pentru a răspunde cerinţelor clienţilor săi privind
calitatea produselor şi sistemului implementat, deci obiective
strategice;
- setul coerent de indicatori de performanţă şi ţinte SMART care să
menţină organizaţia pe un drum corect, prin urmare, măsurile de
performanţă.
Astfel, măsura de performanţă - SMART produce indicatori cheie de performanţă
definiţi prin următoarele atribute : Specifici (S) ; Ce pot fi măsuraţi (M) ; Realizabili (A) ;
Relevanţi ( R ) ; Delimitaţi în timp (T).
A doua caracteristică se referă la existenţa unei planificări robuste şi a unui sistem
de revizuire desfăşurat în permanenţă sub semnul întrebării “Face bine organizaţia ceea ce
face?”. Din perspectiva acestei abordări, rezultă că trebuie bine conturate următoarele
aspecte strategice:
- crearea unor departemente “legate” care să comunice bine în amonte
şi aval, a unor planuri de lucru individuale şi de echipă care să
precizeze acţiunile ce trebuie întreprinse pentru a atinge obiectivele
strategice şi ţintele;
- realizarea unei planificări financiare riguroase;
- înfiinţarea unui sistem de monitorizare şi revizuire internă care
identifică punctele forte şi aspectele de îmbunătăţit prin acţiuni
adecvate.
A treia caracteristică se referă la existenţa unei angajări şi manifestarea unui
entuziasm din partea managerului şi angajaţilor, desfăşurate sub semnul întrebării “Chiar ne
pasă?”. Din perspectiva acestei abordări, rezultă că trebuie bine conturate următoarele
aspecte strategice :
- existenţa unui angajament personal pentru creşterea performanţei;
- existenţa unui leadership care să motiveze şi să entuziasmeze
personalul;
- disponibilitatea fiecărui angajat de a înţelege rolul său şi acţiunile pe
care trebuie să le desfăşoare pentru a atinge scopurile organizaţiei.
Având ca punct de plecare caracteristicile unui management performant, în timp sau
conturat diferite modele de performanţă. Modelul de performanţă este un cadru de referinţă
format din componentele cheie ale unei organizaţii pe întreg lanţul cauză-efect.
Modelele au ca scop comun identificarea tuturor părţilor implicate în funcţionarea
performantă a organizaţiei şi nevoile lor. Modelele de performanţă s-au născut în sectorul
privat, în anii 80 (Malcolm Baldridge) şi reprezintă o dezvoltare a modelelor de “calitate

28
totală”. Iniţial au fost o reacţie la modelele pur financiare. Trebuie subliniat faptul că
managementul calităţii totale, în esenţa sa, este un model de management performant.
Tinta implementarilor ISO o reprezinta companiile din toate domeniile de
activitate, din orice regiune a globului, care doresc sa supuna propriile organizatii unei
evaluari externe si unei comparatii de Buna Practica în raport cu concurenta.Companiilor
care doresc sa îsi îmbunatateasca performanta si competitivitatea pe piata nationala si
internationala.

2.4. ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE STANDARDIZARE

Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) este o federaţie mondială

care cuprinde organismele mondiale de standardizare (organisme membre ISO).
Activitatea de elaborare a standardelor internaţionale se desfaşoară, în mod
normal, în cadrul comitetelor tehnice ISO. Fiecare organism membru interesat într-un
subiect pentru care a fost înfiinţat un comitet tehnic are dreptul să fie reprezentat în
acel comitet.
Organizaţiile internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, în legatură
cu ISO, iau deasemenea parte la activitatea de elaborare a standardelor internaţionale.
ISO colaborează îndeaproape cu Comisia Internaţională pentru Electrotehnice
(IEC) în toate problemele legate de standardizarea în domeniul electrotehnicii.
Organizaţia Internaţională de Standartizare a elaborat modelele pentru
sistemele calităţii în seria de standarde ISO 9000 precum şi pentru alte tipuri de
sisteme ca de exemplu: siguranţa alimentului (ISO 22000), managementul mediului
(ISO 14001), ş.a.

29
 Organizaţia Internaţională de Standardizare a dezvoltat seriiile de standarde de
mai sus ca raspuns la provocările globalizării crescânde a producţiei şi a pieţelor de
desfacere a produselor. Luând ca exemplu activităţile de certificare, în continuă
creştere din Canada şi Marea Britanie, membrii statelor Comunităţii Europene (CE),
au adoptat conceptul de sisteme ale calităţii, tendinţe similare se dezvoltă în SUA şi
Asia de sud-est.
Companii importante şi guverne alocă în prezent resurse considerabile
dezvoltării infrastructurilor pentru a fi în conformitate cu aceste standarde, fapt ce
constituie o necesitate, atât pentru furnizorii de produse / servicii, cât şi pentru cei
guvernamentali.
Pentru industrii aflate în interiorul său exteriorul CE, certificarea sistemelor
calităţii, în conformitate cu standardele ISO constituie un paşaport pentru intrarea pe
piaţa CE. Chiar şi marile companii din SUA şi Japonia sunt în căutare de certificări ale
sistemelor calităţii în conformitate cu standardele elaborate de ISO.

CAPITOLUL III
-STUDIU DE CAZ-
SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITATII IMPLEMENTAT IN CADRUL
GRUPULUI UNITED BREWERIES

30
DATE DE IDENTIFICARE A TITULARULUI ACTIVITATII

S.C. UNITED ROMANIAN BREWERIES BEREPROD S.R.L.

Adresa : Bucuresti, sector 5, b-dul Unirii nr. 27, bl. 15, sc. 2, ap. 24
Amplasamentul instalatiei/activitatii: B-dul Biruintei nr. 89, comuna Pantelimon, judetul
Ilfov
Telefon: 021 205.50.77 ; 021 205.50.00
Fax: : 021 205.50.05
Data infintarii : 1991
Numar de inmatriculare: J40/11906/1994
C.U.I.: 5857302
TEMEIUL LEGAL
Ca urmare a solicitarii adresate de S.C. UNITED ROMANIAN BREWERIES
BEREPROD S.R.L. cu sediul in Bucuresti, sector 5, b-dul Unirii nr. 27, bl. 15, sc. 2, ap. 24
inregistrata la A.P.M. Ilfov cu nr. 2677 din 20.03.2006, la A.R.P.M. Bucuresti cu nr. 1368
din 22.03.2006 si a completarilor inregistrate ulterior cu nr. 2585/26.05.2006 , a verificarii
si parcurgerii etapelor procedurale, in baza Legii 265/2006 pentru aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 195/2007 privind protectia mediului, a Hotararii Guvernului
nr.408/2004, cu modificariile si completariile ulterioare, privind organizarea si functionarea
Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, a Hotararii Guvernului nr. 459/2007 privind
reorganizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, a Legii
nr.84/2006 pentru aprobarea si modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.
152/2007 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, al Ordinului MAPAM nr.
818/2003 privind procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu modificat cu
Ordinul MMGA 1158/2007, se emite prezenta autorizatie de mediu.
.Activităţile specifice societăţii se vor desfăşura obligatoriu în conformitate cu
prevederile următoarelor acte normative care sunt în concordanţă cu standardele UNIUNII
EUROPENE prin prevederile Directivelor corespunzătoare:
O.U.G. nr. 195/2007 privind protectia mediului care transpune DC 85/337/CEE
(modificată prin DC 97/11/CE); DC 90/313/CE; DPEC 2001/42/CE; DC96/62/CEE;
DC1999/30/CE; DPEC 2000/69/CE; DC 92/72/CEE; DPEC 2002/3/CE; DC91/689/CEE;
DPEC 2000/76/CE; DPEC 94/62/CE; DC 99/31/CE; DC75/439/CEE; DC91/157/CEE; RC
259/93; DC92/43/CEE; DC79/409/CEE;
Legea nr. 655/20.11.2001 pentru aprobarea OUG nr. 243/2000 privind protecţia
atmosferei care transpune DC96/62/CEE; DC1999/30/CE; DPEC 2000/69/CE; DC
92/72/CEE; DPEC 2002/3/CE;
Ordin MAPM nr. 592 din 06/25/2002 privind aprobarea Normativului privind
stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a
dioxidului de sulf, dioxidului de azot si oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 si
PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon si ozonului in aerul înconjurător;
Legea nr. 24/06.05.1994 (M. Of. nr. 119/12.05.1994) pentru ratificarea Convenţiei-
cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie
1992 care transpune Decizia 2004/280/CE şi DC 93/389/CEE modificata de DC
99/296/CEE;
Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/23.06.1997 (M.Of. nr. 140/03.07.1997) pentru
aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei care

31
transpune Directiva Parlamentului European si Consiliului 2002/49/CE referitoare la
evaluarea si gospodarirea zgomotului in mediu;
Legea nr. 263/2007, care modifica Legea 360/2003, privind regimul substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase care transpune DC67/548/EEC, D88/379/EEC, R793/93;
Legea nr. 426/2001 de aprobare a Ordonanţei nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor care
transpune DC 75/442/CEE(amendata de DC91/156/CEE); DC 96/59/CE; DPEC
2000/76/CE; DPEC 94/62/CE; DC 99/31/CE;
HG nr. 173/13.03.2000 (MO nr. 131 din 28.03.2000) pentru reglementarea
regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi a altor compuşi
similari amendată prin HG nr. 291/14.04.2007 (MO nr. 330/19.09.2007) care transpune DC
96/59/CE din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi
(PCB/PCT);
HG nr.1159/2003 (MO 715/14.10.2003) pentru modificarea HG nr. 662/2001
privind gestionarea uleiurilor uzate care transpune DC 75/439/CEE (amendata de
DC87/101/CEE şi de DC 91/692/CEE);
Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor în
conformitate cu Catalogul European al Deşeurilor care transpune Decizia nr. 2000/532/CE,
amendată de Decizia nr. 2001/119 privind lista deşeurilor;
HG nr. 621/2007 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje care
transpune în legislaţia naţională Directiva Parlamentului şi Consiliului nr. 94/62/CE privind
ambalajele şi deşeurile de ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene
(JOCE) nr. L 365/1994, amendată prin Directiva Parlamentului şi Consiliului 2004/12/CE,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 047/2004, Decizia
Comisiei Europene 97/129/CE privind sistemul de identificare şi marcare a materialelor de
ambalaj, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 050/1997,
Decizia Comisiei Europene 2007/270/CE privind formatul referitor la sistemul de baze de
date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 086/2007;
HG nr. 124/30.01.2003 (MO nr. 109 din 20.02.2003) privind prevenirea, reducerea
şi controlul poluării mediului cu azbest care transpune Directiva Consiliului 87/217/CEE
din 19 martie 1987 cu privire la prevenirea şi reducerea poluării mediului cauzate de
azbest;
HG nr. 349/2007 privind depozitarea deseurilor care transpune Directiva nr.
1999/31/EC privind depozitarea deseurilor;
HG nr. 321/14.04.2007 (MO nr. 27.04.2007) privind evaluarea şi gestionarea
zgomotului ambiental care transpune Directiva 2002/49/EC referitoare la evaluarea şi
managementul zgomotului în mediul înconjurător – Declaraţia Comisiei formulată în
cadrul Comitetului de Conciliere privind evaluarea şi managementul zgomotului;
HG nr. 352 /21.04.2007 (M.Of. nr. 398 /11.05.2007) pentru modificarea HG nr.
188/28.02.2002 (M. Of. nr. 187/20.03.2002) privind aprobarea unor norme privind
condiţiile de descărcare in mediul acvatic a apelor uzate care transpune Directiva
Consiliului 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane modificata de Directiva
98/15/CE;
. MANAGEMENTUL ACTIVITATII
Societatea are implementat Sistemul de Management al Mediului – SR EN ISO
14001 si Sistemul de asigurarea calitatii ISO 9001: 2000.Titularul autorizatiei va stabili si
va mentine un Sistem de Management al Autorizatiei (SMA), care sa indeplineasca
cerintele prezentei Autorizatii . SMA va evalua toate operatiunile si va revizui toate
optiunile accesibile pentru utilizarea tehnologiei mai curate, productiei mai curate,

32
reducerii si minimizarii deseurilor si va include planificarea obiectivelor si sarcinilor de
mediu, astfel:
Titularul autorizatiei va pregati o planificare anuala a obiectivelor si sarcinilor de
mediu. Planificarea va contine termene pentru atingerea seturilor de sarcini .
La stabilirea programului de sarcini si obiective, titularul autorizatiei va avea in vedere
aspectele mentionate in Tabelele nr. 17 si nr. 18 .
Titularul va pregati si va depune la A.R.P.M. Bucuresti, ca parte a Raportului
Anual de Mediu (RAM), un raport privind modernizarea, care va include si performantele
obtinute in indeplinirea sarcinilor stabilite, precum si modificarile intervenite . Astfel de
rapoarte vor fi pastrate pe amplasament pentru o perioada de cel putin 7 ani si vor fi puse la
dispozitia persoanelor cu drept de control conform legislatiei in vigoare .
Titularul Autorizatiei va asigura instruiri adecvate pe teme de protectia mediului,
in sensul minimizarii consumurilor de materii prime, materiale auxiliare, combustibili,
precum si minimizarea deseurilor si masuri in caz de urgenta, functie de instalatia pe care-
si desfasoara activitatea . Registre adecvate privind instruirile vor fi pastrate .
Personalul va fi calificat conform specificului instalatiei pe baza de studii,
instruiri si/sau experienta adecvata .
Titularul Autorizatiei va transmite cate o copie a prezentei Autorizatii tuturor
angajatilor ale caror sarcini sunt legate de oricare din conditiile prezentei Autorizatii.

MATERII PRIME , AUXILIARE SI MOD DE DEPOZITARE

Materii prime Cantitatea in Modul de ambalare si

2007 depozitare
Productia de bere
Malt 16897,624 t Vrac – in siloz de 180 t
Porumb 3630,343 t Vrac in siloz de 180 t
Apa 400000 mc Rezervor suprateran de 2200
mc
Concentrat de hamei 13,68 l t Borcane sticla de 215 ml
Hamei 36,68 t Pungi hidroizolate de 0,5 kg
CO2 3118,28 t Tanc de 20 tone
Sulfat de calciu 65 t Saci hartie 25 kg
Beta glucanase (ULTRAFLO) 2,23 t Bidon plastic 240 kg
Clorura de zinc 35 kg Bidon 30 l
Polyclar 10 9,518 t Bidon plastic 240 kg
Metabisulfit de sodiu 1,73 t Saci hartie de 25 kg
Acid lactic 25 kg Bidon 30 l
Zahar 70,5 t Saci 50 kg
Productia de sucuri
Apa 30000 mc Rezervor suprateran de 2200
mc
Concentrat 242462 kg Butoaie metalice de 245 kg
Zahar SD 636,5 t Saci de1 tona
Benzoat de sodiu 1,1 t Pungi hartie de 5 kg
Acid citric 2,775 t Pungi hartie de 5 kg
CO2 600 t Tanc de 20 tone

33
 Imbuteliere bere
Apa 320000 mc Rezervor suprateran de 2200
mc
Lubotop LH lubrifiant sintetic 13415 l Bidon de 240 litri
benzi inox
Lubo drive P3 lubrifiant 3,657 l Bidon de 240 litri
sintetic benzi platic
Luboklar HH lubrifiant pe baza 420 l Bidon de 240 litri
de sapun
Polix NN aditiv pt. baile de 6,596 l Bidon de 240 litri
clatire
Stabilon Plus aditiv pt. soda 13,675 l Bidon de 240 litri
caustica
Imbuteliere sucuri
Apa 20000 mc Rezervor suprateran de 2200
mc
Materiale auxiliare
Hipoclorit de sodiu 23860 kg Bidon de 240 litri
Clorură de sodiu 35700 kg Bidon de 240 litri
Acid clorhidric 32% 123894 kg Bidon de 240 litri

DESCRIEREA INSTALATIEI SI A FLUXURILOR TEHNOLOGICE EXISTENTE

PE AMPLASAMENT

Constructii
1) Suprafata totala de 66.400 m2, din care :
2) Suprafata construita, la nivelul solului – 29.500 m2 :
Hala imbuteliere – corp 1=11.960,7m2
Hala imbuteliere – corp 2=9.900m2
Statie epurare ape uzate=468m2
Gospodaria de apa = 202m2
Rezervor inmagazinare apa = 118,9m2
Platforma gegazoare = 83m2
Hala productie si maturare bere = 4.963,4m2
Gospodaria de combustibil = 10,1m2
Cabina poarta = 13,7m2
Corp receptie soferi = 67,8m2
Moara si siloz = 240,6m2
Platforma descarcare malt = 108,9m2
3) Suprafata platforme betonate – 14.000 m2 ;
4) Suprafata spatii verzi – 22.900 m2 .
Dotari
1. Hala imbuteliere – Corp 1
a) Linie de umplut sticle cu capacitatea de 45.000 sticle/h :
o masina de depaletizat
o masina de depaletizat Vrac
o masina de denavetat
o masina de spalat navete

34
 o masina de spalat sticle
o inspector de sticle goale
o masina de umplut si capsat sticle
o inspector de nivel
o tunel de pasteurizare
o masina de etichetat
o sistemul de inscripţionare data
o masina de impachetat in cutii carton
o masina de navetat
o sistemul de inscripţionare cutii
o masina de navetat
o masina de paletizat
o transportoare
o masina aplicat benzi
Linie de umplut cutii de Al cu capacitatea de 20.000 bucati/h:
 masina de Depaletizat
 conveior suspendat cutii goale
 tunel clatire uscare
 masina de umplut cutii
 masina de inchis cutii
 tunel de pasteurizare
 inspector de nivel
 sistemul de inscripţionare data
 transportor
 masina de impachetat in folie contractibila
 sistemul de inscripţionare tavi
 masina de infoliat
 masina de paletizat
c) Linie de îmbuteliere bere in butoaie cu capacitate maximă de 240 unităţi/h :
 Transportor butoaie goale
 Sistem spalare exterioara AK2
 Instalatie de spalare interioara "Transomat 6/2"
 2 linii de umplere
 Transportor
 Rasturnator
 Cantar
 Sistemul de inscripţionare data
 Elevator semi-automat
 Tanc tampon 200 l
d) Line de îmbuteliere bere in dozse de 5l tip AF-80 semiautomata
.Hala imbuteliere - corpul 2
a) Linie de umplut sticle cu capacitatea de 45.000 sticle/oră formata din:
- masina de Depaletizat
- masina de Depaletizat Vrac
- masina de Denavetat
- masina de spalat navete
- masina de spalat sticle
- inspector de sticle goale

35
- masina de umplut si capsat sticle
- inspector de nivel
- tunel de pasteurizare
- masina de etichetat
- sistemul de inscripţionare data
- masina de impachetat in cutii carton
- masina de navetat
- sistemul de inscripţionare cutii
- masina de navetat
- masina de paletizat
- transportoare
- masina aplicat benzi
b) Insatalatie preparare bauturi racoritare
- unitate de alimentare cu zahar vrac
- unitate dizolvare zahar - Contisolv 15 C-I
- unitate de filtrare sirop zahar
- 2 unitati de stocare si transfer sirop primar, capacitate 200hl
- statie mixare Multimix B-4-60
- unitate de pasteruizare
- unitate de carbonantare 45.000 l/h
- tanc stocare produs finit
- statie dezaerare apa 800 hl/h
- unitate de CIP-are (spalare/sterilizare)
- instalatia dezaerare apa, capacitate 50.000 l/h
Linie de PET, cu capacitatea de 24.000 Buc/oră
- masina de Depaletizat
- conveior PET-uri goale
- conveior PET-uri pline
- masina monobloc clatit, umplut si capsat 24.000 buc/ora
- masina de etichetat
- masina de impachetat in folie contractibila
- masina de aplicat manar
- transportor pachete
- masina de paletizat
- masina de infoliat
Hala productie si maturare bere:
a) Sectia de productie bere:
- moara cu valturi 3016/20;
- 2 vase cilindro-conice pt. plamadire-zaharificare cu capacitati de 375 si 570 hl;
- cazan de filtrare plamada”Lauter” = 680 hl;
- vas recuperare borhot =22m3;
- vas de fierbere cu hamei”Wort kettle”= 760 hl;
- vas de linistire must „Whirpool” = 760 hl;
- vas pt. Hamei = 2 x 30 l;
- vas de trub= 48 hl;
- racitor cu placi „Wort Cooler” = 750 hl;
- tancuri cu apa = 2 x 1500 hl si 1x 750 hl;
- vas stocare condens = 300 hl; - vas pt. Must = 150 hl;
- 2 instalatii centrifugare – separare tip GSC 150-06-777;

36
 - filtru orizontal cu debit de 400 hl/h;
- vas preparare suspensie apoasa kiselgur;
- vas eliminare kiselgur;
- filtru cu saci textili;
- instalatie de dezaerare apa „Varidox”;
- 2 tancuri verticale apa dezaerata = 120 hl si 340 hl;
- vas tampon pt. bere = 100 hl;
- vas tampon pt. must = 750 hl;
- 2 tancuri pre-incalzire must = 460 hl;
- schimbator de caldura = 200 hl/h;
- vas orizontal condensator = 3000 kW;
- instalatie de curatare si sterilizare a echipamentelor ;
- vas de stocare borhot = 2 x 84 m3 ;
b) Statia « Drojdii » :
- vas pt. propagarea celulei de drojdie = 90 hl ;
- 5 vase stocare drojdie cu capacitati intre 90 hl si 115 hl ;
- vas sterilizare = 50 hl ;
- vas colectare drojdie uzata = 250 hl.
c) Statia tratare apa + centrala termica :
- 2 boilere = 16.000 t abur/h;
- tanc cilindric apa dezaerata = 30 m3 ;
- rezervor pt. combustibil M = 3 m3 ;
- Ttanc de stocare a condensului = 8 m3 ;
d) Statia de compresoare aer ZR 90 – 3 buc. ;
e) Postul trafo si inalta tensiune :
- statie de medie tensiune 20/0,4kV ;
- statie de joasa tensiune ;
- 5 baterii de condensatori uscati, capsulati.
f) Statia de frig :
- 4 pompe amoniac « Witt » ;
- 6 compresoare amoniac « Sabroe » ;
- 3 condensatoare ;
- rezervor lichid = 10 m3 ;
- separator-acumulator = 18 t ;
g) Laborator pt. controlul calitatii :
- 3 balante tip PB 3002 ;
- balanta analitica ;
- 3 pH-metre ;
- refractometru ;
- densimetru/analizor de bere ;
- spectrofotometru cu absorbtie moleculara ;
- baie de termostatare apa ;
- centrifuga de laborator « Hereus ».
h) Statie recuperare CO2(capacitate de 250kg/h) :
- separator de spuma ;
- balon de recuperare CO2= 75 m3 ;
- unitate de prespalare = 250 kg/h ;
- compresor CO2 = 250kg/h ;
- purificator cu carbon activ = 250 kg/h ;

37
- uscator = 250 kg/h ;
- filtru aersol = 250gk/h ;
- lichefiator CO2 = 250 kg/h ;
- unitate de racire NH3 = 250 kg/h ;
- tanc stocare CO2 = 20 t ;
- unitate rectificare puritate CO2 = 250kg/h.
i) Platforma de fermentatie/maturare :
- 16 vase cilindro-conice pt. fermentare-maturare x 2400 hl ;
- 12 vase pt. fermentare-maturare x 5400 hl ;
- 10 vase cilindro- conice pt. linistire bere x 1470 hl ;
Moara si silozul :
- 3 elevatoare x 25t/h ;
- elevator H 0940 ;
- aparat de cantarit automat « MEAF DUMP » ;
- aparat de cantarit automat MWBL 120 ;
- banda de transport = 18 t/h ;
- separator magnetic malt ;
- transportor cu banda carcasat = 250 t/h ;
- separator centrifugal ;
- separator pietre MTSC 120/120 ;
- filtru magnetic ;
- buncar = 4,2 t ;
- 6 celule de depozitare x 180 t.
. Platforma descarcare malt :
- buncar semiingropat = 20 t ;
- sistem de snecuri = 25 t/h ;
- banda transportoare ;
- 3 elevatoare x 25 t/h.
Platforma degazoare :
- rezervor amoniac ;
- baterie de condensatoare = 3 buc.
. Gospodaria de combustibil
- 3 rezervoare cu capacitati 2 x 25m3 si 50m3 ;
- statie de pompare.
. Mijloace de transport
- 20 camioane;
- 150 autoturisme;
- 15 motostivuitoare.
Fluxuri tehnologice
.1. Fabricarea berii
- descarcare malt la rampa auto;
- desprafuire malt;
- indepartare corpuri straine;
- insilozare;
- cantarire/dozare;
- macinare umeda;
- plamadire;
- filtrare;
- fierbere cu hamei;

38
 - separare trub la cald;
- racire;
- introducere drojdie;
- fermentare;
- centrifugare;
- maturare;
- filtrare prin kieselguhr;
- linistire.
.2. Fabricare Orangina
- pregatire sirop de zahar;
- diluare concentrat;
- preparare bautura din sirop, concentrat diluat si apa dezaerata;
- carbonatare cu CO2.
.3. Imbuteliere produse finite
a) Procesul de imbuteliere in sticle:
- depaletizare;
- denavetizare;
- spalare sticle goale in masina de spalat sticle;
- inspectia pentru sticle goale;
- umplere si capsare;
- inspectia pentru sticle pline;
- pasteurizare;
- etichetare;
- navetare;
- paletizare;
- depozitare.
b) Procesul de imbuteliere in PET-uri:
- depaletizare;
- clatire, umplere cu bautura pasteurizata, capsare;
- inspectia pentru sticle pline;
- etichetare;
- impachetare;
- paletizare;
- depozitare.
c) Procesul de imbuteliere in cutii de aluminiu:
- depaletizare;
- clatire cu apa in masina speciala;
- umplere si sigilare cutii;
- pasteurizare;
- inspectia pentru sticle pline;
- impachetare;
- paletizare;
- infoliere paleti;
- depozitare.
d) Procesul de imbuteliere in butoaie;
- depaletizare;
- clatire cu apa in masina speciala;
- verificare la presiune;
- depresurizare;

39
 - umplere cu bere pasteurizata;
- represurizare cu CO2;
- cantarire;
- depozitare.
4. Activitati conexe
a) Statia de frig:
- comprimare;
- condensare;
- stocare NH3 lichid cald;
- acumulator NH3 ;
- pompare NH3 in sistem.
b) Statia de recuperare CO2:
- recuperare CO2 din etapa de fermentatie;
- spalare cu apa in contracurent;
- transfer in balonul tampon;
- purificare/dezumidificare;
- stocare.

40
RAPORTARI LA UNITATEA TERITORIALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI
SI PERIODICITATEA ACESTORA

Rapoartele aşa cum sunt ele menţionate în tabelele 17 si 18, trebuie depuse la sediul ARPM
Bucuresti în conformitate cu termenele stabilite.
Rapoarte periodice
Tabel 17
Nr.crt. Raport Termen de raportare
Aer
1 Monitorizarea emisiilor si imisiilor in aer (urmand 10 ale lunii urmatoare
a fi incluse in RAM) semestrului raportat
2 Poluantii care intra sub incidenta Ordinului 30 ianuarie an urmator
MAPAM raportarii
1144/2002 privind “Registrul poluantilor emisi”
Apa
1 Valoarea concentratiei poluantilor - urmand a fi 10 ale lunii urmatoare trim.
incluse in RAM raportat
2 Poluantii care intra sub incidenta Ordinului 30 ianuarie an urmator
MAPAM raportarii
1144/2002 privind “Registrul poluantilor emisi”
Deseuri
1 Gestiunea deseurilor 30 ianuarie an urmator
raportarii
2 Chestionare si statistici anuale privind Data inscrisa in chestionar
situatia gestiunii deseurilor
2 Situatia cantitatii ambalajelor gestionate anual 15 martie anul urmator
Alte raportari
1 Raport anual de mediu (R.A.M.) 1 februarie a anului urmator

41
Tabel 18
Nr.c Raport Termen de raportare
rt.
1 Notificare in caz de functionare defectuoasa a instalatiilor In cel mai scurt timp posibil
de reducere a poluarii
2 Notificare in caz de oprire/pornire programata a Cu 48 de ore inaintea opririi/
instalatiei pornirii.
3 Notificare privind poluarile accidentale Maxim o ora de la producere
4 Plan de dezafectare la oprirea definitiva a instalaţiei Odată cu cererea pentru Acord
de mediu pentru dezafectare
5 Reclamaţii (acolo unde apar) 10 zile de la încheierea lunii in
care se face reclamatia
.

Titularul autorizaţiei trebuie să menţină un dosar pentru informarea publicului, la sediul

ARPM Bucuresti şi la sediul unităţii. Acest dosar trebuie să conţină minimum:
- Copii ale corespondenţei (alta decât cea desemnată a fi confidenţială) între ARPM
Bucuresti şi titularul autorizaţiei
- Autorizaţia integrată de mediu
- Solicitarea
- Raportările anuale către ARPM Bucuresti
Titularul autorizaţiei trebuie să înregistreze toate reclamaţiile de mediu legate de
exploatarea activităţii. Fiecare astfel de înregistrare trebuie să ofere detalii privind data şi
ora reclamaţiei, numele reclamantului şi să ofere detalii cu privire la natura reclamaţiei. De
asemenea, trebuie păstrat un registru privind măsura luată în cazul fiecărei reclamaţii.
Titularul autorizaţiei trebuie să depună un raport la Agenţia Regională pentru Protectia
Mediului Bucuresti în luna următoare primirii reclamaţiei, oferind detalii despre orice
reclamaţie care apare. Un rezumat privind numărul şi natura reclamaţiilor primite trebuie
inclus în RAM.

OBLIGATII ALE TITULARULUI ACTIVITATII

. Instalaţia va fi controlată, exploatată şi întreţinută, iar emisiile vor fi evacuate aşa cum s-a
stabilit în prezenta Autorizaţie integrată de mediu. Toate echipamentele si instalatiile
mentionate in prezenta autorizatie trebuie sa existe pe amplasament, sa functioneze si sa
fie intretinute in conditii optime. Titularul Autorizaţiei trebuie să notifice ARPM Bucuresti
si Garda de Mediu prin fax, nota telefonica şi/sau electronic, dacă este posibil, imediat ce
se confruntă cu oricare din următoarele situaţii:
-orice emisie în aer, care depăşeşte valorile limită prevăzute în autorizaţie, de la
orice punct potenţial de emisie
-orice funcţionare defectuoasă sau defecţiune a echipamentului de control sau a
echipamentului de monitorizare care poate conduce la pierderea controlului oricărui sistem
de reducere a poluării de pe amplasament.
-orice incident cu potenţial de contaminare a apelor de suprafaţă şi subterane sau
care poate reprezenta o ameninţare de mediu pentru aer sau sol -
orice emisie care nu se conformează cu cerinţele prezentei Autorizaţii.

42
. În cazul oricărei situaţii de mai jos trebuie trimisă o notificare scrisă către ARPM
Bucuresti:
-incetarea permanentă a oricărei părţi sau a întregii instalaţii autorizate;
-incetarea oricărei părţi sau a întregii instalaţii autorizate pentru o perioadă care
poate depăşi un an;
-reluarea exploatării oricărei părţi sau a întregii instalaţii autorizate după
oprire.
Modificarea substantiala a actelor de reglementare, emise de alte autoritati, care au stat la
baza emiterii prezentei autorizatii poate conduce la revizuirea acesteia de către ARPM
Bucuresti. Titularul autorizaţiei fiind obligat sa prezinte in acest scop la ARPM Bucuresti
orice astfel de act de reglementare actualizat, in termen de 30 de zile de la obţinerea
acestuia.

CONCLUZII

Pentru a obţine o imagine de ansamblu a orientărilor actuale şi tendinţelor privind

dezvoltarea domeniului, cercetarea efectuată a vizat în primul rând evidenţierea evoluţiei
acestui domeniu pe plan internaţional şi în România, cu accent pe analiza obiectivelor
prevăzute de strategia naţională referitoare la dezvoltarea societăţii
Luând în considerare opiniile exprimate în literatura de specialitate şi rezultatele
cercetărilor proprii au rezultat următoarele tendinţe principale cu impact asupra domeniului
tehnologiei: modificarea conţinutului muncii şi a pregătirii personalului; externalizarea
unor produse şi servicii; proliferarea sistemelor de comunicare bazate pe internet şi
intranet; dezvoltarea unor noi sisteme de organizare a întreprinderilor;.
Pentru eliminarea acestora, considerăm important ca evaluarea calităţii produselor
să fie abordată ca un proces sistematic, fiind parcurse următoarele etape:
• identificarea şi clasificarea produselor
• determinarea caracteristicilor importante ale calităţii;
• definirea metricilor pentru caracteristici individuale, care pot fi uşor identificate;
• ordonarea metricilor în funcţie de stadiul dezvoltării produsului, astfel încât
să poată fi determinate;
• definirea metodelor de măsurare şi a listelor de verificare pentru evaluarea criteriilor
necuantificabile;.
• stabilirea limitelor şi valorilor aşteptate;
• determinarea valorilor metricilor şi evaluarea acestora în raport cu cele aşteptate
(prescrise);
• iniţierea de acţiuni corective şi verificarea aplicării lor.
Cercetarea efectivă a urmărit, în continuare, evidenţierea particularităţilor privind
managementul calităţii În acest scop, plecând de la cadrul conceptual general al
managementului calităţii, au fost definite conceptele specifice aplicabile, pentru
fiecare din activităţile corespunzătoare funcţiilor managementului calităţii.
O serie de particularităţi privind managementul calităţii rezultă din etapele ciclului
vieţii produselor din acest domeniu, începândcu definirea produsului în raport cu cerinţele
stabilite şi până în etapa îmbunătăţirii produsului la utilizator.
Luând în considerare aceste particularităţi, au fost definite elementele de bază ale
managementului calităţii.

43
 Un spaţiu distinct s-a acordat aplicării principiilor managementului calităţii fiind
formulate propuneri pentru operaţionalizareafiecăruia dintre aceste principii şi anume:
-focalizare către client,
- leadership,
- implicareapersonalului,
- abordare procesuală,
- abordare sistemică la nivelul conducerii,
- îmbunătăţire continuă,
- argumentare cu date şi informaţii a deciziilor,
- relaţii reciprocavantajoase cu furnizorii.
O altă direcţie a cercetării întreprinse a constituit-o analiza modelelor de sisteme de
management al calităţii implementate în prezent şi
aume a modelului propus de standardul internaţional ISO 9001:2000 şi a celui definit
de schema de certificare TickIT.
În ceea ce priveşte modelul ISO 9001:2000 un accent mai mare s-a pus pe
clarificarea abordării procesuale a activităţilor, ca principiu de bază promovat de noua
ediţie a seriei de standarde ISO 9000, fiind definite procesele tipice ale sistemului de
management al calităţii conform cu standardul respectiv.
Ţinând seama de interesul crescând al organizaţiilor pentru implementarea unui
model de sistem de management al calităţii, inclusiv în cazul organizaţiilor, cercetarea
efectuată a urmărit evidenţierea aspectelor practiceale implementării unui asemenea model.
Analizând stadiul actual al preocupărilor privind certificarea sistemelor de
management al calităţii a rezultat o creştere semnificativă în ultimii ani a numărului de
certificate de conformitate cu standardele ISO 9000. Aceeaşi
tendinţă a rezultat şi din analiza situaţiei actuale din România.
O atenţie deosebită s-a acordat modalităţilor de documentare a proceselor
sistemuluide management al calităţii, făcându-se o analiză a avantajelor respectiv
dezavantajelor utilizării diferitelor sisteme de reprezentare a proceselor organizaţiilor.
Pornind de la această premisă au fost analizate aspectele specifice ale evaluării
conformităţii sistemului de management al calităţii prin audit, propunându-se o diagramă
de flux pentru etapele parcurse în desfăşurarea unui asemenea audit, mai bine adaptată
domeniului.
În urma efectuării de audituri ale sistemului de management al calităţii în 25 de
întreprinderi, în perioada 2000-2002, au rezultat o serie de particularităţi ale desfăşurării
acestor audituri cu privire la următoarele
aspecte:
• modalitatea de verificarea a asigurării competenţelor necesare pentru zonele
auditate;
• clarificarea terminologiei utilizate;
• modalitatea de verificare a cerinţelor clientului;
• ţinerea sub control a documentelor referitoare la sistemul de management al
calităţii;
• multiplicarea produselor software;
• verificarea modului de efectuare a auditurilor interne.

Pe de altă parte, în contextul orientării spre abordarea procesuală a activităţilor –

orientare promovată de noua ediţie a standardelor ISO 9000 – devine importantă
identificarea şi ţinerea sub control a proceselor organizaţiilor, luând în considerare cerinţele
modelului de sistem de management al calităţii definit de standardele amintite.

44
 Din aceste considerente cercetarea efectuată a urmărit stabilirea unei metodologii de
identificare şi de îmbunătăţire a proceselor organizaţiilor ,care să permită:
• identificarea şi documentarea proceselor;
• supravegherea şi adaptarea permanentă a proceselor;
• îmbunătăţirea continuă a acestor procese.
Pentru ţinerea sub control a proceselor s-a propus apelarea la managementul
configuraţiei, care permite documentarea şi asigurarea vizibilităţii configuraţiei
produselor din domeniul tehnologiei berii pentru fiecare din etapele ciclului
vieţii acestora.
Un accent mai mare s-a pus pe necesitatea planificării activităţilor de management
al configuraţiei, propunându-se un mod specific de structurare a unui asemenea plan şi
definirea unor responsabilităţi referitoare la aceste activităţi.
În cazul celor două organizaţii menţionate, procesele au fost definite luând în
considerare următoarele trei aspecte: stabilirea unor obiective măsurabile referitoare la
calitate; definirea succesiunii şi interacţiunii proceselor precum şi a documentelor
necesare pentru ţinerea sub control a acestora; stabilirea unor modalităţi de
monitorizare a proceselor şi de evaluare a eficacităţii acestora.
Pentru organizaţiile în cauză au fost apoi definite şi documentate categoriile de
procese, astfel încât să fie satisfăcute cerinţele definite ale standardului ISO 9001:2000.
Analizând efectele obţinute prin implementarea sistemului de management al
calităţii conform cu standardul menţionat, a rezultat modificarea structurii costurilor
referitoarela calitate, în sensul creşterii semnificative a ponderii costurilor de evaluare,
costurilede prevenire având, în continuare, o pondere redusă.
Pe de altă parte, considerăm că rezultatele cercetării întreprinse referitoare la
proiectarea şi implementarea unui sistem de management al calităţii şi la evaluarea
efectelor obţinute în cazul organizaţiilor din domeniul bauturilor pot fi valorificate şi în alte
domenii de activitate.

45