463
PROBLEMEINTERCONFESIONALE
MARTURISIREA DE CREDINTA
A PATRIARHULUI ECUMENIC GHENADIE II
SCHOLARIOS
de Pr. Prof. Dr. JOAN I. RAMUREANU
1. AUTORUL «MARTURISIRII »
Dupa caderea Constantinopolului sub turci, marti 29 mai 1453, sul-
tanul Mahomed al II-lea (1451-1481) intreba pe ortodoqii care mai ra-
masesera in Ofa$, pentru Ce patriarhul lor nu Vine sa-i aduca omagiile
cuvenite ? Din partea grecilor car..e se mai aflau in Constantinopol, i se
raspunse ca nu mai au patriarh, inca dinainte de cucerirea ora$ului, de
cind patriarhul Grigorie III Mammas murise ( 1443-1453) 1 • Sultanul,
voind sa asigure imperiului sau lini$tea interna, pentru a s,t abili un
modus vivendi intre musulmani $i cre$tini, porunci acestora din urma
sa-$i aleaga indata un patriarh. Un sinod endemic reuni,t la Constanti-
nopol alese ca pa,t riarh pe monahul Ghenadie, cunoscut ca laic sub nu-
mele de Georgios Kurtesios (Kurteses) Scholarios. (I'eillpjto~ Koop'teato~
(Koopda71~) Exol.cipto~) 2 , capetenia partidei ·antiuniOnisrt:e, ce se impotrivea
1. Pseudo-Phrantzes, adicii Macarie Melissenos , Cronica , 1258- 1481, III, 13, 3, ed.
critica Vasile Grecu, Bucure~ti. 1966, p. 447.
2. Pseudo-Phrantzes, op. cit., III, 13, 3, p. 447; Louis Petit, X. A. Siderides, Martin
Jugie, Oeuvres completes de G ennade Scholarios (Tevvcxa1oo 'too :ExoAcxpfoo ii1tcxv'tcx 'ta
Eup1a'X.oµevcx), publiees pour la premie re fois, t. I, Paris, 1928, p. X. Vezi ~i v olume le urm a -
toare: t. II, Paris, 1929; t. JIJ, Paris, 1930; t. IV, Paris, 1935; t. V, Paris, 1931 ; t. VI.
Paris, 1933; t. VII, Paris, 1936; t. VIII, Paris, 1936. Studii: Pr. Prof. I. Pulpea-Ramu-
reanu, Ghenadie II Scholarios, primul patriarh ecumenic sub turci, in «Ontodoxia»,
Vlll (Bucure~ti, 1956), nr. l, p . 72-109; Theodor Ziss is, Tevvaa1oc: B':ExoAaptoc:, Bloc: ,
aonpcxµpcx'tcx, ai&cxa'X.cxA(cx - Ghenadiie al II-lea Scholarios. Viata, scrierile, doctrina
(lnstitutul Patr.iiarhal de Studii Patristice. Anale cta Vlatado111, rnr. 30), in 1. grea ca,
.Sala.nic, 1980, 555 p.; aici Steven Runciman , Th e last byzantine Renaissan ce,
Cambridge, 1970; Id.em, The Great Church in captivity. A study of the Patriar-
chate of Constantinople from the eve of the turkish conquest to the greek
war of independence, Cambridge, 1968, p . 168- 170; 180- 182; 193-194; C. J . G.
Turner, George-Gennadius Scholarius and the Union of Florence , in «Journal of Theo-
logical Studies», N. S. XVIII (1967,), p . 83-103; Idem, Th e career of George-G en nad iu s
Scholarius, in «ByzanUon», XXXIX (1969), p. 420-455; C. B001is, Tevva&toc: Ii B' o :Exo·
).ciptot:, in c8p'ljquo't!'X.~ Mi 'H6t'X.~ 'E"('X.o'X.Ao1tcztaticx>, Atena, 1964, col. 274-289; Idem.
Gennadius Scholarius der erste Patriarch von Konstantinopel nach der Eroberung
(1454) und seine Politik Rom gegeniiber, in «Kup1oc:>, I (1960~1961). p. 83- 108; Hans-
Georg Beek, Kirche und theologische Literatur im By zantinischen Rei ch, Mii.n chen ,
1959, p . 760-76.3 ; Basile Tatakis, La philosophie byzantine, 2-e ed., Paris, 1959. p. 295--
299; N. B. Tomadakes , . Tewp"(1oc: l:xoAaptoc: 'X.cxi al 1toAm'X.cxt 'tOO avcxA~<jietC:, in c'E'X.'X.A'lja(cx>'
31 (1954), Extras, 27 p.; Idem, Ttwp"(1oc:-Tevvaa1oc Koop'tiat0C: o :ExoAaptoc, in cNfo 'Ea'tfcx>'
53 (1953), p. 1814~1854; Franz Dolger - A. M. Schneider, Byzanz (Wissenschaftliche
Forschungsberichte Geistes Wissenschaftliche Reiche, 5), Bern, 1952, p. 760-763; Mar-
tin Jugie, Scholarios (Georges), in .. Dictionnaire de Theologiie Catholique», ~. XIV, 2.
Paris, 1941, col. 1522-1570; Idem, L'unionisme de Georges Scholarios, in «Echos d'Ori-
ent», 36 (1937), no. 18'; p. 65-86; A. N . Diamantopoulos, Tevva&1oc: o "Ex0Aap1oc: we:
ii cu Biserica Romano-Catolica, care nu avusese pina atunci nici o
•tate bisericeasca.
Acesta s-a nascut in Constantinopol, din parinti cu stare, in jurul
lui 1405 3, Dupa cum insu~i ne informeaza, tatal sau era originar din
alia '· Din tinerete, parintii i-au ales ca profesor pe renumitul mitro-
lit Marcu Eugenicu al Efesului (t 1444), care socotea pe Gheorghe
pe fiul sau spii"itual. Nu,_mele de Kurtesis sau Kurtes~s sau Kurtesios
plstrat numai in tinerete, oaci, mai pe urma, in manuscrisele sale,
fntilnim decit numele de Gheorghe Scholarios, iar de cind s-a calu-
lt, tntilnim, simplu, numai numele de «Gennadios >" 5 • De tinar, se
µase in problemele filozofice $i iteologice $i, lucru important pentru
grec din it impul sau, se familiarizase ~i cu unii scriitori latini, indeo-
bi cu Toma de Aquino, din care a tacut $i traduceri 6 • Din aceasta
i;iz~ a avut unele neplaceri, fiind numirt de grecii antiunioni$ti «latino-
ron», adica simpatizant al latinilor. Din acest timp, a deschis o 9coala
propria sa casa, unde se grabeau sa vina atit elenii, cit $i Ltalienii 7 .
£ ursurile predate se invirteau in jurul gramaticii $i filozofiei, de prefe-
tnt~ filozofia lui Aristotel.
Renumele sau se raspindi repede. lnainte de tinerea sinodului de la
rrara-Florenta (1438-1439), pentru inche'ierea unirii cu latinii, im-
atul loan al VIII-lea Paleologul U425-1448), 1-a numit in demnitatea
~~ «judecator general al romeilor» (bizantinilor) (xcz0ol.txo~ xpt't1j~ 't&v
3>epcz£wy) !;ii in cea de «Secretar general al imparatului loan» - (xcz0ol.t-
oC asxpntipto~ 'tOU BczatAe(I)~ 'Iwiiwoo) 8. Mult timp a fost $i predicator
curtii imperiale din Bizan,t. in calitatea lui de inalt demnitar al imp·e -
lui bizantin ~i de prieten al imparatului loan al VIII-lea Paleologul
142~1448). a luat parte alaturi de imparat $i de patriarhul ecumenic
osif al II-lea (1416-1439), impreuna cu numero$i alti inalti demnitari ·
statului bizantin $i cu reprezentantii clerului superior, la conciliul unio-
'"'" 'lt'IJ"(~ 'tciiv 1ttpi 't~'I c'iAwatv Xp6vwv, in rev. c:EU'ljvt'X.a>, IX (1936. p . 285-308;
anos, mitropolit de Sardes, :Eoµ~oA~ de 'tou~ 1tCI'tptCIP'X. t'X.ouc: 'X.CI'tcxA61ooc: Kwva'tcx'l't1voo-
.-.c:· ci'lto 't'iic aAwaewc: 'X.cxi ie~c:, I-a parte , Constantinopol, 1933, pubLic CIJta mai inlii in
.c0p8o&oe£a>; Adrian Fortescue, Gennadius II, Patriarch of C on stantinople, in «The
ollque Encyclopedia», t. VI, New-York, 1913, p. 416 ~ .u.; K. Krumbacher, Geschi-
bte der byzantinischen Literatur, 2-e, Auflage v on A. Ehrhard , Miiinchen, ·1897, p. 119-
1; J. Drliseke, Zu Georgios Scholarios, in «Byzant.inische ZeLtschrift», IV (1895), p .
1--580; Trifon Evangelides , Tevva8toc B '· o :ExoAaptoc:, 1tpcii'toC: l'-E'i:a 't ~v c'iAwatv oi'X.ooµe-
'X.k 11:11'tp1ap1'1Jc:, Atena, 1896. ·
3. Ghenadie Scholarios, Plinger ea Jui Scholarios asupra nenorocirilor vi(ffii sale,
• Petit-Siderides-Jugie, Oeuvres ·c omple tes, t. I, Paris, 1928, p. 287, rindul 7; 291, r.
Jt ,.u. Idem, Cuv1nt Ia inmorm1ntarea fiu/ui T eodor Sophianos, ibidem,- t. I, p. 278,
1fthd 5.
4. Ghenadie Scholarios, Combat erea rdtdc i rii i udaic e, e d. Pe tit-Siderides-Jugie,
HI, Paris, 1930, p. 252, rind 25-26; M. Jug ie, in op. cit., t. VIII, Paris, 1936, Apen-
~ V, p. 20 Iii art. Scholarios (Georg es), in «Dic tionnaire de The ol ogie Catholique», t.
-v, 2, Paris, 1941, col. 1521-1570, aici, col. 1521 ; Pr. Brof. I. Pulpea -Ramureanu, in
· cit., p . 73_ . 5. Pe t!t-Side rid es -Jugie, op. cit ., t. I, p . X.
6. Ed. Petit-Sideridcs -Jugie, t : V ~ i VII, Paris, 1931 $i 1933. Traducerea Jui Ghc-
die Scholarios la unele ·din opere le Jui T'() ma de Aquino.
7. Ghenadie Scholarios, Plingerea Jui Scholarios asupra ne norocirilor vie /ii sale ,
· cit.;it. I, p. 289, ririd 12; t. VII, Paris, 1936, p. 4.
8. Ghenadie ScholarLos, ibide m, p. 288-28Q. Vezi nota autografa a Jui Scholarios
ms. 330 din maniistireq Dionysiu, fol. 67, la M . Ju;gie, ed. Petit-Siderides-Jugie, op.
t., t. I, p. X:I, nota 1 ; Pr. Prof. I. Pulpea-Ramure anu, art. cit., p. 77.
464 ORTODOXIA
nist de la Ferrara-Florenta (1438-1439). 1n timpul dezbaterilor sinodale,
el a staruit pentru unirea Bisericii Rasaritene cu Biserica Apusului, mai
ales din motive politice, crezind el, ca $i inaltele cercuri politice, in frun-
te cu irnparatul, ca Constantinopolul va putea fi salvat de pericolul imi-
nent al turcilor otomani, cu ajutorul tarilor catolice din Occident, fapt
dezmintit ulterior de desfa$urarea evenimentelor politice $i militare.
Fiind in aceasta perioada a vietii sale sirnplu laic, el nu a parti-
cipat la '$ edintele sinodului, dar a avut un rol insemnat in ~edintele par-
ticulare, care s-au tinut separat. In aceste $edinte particulare, tinu el
trei sau patru discursuri 9 , indernnind pe compatriotii sai la unirea reli-
gioasa cu Biserica Rornano-Catolica, in vederea obtinerii urgente a aju-
torului militar $i economic pe care-1 prornisesera occidentalii pentru
salvarea Bizantului.
Dupa discutii indelungate $i obositoare, u.nirea dintre ortodoc$i $i
romano-catolici a fost proclamata oficial in ziua de 6 iulie 1439 lO, in
biserica Santa Maria del Fiore din Florenta, actul de unire fiind citat
din partea latinilor, in limba latina, de cardinalul Iuliu Cesarini, iar din
· partea or,todoc~ilor, in limba greaca, de mitropolitul Visarion al Niceei,
care in urma a devenit cardinal latin la Roma.
Patriarhul ecumenic Iosif al II-lea n-a. semnat actul de unire, caci
el a rnurit la 10 iunie 1439 la Florenta, deci inainte de proclarnarea unirii.
Gheorghe Scholarios, de$i favorabil unirii in timpul discutiilor cu
latinii, n-a semnat actul de unire, avindu-se in vedere calitatea hii de
laic.
Dupa cum crede Silvestru Syropulos, marele eclesiarh al Patriarhiei
de Constantinopol, care, dupa intoarcerea sa din Italia, a scris istoria
9. Vezi Discursuri/e Jui SchoJarios la conciliuJ din Floren/a (1439), la Petit-Side-
rides-Jugie, Oeuvres Completes, 1. I, p. 295-389; J. Gill, Orationes Georgii Scholarii
in concilio Florentino habitae, Roma, 1964.
10. Vezi textul decretului de unire cLintre greci $i la1tini, dupa actul Dlriginal care
se pastreaza inca la Florenta cu cele 115 semnaturi ale delegatilor latini $i numai
33 de semnaturi grece$ti, intarit de pecetea papei Eugeniu al IV-lea (1431-1448), pu-
blicat in limbile latina $i greaca de J. Ch.-Hefele..J-I. Leclercq, Histoire des conciles,
d'apres Jes documents originaux, t. VII, 2, Paris, 1916, p. 1037-1044, precedat de o
traducere franceza. A. Mercati, Il decreto d'unione de/ 6 iuglio 1439 nell' Archivio Se-
greto Vaticano, in «Orientalia Christiana Periodica», XI (1945), p. 5-44.
Pentru discutiile referitoare la dezbaterile conciliului, sa se vada : J. D. Mansi.
Sacrornm conciliorum nova et amplissima collectio, t. XXXI, V einetiis, 1789 ; reproduc-
tion Paris-Leipzig, 1906, col. 520-525; J. Gill, Quae supersunt actorum graecorum
Concilii Fiorentini (Concilium Florentinum : Documenta et Scriptores B, vol. V $i VI),
Roma, 1953; Conciliul Florentinum, 7 vol., Roma, 1940-1958; Louis Petit, Documents
relatifs au concile de Florenc e. I. La question du pourgatoire a Ferrare II. Oeuvres anti-
conciliaires de Marc d'Ephese, in Patrologia Orientalis, t. XV, Paris, 1927 (1920), p.
1-168; t. XVHI. Paris, 1923, p. 309-524. Studii: J. Gill, Le concile de Florence, Paris,
'J'.ournai, 1963; Idem, Constance et Bale-Florence, Paris, 1965, 410 p. ; Idem, Personali-
ties of the council of Florence and other Essay, Oxford, 11964. St. Mos!. Das Theolo-
gisches Problem des 17. Okumenischen Konzils von Ferrara-Florentz-Rom (1438-1445),
In_nsbruc~, .1974. Theodor Fromann, Kritische Beitroge z~r Geschichte der Florentiner
K1rchenein1gung, Halle, 1872; Georg Hofmann, Concilium Florentinum, I, in «Orientalia
Christiana.», t. XVI. Roma, 1929, nr. 57; II, ibidem, t. XVJI, Roma, 1930, nr. 59; III.
ibidem, t. XXII, Roma, 1931, nr. 68.
Sa se vada alta bibliografie, in Essai 1c/e bibliographie sur le concile de Florence ,
in «lrenikon», XVI (1939), nr. 3-4, p. 305-350; Complements a la bibliographie sur le
concile de Florence , ibidem, nr. 6, p. 590.
ORTODOXIA 465
conciliului unionist de la Ferrara-Florenta, plecarea grabita a lui Gheor-
ghe Scholarios, o data cu plecarea lui Gheorg~e G.he_rni.st Plethon (1360-
t 25 iunie 1452) $i a despotului Pelopon~zul':-1, Dmutr~e P~l~o!ogul, fra-
tele imparatului, ar fi avut drept cauza vomta nemartuns1ta de a nu
asista la proclamarea oficiali:I. a unirii 11 • • v . .
Reintors la Constantinopol, vazind ura crescmda a clerulm ~1 a po-
porului impotriva lJ.nirii cu latinii $i}mpotriva tauritorilor ei, Scholarios
pastra multa vreme o tacere prudenta.
La 23 ianuarie 1444, marele rnitropolit Marcu Eugenicu al Efesului,
capetenia antiunioni$tilorv in. Biza~t, n:uri. Acesta, pe pat~l ~e m.oar.te,
alese pe Gh. Scholarios sa-1 mlocmasca la conducerea partidet antrnmo-
niste pentru salvarea Bisericii, a dogmelor parinte$ti $i a statului bizan-
tin. Gheorghe Scholarios promise a.ceasta intr-o frumoasa cuvintare $H;i
respecta cuvintul. .De la moartea lui Marcu Eugenicu al Efesului, se in-
tituleaza inSU$i, de$i simplu laic « 'tij<;; 'tID'I op8oooew'I ouvci~Ell)<;; HcipX,Ul'I) 12 ,
adica «ConducatoruJ adunarii ortodoc$ilOr». Din toamna anului 1444, in-
tra in lupta pe fat.i, de asta data ca eel mai infocat ad.versar al l~tinilor
~i al grecilor unioni~ti, pe care-i i:iumi «latin9phroni» ~ (~a't~ 'lo~povo:),
«Simpatizanti ai latinilor». Devemnd conducatorul antrnmom$tllor m
Bizant i~i atrage dizgratia imparatului loan al VIII-lea Paleolo~ul ( 1425-
1448) $i parasi demnitatile de care se bucurase pina atunc1 l~ cur!ea
irnperialil. Dupa rnoartea imparatului, in 1448, urma ~pe scaum:l 1 ·~ penal,
fratele sau Constantin al XI-lea Dragases (1448-1403). Noul 1m para t, ca
$i predecesorul sau, avea nevoie de intelegere .cu latinii,. pentr~ sa}varea
irnperiului bizantin, astfel ca Gheorghe Scholanos a contmuat Si.l pastreze
mai departe $i dizgratia noului imparat.
Profund dezgustat de lume, polemistul antilatin .se retrase mai intii
in rninastirea Pantocrator din Constantinopol, de unde, laic fiind inca,
adresa imparatului o cuvintare de ramas bun 13 , iar de aci i$i duse viata
in rninastirea Charsianit ('too Xapotav['too), unde imbrati$a viata mona-
haUi, primind acum numele de Ghenadios u, nume sub care va fi cu-
noscut in tot restul vietii sale.
In toamna o.nului 1451, husitii din Prag a au trimis la Constantinopol
o delegatie condusa de preotul englez Constantin Plastris, pe~ti:_u a)n-
cheia o unire cu Biserica Rasaritului. Preotul englez se adresa impara-
tului Constantin al XI-lea Dragases, cerindu-i sa-i dea pe cineva spr ~
11. V. Laurent, Les «Mem oire s. du Grand Ecclesia rquc de /'Eglise de Constanti-
nople Sylvestre Syroppulos sur Jc concile de Florence (1438-1439), IX-e section, 25,
Paris, 1971, p. 461. Silves<tru Sguropoulos (Syropoulos), Ve~a historia. unionis non vere
inter Graecos et Latinos, sive concilii Fiorentini exact1ss1ma naratw , sect. IX, c. 11.
ed. R. Crnighon, La Haye, 1660, p. 268; M. Jugie, Complements a la bioq_ raphie d: s.cho-
larios, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. VIII, Appendice V, p. 25, n. 3 .. SC: sc;: v?da ~1 ed.
A. Oiamantopoulos, !:1A5Ea'tpoc; !:up67touAoc; :wl 'ta 'Y7tofJ.'11jfJ.O'IEoµa'ta au'l:ou c:71c; Ev <l>Awpev-
-ticx auv6!iov, in Nfo !:to)'I, XVIII, 1923 ~i Extras, Ierusalim, 1923.
· 12. Vezi nota autografa a Jui Scholarios in ms. Parisir;us suplen;. 6l!l, f: 70, P.u-
blicata de Petit-Sideriides-Jugie, · t. IV, p . 178, 111 . 1 ; M. Jug1e, Comp!em:; nts a la b10-
graphie de Scholarios, ed. cit., t. VIII. Appendice V, p. 28; I. Pulpea-Ramureanu, art.
cit., p. 83; Th. Zisis, op. cit., p. 21-22. . _ . .
13. Ghenadie Scholarios, Scrisoarea cdtre 1mpdratul Constantm ( 14:i0), m ~d. Petil-
Siderides-Jugie, t. IV, nr. XXXI~. p. 4.63-473;. I. ~ulpea-Ra~i:reanu, art. cit., P· 84
14. Vezi semnatura autografa a Im Ghenad1e, m ms. Pansmus 1289, f. 37, m ed.
Petit-Sider~des-Jugie, t. IV, p. 463.
466 ORTODOXIA
a fi instruit in credinta ortodoxa, :;;i imparatul il increpinta monahului
Ghenadie Scholarios, teolog erudirt, care se achita in chip desavir~it de
misiunea sa 15 •
Retras la minastire, nu inceta totu~i lupta impotriva unioni~tilor din
Bizant :;;i a latinilor din Occident. La sosirea cardinalului Isidor de Chiev,
1 octombrie 1452, trimis de papa Nicolae al V-lea (1447-1455) la Con-
stantinopol, pentru proclamarea oficiala a unirii in cartedrala Sf. Sofii, in
ziua de 12 decembrie 1452, de sarbatoarea Sfintului Spiridon, el se opuse
din toate puterile, socotind actul proclamarii cea mai mare catastrota ~i
eroare pentru Biserica ,:;;i statul bizantin, eroare pe care Dumnezeu nu va
intirzia s-o razbune prin pedepsirea marii capitale 16 •
Istoria imperiului bizantin a inceput cu un Constantin ~i a apus cu
un Constantin. Odata cu moartea eroica pe ziduriile Constantinopolului
a ultimului imparat, Constantin al XI-lea Drragases in zorii zilei de 29
mai 1453, existenta milenara a imperiului intemeiat de Constantin eel
Mare (306-337) s-a incheiat. Marti 29 mai _1453, «Cetatea cea de Dum-
nezeu pazita» (0eor.p0,axto<; 'ltOAtc;) a cazut. In timpul marii catastrofe,
din 29 mai 1453, Ghenadie a ramas in Constantinopol. La intrarea turci-
lor in ora:;;, in zorii zilei de marti 29 mai 1453, a treia zi dupa Rusalii,
Ghenadie a fost vindut ca sclav impreuna cu nepotul sau Theodor Sop-
hianos ,:;;i multi altii. Din fericire, el a cazut in miila unui turc bogat din
Adrianopole, care 1-a tratat cu omenie 17 •
In aceasta situatie 1-au surprins evenimentele politice, cind, dupa
potolirea furtunii, sultanul Mahomed al II-lea a cerut ortodoqilor din
imperiul turc sa-:;;i aleaga un patriarh. Alegatorii s-au opr.it, cum am va-
zut, asupra persoanei lui Ghenadie, care a fost eel dintii patriarh ortodox
sub turci, cunoscut in istorie sub numele de Ghenadie al II-lea Schola-
rios 18 :;;i a pastorit, cu intre.ruperi, in trei rinduri. Primul patriarhat al
15. Vezi «Miirturisirea» lui Constantin Plastris, la, Dositei, Pa[riarhul Ierusali-
mului, T6f1.or; ci1a7tlj<;, Ia~i, 1698, p. 320-332; M. Jugie, Courte biographie de Georges
Scholarios, in ed. Petit-Sider·i des-Jugie, ed. cit., t. I. p. XX'II, nr. 3; 11. Pulpea-Ramu-
reanu, art. cit., p. 84, nr. 41. loan Leb, Relafiile husifilor cehi cu patriarhia Constanti-
nopolului in secolul al XV-lea, in .studii Teologice», XXX (1978), nr. 3-4, p. 254-
263; M. Pavlova, L 'e mpire byzantin et Jes Tcheques avant la chut e de Constantino-
ple, in «Byzantinosl.avica», XIV (1953), p. 158-225; I. Pavlov, Unirea husi(ilor cehi
cu Biserica orientala la mijlocu/ secolului al XV-lea, in «Hristianskoe Ctenie», I
( 1888), p. 70--<109.
16. Ghena.die Schola.rios, Cdtre jmpdratul Constantin. !mpotriva unim de · la
Floren/a, in ed. Petit-Siderides-Jugie , t. III, p. 152-165; Idem, Manifestul de la
1 noiembrie 1452, ibidem, p. 165--166; Idem, Biletul adresat clericilor adve,,sari. ai
unirii, 15 noiemb.nie 1452; ibidem, p. 166-170; Idem, Manifestul adresat locuitorilor
Constantinopolului, 27 noiembrie '1452; Ibidem, p. 171-174; Idem, Cdtre Despotul
Dimitrie Paleologul. Contra unirii, 25 dee. 1452, ibidem, p. 174-178; Ducas, Istoria
turco-bizantind (1341-141)2), XXXVI. editie c11itica de Vasile Grecu, Bucure.'}ti, 1958,
p. 34,1 --420; P.G., CL VU, col. 1057-1063; Sp. Lambros,IlaAaloA6l£la Mt Il£Ao7tovvlj<na-x.ti,
t. II, Atena, 1912-1924, p. 11 ~i 1'2 9-130; L Brehier, Le monde byzantin, Vie et mort
de Byzance, ,P.aris, 1947, p. 5'11 ; Trifon Evanqelidis,T£vvtialor; oB' o:I:x0Atiploi;,Atem1, 189G,
p. 52-53. Pentru Isidor al Kievului, vezi G. Hofmann, Kardinal Isidor von Kiew, i :1
De Oriente, Documenta et Jibri, in «Orientalia Christiana », IV, Roma, 192G, nr. 2G,
p. 286-291.
17. Ghenadie Scholarios, Scrisoarea pastorald despre cucerirea Constantinopo-
lului $i demisia sa ca patriarh, in erl. Petit-Siderides-Jugie, t. IV, p. 223, 32 ~i 22~.
4-9; Idem, Cuv1ntare Iunebrd la moartea Jui Teodor Sophianos (t 28 septembrie 1456),
nepotul Jui Scholardos, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. I. p. 279-280.
18. Pseudo-Phrantzes, op. cit., III, 113, 3, ed. V. Grecu, p. 447.
ORTODOXIA 467
lui Ghenadie a inceput, dupa cum c.flam din Scrisoarea sa pastorala din
7 octornbrie 1455-1456, la 6 ianuarie 1454 :;;i a durat pina in primavara
anului 1456 19 , cind demisioiia de buna voie :;;i se retrase in Muntele
Athas, dar n-a ramas aici decit citeva luni. Intr-adevar, dintr-o nota ta-
cuta pe manuscrisul 328 din minastirea Vatoped din Sfintul Munte, cu-
leasa de Martin Jugie, aflam ca patriarhul Ghenadie a vizitat aceasta
minastire, in simbata Rusaliilor 20 • La 29 iunie, acela:;;i an, rosti, probabil
in biserica minastirii Vatoped, panegiricul Sfintilor Petru $i Pavel 21 • La
28 septembrie 1456 (1457), ros•t i Ghenadie, tot in aceasta rninastire, dis-
cursul funebru la mormintul iubitului sau nepot, Teodor Sophianos, ca-
ruia ii face un elogiu mi~cator 22 • Nu se cunosc cauzele pentru care Ghe-
nadie a parasit Athosul.
Din 1457, Ghenadie s-a stabilit in minastirea stavropighiala a Sfin-
tului loan· Botezatorul, «Prodromul», adica «lnainte MergMorul», a$e-
zata pe partea sudica a muntelui Meneceu (Menoikis), la nord-est de
ora~ul Serres, cam la o ora $i jumat ate de mers linga ora~ 23 , unde a pe-
1
trecut tot restul zilelor sale, cu .i ntreruperea anilor in care a trebuit sa
. ocupe inca de doua ori scaunul de patriarh ecumenic l,a Constantinopol.
Al doilea patriarhat al lui Ghenadie, tara a putea fi precizat, se
crede ca a durat numai un an, din vara anului 1462 pina in vara anului
1463 :;;i s-a incheiat printr-o retragere grabita 24 •
19. Ghenadie Scholairios, Scrisoare cdtre prea cinstitul intre monahi Maxim
Sophianos .. ., in ed. Petit-SiderJdes-Jugie, t. IV, p. 206 ; IIdem, Scrisoarea pastorald din
7 octombrie 1455-1456, in ed. PeHt-Siderides-Jugje, t. IV, p. 233; M. Jugie, Comple-
ments a la biographie de Scholarios, !ibidem, t. VIII. Appendice V, p. 30. Idem, Plin-
gerea Jui Ghenadie asupra nenorocirilor vie(ii sale, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. I,
p. 292.
20. M. Ghedeon, Ila'tplap'X,l-x.oi 7tlva-x.£i;, Constantinopol, 1'890, p. 473, in nota;
M. Jugie, Complements a la biographie de Scholarios, Ll1 ed. PeUt-Siderides-Jugie, t.
VIII Appendice V, p. 30, n. 2.
21. Ghenadie Scholarios, Panegiricul Siin(ilor Apostoli, in ed. Petit-Siderides-
Jugie, t. I, p. 172-.187; M. Jugie, Introduction, ibidem, t. I, p. XIfil !ii XL'VI.
22. Gheniadie Scholarios, Cuvintare iunebrd la moartea Jui Teodor Sophianos,
(t 28 septembrie 1456), in ed. Petit-Siderides-JugJe, t. I, p. 277-284; M. Ju9ie, In-
troduction, ibidem, t. I, p. XLIX; Th. Zisis, op. cit., p. 205.
23. M. Jug.ie, Complements a la biographie de Scholarios, in ed. Petit-Siderides-
Jugie, t. VIII, Appendice, i\/, p. 31 ; Th. Zisis, op. cit., p. 206. Manastirea «Prodro-
mul» situatii pe partea sudica a muntelu.i Menece u a fost infiintata in 1275, d e Ioani-
chie, episcop de Ezevai, iar rinduiala ei canO!Dica a fost stabilita defi.nitiv intr-un tipi-
con oanonic in decembrie 1324 de Ioaohilm, mali. intii episcop, apoi rnitrop.o lit de
Zichnai, aproba-t in acela~i an 1324 de patriarhul ecumenic Isa,ia ( 1323-'1332], cind
manastirea a fost declarata stavropighie a Patriarhiei Ecumenice. Vezi: M. Jugie,
Le Typicon du monastere de Prodrome au mont Menecee pres de Serres. Introdu c-
tion, text,e et remarques, in wByzantion», t. XII (1937), no. I. p. 25--69; I. IPulpea-
Rlimureainu, art. cit., p. 95, n. 8'1 ; Fr. Dolger, Die Urkunden des Johannes-Prodroms
Klosters bei Serrai, in «Sitzungsberi.c hte der Bayerischen Akademie der Wisse.nschaf-
ten. Philos. - hist. AMeilung, Miinchen, JaihTgang 1935, Heft 9. Vezi recenzia ei de
Vitalien Laurent, in «Echos d'Orienit», t. XXXV {1936), p. 241-245; St. Kyriaki.des, Ta
ipua6~ouAa 't~r; 7tapci :I:ipar; fl.Ov~r; 'toii Ilpo!lp6f1.ou. Mel<mges Sp. Lambros, Athenes, 1934,
p. 529-544; C. Sathas, M£aaloo'll-x.n Bl~Al06~-x.lj, t. I, Veneti,a., 1872, p. 202--.208.
24. Ghenadie Scholarios, Apologie pentru tdcerea sa, in ed. · Petit-Siderides-
Jugie, t. IV, p. 272, 27-30. Idem, Plingerea Jui Ghenadie asupra nenorocirilor vietii
sale, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. J, p. 282, 24-25 ; Idem, Scrisoarea pastorald a Jui
Ghenadie din 7 octombrie 1454, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. IV, p. 231-233; M.
Jugie, Introduction, ibidem, t. IV, p. XVII, n. 2.
468 ORTODOXIA
Al treilea patriarhat al lui Ghenadie a inceput la 15 august 1464 $i
a durat eel mult un an,pina in iulie 1465. Cu ocazia reinstalarii sale ca
patriarh ecumenic pentru a treia oara, tinu el la 15 august 1464, in bise-
rica «Sfintei Fecioare-«Pammaca,,ristes» din Constantinopol, frumoasa
Omilie la Adormirea Maicii Domnului 25 • Din iulie 1465, invatatul patri-
arh s-a retras definitiv in minastirea Prodromul, linga Serres, la poalele
muntelui Meneceu. El inceta din viata in 1472, iar mormintul sau se afla
pina astazi in aceasta minastire 26 • '
Fiind ales in demnitatea de patriarh ecumenic, Ghenadie al II-lea
Scholarios a fost recunoscut de sultanul Mahomed al II-lea nu numai
ca cea mai inalta autoritate religioasa a cre$tinilor ortodoc$i din impe-
riul turc, ci a devenit $i Etnarh - 'E9'1cipx.1J<;, adica a fost socotit condu-
catorul religios $i politic al supu$ilor cre$tini din imperiu, in favoarea
carora putea oricind interveni la divan. I s-a acordat patriarhului ecu-
menic dreptul de apel, nu numai in chestiunile religioase, ci $i in cele ci-
vile 2 i. Aceste drepturi s-au mentinut $i succesorilor sai, afara de unele
momente $i cazuri regretabile, pina la tratatul de pace de la Lausanne,
din 24 iulie 1923, dintre Grecia $i Turcia, cind s-au recunoscut patriar-
hului ecumenic numai prerogativele sale religioase 2s.
In noua situatie politica, patriarhul ecumenic reu$i sa se substituie
oarecum imperiului bizantin disparut $i, folosindu-se de imperiul turc,
·izbuti sa-$i refaca autoritatea sa in tot Orientul cre$tin, adinc zdrunci-
nat in timpul lungilor certuri $i obositoarelor incercari de unire cu la-
tinii. Si cu cit cucerirea turceasca stringea sub stapini1 ea ei tot mai
multe tari ortodoxe, in aceea$i masura cre$tea $i se largea sfera de auto-
ritate a patriarhului ecumenic, incit Bisericile Ortodoxe, care pina atunci
se bucurasera .de o semi-independenta sau independenta totalil, cu
timpul, intrara din nou in sfera de conducere centralil a patriarhului
ecumenic de Constantinopol. «0 mi$Care de reunire a tuturor Bisericilor,
afirma regretatul istoric N. Iorga, pina la· Cairo $i Moscova, pina la Ve-
netia, Creta $i Monaco, se produse in secolul al XVI-lea, incit s-a putut-
crede ca mo$tenirea lui Constantin eel Mare, a lui Justinian $i a Com-
nenilor, va trece pe seama aceluia care avea o curte asemanatoare cu
25. La sdrbdtoarea mutarii la cer a Prcasfintei Doamnei noastre Ndscdtoarea de
Dumnezeu, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. I, p. 197---'-210, ~i p. XLIV. M. Jugie, Homelies
nmriales, in Patrologia Orientalis, t. XVI, 570-587 ; Idem, Complements a la biogra-
phie de Scholarios, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. VIII. Appendice V, p. 31, Idem,
art. Scholarios Georges, in «Diotionnaire de Theologie Catho1ique», t. XIV, 1, Paris,
1941, col. 1525.
26. Traia inca in i472, caci la acea data transcria unul din rnanuscrisele sale,
Ms. Parisinus 1289, M. Jugie, Complements a la biographie de Scholarios, in ed. Petit-
Siderides-Jugie, t. VIII. Appendice, V, p. 32. Vezi descrierea ms. Parisinus 1289, in ed.
cit., t. I, p. XIV- XXL Pent: u sfir~itul ~i locul de inmorrnintare al patriarhului Ghenadie
Scholarios, vezi mai pe la1rg l'a Prof. I. Pulpea-Ramureanu, art. cit., p . 107-109; Th.
Zisis, op. cit., p. 238.
27. Pseudo-Phrantzes, Cronica, III, 13, 5-9, ed. Vasile Grecu, p. 448 ~i 456; Cro-
nicon Majus, III, 5-9, iP.G., t. CL VI, col. 894-896 ~i ed. Immanuel Bekker, in «Corpus
Scriptorurn Historiae Byzantinae», editio ernendatior et copios.ior, Bonnae, 1838, p. 306-
308; G. G. Papadopoulos, Les privileges du Patriarc at oecumenique (Communaute
Grecque Orthodoxe) dans- /'Empire ottoman, Paais, 1924; Th. Zisis, op. cit., p. 199-202.
28. Mitropolitul Ghenadie a1 ELiopolei, Istoria ~i pozifia patriarhiei Ecumenice, fu1
grece~te, in lucrarea colecHva Tl> Oi-x.ouµe'lt'xl>v IIa'tptapxeTov Kwva'tav'ttvou'lt6Aewc, numar
special al rev istei i1te6ve<c l:xfoetC (Relatii internationale), Aten:a, decembri,e 1965, nr.
0
7-8, p. 28-29.
ORTODOXIA 469
fo~tii imparati ~i care pastra acvila basileilor pe modesta sa haina de
dimie neagra» 29.
De~i patriarhul Ghenadie Scholarios a fost un mare teolog al seco-
lului al XV-lea, inriurirea operei sale teologice asupra teologiei ortodoxe
a fost mica, in parte datorita faptului ca multe din lucrarile sale au ra-
mas inediote pina dupa p.rimul razboi mondial (1914-1918). Incepind din
1928 $i pina in 1936, scrierile sale au fost editate cu ingrijire in opt
mari volume de Mgr. Louis Petit, X.A. Siderides ~i Martin Jugie. In
aceasta noua ed!tie, opera patriarhului Ghenadie Scholarios cuprinde
476 de lucrari originale, in care sint socotite tratatele teologice, cuvin-
tarile $i scrisorile sale, ca gen literar al vremii, apoi 24 de traduceri i;ii
comentarii, in cea mai mare parte la opera lui Aristotel (384-322 a.Chr.)
~i Porphyrios (t 304) $i traduceri din opera teologului latin medieval
Toma de Aquino ("!' 1274) $i din alti scriitori latiui mecLievali. Ghenadie
Scholarios cuno$lea bine limba latina, fapt care i-a asigurat o superio-
ritate asupra tuturor contemporanilor sai.
Scrier.ile teologice $i comentariile filozofice ale . lui Ghenadie Scho-
larios sint de cea mai mare importanta pentru cunoa$terea teologiei $i
filosofiei in Bizantul secolului al XV-lea, care, de$i apunea din punct
de vedere politic, mai stralucea totu$i prin puterea gindirii $i culturii,
eel putin intr-un cerc restrins de barbati.
Problema celor doua sau trei persoane
cu numele de «Scholarios>~
Schimbarea a·titudinii lui Scholarios cu privire la unirea cu latinii
a dat ocazie unor cercetatori sa admita existenta a doud sau chiar trei
persoane contemporane cu numele de «Scholarios». lntr-adevar, in tine-
rete 1$i in anii de mai tirziu, Scholarios ocupa postul de Secretar general
al romeilor (bizantinilor), fi,ind prietenul intim ,~i sfatuitorul imparatului
loan al VIII-lea Paleologul (1425-1448), pe care 1-a insotit la Conoiliul
unionist de la Ferrara-Florenta, in 1438-1439; Scholarios, din motive
politice, a fost pentru unirea cu laitinii. Dar, intorcindu-se la Constan-
tinopol, vazind ca ajutoarele papei $i ale occidentalilor ramin doar simpl~
promisiuni, iar populatia ortodoxa e ostila romano-catolicilor, vazind ca
armatele cre$tine ale Poloniei, Ungariei $i Tarii Rqmane$ti au suferit o
grava infringere din partea turcilor in lupta de la Varna, la 10 noiembrie
1444, iar occidenJtalii, in starea politica in care se aflau, sint incapabili
sa vina in ajutorul Constantinopolului, dupa moartea mitropolitului
Marcu Eugenicu al Efesului, decedat la 23 ianuarie 1444, Ghenadie Scho-
larios $i-a schimbat radical par,e rea $i a devenit luptatorul eel mai aprig
in Bizant, contra unirii cu latinii $i aparatorul dirz al Ortodoxiei. Acea~ta
schimbare a dait na$lere la controversa existentei a doua sau chiar
trei persoane cu numele de Scnolarios.
29. N. Iorga, Byzance apres Byzance. Continuation de I'histoire de la vie byzan-
tine, ed. Mihai Barza, Bucure~ti, JD71 , Preface, p. 11.
 ORTODOXIA
470
Astfel, loan Matei Caryiophilles, care a trait intre 1566-1635, epis-
cop latin, mai intii in insula Creta, apoi episcop latin de Iconium, a cre-
zut in existenta unui Gheorghe Scholarios, simplu laic, prieten al lati-
nilor ~i favorabil unirii cu Roma, care a luat parte la conciliul unionist de
la Ferrara-Florenta, deosebit de un alt Gheorghe Scholarios, adversarul
infocat al latinilor, care a ajuns primul patriarh ecumenic sub turci cu
numele de «Ghenadie» 30 •
Contra parerii lui loan Matei Caryophilles, Leon Allatius, grec din
insula Chios, instruit in teologie la Roma in «Collegium Graecorum», in-
fiintat de papa Grigorie al XIII-lea (1572-1585), in 1575, care ajunse sa
ocupe postul de custode al Bibliotecii Vaticanului, crede ca adversarul
unirii cu latinii a fost un monah grec, numit mai intii Gheorghe, apoi
Gheorghe Kurteses, prietenul mitropolitului Marcu Eugenicu al Efesului,
dar n-a ajuns niciodata patriarh ecumenic ~i nici n-a participat la con-
ciliul unionist de la Ferrara-Florenta din 1438-1439, deosebit de un
altul cu acela~i nume, care a luat parte la conciliul amintit, a fost pa:rti-
zanul u;nirii cu latinii, iar dupa incheierea unirii, s-a intors la Constanti-
nopol ~i a fost ales•dupa caderea ora~ului sub turci in 1453, din starea
de laic, patriarh ecumenic al Constantinopolului. In mod intentional, dar
neintemeiat, a aparat Leon Allatius punctul sau de vedere, anume ca
persoana aleasa ca patria:rh ecumenic de Constantinopol, dupa cucerirea
ora~ului de catre turci, n-a fost adversarul unirii cu latinii, pentru a
sustine tema lucrarii sale, scrisa in latine~te, despre armonia continua -5i
perfecta dintre Biserica -Rasaritului ~i Biserica Apusului 31 .
In afara de aceste doua persoane cu numele de «Scholarios». M.
Jugie e de parere ca trebuie sa mai deosebim inca un al treilea «Genna-
dios-Georgios Scholarios», mitropolit de Phases (Pheres sau Pherres),
caruia, umanistul italian Erancesco Filelfo (1398-1481) i-a adresat o
oda greaca 321•
Aceasta afirmatie este o eroare imprumutata de la Leon Allatius.
Pheres sau Pherres nu este alt ora~ decit Serres, ora~ din Macedonia, pe
care turcii 1-au numit «Feria», situat la poalele muntelui Meneceu, unde
se afla minastirea «Prodromul», in ·Care se retrasese patriarhul Scholarios,
mai intii in 1456 !?i definitiv in 1465, dupa eel de-al treilea patriarha1t
al sau.
Prietenul sau, umanistul iit alian Francesco Filelfo, auzind din gre~eal<l
ca Scholarios a ajuns mitropolitul ora!?ului Serres, numit de el «Pheres»,
ii adresa o oda de o f:rumoasa inspiratie, careia ii puse aceasta formula
30. J. M. Caryophilles, Preiatio ad Gennadii apologiam pro V capitibus concilii
Florentinae, Romae, 1628, .p. 14; J. Alb. Fabricius, Bibliotheca Graeca, ed. Harless (a
2-a), t. XL Hamburgi, 1809, p. 368-369; J. D. MalThsi, Sacrorum conciliomm nova et
amplissjma col/ectio, t. XXXI, V·e netiis, 1789; reproduction Pairis-Leipzig, 1906, col.
1061-1064.
31. Leon Allatius, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis perpetua consensione,
liber III, cap. V-VJ,, Coloniiae Agrippinae, 1648, col. 961-979; J . Alb. Fablricius,
Bibliotheca Graeca, ed. Harless (a 2-a), t. XII. Hamburggi, 1809, p. 104-114; M. Jugie ,
Complements a la biographie de Scholarios, in ed. IPetit-Siderides-Jugie, t. VIII, Appen-
dice, V, p. 34, n. 1 ; J. Pulpea-Ramureanu, art. cit., p. 104.
32. M. Jugie, Complements a la biographie de Scholarios, in ed. cit., t. VIII. Ap-
pendice V, p. 34. Idem, Scholarios Georges, in «Diet. de Theo!. Cath.v>, t. XIV, 2,
col. 1!121.
ORTODGXIA 471
de adresare : 'tij'> ~L'tpo1toAl't'YJ 'tii>'I lj>epii>v «Mitropolitului de Feria
(Serres)» 33.
Socotim, deci, ca nu trebuie sa mai introducem in discutie inca o
a treia persoana cu numele de <sGeorgios-Gennadios Scbolarios».
Parerea existentei a doua persoane cu numele de t<Scholarios» a
fost temeinic combatuta de Eusebiu Renaudot 34 , Casimir Oudin 35, Fr.
•Spanheim 36 , Richard Simon :n !?i altii, dar a fost reluata !?i sustinuta de
E. J. Kimmel 38 •
Altii au rezolvat problema existentei a doua persoane cu numele de
«Scholariosn, punind pe seama unui fals scrierile unioniste ale lui
Gheorghe Scholarios, adica «Discursurile sale», rostlte in ~edintele par-
ticulare la conciliul unionist de la Ferrara-Florenta din 1438-1439,
precum !?i lucrarea sa inti.rt:ulata : Raspuns la capitolele silogistice ale
mitropolitului Marcu al Eiesului contra latinilor s9.
Parerea celor ce mai cred, insa, in existenta a ooua persoane cu nu-
mele de «Scholarios», dupa ce L. Petit, X. A. Siderides ~i M. Jugie au
publicat sc:rierile _lui Ghenadie Scholarios, in VIII volume, Paris, 1928-
1936, nu mai poate fi sustinuta. ·
· Numeroase sint marturiile pastrate in operele sale, in care Ghena-
die Scholarjos a avut simpatie pentru latini, fapt pentru care contem-
poranii sai greci 1-au numit «latinophronn = «Simpatizant al latinilor»,
dar, dupa incheierea unirii cu latinii, in conciliul unionist de la Fer-
rara-Florenta din 1438-1439, · vazind ca promisiunile latinilor pentru
apararea Constantinopolului nu sint decit o amagire <';ii nu ajuta la ni-
• 33. E. Legrand, Cent-dix Leltfes ae Fran9ois Philelphe, P•aris, 1892, p. 214; M.
Jugie, Complements a la ~iograp!1ie de Scholarios, in ed. cit., t. VIII.- Appendice V,
p. 23, n . 3. Oda a fo s-t pub!Icata ~1 de Sp. Lambros in IlaA.atoAO"(Eta -x.ai 1IEl..07to'l'11jatcx-x.a,
t. II, Atena-LeLpzig, 1912, p. 177_,178. Vezi ~i IPr. Prof. I. Pulpea-Rarnureanu, art. cit ..
p. 105.
34. Eusebiµs Renaudot, Disertatio de Gennadii vita et scriptis Parisiis 1709 · re-
produsa in Migne, P.G., t. CLX, col. 249-308. ' ' '
. 35. Casi~ir;i Ou.diJ!li, Commentarius de Scliptoribus Ecclesiae antiquis il/orumque
scnpt1s tam 1mpress1s quam manuscriptis adhuc ext antibus in celebrioribus Europac
bibliothecis ... , t. III, Lipsiae, 1722., col. 2469-2522.
36. Frederkk Spanheim, latine~te Friedericus Sphanllemius, Opera quatenus com-
plectuntur Geographiam, Cr.onologiam et Historiam sacram et ecclesiasticam utiussque
temporis, Lugdwni Batavorum, 1750, col. 1875- 1876: Ghenadie Scholarios .
. 37. Richard Simon, La creance de J'Eglise orientale sur la Transubstantiation, avec
une reponse aux nouvelles objections de M. Smith (Thoma Smithus), Paris, 1687;
J. Alb. Fabrioius, Bibliotheca Graeca, Harless (a 2-a), t. XI, Hamburgi, 1809, p. 351, n.h.
38. E. J. Kimmel, Monumenta iidei Ecclesiae Orienta/is, pars. I, ed. 1-a ~i a 2-a,
Jenae, 1843 et 1850; Ion Michalcescu, 07]acxup/Jc: 't~C: 'Op6080Efcxc:, Die Bekenntnisse und die
Wichtigsten Glaubenszeugnisse der griechisch - orientalischen Kirche, Leipzig,
1904, p. 12. •
. 3.9. Vezi Discursurile Jui Gheorghe Scho/arios, ;rostite in ~edintele particuLar·e, in
COillc1hul de la Florenta, nr. 3, 4, 5, 6, in ed. Pe·tit-Siderides-Jugie, •t. I, p. 295-3·72 ~i
scrierea: Rdspuns la capitole/c silogistice ale Mitropolitului Ma rcu al Efesului contra
la!iliilor, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. 1II, p. 471-538. Vezi M. Jugie, Introduction.
D1scours a Florence, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. I, p. LIV, in nota ~i Complements
a la biographie de Scholarios, ibidem, t. VIII. Appeindice V, p. 334. ....#
Theodor Fromann, Kritische Beitriige zur Geschichte der Florentiner Kirchen eini-
gung, Halle, 1872, p. 86-104, a a.cceptat <auteinticitatea Discursurilor :riostite de Gheor-
ghe Scholarios la Florenta. iair opinfo sa a fast adoptata de Ch.-J. Hefe!e - H. Le-
clercq, Histoire des conciles d'apres Jes documents originaux, · t. VII, 2. Paris, 1916,
p. 1000, 1002, nr. 1 ; .Pr. Prof. I. Pulpea-Ramureanu, art. cit., p. 105. n. 127-<134.
Ortodoxia 2
472 ORTODOXIA
mic, el a trecut de partea antiunioni$tilor in Bizant, iar din 1444, a deve-
nit capetE:nia lor.
Iata, bunaoara, raspunsul. pe care 1-a dat Ghen.a die ~cholarios .unui
prieten, care i-a cerut parer~a sa referitoare la. ~arele d1scurs rostit ~e
mitropolitul Visarion al Niceei, la 1~ .~i 14 al?n.~1e }439, le: Florenta, m
adunarea orientalilor, in favoarea umrn cu latmn, raspuns m car~ Sc_ho-
·1arios 1 dupa ce afirma ca adaosul «Filioque» la Simb.olul Credmte1, a
fost a devarata cauza a schismei din 16 iulie 1054, marturise$te urma-
toarele:
«A$adar, am luat apiirarea credintei latinilor in multe scrieri, eli-
berindu-i de multe 1nvinuiri nepotrivite, in care, cei ce au compus coptra
lor lungi tratate au voit sa aduca nu a tit pe ace$tia, ci pe dascalii Bise- ..
ricii. De aceea am fost numit «latinophroil» - AC1'tLv6rppov := "simpati-
zant al latinilor». $i cei invidio;;i m-au atacat din aceasta cauza cu iscu-
sinta, neavind altceva de uneltit impotriva mea ... Iar eu, condan:nin?
nepriceperea lor, am ajuns sii afirm lucruri potrivite pen_tr.u un latm, $1~
cum se 1ntimplii 1n astiel de scrieri, 1n aprinderea discut1e1, am putut sa
mii ariit mai miisurat declt trebuie fatii de latini $i prea aspru cu adver-
sarii mei. Am putut ii socotit atunci ca unul care respectii cele ale lati-
nilor $i dispretuie$te $i e vriijma$ declarat al traditiei noastre» 40 •
De asemenea, la sfir$itul primului Tratat despre purcederea Silnt.u!ui
Duh, compus dupa intoarcerea sa la Constantinopol_ de la Co!1c1lml
unionist din Ferrara-Florenta (1438-1439). pe la inceputul anulm 1444,
care, la bizantini incepea la 1 septembrie, Scholarios a atacat cu violenta
acest «a;>a zis sinod», facind procesul grecilor care au semnat ~e~r~tul d~
unire din 6 iulie 1439 de la Florenta, in cuvinte pline de amaracmne ;;1
profund regret, acuzindu-se acum, in primul rind pe sine. Iata cuvintele
sale:
«Las la o parte sa spun ca chiar de la inceput, nimic omenesc sau
cr~tinesc nu s-a savir$it de noi, ci toate au fost tradarea evidenta a
adevarului, dispretuirea lui Dumnezeu, trai bun, glume in cele de ne-
glumit, certuri, lupte $i invidii, ·c alomnii josnice ale unora fata de altii,
ru$ine, batjocura ~i confuzie. Din cauza aceasta, unii am triidat in chip
ru$inos, iar altii, ca la chef, cu o U$Urintii de necrezut, am 1nch1nat glo-
ria Bisericii noastre. !nai'nte de toate mii acuz pe mine 1nsumi. Tu $tii,
Dumnezeule, cii nu mint, dramatiz1nd nenorocirile ce s-au 1ntimplat
acO]O» 41,
Tot in acest tratat, ceva mai in urma, Scholarips se exprima cu
mare asprime '$i violenta contra unirii de la Florenta din 6 iulie 1439,
condamnind-o, prin aceste cuvinte: «Nici o nenorocire n-a fost pentru
noi mai rea dec1t aceasta. Ea este mai rea dec1t foametea, focul, chinu-
40. Ghenadie Scholarfos, Contra discursului Jui V isarion. Extras, in ed. Petit-
Siderides-Jugie, t. III, p. 116, 1rind 15-27; Traducerea 111e apanine. M . Jugi e , lntro-
du,ction, ibidem, t. lII, p. XFI-XIII ; Idem, Complements ci la biographie de Schola-
rios, ibidem, t. VIII, Appenddce V, p. 38.
41. Ghenadie Scholarios, Primul tratat despre purcederea Siintului Duh, in ed.
PeU.t-Siderides-JugiJe, t. II, p. 259, 4-13. liraducerea ne apartine; M. Jugie, Comple-
ments ci la biographie de Scholarios, in ed. cit., t. VIII. Appenqice V, p. 39--40. ·
ORTODOXIA 473
.rile $i de.c it mii de morti» = ouoep.ta 'tllU't'Yj~. -Yjp.tv aop.qiop~ IXO't'Yj xai AL(JoOU x.al
' ' Ill , ' ' CJ , •
1topo~ xciL uaaavwv xciL p.opLwv vciva'twv_ ea'tC1L
x. ~l\e1tW't
\ ...~p a. 42.• v •
• De asemenea, in lucrarea lui Ghenad1e Scholanos, Scurta apolog1e
a antiunioni~tilor, compusa in 1451, dupa moartea impi\ratului loan al
VIII-lea Paleologul (1425-1448), el scrie referitor la ·Cei ce au s~mnat
actul de unire de la Florenta urmatoarele : «N oi to ti care s1ntem con-
~tienti cii am fiiptuit crima aceea (tractarea credintei Parintilor Bisericii
la Florenta}, nu avem nevoie sii riim1nem robiti p1nii la silr$it de cele
· ·1n care recunoa$tem eii am gre$it. Iar dacii cineva ne va sili sd iacem
aceasta, va ii scotit du$manul mintuirii sale personale» 43 •
Desigur, aceste marturii ale lui Ghenadie Scholarios pot fi intarite
cu multe altele, scoase fie din scrierile sale, fie din martutiile contem-
poranilor sai, sau de la alte persoane care au trait dupa el. Crede:Qi,
insa, ca marturiile citate mai sus sint atit de lamuritoare .;;i puternice,
astfel incit nimeni nu va mai pune la indoiala iden~itatea de persoana
dintre Georgios Scholarios, unionistul din tinerete, $i Georgios Gen-
nadios Scholarios, antiunionistul de dupa 1444, care a ajuns, dupa ca-
derea Constantinopolului sub turci in 1453; primul patriarh ecume~ic,
incepind pastoria la 6 ianuarie 1454.
2. IMPREJURARILE [N CARE
PATRIARHUL GHENADIE- II SCHOLARIOS
A COMPOS MlARTURISIREA DE CREDINTA ORTODOXA
Sultanul Mahomed al II-lea s-a aratat binevoit,or fata de patriarhul
Ghenadie Scholarios. Fiind unul dintre cei mai instruiti conducatori po-
litici · ai timpului, infhientat in parte de spiritul Rena$terii, Mahomed
al II-lea a aflat repede ceremonialul care se ob~nuia la investirea unui
patriarh ecumenic $i timpurile de stralucire ale imparatilor bizantini.
La ceremonia investiturii patriarhului Ghenadie al II-lea Scholarios,
sultanul tinu sa respecte, pe cit ii putea permite situatia lui de :;;ef poli-
tic $i de capetenie religioasa a musulmanilor, vechea rinduiala bizan-
tina. Pseudo Gheorghe Phrantzes, cronicar bizantin; care nu poate fi
banuit nicidecum de simpatie fata de turcii cuceritori ai stralucitului
Bizant, ne descrie in trasaturi reale, in Cronica sa, modul in care s-a
facut investitura patriarhului Ghenadie al II-lea Scholarios de catre
sultanul Mahomed al II-lea, maniera care ne surprinde pina azi din par-
tea unui sultan. lata inse$i cuvintele lui Georgios Phrantzes :
«$i astfel, insu;;i acest blestemat, voind, ca imparat al ora.;;ului, sa
faca intocmai cum au tacut imparatii cre$tini, a invitat pe patriarh sa
~a masa ;;i sa vorbeasca impreuna. $i venind patriarhul, 1-a primit sul-
tanuJ cu multii cinste, $i, vorbind multe 1mpreunii, i-a fiicut patriarhului
multe $i nenumiirate promisiuni.
«lar cind s-a apropiat timpul sa plece patriarhul din palat, ridicin-
. du-se sultanul, i-a diiruit acea prefioasii c1rjii -'to 1tOAU'tL(JoOV exetvo oex.avtxiov,
$i J-a rugat s-o primeascii. Apoi, vrind, nevrind, patriarhul a coborit cu
42: Gheruadie Scholarios, Primul tratat despre purcederea Si1nt4lui Duh, in ed.
cit.; t. II, p. 259, 32-34. Vezi ~i Prof. I. Pulpea-Ramureanu, art. cit., p. 80--81 ~i 106.
43. Ghenadie Scholairios, Scurtd apologie a antiunioni~tilor, in ed. Petit-Siderides-
Jug.ie, t. IH, p. 91, 7-70; M. Jugie, Complements ci la biographie de Scholarios, in ed.
cit., t. VIII. Appendice, V, p. 40.
474 ORTODOXIA
el pina la poarta seraiului, iar calul fiind pregatit, patriarhul s-a urcat .
pe el. Si a poruncit (sultanul) ca toti mai marii curtii sa insoteasca pe
patriarh. Si a!;ia 1-au condus pina la catedrala Sfintilor Apostoli, unii
mergind inainte, iar altii in urma. Caci sultanul a dat loca!;iul acela al
Sfintilor Apostoli, sa fie patriarhie» 44 •
O data cu intrarea turcilor in Constantinopol, catedrala Ortodoxiei,
Sfinta Sofia, ridicata de imparatul Justinian eel Mare (527-565), in 537,
«Cerul pe pamint, tronul maririi Jui Dumnezeu, Jocul de pogorire al He-
ruvimilor, a doua bolta cereasca» - 6 oupavot; 6 E'l'teL'jlO~, 6 Bp6vot; 't'ijt; 06-
h1~ 'too 0eoo, 'to Xepouotxo11 OX"fj(.l.ll xat .,O'tepswp.a oeo'tepo11 45, ~stralu-
cita :ji dumneze.i asca bisericct"a intelepciunii Jui Dumnezeu ... acea mjnune
de neauzit» - 6 7teptxaH.'1ji; xal 6eTo~ vaoi; 't'ijt; 0eoo oo<p[ai; ... 'to ~e11ov ho-
oop.a 46, a incetat de a mai fi o catedrala ortodoxa. Dupa ce Constan-
tinopolul a fast pradat de turcii cuceritori trei zile, Mahomed al II-lea,
facindu-!;ii intrarea triumfala in Constantinopol, se indreapta cu mare
alai spre Sfinta Sofia !;ii, intrind calare inauntru, se indreapta cu fata
spre Meca !;ii puse un «imam», un preot musulman, sa rosteasca ruga-
ciunea (namaz) de preaslavire a lui Allah, in numele profetului Maho-
med, intemeietorul religiei musulmane 47 •
De -atunci, renumita catedrala a Ortodoxiei, ctitoria imparatului
Justinian eel Mare (527-565), capodopera arhitecturii L';'i artei bizantine,
gloria ~i lauda intregii Biserici Ortodoxe, martora de-a lungul secolelor
a atitor importante $i stralucite evenimente religioase !;ii politice; a fast
transfarmata in moscheie musulmana ~i a ramas in starea aceasta pina
dupa primul razboi mondial (1914-1918), cind creatorul republicii turce,
Kemal Ataturk (t 1938) a declarat-o, in 1924, monument istoric.
In locul catedralei Sfintei Sofia, sultanul Mahomed al II-lea a daruit
cre$tinilor ctl re~edinta patriarhala biserica Sfintilor. Apostoli - 'A7too-
'tol..etd11 - marea necropola a imparatilor bizantini, construita de impara-
tul Constantin eel Mate (306-337) ~i restaurata in secolul .al VI-lea de
imparatur Justinian eel Mare (527-565), jefuila de cavalerii occidentali
ai cruciadei a IV-a, dupa 13 aprilie 1204, cind ace~tia au cucerit L';li jefuit
Constantinopolul. · religios ~i politic -al supu$ilor cre$tini din Imperiul turc, avind drept de
In renumita biserica a Sfintilor Apostoli, pe locul careia se afla azi
geamia Fatih, ridicata de sultanul Mahomed al II-lea, patriarhul Ghena-
die Scholarios a ramas putina vreme, deoarece cre~tinii au gasit in gra-
dina bisericii cadavrul unui turc. · - Patriarhul ecumenic a lost pus pe aceea$i treaptd cu vizirii turci, fapt
Aceasta intimplare - bise.rica fiind socotita pingarita, dar mai ales
faptul ca imprejurimile au fast parasite de cre~tini, iar in locul acestora
44. Pseudo-Phrantzes, adica M aca rie Melissenos, Cronica 1258- 1481, liber III,
13, 5, ed. Vasile Grecu, p. 449 ~i 455-456; P.G., CL VI, col. 8!M C--895 B; ·e d . de Bonn,
p. 306. Hering Gunar , Das islamich e Rec ht und die Investitur des Gennadios Scholarios
( 1954), in «Balkan Studies», 2 ( 1961 ), p . 231 -256.
45. Pseudo-tPhrantzes, Cronica, III, 10, 5, ed. V. Grecu, p. 432.
46. Pseudo-Phrantzes, Cronica, III, 13, 6, _ed. V. Gre c u, p. 456; P.G., CL VI, col.
880'3; ed. de Bonn, p. 289. V ezi ~i alte expresii referitoare la r enumel e Sfi.ntei Sofi.i, ca:
Nfo I:tro'I - Noul Sion; 't:O oup(i'lto'I 0ucnaa't:~pto'I - altam/ eel re resc; 't:O 'X.aAAo<: h'X.Alj-
otiii'I - lmmusetea biserjl!.i/or; ~ 0u7a't:7jp l:too'I - Jiica Sionu lui ; M&1a 'l<IO'I- Marea Bi-
sericd, la istor icul Ducas, Istoria turco-bizantinii (1341-1462), XLI, 2, 3, 4, 16; XLII, 3,
ed. V. Grecu, Bucure$ti, 1958, p. 385-387, 393; .P.G., CVII; col. 1112 C-1113 A; Pr.
Prof. I. Pulpea-Rarnureanu, art. cit., p. 89.
47. Aurel Decei, Istoria Imperiului otoman pinii la 1656, Bucure~ti, 1978, p. 104.
' .
ORTODOXIA 47.5
s-au instalat turcii musulmani, hotari pe patriarhul Ghenadie ' Scholarios
sa ceara sultanului 0 noua re$edinta patriarhala, intr-un lac unde se
aflau mai multi greci. Sultanul Mahomed al II-lea aproba cererea pa-
triarhului ~i-i darui de asta data ca re~edinta $i catedrala patriarhala,
in anul 1455, minastirea de ·calugarite Pammacaristos - «a Prea Ferici-
tei Fecioaiif» - 't'ij~ 7tllp.(.l.llltllpta'toU 8eo'tOltOU ~.8 - unde a ramas Patri-
arhia ecumenica pina la 1587. Din acest an Patriarhia Ecumenica a fast
adapostita timp de' zece ani, 1587~1597, in biserica din palatul domnit
torilor Tarii Romane~ti din Constantinopol - V Jah Sarai - apoi trei
ani in biserica Sfintul Dumitrn Xiloportas, intre 1597-1600, de unde,
la inceputul secolului al XVII-lea (1600-1602). s-a mutat in b.iserica
Sfintul Gheorghe din cartierul Fanar, pe Cornul de Aur, unde se afla
pina azi 49 •
De la prima intilnire cu patriarhul Ghenadie Scholarios, sau intr-una
pin cele urmatoare, Mahomed al II-lea, dupa ce a stabilit posibilitatea
unei convietuiri pa~nice intre «musulmani» $i «Cre~tini» - un modus
vivendi, a fixat $i in scris, dupa cum ne relateaza cronicarul bizantin
Gh. Phrantzes, statuiul juridic al B'isericii Ortodoxe din Imperiul otoman.
Phrantzes se exprima in modul acesta :
«l-a dat Patriarhului (ecumenic) porunci scrise - 't~ enpacp~
1tpoo'Ca1p.a'ta, cu puterea semnaturii 1mpar6.te$ti dedesubt, ca mmeni sa
nu-1 supere sau sa i se opuna, ci el sa fie independent, scutit de impozit
$i netulburat de nici un protivnic, El .~i patriarhii urmatori Jui sa fie
scutiti de biruri $i dari, in veac, $i de asemenea toti arhiereii supu$i
Jui» 50 • ' •
A~adar, in aceste «porunci scrise» - «'tll enpa<pa 7tpOO'tajp.ll'tll», pe
turce~te «Berat», au fast consemnate drepturile $i datoriile Bisericii Orto-
doxe ·$i ale populatiei cre~tine din intinsul Imperiu otoman.
Faptul eel mai important a fast ca Patriarhul ecumenic a devenit·
«Etnarh» - 'EBvapp/i; - , pe turce$te «Milet Basi», adica conducatorul
apel nu numai in chestiunile religioa,ise, ci $i in cele politice, drept pe
care nu 1-a avut in timpul imparatilor bizantini.
In ceea ce prive~te scara onorurilor in Imperiu - cursus honorum
48. Pseudo Phran tzes, Cronica-, III, 13, 7, ed. V. Grecu, p. 456; P.G., CLV, col.
895 C--896 A ; ed. Bonn, p. 307. ·
49. Mitropo!itul Ghenadie al Eli op0>lei (Airabadjoglu), Istoria $i pozifia Patriarhic i
Ecumenice in Iimba greacii. in rev. A1e6'1eii;; l:x_foet<;, Relafii Internafionale, Atena, dee.
1964-apr. . 1965, nr. 7--8, p. 5-30, aici p. 18-24. Receinzie de Pr. Prof. I. Rarnureanu, in
«Ortodoxia>>, XVIII ( 19W) m . 1, p. 142-143; Erzbischof Gennadios M. Drabadjcglou
(corect Arahadjoglu), Mitropo1it van Heliopolis, Das O ec umeni~che Patriarchal, in col.
•Ekklesia», X, Band, Leipzig, 1941, p. 48; N. Iorga, Byzan ce apres Byzance. Continua-
tion d~ l'Histoire de la vie byzantipe, ed. Mihai Berza, Bucure$ti, 1971, p. 8.
50. Pseudo-Phrantzes, C ronica , III , 13, 9, ed. V . Grecu, p. 456 ; !P,G., t . CL VI, col.
896 B ; ed. de Bonn, p. 308. Traducerea textului ne apartine ; C.G. Papadopoulos, Les
privileges du Patriarcat oc cumenique (ClJmmunaute grecque-orthodoxe) dans !'Empire
ottoman, Paris, 1924 ; Pozifia Patriarhiei Ec v menice dupii' dreptul international, in
limba greaca, in rev. ~1e8veii; l:x_foet<; ~ Relafii internafionale, Atena, dee. 1964-ao:-.
1965, nr. 7-8, p. 40- 54, se publica textele mai importante ale trata telor internatio-
nale referitoare la Patria.rhia Ecurnenica, in limb a greac5.
476 ORTODOXIA
care demonstreaza marea capacitate, priceperea $i cla:r viziunea politica
a sultanului Mahomed al II-lea.
Cum am vazut, patriarhul Ghenadie al II-lea Scholarios a in~eput
sa indeplineasca inalta sa demnitate .de patriarh ecumenic de la 6 ia-
nuarie 1454, avind re-$edinta patriarhala la inceput in biserica Sfintilor
Apostoli, apoi din 1455, in biserica Prea Fericitei Fecioare. Cu toate di-
ficultatile intimprnate, ce pareau de netrecut la inceput, cu timpul, pa-
triarhul Ghenadie reu$i sa restabileasca ordinea canonica in toate, astfel
incit Biserica Ortodoxa a putut sa-$i indeplineasca misiunea ei aposto-
lica in chip normal.
In lunga ·$i interesanta Scrisoare pastorala a Patriarhului Ghenadie
al II-lea Scholarios despre caderea Constantinopolului $i despre demisia
sa din patriarhat, scrisa in re$edinta sa de la biserica Prea Feridtei
Fecioare, la sfir$itul lunii septembrie a anului 1454, sau 1455, el afirma
ca i!?i capitala imperiului bizantin, Bizantul, trebuia in cele din urma sa
bea paharul amaraciunii pe care 1-au baut mai intii atitea cetati din
Asia $i Europa, vasale acesteia. «lar daca puterea Jui lisus n-ar ii pazit,
in mijlocul spinilor rodul credintei, in afara de orice speranta $i price-
pere omeneasca, aceasta s-ar ii 1mputinat>. Harul lui Dumnezeu, insa,
nu i-a parasit pe cre$tini, in mijlocul celor mai mari scandaluri, in ceea
ce prive$te credinta 51 •
«Nu mai vorbesc, zice . marele patriarh, de rautatile oamenilor, care
s-au aratat doritori ai demnitatii noastre, care ne-au dat mult de Jucru,
nici de 1ntunericul $i_ ceata gdjilor. Caci n-am lost obi$nuiti cu aseme-
nea griji de la na$tere, Dumnezeu daruindu-ne alegerea ca sale evitam ...
Tree peste suferintele celor de acelm~i neam $i ale fiilor care au recurs la
simtamintele noastre, pentru care mai ales, am lost 1ncercati de durere,
fiind simtitor din fire, pentru ca nu am avut puterea sa-i ajutam $i sa-i
U$uram ... » 52 •
cCaci numai daca ar deveni cineva de piatra, ar ramine nesimtitor
la o tragedie atit de mare, sau eel ce ar face din ocuparea unui tron
.nefericit o chestiune de mindrie» 53 .
Cit prive$te persoana sultanului Mahomed al II-lea $i fata de turcii
cuceritori ai Bizantului, patriarhul Ghenadl.e Scholarios, se exprima cu
prudenta ,$i moderatie, in modul urmator : «Nu spun ce am suferit $i
cum am fost silit spre a ajunge la treapta de episcop, prin forta sau prin
cuvinte, cu mult mai constringatoare in putere, deoarece ating adincu-
rile COI11$tiintei. Caci nu 1ndraznesc sa spun ceva impotriva puterii care
m-a silit - xa.'ta 't-9)~ ~ta.aoµ.ev71~ 8ovciµ.ero~ - .$i a urmarii le_gate de acest
fapt, de$i nimeni nu are vreo putere contra cuiva, de nu-i este data de
sus ... Nici unul dintre ace$ti necuviincio$i barbari nu m-au pus in lan-
turi, nu m-au batjocorit sau imbrincit, nu m-au ICisat sa rabd .de loame,
nu m-au lasat sii tac drumuri pe jos, n-au poruncit sa fiu robit in vreun
fel, ·nici n-au 1ngaduit sa servesc celui amintit mai 1nainte» 54 (un turc
.'il. Scrisoarea pastorald a patriarhului Ghenadie despre cdderea Constantinooo -
Jului... , tn ed. Petiot-Siderides-Jugie, t. IV, p. 212, 18-23. •
52. Ibidem. t. IV, p. 225, 12~22. Traducerea ne apartine.
53. Ibidem, t. IV, p. 226, 28-31.
.'i4. Ibidem, t. IV, p. 223, 32 ~I 224, 4-9. Traducerea ne aparrtine.
477
bogat din Adrianopol, unde a fost dus, imediat dupa cucerirea Constan-
tinopolului in 2.9 mai 1453).
Dupa lini$tirea lucrurilor in Constantinopol, sultanul Mahomed al
II-lea dori sa viziteze noua sa capitala. Intr-una din zile, patriarhul
Ghenadie Scholarios avu surpriza placuta sa fie vizitat la noua sa re$e-
dinta patriarhala, la biserica Prea Fericitei Fecioare, chiar de conduca-
torul imperiului otoman, de insu$i sultanul Mahomed al II-lea.
Iata cum ne este istorisita aceasta vizita de filosoful 1$i filo-elenul
Martin Crusius, in Turco-Graecia sa, dupa informatiile primite de el de
la prietenii $i corespondentii sai din Constantinopol :
«lntr-o ' zi, sultanul Mahomed, trecind calare in vecinatatea patriar-
hiei, i$i arunca ochii cind incoace, cind incolo. Informindu-se de fiecare
~ucru, cind a zatit intrarea loca$ultii Prea Fericitei Fecioare, a intrebat
ce este aceasta. Cind i s-a raspuns ca este manaslifea in care locuie$te
patriarhul (ecumenic), s-a indrepiat acolo, -5i, coborind de pe cal, a intrat
In biserica. Indata ce patriarhul a aflat acest fap,t, a coborit din locuinta
sa, $i, aratindu-i respectul cuvenit, l:,;a salutat. Apoi, a$ezindu-se sulta-
nul pe un tron, in paraclisul frumos impodobit, care serve$te pentru
pastrarea obiectelor sfinte, a rugat multe pe patriarh cu privire la reli~
.gia. cre$'1ina, prin cuvinte talmacite, jurindu-i pe puterea lui ca-i inga-
-duie sa-i spuna !?i sa faca cunoscute toate, in chip liber, fara teama vreu-
nui pericol.
«Patriarhul, dupa ce a primit aceasta asigurare, a expus cu indraz-
neali:i in fata majestatii sale multe capitole care cuprind $i arata credinta
(cre!?tina). El i-a explicat taina Sfintei Treimi, tratind-o cum se cuvine.
Iar despre Cuv1ntul Jui Dumnezeu (Iisus Hristosj, care este unul din
Treime, i-a spus ca este unicul ~i adevaratul Dumnezeu. Acesta, Fiul,
a luat trup din Prea Curata Sf1nta Fecioara, pentru noi $i pentru mintui-
rea noastrii. Apoi a murit $i a 1nviat. Tot El este Cel ce va veni sa judece
viii $i morfii. Pe Unga acestea, i-a amintit $i lamurit $i alte taine ale
credintei.
«Sultanut a ascultat aceasta expunere a patriarhului nu numai cu
respect, ci, din acel timp, mai mult 1-a iubit -5i 1-a socotit demn de cins-
tire. S-a lepadat chiar >$i de rautatea pe care o purta impotriva grecilor
,1 de atunci a ramas 1n suflet cu simpatie tata de ei, precum s-a dovedit
prin mai multe semne. Se bucura chiar, dupa cum s-a exprimat catre
multi cu care s-a intretinut, ca grecii $i-au ales un ·patriarh distins $i
1ntelept, gata in a da raspunsuri» 55.
A$adar, indemnat de spiritul sau clarvazator, sultanul biruitor,
«stapinul celor doua continente $i al c.elor doua mari», dorind sa cu-
noasca din izvorul eel mai sigur punctele principale ale credintei cre$-
55. Ma_rtilnus Crusius, Turcograeciae libri octo ... ut: aque lingua edMa - Quib us
Graecorum status sub imperio Turcico, im Politia et Ecclesia, Oeconomia et Schol11>.
iam. inde ab amissa Constanlinopo/i, ad haec usque tempora, Iuculenter describitur.
Bas1leae (Basel), 1584, Iiber I, p. 16. Traducere.a 1extulud ne apartine · 1Pr. Prof. I. Pulpea.
Ramureanu, art. cit., p. 93. '
 478 ORTODOXIA
tine, a mers ~i s-a intretinut cu invatatul «Patrik Efendi», adica patriar-
hul cre~tinilor 56 •
Mahomed al II-lea era insotit in aceasta ·vizita la patriarhul ecume-
nic de barbatii cei mai inte-lepti din jurul sau. Convorbirile teologice
dintre Mahomed al II-lea .5i Patriarhul Ghenadie Scholarios au conti-
nuat 1~i dupa aceasta vizita, ~i, dupa cum ne informeaza patriarhul insu$i
au fost in numar de trei 57 • Ele s-au tinut la citva timp dupa cucerirea
Constantinopolului, dupa investirea patriarhului Ghenadie Scholarios,
probabil in cursul anului 1455, sau la inceputul lui 1456, avind in vedere
unele titluri ale scrierilor invatatului patriarh. Limba in care s-a intre-
tinut patriarhul G~enaclie c_u sultanul cuceritor, pentru a-~i imparta$i
ideile lor, a fost, desigur, limba greaca, · deoarece, dupa informa-
tiile cronicarului bizantin Phrantzes, Mahomed al II-lea o vorbea
foarte bine. Intr-a<levar, ne relateaza Phrantzes, «Sultanul vorbea
corect cinci limbi, in afara de limba lui : greaca, latina, araba, chaldaica,
(kurda sau poate siriaca) $i persa. Se. bucura foarte mult sa vorbe~sca
~i sa se intretinua cu barbati intelepti $i invatati. De aceea $i pe patnar-
hul Ghenadie il iubea, il asculta $i vorbea adesea cu el» 58 •
Dupa convorbirea a doua cu patriarhul Ghencl.die, sultanul Mahomed
al II-lea, obi$nuit cu scurta «marturisire» musulmana: «nu exista divi-
nitate afara de Alah (Dumnezeu) $i Mahomed este profetul lui Alah»,
a cerut patriarhului sa-i a-5tearna pe hirtie cele discutate cit mai Iamurit
~i mai pe scurt $i sa i le trimita.
Discutiile patriarhului Ghenadie al II-lea Scholarios cu sultanul
Maho:qied al II-lea au atins ~i alte puncte' de credinta cre$tine, in afara
de Simbolul niceo-constantinopolitan, care trebuiau ~i ele· expuse. In
curind patriarq.ul Ghenadie a campus in limba greaca o foarte frumoasa
scriere cu caracter apologetic, inititulata: «Ilepl 't-Yj~ p.ov'Y)~ 6805 1tpa~ 't-Yjv
ow't'Y)ptixv 'tiiiv civBpcl.mwv», adica «Despre singura cale pentru m1ntuirea oa-
menilor», o mica capodopera de apologetica cre$tina, pe care a trimis-o
sultanului spre consultare. Acesta insa, o gasi prea lunga $i complicata
~i ceru patriarhului sa-i compuna alta mai scurta .$i mai clara.
Ea a fast tradusa imediat ~i in limba turca de grecii cunoscatori ai
acestei limbi, dar pina azi nu s-a putut gasi vreun exemplar al acestei
versiuni turce~ti.
Prima scriere apologetica in limba greaca a ramas "multa vreme ne-
cunoscuta. Pentru intiia data ea a fost editata in 1896 de Chrestos Papa-
ioannu, dupa un manuscris mediocru din secolul al XVII-lea al Meto-
hului Sfintului Mormint din Constantinopol 59 . Ea n-a fost semnalata de
56. Aurel Decei. Versiun ea turceasca a confesiunii Patriarhului Ghcnadie II Scho·
larios sr:risd Ia cererca sultanului M eh mel II, in Omagiu !nalt Prea Siin/iei Sale Dr.
Nicolae Ba/an, Mitropolitul Ardealului, Ia doudzeci de ani de arhipdstorie, Sibiu,
1940, p. 379.
57. Ghenadie Schol•airios, !ntrebdri $i rdspunsuri despre dumnezeirea Domnului
nostru Iisus Hristos, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. IV, p. 468, 15.
58. Pseudo-Phrantzes, Cronica, Jibe ~ I, 24, ed. V. Grecu, p. 234; Chronicon Majus,
Uber I, 32 (95), P.G., t. CL V1 , col. 715 A; .ed. de Bonn, p. 95.
; 59. Vezi editarea primei scrieri apologetice a lui Ghe.nadie Scholarios de Chres-
tos Papaioamnu, in 'E-x·d.'l)ataan-x~ '.AUOeta,. XVI (1896), p. 203-206; 210-212; 219-
222 ; 227-229, dupa Codicele Sf. Mormint 35, p. 247-200.
ORTODOXIA 479
editia a II-a a remarcabilei Jucrari a lui K. Krumbacher, Geschichte der
byzantinischen Literatl!-r, Leipzig, 1897, ci editata critic de Louis Petit -
X. A. Siderides $i Martin Jugie 60•
Intre timp, dupa primirea acestei scrieri apologetice, sultanul
Mahomed al Il-lea avu a treia convorbire teologica cu invatatul patriarh.
Dupa aceasta convorbire, patriarhul incepu din nou lucrul ~i compuse
de data aceasta o s~urta expunere a credintei cre$tine, impartita in 12
articole de credinta, dupa numarul celor 12 Apostoli, numita mai tirziu:
e<Mii,rturisirea de credinta a patriarhului Ghenadie>, fiind socotita de
multi teologi, in ordine cronologica, cea dintii scrierie simbolica a Bise-
ricii Ortodoxe, dupa Simbolul niceo-constantinopolitan. Deoarece aceasta
noua expunere de credinta era aproape o prescurtare a scrierii apolo-.
• getice trimise mai inainte, titlul ei a rama's aproape neschimbat: «Ilepl 't-Yj~
. 0805 't-Yji; ow't'Y)p[ix~ 'tiiiv civBpo.mwv» = «Despre calea mintuirii oamenil9I> 61 •
Ea a fost trimisa sultanului, dupa demisia lui Ghenadie din primul pa-
triarhat, in primavara anului 1456, in traducere turceasca 62 •
Ca ~i prima· scriere apologetica trimisa sultanului, aceasta noua ex-
punere prescurtata a credintei cre$tine a fost tradusa ·$i in limba turco-
araba, dupa cum ne arata insemnarile $i notele manuscriselor. 0 nota
inserata in ms. Parisinus 1296, f. 1 v, la jumatatea primului articol de cre-
dinta al «Ma.r turisirii», precizeaza ca ea a fast tradusa in turco-araba
(&.ppixotxiii~) de c.3,tre Achmet, cadiul din Verria, in Macedonia, tatal lui
Celebi scriitorul 63 •. Varn arata mai in urma cine este acest personaj.
«Marturisirea de credinta» a patriarhului Ghenadie, a~a cum a ie$it
din mina lui, a fast impartita in numarul apostolic de 12 articole. Fiecare
· articol incepe prin cuvintul «llta'taoop,ev»,iar eel de al 12-lea aduce ~apte
argumente pentru a demonstra veracitatea credintei cre$tine.
I -
In decursul timpului, acest numar apostolic n-a fast respectat $i
scrierea a fast publicata de diferiti editori, impartita in 20 de articole.
M. Jugie, colaborator' principal la ultima editie a operelor patriarhului
Ghenadie Scholarios, a demonstrat definitiv netemeinicia acestei impar-
tiri, care face din primul articol al «Marturisirii» doua, iar din cele ~apte
argumente din articolul al 12-lea, cite un articol separat 64 •
60. Vezi Ed. Petit-Siderides-Jugic, t. III, Paris, 1930, p. 434-452 ~i p. XXXII. Th.
Zisis, op. cit., p. 314-315.
61. Ed . Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. 453-458; Th. Zisis, op. cit., p. 231-232.
62. Ed. Petit-SiJderides-Jugie, t. III, p. 453-458, unde i s-a dat titlul dupa - ms.
Parisinus 1294, f. 61, copia autografi'l a Jui SchoJ.airios. Dupa cum reiese din subscnierea
ms. Iberitanus 882 (fost 386), Athous 4506 d1n catalogul lui L. Lampros ~i din inserrunarea
ms. Mega Spileon 79 (63), f. 177, ambele diq secolul al XVI-lea, «.Mdrturisirea» ar ti
fast inaintata sulta.nulllli de patrLarhul Ghenadie dupa demisia sa din prlmul sau
pa.tri<tll'hat - 11e'ta 't~v 't~c;· ita'tptapX,e[ac; itapat't'l)atv, adica, in primavara anulu.i 1456.
M. Jugie, in ed. cit., t. III, p. XXXV, n. 3.
63. Martin Jugie, Ecrits apologetiques a J'adresse des Musulmans, in ed. Petit-
. Siderides-Jugie, t. III, p. XL: Martin Crusius, Turcogra eoia, p. 109; A Decei, art.
cit., p. 381.
64. M. Jugie, Ecrits apologetiques ci I'adresse c/es Musulmans, in ed. cit., t. 111,
p. XXXVIII-XXXIX.
480 ORTODOXIA
3. ISTORIA TEXTULUI «MARTURISIRII» DE CREDINTA
A PATRIARHULUI GHENADIE II SCHOLARIOS
a. Textul grec al «Marturisirii»
Multa vreme, «Marturisirea» patriarhului Ghenadie a circulat numai
in manuscrise. Tiitlul scrierii, a~a precum rei,e se din insemnarea ms. Pari-
.sip.us 1296, copia autografa a lui Scholarios, ms. Lauriotanus Athonensis
E. 84, f. 10, din secolul al XV-lea, care, de~i nu este un autograf, contine
unele note autografe ale lui Scholarios ·~i ale altor manuscrise, este, ca ~i
al primei scrieri·apologeti,ce, ~nminat sultanului Mahome~ al ~I~.lea: Ils~i
'tij<; o8ou 'tij<; aw't71p(ix<; 'tii>v ixv0pwmov = «Despre calea mmtuir11 oameni-
lor» 65. La inceputul titlului, pastrat in ms. Lauriotanus 'Athonensis, E.
84, f. 10, se da aceasta explicatie: «E86't~ 'tou'to a1t1Xt't1jaixatv 1tixpiX 'too 'Ap.71pa
aov'top.ov 'tt xixi aixqie<;»•.• = «S-a dat aceasta ceva mai pe scurt .$i clar celor
ce au cerut-o din partea emirului» 66• Termenul 'Ap.71pa sau' Ap.otpii sau
'A1171pai;, cum se gase$te uneori in manuscrise, ca apelativ al sultanului,
oricare ar fi fost el, ar putea da na~tere la confuzie, dar, cum remarca
orienta:listul roman A. Decei, el se gase$te curent in greaca bizantina 6 i.
Fara indoiali:i, bizantinologul francez, M. Jugie, gre$e$te cind face
din apelativul 'A1171pa~ «Murad», socotind ca eel ~ea scris «Marturisirea»
lui Ghenadie, din distractie, a trecut Amurat, - e vorba de sultanul
Murad al II-lea (1421-1451), in loc de Mahomed al II-lea 68 •
In unele manuscrise din secolul al XV-lea, copiate de Gh. Hermonim
de Sparta, grec exilat care a venit in 1478 la Paris 69 , i se da «Marturi-
sirii» lui Ghenadie titlul de 'Op.tAtix = «Omilie», tinuta in fata sultanului
Mahomed al II-lea, mai ales in acelea in care fiecare articol din limba
greaca este urmat imediat de traducerea turco-araba, cu caractere
grece~ti 70 •
Unii editori, frapati de termenul '011tAt1X, ca Ch. Daum 7 1, E. J. Kim-
mel 72 ~i loan Mihalcescu 13, care are la baza editia lui Kimmel, 1-au inlo-
65. Ed. Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. 453-458, titlu dat du.pa ms. Parisinus 1294,
f. 50-61 !Ii p. XXlXVI, dupa ms. Lauriotanus Atho·nensis E 84, f. 10.
66. M. Jugje, in ed. cit., t. Ilil, p. XXXVI.
67. A. Decei, art. cit., p. 380, n. 36; Joseph von Hammer, G eschichte des osman-
Jischen Reiches, ed. 2-a,, t. I. Pesth, 1834, p. 94.
68. ln afaira de cazul cind .a:r trebui sa intelegem, :llice M. Jugie, «par .Je fils
d'Amurat (- Mahomet IJ)», fn ed'. cit., t. III, p. XXXV, 1i. 2.
69. M. Jugie, ed. cit., t. III, p. XXXI~. m. 5 ~i XXXIII, n. 3. unde llli se aratii
copiile mal!luscrise pe ·Care le avem de la Gh. Hennonim de Sparta ; H. Omont, Inven-
taire des manuscrits grecs de la Bibliotheque nationa/e de Paris, Paris, 1898, Intro-
duction, p. XVIII !Ii XL; Idem, Georges Hermonyme de Sparte, Paris, 1885.
70. M. Jugie, in ed. cit., t. IIL, 'P· XL, dupii ms. Pairisinus 1296, f. 11, copia auto-
grafa a lui Scholardds.
71. Christian Daum, D. Hieronymi theo/ogi graeci Dia/ogus de S. Trinitate ... Huie
acceserunt hac editione Gennadii Scho/arii patriarchae Constantinopo/itani dia/ogus
de via sa/utis inscriptus; ejusdem Contessio de tidei- nostrae articu/is ... ommciJa graeco-
latlnia, Cygneae (Zwdckau, in Saxq:nia), 1677; Vezi descrierea completa a luorarii la
E. Legrand, Bibliographie hellenique du XVII-e siec/e, t. V, p. 107-108; P·e tit-Siderides-
Jugie, tt. III, p. XXXIV, n. 2.
72. E. J. Kimmel, Monumenta iidei Ecclesiae orienta/is, ed. a 2-a, t. I. Ienae, 1850,
p. 11-23. La acest titlu au ramas !Ii dogmati!ltii Prof. N. Chitescu, Pr. Prof: Isidor
Todoran ~i Pr. Prof. I. Poetreuta, Teo/ogia dogmaticd $i simholic?J. , t. I, Bucure!lti,
1958 ; p. 225. . 320; M. Jugie, eel. cit., t. ITII, p. XXXIII, n. 1; J. Mihalcescu, . Bekenntnisse, p. 254; la
73. I. Mihalcescu, Bekenntnisse, p. 17-21.
481
cuit prin termenul '01-"oAoj[ix = «Marturisirea», iar altii, de exemplu Jo-
hann von Fuchte 7 4, 1-au inlocuit prin termemil '0110A6171at<; = «Mc'irturi-
sire».
Dupa orientalistul rom&n Aurel Decei, in unele manuscrise, «Martu-
risirea» lui Ghenadie apare ~i cu acest titlu : «'Ex0sat<; 'tij<; 1tta'tsw<; 'tiiiv
bp6o86Ewv · xpta'ttixvii>v» = «Expunerea de credinta a cre$tinilor ortodoc$i» 75 •
In tiparituri, incepind cu secolul al XVI-lea, «Marturisirea» lui Ghe-
.nadie este precedata Cle un Dialog apocrif, care a circulat in locul primei
scrieri apologetice a patriarhului, cµ ,c ontinut romano-catolic, socotita de
unii, in mod cu totul eronat, drept «Confessio prior Genadiit» = «Martu-
risirea prima a Jui Ghenadie», du pa care patriarhul Ghenadie ar fi pre-
lucrat adevarata sa «Marturisire de credinta», Biserica Ortodoxa n-a ac-
ceptat niciodata aceasta scriere apocr~ta c.a 1 autentica,. intre altele, ye~­
tru faptul ca ea contine adaosul catollc F1J10que, la· S1mbolul credmte1,
ptin care Biserica Romano-Catolica invata gre~it ca ~fintul Duh purcede
ca Patre Filioque» = «de la Tatal $i de la Fiul», invatatura cu totul con-
rara cuvintelor Domnului Hristos care, vorbind despre Sfintul Duh, a
spus despre El .ca este aDuhul adevarului Care de la Tatal purcede» .=
0 liveU(J-IX 'tij<; Q.).710s[ix~ 0 1t1Xpa ·'tOO Ilix'tpo<; ex1topsoe't1Xt» (loan xv, 26). Dia-
ogul apocrif al carui autor pare a fi, dupa Martin Jugie, Gh. Hermo~im
:de Sparta 76, a circulat totu$i in multe editii, pe care nu este ·c azul sa le
:1ndicam aici.
Cel dintii care a demonstrat caracterul apocrif al a~a-numitului
Dialog, atribuit pe nedrept patriarhului Ghenadie Scholarios, a fost eru-
~itul german J. C. Otto, in 1850, iar de atunci parerea lui a fost ac-
eptata 77•
In ordine cronologica, editio princeps a «Marturisirii» patriarhului
Ghenadie este aceea din 1530 a lui Joh. Ab. Brassicanus (sau Kohlbur-
er'), prc;>fesor de literatura clasica la Viena (t 1539), ,c are o tipari, im-
preuna cu textul falsului Dialog, adaugindu-i ~i o traducere latina, fa-
:euta de Gh. Hermonim de Sparta, modificata, insa, pe alocurea de Bras-
sicanus 78•
74. Joh. von Fuchte, Sapientissimi viri D. Gennadii cognomento Scholarii patriar-
che Constantinopolitani dia/ogus, Ilepl "~'= o&oo 't~i;: aw'tl)pi.ai;: 'tro.,, ci.,,6pw1tw.,,, id est:. D<:
Via sa/utis humanae ... graece et latine ... editus... Cui subjungitur ejusdem de flde1
iiost11ae articulis Confessio, Helmaestadii (Helmstedt), 16111. Vezi titlul c~plet Lai E.
L-egrand, Bibliographie hellenique du XV II-e siecle, t . V, p. 14; M. Jugie, Introduction,
ln, ed. Petiit-Sicjerides-Jugie, t. HI. p. XX XIV, no ta 1.'
75. A. Decei, art. cit., p . 380.
76. M. Jugie, in ed. 1P etit-Siderides-Jugie, t. III. p. XXXII, n. 5 !Ii XXXIII, :n. 3.
77. J. C. Otto, ier dem Patriarchen Gennadius von Konstantinopel beige/egte
Dialog iiber die Hauptstiicke des christlichen Glaubens kritisch untersucht und heraus:
gegen, in «Niedners Zeitschrift fiir historische Theologie», XX (1850), p. 389-417 !II
XXXIV ( 1864), p. 111-121 ; M. Jugie, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. XXiXIV, ill. 5.
78. Joh. Al. Brassicanus (Kohlburger), Genadii Scho/arii patriarcha~ Constantino-
poJitani, de synceritate (sic) christianae tidei dialogus qui inscribitur: Ilepl 't~i;: o&oo
'tiji; aw'tl)piai; 'trov civ6pro1twv, id est: De via sa/utis humanae, Viennae Austriae 1530;
, E. Legrand, Bibliographie hellenique des XV-e et XV I-e siecles, ~.[II, Paris, 1903, p. 319-
p. 255-261, se ,af]a textul grec al Dialogului apoc11if. ·
482
• ORTODOXIA
A 2-a editie in ordine cronologica a «Miirturisirii» lui Ghenadie
· este aceea a lui David Chytraeus, din 1583 79 •
In anul urmator, 1584, Martin Crusius publica textul grecesc al
«Marturisirii» luf Ghenadie, impreuna cu traducerea latina facuta de
el, precum ~i traducerea turco-a~aba in caracter~ g_rece~.ti a_ cadi_ului
Achmet din Verria, in Macedonia, pe care Crusms msu~1 o msot1 cu
caractere latine~ti in Turcograecia sa 80 •
o noua editie a publicat in 1611 Joh. van Fuchte 81 , pe care a re-
produs-o apoi, in 1677, C.hristian Daum • 82
r
W. Gass a publicat o noua editie in 1844 83 , care este importanta
pentru faptul cane da variantele editiilor preceoonte.
J. C. Otto reproduce in 1864 84 editia lui J. A., Brassicanus, aparuta
la Viena in 1530.
Editia lui Otto din 1864 a fost adoptata de mai multi ~ditori ~i au-
tori ca Ion Mihalcescu 85 , A. Palmieri 86 , A. P. Lebedev 87 ~i altii.
Preotul romano-:.catolic francez J. P. Migne a reprodus in Patrolo-
gia Graeca, in 1866, editia din 1584 a «Miirturisi~ii» luiv G_tien~die dupa
Martin Crusius, atit textul gred cu traducerea latmeasca- facuta de Cru:
sius, adaugind in ceea ce prive~te textul gre~ u?ele elemente _ dupa
editia lui W. Gass, aparu!a la Breslau, 1844, cit ~1 textul turcesc m du-
bla lui transcriere greaca ~i latina 88 •
ln timpul mai nou, «Miirturisirea> Jui Ghenadie a fost editata in di-
ferite carti de Teologie Simbolidi, sub titlul : «Marturisirea de credinta
a patriarhului Ghenadie>.
Astfel E. J. Kimmel a reprodus in 1843 9i 1850 textul grec ~i latin
al «Miirturisirii> Jui Ghenadie, dupa editia lui David Chytraeus, tipa-
rita la Frankfurt in 1583 ~i a lui Martin Crusius din Turcograecia sa, ti-
parita la Basel in 1584 89.
79. David Chytraeus, Oratio de statu Ec clesiarum hoc tem pore in Graecia, Asia,
Boemia, etc. quibus Contessio Iidei a Gennadio Patric;ucha Mahometi II e xhibita ... et
alia accesserunt, Frankfurt, 1583; Titlul e mult mai lung. Ni ci E. Legrand, in Biblio:
graphie heJJenique des XV-e et XVI- e siecles, t. IV, Paris, 19p2, p . 260-261, nu-.1 ~a
in intregime ; M. Jugie, in ed. Petit-Sideri.des-Jugie, op. cit., t. IlI, p. XI;II ; J. M1hal-
cescu, Bekenntnisse, p. 13. . .
80. Martin Crusius, Ti.lrcograecia, ca rtea a II-a, Basel, 1584, p . 109- 120; Vez1
titlul complet la E. Legrand, op. cit., t. IV, p. 271-274; M. Jug.ie, in ed. Petit-Siderides-
Jugie, op. cit., t. III, p. X'l.JI, n. 2.
81. Joh. von Fuchte, ed. din Helmstedt, 1611. Vezi n. 74.
82. Christian !Daum, ed. din Cygneae (Zwickau), in Saxonia, 1677. Ve~i n. 71 . .
83. W. Gass, Gennadius und PJetho. Aristotelismus und Platonismus in der gne-
chischer Kirche nebst einer Abhandlung ilber die Bestreitung des Islam im Mittelalter,
Breslau, 1844, p. 3-15; M. Jugie, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. XLI, n. 5.
84. J. C. Otto, Des Patriarchen Gennadius von Konstantinopel Confession Kritisch
untersucht und herausgegeben; nebst einem Excursus ilber Arethas' Zeitalte, Wien,
1864. Vezi alte ainanunte J,a, M. Jugie, in ed. Petit-Siderides-Jugie, t. III, p, 456-457, 4
~i xxxvm. / 94. C. Erbiceanu, Mdrturisirea credinfei ortodoxe a Jui Ghenadie $colarul, data
85. Ion Mihalcescu, Bekenntnisse, p . 16-'17.
86. A. Palmieri, Teologia dogmatica ortodoxa, t. I , Florentiae, 1911 , p. 440.
87. Istbria greko-vostocinoi Terkvi pod vlastiu Turok (- Istoria Bisericii Greco-
rdsdritene sub domnia turcilor), ed. a 2-a,, St. Petersburg, 1904, p. 212-214 !?.U.
88. Migne, P.G., CXL, Paris, 1866, col. 333-353.
89. E. J. Kimmel, Monumenta iidei Ecclesiae Orienta/is, ed. 1 et 2, t. I, Jenae,
1843, ~i 1850, p. 11-23. Vezi ~i notele 79 ~i 80.
483
Teologul grec I. E. Mesoloras a publicat textul grec al «Miirturisi-
» Jui Ghenadie, la Atena, in 1883 ~i in editia a doua a Simbolicii
le 90•
Teologul roman, pr. prof. Ion Mihalcescu a publicat de asemenea
tul grec al «Marturisirii> Jui Ghenadie, la Leipzig, in 1904, insotit
un scuJ'it studiu introductiv, pe baza editiei lui E. J. Kimmel din 1850,
ra notele critice ale acesteia 91 •
Editia cea mai buna a textului grec a «Marturisirii» Jui Ghenadie
olarios a fost stabilita de Mgr. L. Petit, X. A. Siderides ~i Martin
gie pe baza a trei valoroase manuscrise: ms. Parisinus 1294, f. 61-
, ms. Pantocratorinus 127, f. 49-51 v, amindoua (;Opii autografe ale
Scholarios ~i Lauriotanus Athorensis E, 84, f. 10, care, fara sa fie
'ograf, poarta unele note autografe ale lui Scholarios 92 •
Ac~asta editie a fost reprodusa de teologul grec I. Carmiris, in edi-
sa din 1960, iriserata in Documentele dogmatice .$i simbolice ale Bi-
icii Ortodoxe, ed. a 2-a, t. 1, p. 432-436 93 ; la romani, eel dintii care
publicat o traduc!ere a «Miirturisirii» Jui Ghenadie este C. Erbiceanu, ·
1901-1902, sub un lung titlu pus de traducator 94 •
,0 alta traducere romaneasca a «Miirturisirii» Jui Ghenadie II Scho-
ios, precedata Q.e un studiu introductiv, ramas cu mult in urma, fa-
ta pe baza textului grec al editiei J. Mihalcescu, insotita de traduce-
falsului Dialog, a publicat in 1907, ca teza de licenta, la Facultatea
Teologie din Bucure~i, Marin Gronea 95 •
0 alta tradtfcere a public<!t, in 1966, dupa textul grec al «Mdrturi-
ii» Jui Ghenadie inserat de Gh. Phrantzes in Cronica sa, III, 13, rapo-
tul bizantinolog roman V. Grecu 96•
b. Textul turcesc al «Miirturisirii» Iui Ghenadie
Textul turcesc al «Martulisirii» Jui Ghenadie II Scholarios are o im-
tanta deosebita, intrucit a devenit un monument literar de valoare
limbii turce din secolul al XV-lea. In acela$i timp, el prezinta un in-
es deosebit ~i pentru lstoria noastra romaneasca, avind in vedere ca
ul turcesc al «Marturisirii», gasit de orie:r;i.talistul roman Aurel Decei
-un manuscris oriental, in «Preussische Staatsbibliothek» din Berlin,
fost indreptat in Tara Romaneasca de Ianache Misirliul din Egipt, la
govi~te , in 1646, in timpul domniei lui Matei Basarab (1633- i" 9 apri-
1654), cum vom arata mai pe larg, la sfir~itul acestui capitol.
90. J . E. Mesolmas, :Euµll'oAt-x.~ 't~c; 'Op0o86Eou 'Ava'tOAt-x.~c; 'E-x.-x.A.lja[ac;, ed. I-a , t. T,
ea 1-a, Atena, 1883, p. 72- 77; ed. a· 2~a. Altena, 1901.
91. Ion Mihalcescu, Beken ntnisse, p. 10-17.
92. Vezi textul grec al cc Mdrturisiriin Jui Ghenadie, i·n ed. Petit-Siderides-Jugie,
II, p. 453-458, note !?i Introduction, p. XXXVI.
93. I. Garmiris, Ta 8011-La'tt-x.il -x.al auµll'oA.1-x.il µvljµera 't'ijc; 'Op0o86Eou KaOoA.t-x.lic;
7.AlJaiac;, ed. a 2-a, t. I, Aten.a, 1960, p. 432-436..
tanului Mehmet dupd cererea sa, in «Biserica Ortodoxa Romfma», XXV (1901-1902),
601-609.
95. M. Groner, Mdrturisirea Jui Ghenadie $co/arul, Traducere ~i studiu, Bucure~ti,
7.
96. !Pseudo Phra1ntzes, Croni oa, III, 13 ed. V. Grecu, text grec cu tradwoere romA-
ca, Bucure:;ti, 1966, p. 499-455.
484 ORTODOXJA
Cum reiese din nota a,utograta a patriarhului Ghenadie Scholarios
inser~ta in manuscrisul Parisinus 1296, f. 1 v, la jumatatea primului
articol al «Marturisirii» sale, inaintea traducerii turce~ti a pasajului, se
arata ca aceasta scriere a fost tradusa in limba turco-araba de catre
Achmet, cadiul Verriei, tatal lui Mahmut Cele bi Scriitorul 97 •
Aceasta notita se gase~te exact ~i la Martin Crusius, in Turcograe-
cia sa (Ba~el, 1584), p. 109, ·cu ttaducerea ei latina: «Translata est haec.
Coniessio, in Turcarabicam Jinguam, ab Achmate Berrhoeae Praetore
qui Machumutae Zelebi Commentariensis pater fuib 98 • Barrea sa~
Verria (Bep(na) este ora~ul Kam-Feria pe vremea turcilor, in Macedonia.
Traducatorul, cadiul Achmet din Verria, - probabil un grec renegat -
cuno~tea, desigur, cele doua liinbi, fiind inzestrat totodata cu adinci
cuno~tinte teologice pentru a putea duce la bun sfi11~it traducerea
«Miirturisirii» Jui Ghenadie. Traducerea turceasca a cadiului Achmet
inminata sultanului a ajuns mai in urma, cum era firesc, ~i la patriarhul
Ghenadie, autorul orginalului. Martin Jugie se indoie~te ca primul tra-
ducator al «Omologhiei» ar fi fost acesit Achmet, cadiul din Verria, de·-
spre care vorbesc unele note din manuscrise. Dupa parerea sa, tot ce se
poate afirma este ca Achmet, tatal lui Mahmut scriitorul, a ta.cut o tra-
ducere care a fost transcrisa de el sau de al{ii, cu caractere grece~ti.
Traducerea primitiva ar fi fost tacuta de grecii cunoscatori de limba
turca ~i scrisa in caracterele acestei limbi 99 •
ln tot cazul, din cercul patriarhiei ~i-a procurat un ,.exemplar al ver-
siunii ·turce~ti executa,t a de cadiul Achmet, fie de la Manuil Malaxos, fie
de la cei doi loan ~i Teodor Zygomalas, tatal ~i fiul, ~i marele invatat
bizantinolog Marti!). Crusius din Tiibingen. Incepind de la 1575, Crusius
fusese zece ani in corespondenta continua cu cei mai de seama colabo-
ratori din jurul patriarhiei, indeosebi cu loan Zygomalas, «retorul
Marii Bisericin ~i traducatorul Sfintei Scripturi, precu:rp. ~i cu fiul sau
Teodor Zygomalas, protonotarul patriarhiei, de la care primea mereu
acte ~i documente 100. Ace~tia, odata cu exemplarul grecesc al «Martu-
risirii», i-au trimis lui Crusius, ca o curiozitate ~tiintifica, fiindca el nu
~tia turce~te, ·~i traducerea turceasca transcrisa in caractere grece~ti a
cadiului .A-chmet din Verria. Crusius, primind de la prieteni.i sai constan-
tinopolitani textul «Marturisirii» lui Ghenadie, gasi. nimerit sa inse-
reze in anul 1484; in Turcograecia sa, Cartea a II-a, p. 109-120, textul
grec ~i traduce.rea latina a textului «Marturisirii», tacuta de el insu~i.
iar alaturi, adauga ~i traducerea tmco-araba a cadiului Achmet, in
transcrierea ,ei greceasca, pe care Crusius insu~i o insoti de o transcrie-
re latineasca. Ne~tiind turce~te, Crusius, in aceasta - editio p.rinceps -
97. Vezi desorierea manuscrisului Parisinus 1296, f. LV, in ...ed. Petit-Siderides-
Jugie,' op. cit., t. III, p. XL. · 105. Predvaritelnoe soobscenie o touretskom perevode izlojeniia vieru patriarcha
98. A. Decei, Versiunea turceascd a confesiunii Patriarhului G hen adie fl Schola-
rios, p. 380; M. Jugie, in ed. cit., vol. Im, p. XL, ~i p. XLI.
99. Cf. ms. Parisinus 1296, f. 1 v, din sec. al XV-lea.
100. I. Carmiris, 'Op8o&oeta -x.at 6 Ilpona'tav'tt<lfl-6<:, t. ' I, Atena, 1937, p. 82--83 i
E. Legrand, Notice biographique sur Jean et Theodor Zygomalas, in Publications de
J'ecole des langues orientales vivantes, III, b. Recueil de texles et de traduclions, t.. II,
Paris, 1889, p. 230; J. Schall; Tiibingen und Konstantinopel. Bin theologischer Bnef-
wechsel aus der Zeitalter der Reformation, in •«Blatter fur Wiirttembergische ~irchen·
geschichte», 7 (1892), p. 411 ~.u.; A. Decei, art. cit., p. 381.
485
extului turcesc, s-a tinut strict de copia sa constantinopolitana, re-
d textul turcesc litera cu litera, a~a cum 1-a putut citi el in caracte-
grece~ti. Textul turcesc in transcrierea lui greceasca ~i Jatineasca,
reuna cu originalul grec, a fast reprodus in urma; adaugindu-se
le elemente, dupa editia lui W. Gass, din 1844 101 , in ceea ce pri-
e originalul grecesc, de J. P. Migne, in 1866, in Patrologia sa 10 2 ,
li Martin Crusius. •
Traducerea cadiului Achmet, a~a cum ni s-a pastrat de Crusius,
itit puterea de patrundere ~i ascutimea inteligentei unor mari sa-
p turcologi ~i arabologi care au incercat sa reconstituie textul tra-
1
erii comologhieh> turco-arabe. Cel dintii care a incercat o reconsti-
e a textului turcesc pe baza editiei pastrate de M. Crusius in Turco-
cia sa, a fost savantul Joseph Hammer 103 • Straduinta: lui, insa, n-a
\umit, fiind aspru judecata $i apreciata de orientalistul berlinez
r. v. Diez 104 • Munca a fost reluata de savantul rus N. ll'minskiy 105 ,
, se pare, ca ar fi ajuns la rezultate mai bune. Textul turcesc re-
tituit de N. Il'minskiy, insotit de textul grecesc al editiei Kimmel,
st publicat de A. Palmieri 106 • Semnatam, totodata, dupa E. Legrand -
etit - H. Pernot, Bibliographie hellenique du XV Ill-e siecle, t. I, ·
ls, 1918, pp. 302-303, · o editie turca in caractere grece~ti publicata
•O lucrare intitulata : 'A 1tciv0tatJoa 'tij<; x.pta'ttavtxij<; 1tta'tero~ (Ktool.Capt
tp.eveatX,t, p 98-121), Amsterdam, 1743. 0 noua editie a acestei
liri a aparut cu titlul : 'A1tciv0tatJoa 'tij<; x.pta'tt!Xvtxij<; ,TC[a'tero<;. I'tave xtool.Capt
11tp.eatX,t 'Aat'tave'te :rca"liptxx.ave'te, J.803, :1:tveatv'te, pp. 88-105 107 • .
In acest stadiu se gaseau cuno~tintele noastre cu privire la textul
cesc al «Marturisirii>> patriarhului Ghenadie $i raportul ei fata de
ginalul grecesc, chiar $i dupa publicarea ultimei editii datorita lui
t-Siderides-Jugie, t. III, Paris, 1930, pp. 453-458, in 1930. De curind,
, orientalistul roman A. Decei 108 ne informeaza ca a gasit intr-un
uscris oriental din «Preussische Staatsbibliothek» din Berlin, o copie
extului turcesc a «Marturisirii» patriarhului Ghenadie II Scholarios.
uscrisul acestei copii fusese semnalat inca din 1889 de Wilhelm
sch in catalogul manuscriselor turce~ti din Berlin: Verzeichnis der
101. Vezi lucrarea sa: Gennadius und Pletho ... part•e a a II-a, p. 3-15.
102. P.G., t. CLX, col. 333----353.
103. Textus colloquii patriarchae Gennadii cum Mohammede II e pronuntiatione
rupta graeca historiae patriarchica e a Martino Crusio traducta, in idioma turcicum
/tutus. Fundgruben des Orients, it . I. Vindobonae, 1809, p. 461; t. II (lSJ.1), pp. 105-
• 164-166 i 316-318, 470-473.
104. H. Fr. ,von Diez, Denkwurdigkeit en v on Asien in Kunsl en und W issenschaften,
en, Gebr§uchen ' und Alterthiimern, Religion und Regierungsverfassung aus Hand -
lften und eigenen Erfahrungen gesammelt , Zweiter Theil, Berlin u . Halle, 1815
sq. A. Decei, art. ,cit., p. 381, 111. 46.
nnadia Scholaria - Comunicare preliminard asupra traducerii turc e~ti din Expu-
a de credinfd a patriarhului Ghenadie Scholarios , Kazan, 1880; M. Jugie, in ed.
., Vol. Ill, p. XLI.
106. 1'heo/Ogia dogmatica orthodoxa , t. I, Flmentiae, 1911, pp. 442-452, M. Jugie,
0
ed. cit., vol. I11, p. XLI. E. Legrand - L. Petit - H. Pemdt, Bibllographie hellenique
XVIII-e siecle, t. I, iParis, 1918, p. 302-303.
107. Cf. M. Jugie, in ed. cit., vol III, p. XLII, 111. 6.
108. A. Decei, Versiun ea turceascd a confesiunii Patriarhului Ghenadie, in op. cit.,
iu, 1940.
 ORTODOXIA
486
tiirkischen Handschriften der Koniglich en Bibliothek zu Berlin, Berlin,
1889 in capitolul ultim, XXI : Christliche Teologie, Nr. 512, p. 484-
495109. Exemplarul turcesc al «Marturisiri_i,, l~i Ghena~ie, ~~s~~ la Berlin,
in afara de valoarea lui pentru problema m sme rr «Martuns1n1>'.r p:ecum
~i pentru istoria literaturii turce$ti, prezinta un interes deoseb1t $1 p~n­
tru istoria noastra romaneasca, deoarece textul turcesc a fast cop1at
in Tara Romaneasca, in imprejurarile pe care le vom vedea indata.
Textul turcesc al manuscrisului pastrat la Berlin se deosebe$te
iilJtrucitva de textul tiparit de M. Crusius in a sa Turcograeci a, resta-
bilit in urma de J. Hammer ~i de N. Il'minskiy, precum ~i de textul
grecesc cum se gase~te st_?-bilit . criti~, d.e e~emplu ~n editia J. Miha l~
cescu sau in cea ma1 noua a lu1 Petit-S1dendes-Jug1e. La baza acestm
text sta tot traducerea tacuta de cadiul Achmet din Verria, ora$ul Kara-
Ferria al turcilor, tatal lui Mahmut Celebi Scriitorul. Textul turcesc al
acestei traduceri insa, a$a 1.;um ne informeaza o scurta introducere, a
fost indreptat de Ianache Misiriliul din Egip.t, supus alvp~incipe~ui p~in:
1
cipilor cre~tini, Mathey Bey, in prezent _vo1ev o~ al T.ar~1 R~man_e1$ h $~
Domn al preavestitei slugi, n_o bilul !strati, al d?1lea v1stier, m shn~a $1
marea ~i binecuvintata zi de marti, in luna marti~, 24, .anul de la Hr~s~os
1646, iar al hegirei 1056, t8 Safar, ~n ora$~1 :rugo"'.1$te 110:, C~ pnvue
la scopul scrierii $i la persoana patnarhulm Gnenad1e, not1ia mtr~duc­
tiva a lui Ianache Misirliul ne spune urmatoarele frumoase cuvmte :
«Scopul dintii ~i intreaga intati~are a acestei sfinte 15i minunate carti
este (dat de) preainvatatul intre teologii universului $i preabunui ~ntr~
cei buni cu prisosinta, pazitorul legii c~e$1ine $i i~sufletitoruJ 5~ed~nte 1
lui lisus $i drumet, pe urmele apostolllor, colectia de bqnatat1 $~ ct.~
bunuri, bel$ugul sfi11$iturilor ~i al inceputurilor, stapinul intelepcrnn.11
~i al elocintei in expunere, posesorul desavir$irii $i al redaotarii, desta1-
nuitorul dificultatilor religiei, · dezlega torul incurcaturilor $liintelor ,
steagul sfetnicilor, priceperea scrutatorilor, claritatea -c omentatorilor ~-i
claritatea exegetilor (traditiei sfinte), preainvatatul intre_teologii lum1:,
adica Ghenadie Patriarhul din maretul ora~ Constantinopol, eel num1t
Scholarios, podoaba a teologilor, prea nobilul, $i vistierie a binef ~ ce ri ­
lor, eel, mare» m. Cit prive$te textul «Marturisirii» in limba turca, Ia:
nache Misirliul spune urmatoarele: «I-am indreptat cu foarte multa
truda multele locuri gre$ite, caci cre~tinii greci ne$tiind bine citire~
limbii turce$ti, mereu au scris gre$it. Iar acest sarm an $liind sa citeasca
~i sa scrie limba turceasca, opintindu-se, a indreptat-o » 112 • Nu putem
~ti cine a fost acest Ianache Misirliul sau «Ianache din Egipt» , cum i$i 1
spune singur in introducere, «acest sarman rob plin de slabiciune $i de
neputinta» 113 • Deducem din ceea ce ne spune el singur despre sine, c_a
a fost supus domnitorului Tarii Romane$ti Matei Basarab, .$i al «nob1-
lului [strati», al doilea vistier al domnitorului, iar copia textului i s-P.
incredintat, dupa cum reiese din notita inserata la urma «Marturisirii»'.
ca sa fie indreptat, de un oarecare «lusuf, dragomanul Austriei » 114 $1
109. A. Decei, Ibidem, p . 384, n. 50. · _
110. Vez.i ed. copiei text turces c la A Decei, art. cit. , p. 392. Cf. n oti ta '1e la s hr-
. l1itul tex.tului pentru datare, p . 397, ~i p. 406. 111. A . De ce i, art. cit. , traci. r om., p. 392.
112. Ibidem . 113. Ibid em . · 114. Ibidem, p. 397.
487
Acesta, probabil, era un neamt, cu numele Iosif. Dra-
gomanul Austriei, Iosif, primind ulterior copia indreptata de Ianache
la Tirgov~te, datorita legaturiloiI' pe ·c are le intretinea Matei Basarab
cu reprezentantii Austriei la Poarta, prin cine ~tie ce intimplare, ma-
nuscrisul nostru a intrat in «Bibliotheca Regia Berolinensis», astazi,
-Preussische Staatsbibliothek» din Berlin 115 •
Despre persoana vistierului !strati, al doilea vistiernic al Voievodu-
ilui Matei Basarab, ~!im cu mult mai mult. Tatal sau fusese logofatul
~troie Leurdeanu, fiul fostului vel vistiernic Hiera sau Fiera. Casatorin-
u-se intre anii 1643-1644 cu llinca, fiica lui Nicolae Patra$cu ~i a
cutei, care, la rindu-i era fiic;.a lui Radu $erban (1601-1611), vistier-
'cul !strati se inrudea cu 1cele doua familii ale casei domnitoare din
ara Romaneasca. l nainte de anul 1643, cind apare, dupa cum ne infor-
eaza Constantin Capitanul, ca logofat de vistierie, in tinerete, lipsise,
a ~i sotia sa, din tara, caci «multa vreme au fostu pribeag la Matei
oda, -5i multu au chieltuit Matei Yoda sa-1 ia de la turci ~i n-au
utut» 116. ln pribegie, desigur, vistierul Israti a invatat limba turca $i
reaca. Este posibil, dupa turcologul A. Decei 117 ca el, prin legaturile
e care le tacuse in Orient, in timpul pribegiei, sa fi dntervenit la dra-
omanul austriac Iosif, ca sa-i procure un exemplar · cu textul turcesc
1 cMarturisirii» lui Ghenadie, pentru fonache Misirliul. ln urma, copia
~cuta de Ianache, la Tirgov~te, a ajuns -5i in mina dragomanului aus-
iac Iosif, iaJ" de la Poarta, prin cine ~tie ce imprejurari, trecind pro-
abil in fondul de manuscrise orientale al lui H. Fr. von Diez, care
sese multa vreme trimisul Prusiei la Constantinopol, a ajuns, cum am
us, la Berlin, intrind in «Bibliotheca Regia Berolinensis», astazi «Preus-
lsche Staatsbibliothek» ils.
Ajuns in tara, vistierni'cul Israti a trait multa vreme in prosperitate
i mare cinste. Copia noastra scrisa la 24 martie 1646, il nume-5te «Vtori
istier» 119,
al doilea vistier. El fu ridicat la rangul de cveJ vistier», mai
ult ca sigur inaintea sarbatorilor Pa~tilor, a~a cum n intilnim la 12
prilie 1646. Sul;> ConSltantfn $erban (1654-1658), ajunsese «Mare Pos-
~elnic:.. Sfir-5itul, ins a, i-a fost tragic. Sub ingimfatul Mihnea III ( 1658-
659), fiind socotit «hain», adica tradator, a fost ucis, impreuna cu multi
lU boieri 120• Paul din Alep 121, secretarul patriarhului Macarie din
tiohia (12 dee. 1647 - 12 iun. 1672), care se imprietenise cu !strati,
tre altele, fiindca ~tia limbile turca ~i greaca, precum 1$i Constantin
lpitanul 122 , ne dau amanunte emotionante asupra mortii vistiernku-
. nostru. ·
115. lbiqem, p. 405.
116. Istoriile Dumnilor (sic!) Tdrii Rqmcine$ti scrise de Constantin Cdp.itanul, la
T. Laurianu ~i N. Balcescu, Magazinu lstoricu pentru Dacia, t. I, Bucure$ti, 1845,
-,. 321 ; Cf. A .'Oecei, art. cit., p. 406. 117. Art. cit., p. 406. 118. Ibidem, p. 405.
119. Vezi textul copieii, ibidem, p. 385 ~i 392. ·
120. Cf. A Decei, art. cit., p. 407. Se mai poate consulta : $te fan D. Grec~an~ ,
:Genealogiile documentate ale iamiliilor boiere$ti, vol. IL Bu cur e$td , 1916; Al. C10ra-
nescu, Domnia Jui Mihnea III (Mihail Radu), 1658-1659. Extras din. : Buletinul Comisiei
latorice a Romciniei, XIV (1935), Bucure$t'i, 1936.
121. Emilian Ciornn, Cdldtoriile patriarhului Macarie de A ntiohia in fcirile romcine
1653-1658, Bucure~ti . 1900, p. 253. A . Decei, art. cit., p. 408.
122. Op. cit ., p. 321 ; cf. A Decei, art. cit., p. 408, n. 143.
3
488 ORTODOXIA
Textul turcesc al copiei de la Tirgovi~te descoperita in «Preussis-
che Staatsbibliothek» din Berlin a fost editat pentru prima data in
transcrierea actuala, latina-turceasca, de D-1 Aurel Decei, in art. Ver-
siunea turceasca a confesiunii patriarhului Ghenadie 1l Scholarios
scrisa la cererea sultanului Mehmet 1l (Omagiu Inalt Prea Sfintiei sal~
Dr. Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, la douazeci de ani de arhi-
pastorie), Sibiu, 1940, p. 384-391. La p. 391-397, urmeaza traducerea
romaneasca a textului.
Interesant este faptul •c a versiunea turceasca descoperita la Berlin
pastreaza impartirea «Marturisirii», tot in douazeci de articole, a..5a cum
este ~i versiunea turceasca reprodusa de M. Crusius ~i cum o gasim in
toate editiile textului grecesc inaintea editiei Petit-Siderides-Jugie.
Deosebiri mai mari se arata in capitolele V, VI, VII, VIII, XIII, XIV,
XVII, XVIII, XIX, ~i XX, daca o comparam cu ed. J. Mihalcescu 123 , ba
chiar ·$i mai mari, daca ne referim la ultima editie a lui Petit-Siderides-
Jugie. Multe deosebiri provin ~i din faptul ca textul unor capitole este
regrupat altfel. In general, insa, abateri esentiale nu sint. «ln linie mare,
ne spune D-1 A . .Decei, eel ·ce a studiat-o de aproape, avem de-a face
cu aceeal?i traducere turceasca a aceluia~i original grecesc, insa, in textul
copiat la Tirgovi~te, apar unele variante, pe care trebuie sa le atribuim,
fara indoiala, copistului, care, dupa cum sin.g ur marturisel?te, a ta.cut
l?i treaba de emendator» 124.
In ceea ce privei$te traducerea, ne inga.duim sa aratam ca in capito-
lul al optulea s-a strecurnt o eroare dogmait:ica. Traducerea inceputului
capitolului al optulea este redata astfel : «Adica, credinta noastra este
aceasta : adeca precum trupul unui ·om impreuna cu sufletul sint o per-
soana, tot astfel CuvlntuJ Jui Dumnezeu pe de o parte l?i pe de alta su-
~JetuJ $i trupuJ Jui s1nt doua persoane pururea despartite cu desdv1r$ire
mtr-un om, tot astfeJ omenirea $i dumnezeirea slnt despartite 1n persoana
Jui Iisus cu desav1r$ire $i iarii$i se unesc avlnd o forma pentru ome-
nire» 12 u. Este drept, ca ~i 1termenul grec, prin care se s.tabile~te raportul
celor doua firi, folosit de Ghenadie - p.ep.eptap.evat "teAetw~ - pe care
1-a avut in vedere traducatorul in limba turca, poate da na$tere la 0 in-
terpretare gre:>ita. Ramine mai ales gre$eala traducerii cuvintelor 800
~oaet<;. «?oua firi», prin cuvintele «doua pers~ane pururea despartite cu
desavirl?ire>.
Ne este greu sa presupunem ca ar apartine textului turcesc, deoa-
rece ne inchipuim ca traducatorul textului grec se va fi straduit sa
exprime dogma cre$tina cit mai precis l?i in termeni cit mai clari· avind
in vedere mai ales ca se adresa unor oameni de alta credinta. I~ reali·
tate, e vorba de raportul celor doua firi (800 rpoaet~). dumnezeiasca $i
omeneasca, in persoana istorica a lui Iisus Hristos, care niciodata nu
se s~para intr-atita pina sa devina doua persoane (Mo 1tp6aw1ta), a$a cum
sustmeau ereticii nestorieni. Pentru a se evita er-oarea trebuie tradus
i~ l?c _de «doua persoane», «doua firi», iar in loc de «d~spartite cu de-
sav1r$1re», «deosebite cu desav1r$ire», pentru a nu calca hotarirea dog-
ma•t ica a sinodului al IV-lea ecumenic de la Chalcedon (451), care a sta-
123. il:f. A. Decei, art. cit., p. 198. 124. A. Decei, art. cit., ,p. 398.
125. Ibidem, p. 395. Subli!llierile ne .a partin.
489
lit ca Hristos este : «deofiinta cu TataJ dupa dumnezeire $i deofiinta
noi, dupa umanitate $i 1ntru toate asemenea noua, afara de pacat ... ,
nul $i acela$i Hristos, Fiu, Domn, Unul Nascut, cunoscut in doua firi
'n doua firi), 1n chip neamestecat, neschimbat, nelmpartit $i nedespar-
t,deosebirea firilor nefiind nicidecllm distrusa prin unire, pastrindu-se
ai ales insw;irea fiecareia $i 1nt11nindu-se 1mpreuna intr-o singura per-
ana $i un singur ipostas» 126.
In editia lui Petit-Siderides-Jugie, textul corespunzator acestui pa-
j a redactait asrtfel : «Credem ca, dupa cum trupul $i sufletul unui om
catuiesc un om, tot a$a Cuvintul lui Dumnezeu (A610<; -ul) pe de o
rte, iar pe de alta, sufletul :>i trupul Fiului prea Sfintei Feoioare, era
singura persoana, Hristos. Dar, precum sufletul ~i trupul sint totdeauna
ud firi, cu desavir~ire deosebite }ntr-un om, tot astfel l?i umanitatea
dumnezeirea sint deosebite cu desavir:>ire in Hri~tos» 127 etc.
Mai sint in traducere $l alte mid scapari, care se datoresc, de buna
ama, atit obscuritatii textului turcesc, de atitea ori copiat $i emendat,
t $i faptului ca distinsul cercetator ~i traducator a trecut in graba peste
ele probleme, tara sa ·prinda toata profunzimea dogmelor cre$tine,
ai ales intr-un text ca al lui Gheiladie Scholarios, care s-a folosit in
rgumentarea sa, de multa indeminare $i pricepere pentru a putea face
telese credincio$ilor lui Mahomed minunatele dogme cre$tine. De
ceea, fara sa mic~oram straduinta $i meritele traducatorului textului
rcesc, precum $i valoarea studiului sau, credem cij. ar fi bine, ca ·tra-
cerea unor pasaje sa fie revazuta.
0 alta editie a textului turc cu caractere grece$ti este aceea a lui
• Halasu Kun, Gennadius Torok hitvallasa (Marturisirea turca a Jui
henadios), korosi Csoma-Archivum, I. Erganzungsband, 2. Heft (1936),
• 139-247. Este o editie critica dupa :>apte manuscrise a textului turc,
litere grece$ti. Autorul adauga la text explicatii lingvistice detaliate,
are sint utile pentru istoria limbV turce 128 •
4. ANALIZA CUPRINSULUI MARTURISIRII
PATRIARHULUI ECUMENIC GHENADIE II SCHOLARIOS
In operele sale, patriarhul Ghenadie Scholarios se bazeaza pe reve-
etia Sfintei Scripturi, dar este influentat ~i de filozofia platonica $i
ristotelica. Datorita faptului ca invatatul patriarh era familiarizat cu
pera marelui teolog $i filosof occidental, Toma de Aquino (t 1274),
recum $i faptului ca era socotit conducatorul partidei aristotelicilor de
artizanii contemporanului $i rivalulUi sau Gheorghe Ghemist Plethon,
126. J. D. Mansi, Sacrorum conciliorum nova el amplissima colleclio, editio no-
lssima, t. VII, Florentdae~ 1762, col. 116; Henr. Denzinger et Clem. Bonanwar·t, Enchi-
1dion Symbolorum, detinitionum et declarationum de rebus lidei et morum. Ed. ·17·a,
"1iburgi Brisqowiae, 1928, p. 66; Concilii cJ!alcedonensis, actio V-a, ed. Ed. Schwartz
eta Conciliorum Oecumenicorum, tooms aJter, volumen primum, BeroJ.in.i et Lipsiae,
933, p. 129-130.
127. Ed. Petit-Siderides-Jugie, op. cit., vol. III, p. 455, •a.11t. 6. iPentru term.enii
!££p1C1µEva1 'tEAEtw~, preferam roaducerea «deosebite cu desuvir~if.e,, pentru motivele
ltate.
128. Vezi Jules Morawicsik, Bulletin J!ongrois, in Byzamtion, t. XIV, 2 ( 1939),
. 465-466.
490 ORTODOXIA
( 1360- i" 25 iunie 1452) capetenia platonicilor, in disputa filozofica _ivita
la Bizant intre platonicieni _$i aristotelicieni, in unele opere e ma: ~c­
centuata influenta aristotelica. In «Marturisirea» sa insa, cele doua m-
fluente filozofice se intretaie reciproc. '!om vsemt;t~l~. la locul lor aceste
influente, trecind la analiza cuprmsu~u1 «Martuns1n1»; • , .
Art. 1. Ideea creatiei din cuvn;.tele : Ilto'teu~,!lev .o'tt, eo'tt 0eoi;,
01j!lt00p1oi; 'ltiiV't(l)\I ooa eioh, ci'lto 't_ou !l'°'I. et vat-:-: "c:re~.em ca ex1sta. un D!;l-n;-
nezeu creatorul tuturor cl.te smt, drn nef1mta» 1 0 - , poate h pusa m
legatu'ra cu parerea unora dintre platonicieni ~supr,a creatiei, .a~u~ci cind
ace$tia cauta sa combata principiul aristotellc asup~~ :termt~t~1 mat~­
riei. Dar ideea creatiei din nimic, ex nihilo, este sp~c1flca cr~$tlms~ului.
Chiar Platon admite, inaillltea lui Arist~tel, preex1ste~tav ~1 etermtatea
materiei pe care o nume$te in Timaio_s, !}B a, « Ca_u~a _ratacltoare » : 'ltAa'l-
wp.b1j ai'tla 130).Ea este materia primord1~la a cr~at1~1 dm care Di:mneze~,
Binele suprem, a creat, cu ajutorul ~emmrgulm, umversul, aducmd-o dm
starea de dezordine la starea de ordme.
Ideea exprimata in art. I ca Dumnezeu «nu este trup~ nici .nu. are
trup, Ci traie1>te spiritual », -:- OU'te ow11ii. e,:i'ttv, OU'te ow11a ex.et,, aA.A.a, ~'YJ
voepwi; 131, se gase$te $i in gmdirea platomca. Plato.n n~. sp3ne: m l}epz:-
blica VI 509 b ca se afla o fiinta mai presus de ·once hmta prm maret1e
~i putere -
I I
E'ltexet va 't7ji; ouatai; 1tpeauet~
, /2
xa.t• ~uOVCl,!l~t
' ' '
U'ltepex.o~'tO
Despre aceasta fiinta a lui Dumnezeu, Sf. Justm Mart:rul, folosm~. un
pasaj din Phaidon al lui Platon, 65e-66a, ne spune urmatoarele : «fnnta
care este cauza tuiuror lucrurilor inteligibile, nu are nici culoare, nici
forma nici marime, nici nimic din cele ce ochiul (trupului) vede» -
~ sigur, patriarJrnl Ghenadie dinadins a evitat termenul de 1tp6aw'lta pen-
00 X.Piil!la ex.0•1, ou ax.1111a,, ou 11e1e'toi;,. ?uoev
' • • - , , • , T •
wv O(flua"'!lo .. t'~e'ltet 133. Idee
a ' • ,. r.P ,
gasim apoi la Origen 134, mtr-un pasaJ m ~are \o~bat: parer:a 3re~1ta a
lui Meli ton de Sardes din lucrarea aoestma Ilept evaw11a'too 0eou 1 , Despre
Dumnezeu eel 1ntrupat - , care sustinea ca Dumnezeu este corp_?ral. ,
Ideea ca Dumnezeu «este in lume $i mai presus de lumen -
'tw xoa 11cp xat u'ltep 'tov x6a11ov - , «Ca nu este in nici un loc $i este !n tot
l~cul» : OU'X SO'tt\I Ev ouoevt 'tO'lt<pl xat SO'tt\I E\I 'ltant 'tQ'lt(l) 136, se gase$te
$i la Clement Alexandrinul, Stromate, II, 2 : ou 12£p ev po'fl<p 7j 'to'lt<p 6 0e 6~ .
aA.A.' U'ltepiivw xat 'tO'ltOO xat x.povoo xat 'tiji; 'tto\I 1qovO't(l)\I t0tO't1j'tOi;:
129. Ed. Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. 453. . . . .
130. A se vedea eclitia: Platon, Oeuvres Complet es. Tome X : T1me e- Cntia~. Te ~te
etabli et traduit par Albert Riviaud. (Collection des U niversites d e France, publ1ee sous
le patronage de /'Association Guillaume Bude), Paris (Les Belles Lettires), p. 166.
131. Ed. iPetit-Siderides-Jugie, t . III, p. 453. . lui loan precum $i in literatura cre$tina apologetica, ca de ex. la Ate-
132 Ed. Emile Chambry, Platon, Oeuvres Completes, tome VII, I-re pa:tie : . ~ Cl
Republique, !ivres IV-VII. Texte etabli et traduit par. .. (Collection des Univer s1tes
de France ... ), Paris, 1933, p. 139. . .
133. Sf. Justin Martirul, Dialogul cu /udeu/ Tryphon, IV, ed. Carol Otto, Iu_stJni
Philosophi et Martyris opera quae Jeruntur omnia, in Corpus Apologetarum Chn"stia-
noriim saeculi secundi, ed. tertia, v o l. ll, Jenae, 1 : 1877, p. 18. Pr. Prof. Io~ Ramu·
reanu, Conceptia Siintului Justin martirul $i Jilozoiul despre suilet, in «Studiii Teolo·
gice» 0 X (1958) nr. 7-8, p. 403-423, in deos ebi p. 403-408.
1'34. 'Qptlhou<: Et<: 't~'J TE-JEatv h).07111, 26, tn tP.G., t. XII, col. 96 : o 0£ rpaa~w'J 'tb
~•1't'Et~O'Jll µ~ E'J aooµll'tt Et'Jllt, E'J M 'tij AO"(t~ii tjlux_ij. . '.
135. Eusebiu de Cezareea, oist. bis. IV, 26, 2, ed. Gustave Bar~y, Eusebe de .ce -
saree, Histoire etclesiastique, t . I, ,Jivres I-IV. Texite grec'. traduction e! annobat1c;,1~ .
Paris, 1952, p. 409. Iemnim, De viris illustribus, 24 ed. I. N. D~anu, Bucure~ti. 1920, P· t :J.
136. Ed. Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. 453.
491
Caci Dumnezeu nu (este) in intuneric sau intr-un loc, ci mai presus $i
e loc $i de timp ~i de orice particularitate a evenimentelor » 13 7 •
ln continuare, tot in ariticolul I, Patriarhul Ghenadie expun€ insu-
ile lui Dumnezeu pe calea desavir~irii absolute - per viam eminentiae,
. cum se obi$nuia de mult in Biserica veche, indeosebi la Sf. Dionisie
reopagitul, in tratatul «Ilept 'twv Bdw'I o'lo!lci'tw'I» = Despre numirile di-
Jne. Metoda este imprumutata din filosofia platonica.
Art. 2. In acest articol, patriarhul Ghenadie exipune, potrivit cu im-
ejurarea dogma Sfintei Treimi. Avind in vedere ca se adresa maho-
edanilor, adica unor sustinatori fanatici ai monoteismului absolut, el
evitat cu abilitate termenul folosit in Biserica de - 'tpla 1tp6aw'lta -
ntru aratarea persoanelor Sfintei Treimi, ~i i1 inlocui prin termenul :
'ci lotro11a'ta 138, pe care-1 $ocote$te echivalent cu 'tperi; u'ltoa'tiiaet<;;, trei
ostasuri sau fete. Ne amintim ce aprinse discutii t~ologice s-au nascut
cita confuzie a pricinuit neprecizarea termenilor dogmatici in primele
cole ale cre$tinismului. Sinodul al II-lea ecumenic (381) a stabilit de-
itiv ca prin ooo[a $i <poati; se intelege fiinta sau substanta sau natura
mnezeiasca, iar prin termenii U'ltoa'taati; ~i r.poaw'ltov, persoanele dum-
ezeirii 130, Oua[a sau substanta desemneaza ceea ce apartine in comun
i; 132
. lor trei persoane ale Sf. Treimi, iar u'ltoa'taati; ~i 1tp6aomJ'I, caruia ii co-
spunde perfect termenul Iatin persona, este fiinta determinata, indivi-
alizata. 0 buna definitie a termenului persona ne da la inceputul sec.
VI-lea Boetius: «Persona est naturae rationalis individua substantia »,
ica : «Persoana este substanta individuala a unei naturi rationale» 14 ().
.~ o
persoanele Sfintei Treimi ca nu cumva mahomedanii carora se adresa,
obi$nuiti cu asemenea subtilitati dogmatice, sa creada ca cre$tinii
ora trei Dumnezei, in loc de unul singur. Termenul 10tro11a'ta ne amin-
ea'tt\I ev ~te de Ideile platonice (ef8oi;, iMa), lumea tipurilor eterne $i desavir-
te, alca,t uite din esente pure, capabile de a da na~tere la rindul lor
lementelor lumii sensibile, prin participare.
Art. 3. In articolul acesta, ni se vorbe$te· de raportul persoanelor
fintei Treimi intre ele. Din fiinta lui Dumnezeu provin Cuvintul A6roi; -ul
Duhul - Ilveup,a - , a~a precum din foe t1$ne$te lumina $i caldura.
uvintul $i Duhul, in calitatea lor de puteri naturale ale lui Dumnezeu,
luat parte la crearea lumii. Ideea o gasim in prologul evangheliei Sfin-
137. Ed. Otto Stahlin , Cle-mens A lexandrinus, zweHe~ Band, Stromata , II, 2, in
e griechischen christliche n Schriltst eller der erst en drei Jahrhund ert e, Leipzdg, 1906,
116.
138. Ed. Petit-Sidenides-Jugie, t. III, p . 453 ; Pro f. N . Chi tesc u, Pr. Prof. Is idor To -
ran ~i Pr. J>rnf. I. P e treutiii , op. cit., .p. 226.
139. Vezi p e larg s tudiul: Pr. Prof. loan Ramur e anu , Sinodu/ al II-lea ecum enic
Ia Constantinopol (381). lnvatatura despre Siintul Duh $i Bisericc'i. Simbolul
onstantinopolitan, in «Studii Teologicei->. XXI , 1969, nr. 5-6, p . 327- 386, indeo -
bi p. 360-376. Idem , Sinodul al II-lea ecumenic cle la Constantinopol - 1600 de ani
e la intrunirea Jui, in «Ortodoxi a» , XXXTII (1981), nr. 3, p . 285- 336, indeosebi
. 319---.329. .
140. Contra Eutychen et Nestorium. Liber de Per sona et duabus naturis, c . III, in
.L.. t. LXIV, col. 1343.
 ORTODOXI,\
492
nagora, la Sf. Iustin Martirul, la Sf. Irineu $i, in genere, in toata litera-
tura patristica.
Patriarhul Ghenadie mai nume$te persoanele Sf. Treimi $i prin ter-
menii 11oiJ<;, aoqi(a ~i cijci1t1J. Nou<; este Dumnezeu-Tatal, in calitatea lui de
creator ; aoqi(a este Cuvintul lui Dumnezeu $i Fiul Sau, iar cijcX1t1J este
vointa $i iubirea lui Dumnezeu, Duhul Sau 141 • Termenii sint dedu$i din
filosofia platonica $i arJstotelica, dar au, in primul rind inrudire cu cee.a
ce spune Sfintul Evanghelist loan in Episitol.a I, IV,. 16 c~ -pum_nezeu
este iubire» : o 0eo<; ajcX1t1J eat[11. Contrar «Dialogulw.» atnbmt lu1 Ghe.
nadie, in care se admite purcederea Sfintului Duh $i de la Fiul, in aceasta
«Marturisire» se arata ca Sfintul Duh purcede din eterni.tate, numai din
Tatal. «Dumnezeu ginde$te nu numai creaturile Sale, ci mai ales se gin-
de$te $i se cunoa$te pe Sine Insu$i $i de aceea are ratiune $i intelepciune,
prin care se ginde$te pe Sine diD: V~$nic.ie ; de as7mei:iea, fi~ndc~ Dum-
nezeu nu voie$te $i iub~te numa1 faptunle Sale, c1 vo1e$te $1 se mbe$te
cu mult mai mult ·pe Sine, de aceea, din ve$nicie, provin din Dumnezeu
Cuvintul $i Duhul Lui $i sint in ve$nicie cu El : «8ta touto ci'i8(wi; 1tpoepx.ovtat
ex tau 0eou o A6pi; xat to Il11eup.a aotou, xat cii:8(wi; etah b autip». Analogia
persoanelor Sfintei Treimi, N oiJ<;, Aojoi; ~i II 11eup.a sau vou<;, aorp[a ~i cijci'lt1)
cu puterile suflete$ti ale omului care are 11ou<;, A.ojo<; 11011to<; ~I 6eA.11ati;
11011t1J, adica ratiune, cuvint rational $i vointa rationala 1 ~ 2 , ne r7amii;ite$te
de comparatia fericitului Augustin ca ratiunea umana . e o imagme a
Treimii, «et in ea quaedam trinitas invenimur, id est, mens, et notitia
qua se novit, et amor quo se notitiamque suam diligit, et haec tria ae-
qualia inter se, et unius ostenduntur essentiae» 143 , adica, in traducere :
«Si in ea (in ratiune), gasim o oarecare treime, adic~, mintea $i ?uno:
$tinta prin care se cunoa$te, $i iubirea, prin care se mbe$te pe sme $1
cuno~tinta sa ; $i acestea trei sint egale intre ele $i se arata a fi de
aceea$i esenta».
Art. 4. Patriarhul Ghenadie insista asupra providentei divine, care,
dupa ce a creat lumea, «O ingrije$te $i o conduce prin vointa Lui cea
buna $i dragos•t ea Lui» - t-Yj<; cija.6-Yj<; eeA.Tjaew<; xat cljcX'lt1ji; aotou, '1tp0\10Et'tllt
xat xo6ep11ey. m. El scoate in evidenta providenta divina pentru a combate
mai cu seama parerile aristotelicilor, oare negau intr-o masura existei:it~
providentei divine. Lucrul aoesta ni-1 confirma intre altii 'latian As1~1-
anul, in lucrarea sa Ilpo<; ·En1111a<;, II, in care arata ca «Aristotel, in chip
neintelept, pune o limita providentei divine» : .xat 'AptatoteA.11<;, cip.aewi;,
opo11 t'ij 1tpo110(~ 6e(i; H5. Mai departe, patriarhul Ghenadie insista mai .P~
larg asupra intruparii Fiului lui Dumnezeu, prin care s-a dat omemr~ 1
aceasta innoire - ci11ci1tA.aat<; ca sa poata sa restabileasca fericirea uni-
versaia pe care a dorit-o (to 1tCijx6ap.to11 ti1a66v). De aceea, prin Cuvintul
141. Ed. Pefit-Siderides-Jugie., t. III, p . 454.
142. Ibidem. . •
143. Augustin , De Trinitate , XV, 3, 5 in P.L. , t . XLII , col. 1060; cf. IX, 4, 4 ~1 in
P.L., t. XLII, col. 963 : «IgHur ip!>ai mens et amor e t notitia e jus, 1trJa quaedam s unt, et
haiec tria unum sunt ; e t cum perfecta sunt, aequalia sun:t».
144. Ed. Petit-tSiderides-Jugiie, t. HI, p . 454. . 140.
145. Ed. Ioann. Carol Theod. Otto, Corpus Apologetarum Christianornm saeculi
secundi, t. VI., Ienae, '1851, p. 110.
493
iiu, Dumnezeu a semanat adevarul in Ierusalim, iar prin Sfintul Duh a
uminat $i intarit pe apostolii Sai, ca sa-L raspindeasdi in toata lumea 146.
Art. 5. Patriarhul Ghenadie ne arata in acest articol ca Logos-ul lui
mnezeu $i omul pe care 1-a imbracat Cuvintul lui Dumnezeu este
rsoana istorica a lui Iisus Hristos, a$a precum ne-o confirma intreaga
eratura patristica u.1 • ·
Art. 6. In aoest artiool, patriarhul Ghenadie insista asupr,a raportului
Ior doua firi, dumnezeiasca $i omeneasca, in persoana Mintuitorului.
spune foarte lamurit : -Yi ci116pw1tot1J~ xat -Yi 6eot11~ etat11 €11 tip e11t Hptatif>
piptap.e11at teA.e(wi; = «Dumnezeirea $i · umanitatea sint cu desavir-
re deosebite in unul Hristos, caci nici Cuvintul lui Dumnezeu nu s-a
himbat in trupul sau sufletul lui Hristos, dar nici trupul lui Hristos sau
fletul Lui nu s-au schimbat· in Cuvintul \ui Dumnezeu» 118 • Pentru ter-
enul µ.ep.eptap.e11at - impartite - am preferat .cuvintul «deosebite »,
ntru a nu da na$tere la confuzii dogmatice. Ne amintim ca sinodul al
-lea ecumenic de la Calcedon din 451, a stabilit ca «Hristos este cu-
scut in doua firi (din douu firi), in chip neamestecat $i neschimbat,
impartit $i nedespartit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusa
rin unire» - «ev 860 qi6aeat11 (Sit Mo qi6aew11) ciaoJX6tw<;, citpe1ttw<;, ci8tat!lhw~,
xcop(atw<; pwpt~op.evo11, oo8ap.ou t-Yj<; tiiiv qiuai::wv 8taqiopii~ civ11p1Jp.6v11<; 8ta
Mai departe, patriarhul Ghenadie arata ca tot ceea ce este in
1V01atv>> H9.
nezeu ~i din Dumnezeu, este in mod firesc (qitatxiii~) Dumnezeu, pen-
ca in Dumnezeu nu exista ceva intimplator aop.6e611x.6i; 150• Termenul
6e811xo<;, in latine$te acCidens, este imprumutat din filosofia lui
ristotel 151 . Expresia se gase$te .$i la Sf. Grigorie de Nazianz, in Cuvin-
rea XXXI, in care arata, atunci cind combate pe pnevmatomahi, ca
fintul Duh este ooa(a, fiinta, existentii, $i nu aop.6e611xo~. adica ceva
timplator sau un accident in Dumnezeire 152 •
Art. 1. Aici ni se arata ca Logos-ul lui Dumnezeu nu este marginit.
1 exista in Hristos, in lume, in cer, in Dumnezeu. Dumnezeu a nascut
UVintul sau prin gindire : o jE\l\IW\l=:aotov -¥)joov, 11oiii11 153•••
Art. 8. Dumnezeu nu se miqoreaza imparta$ind din bunatatea $i din
arul Sau creaturilor Sale, ci dimpotriva, mai mult este marit, deoarece
rin desavir$irea fapturilor se arata maretia s·a. Harul lui Dumnezeu s-a
oborit asupra umanitatii $i prin profeti, fiind inspirati de Dumnezeu.
146. Ed. Petit-Siderides-Jugie, t. [H, p . 455. 147. Ibidem.
148. Ibidem.
149. Vezi editiile textului grec al hotaririi dogma ti ce a s inodului al IV-le a ecu-
enic de la Calcedon din 451 la no ta 126.
150. Ed. Petit-Siderides-Jugie , t. III, p . 456, rind 6.
151. Aristotel, Topic ele, I. 5, ed. J. Bmnschwig, Aristote , Topiques. Texie etabli
et traduit, t. I. Livres I-IV (Collection des Universites de Fmnce), ,Paris, -1967, p . 8-
0 i Idem, Fizica , ed. H. Carteron, Aristote, Physique, VIII, 5, 256 b. Texte etabli e t tra-
cluit, t. ll, livres V-VIII (Collection des Universites de France), Paris, 1931, p. 116--
118. Aristotelis Metaphy sica, B 2, 997 a, 19- 35 ~i Z. 4, 1029 b, ed. W. Jae ger, Oxonii ,
1963, p. 43-44 !Ii 132-133. J . Tricot. Aristote, La Metaphysique, t. I. !Paris, 1962, p .
132-134 ~i 366-361. Pierre Abenque, Le probleme de l'etre chez Aristo.te. Essai sur
la problematique aristoteliciene, Paris, 1962.
152. Cuv1ntarea XXXI, Cuv1ntul V, Despre Slintul Duh , VI, P.G., i . XXXVI,
153. Ed . Petit-Siderides-Jugie, t. III, p. 456, rind. 13.
494 ORTODOXJA
Ghenadie admite o gradatie a inspiratiei profetice - o'te a1tep.1tev el~ 'tou~
1tpocp7j'tlX~ p.£ixv xaptv IXU'tOO -Yi Mo, xixl el~ ciA.Aov p.ev 1tpoqi7j't1j'I eAa't'tO'llX, el~
a).J.. ov oe p.el~O'llX = «cind a trimis profe~ilor un har al Sau sau doua,
unui profet mai putin, iar altuia mai mult» 154• ldeea aceasta o ga-
sim la Origen, in Omilia in numeros, XVI, 4, in care ni se arata ca unele
invataturi au fost vorbite de Domnul $i nu de profeti, iar pe altele le-au
vorbit profetii $i nu Domnul. Revelatia desavir$ita insa s-a realizat nu-
mai atunci cind Dumnezeu a imparta$it oamenilor bunatatea $i iubirea
Sa, trimitind pe Cuvintul Sau $i Dumnezeu cu toata puterea Lui in
Iisus 1s5.
Art. 9. In articolul acesta, patrjarhul ne arata suferintele, moartea
$i invierea Mintuitorului. Hristos a suferit numai dupa firea Sa ome-
neasca - XIX'ta 'tO tiv0pw1tl'IO'I - , caci Cuvintul lui Dumnezeu, «nici nu
se rastigne$te, nic1 nu moare, nici nu inviazan - «ou'te ~:ixopoo'tixt, ou'te
ti'lto0v'f.iaxet, ou't:i ti'ltO'tlX'tlXt», ci mai ales inviaza pe cei mort1, precum $i-a
inviat trupul pe care 1-a purtat 156 •
Art. 10. Aici ni se arata foarte pe scurt ca Hristos, dupa inviere, s-a
inaltat la ceruri, de unde va veni iara$i, cu marire pentru judecarea lu-
mii, a$a cum marturise$te Biserica cre$tina continuu prin Simbolul ni-
ceo-constantinopolitan 1" 7 •
Art. 11. Patriarhul Ghenadie arata ca sufletele oamenilor sint nemu-
ritoare. Potrivit cu doctrina cre$tina atit de frumos definita in aceasta
privinta de Sf. Ap. Pavel, in Epistola I catre Corinteni (XV, 42-44),
el spune ca trupurile celor drepti vor invia nemuritoare - acp0ixp'tix -,
nepatimitoare - a1tlX0'lj - , Juminoase - qiw'tel'lcl ---, U$Oare - Hixcppci -,
neavind trebuinta nici de mincare nici de bautura, nici de imbracaminte,
nici de vreo alta plc1cere trupeasca. Sufletele $i trupurile celor ce au cre-
zut $i au vietuit in virtute vor merge in paradis, care este in cer, iar
ale celor pacato$i in iad, care va fi sub pam1nt. Fericirea celor drepti
consta in desavir$irea lor in cuno$tinta - et~ 't7)v piilat'I - $i atunci vor
vedea tainele lui Dumnezeu pe care acum le cunosc numai prin cre-
dinta 15s. E o admirabila descriere a starii de fericire a sufletelor bune,
care ne aminte$te de cuvintele Mlntuitorului : «Aceasla este viata ve$-
nica: sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat, $i pe Iisus
Hristos, pe Care L-ai trimis» (loan XVII, 2). Patriarhul Gherradie n-a dat
explicatii mai amanuntite asupra judecatii pariticulare a sufletelor, nici
asupra altor invataturi eshatologice, socotind suficienta pentru musul-
mani credinta in invierea $i nemurirea sufletelor.
Art. 12. Am aratat cum unii critici, in mod cu totul neintemeiat, au
impartit acest articol in $apte articole, din fiecare argument de credinta
iacind un articol deosebi't, ajungindu-se astfel, cu impartirea art. 1 in
doua, la 20 de articole. Impreuna cu Martin Jugie, colaborator la edita-
rea «Marturisirii» in editia Petit-Siderides-Jugie, socotim aceasta impar-
154. Ibidem, p. 456, !!'ind. 24.
155. Ed. Dr. V. Baehrens, Origenes, siebenter Band in, Die griechischen christlichen
Schriitsteller der ersten drei Jahrhunderte, Leipzig, 1921, p. 142 : «Unde similiter eUam
in ceteris prophelis alia quidem Dominus Jocutus est et non prophetae, alia vero pro-
phetae et non Dominus». 156. Ed. Petit-Siderides-Jugie, t . Ilfl, p. 456.
157. Ibidem. 158. Ibidem, p. 456-457.
495
e artificiala ~i credern ca autenticitatea argumentelor nu poate fi pusa
indoiala.
In acest articol astfel reintregit, patriarhul Ghenadie insista mai cu
ma asupra dogmei intruparii lui Hristos $i a necesitatii credintei cre$-
e pentru omenire, aducind perntru demonstrarea veracitatii ei $apte
mente:
1. Profetiile iudeilor, ca $i oracolele elenilor $i cele prezise de astro-
mii per:$ilor, relativ l~ persoana lui Iisus s-au implinit.
2. Armonia dintre toate cartile Vechiului $i Noului Tes·t ament, ele
d inspirate de acela$i invatator, harul lui Dumnezeu.
3. Noua credinta cre$tina a fost imbrati$ata de aproape toti oa-
ii de pretutindeni $i nu numai de cei simpli, ci $i de cei invatati $i
elepti. . . v •• d . . . 'b'l t . 1 .
4. Credmta cre$hna nu cuprm e mm1c impos1 i sau ma e.l'1la , c1
te sint spirituale. Ea este calea oare conduce sufletE!le oamenilor spre
irea lui Dumnezeu $i viata cea viitoare - xixl ea'tt'I 080~ cpepooaix 'tel~
cl~ 'tmv tiY0pw1tW'I et~ 't~'I ti1ci7t1j'I 'too 0eoo xal 't"ij~ ixtw'ltO'I ~w"ij~ -.:"ij~ p.eA.Ao-
c. Expresia ne aminte$te de cuvintele Mintuitorului : «Eu sint calea,
evarul $i viata» (loan XIV, 6).
5. Cei care au vietuit in curate.nie moralc1, au primit de la Dumnezeu
uri mari - p.qci>.ix xixp[ap.ix'ta $i puterea facerii de minuni in numele
lisus. ·
6. Atacurile necredincio$ilor impotriva acestei credinte pot fi U$Or
mbatute $i respinse. · ·
7. Toate persecutiile imparatiJor $i cirmuitorilor lor care au luptat
potriva cre$tinismului timp de 318 ani nu le-au putut distruge, ci dim-
triva, a biruit credinta cre$tina pe care, venind Domnul, o V·a gasi 159 •
In editia Petit-Siderides-Jugie, «Martl:urisirea» patriarhului Ghena-
e se termina cu aceasta interesanta notita autograta: «De $tiut, ca, la
ceput, trebuie sa li se dea celor neinitiati minunatele noastre i?:rata-
ri mai mult ca sa fie cit mai U$Or de primit, decit cu mare prec1zmne,
s-a ta.cut aici, $i cit mai liimurit, ca sa poata fi mai U$OT traduse, a$a
m bine s-au tradus acestea in limba araba (turco-araba)» 160 •
In ordinea cronologica, dupa hotaririle celor .$ apte sinoade ecume-
ce $i dupa Simbolul niceo-constantinopolitan,VMar~~risirea c;Ie c.r~?inta
patriarhului Ghenadie este · ce~ mai veche «MaEtun~1~e.» a_ B.1senc11 ~r­
oxe. Ea a fost privita, alc1tun de celelalte «Martuns1n», 1v1te ultenor,
tacind parte din izvoarele dogmatice secundare ale Bisericii Orto-
xe. De$i nici un sinod ecumenic n-a stabiliit definitiv care e valoarea
r normativa in materie de credinta, totu$i ele au fost citate $i folo-
e la loc de cinste, de cei mai de seama teologi $i dogmati$ti ai Bjsericii
rtodoxe. «Marturisirean lui Ghenadie a fost compusa in imprejurarile
le · mai tragice pentru Biserica Ortodoxa din imperiul turc. A vind de
pus $i de aparat credinta cre$tina fata de necredincio$i, patriarhul Ghe-
adie a conceput-o nu numai din punct de vedere strict dogmatic, ci $i
in punct de ved~re apologetic. El dorea ,s a expuna mahomedat;tilor ~og:
ele fundamentale ale cre$tinismului, indiferent de unele parhculantati
ogmatice ivite inca de atunci in sinul marii familii cre$tine. De aceea
159. Ibidem, p. 457-458. 160. Ibidem, p. 458.
496 ORTODOXIA
aceasta «Marturisire», cu exceptia unor divergente dogmatice, poate fi
subscri~a de t<?ate confesiunile .cre$tine. Fiind conceputa, pe · principii
dogmahce larg1, pe deasupra oncaror deosebiri 1$i certuri confesionale
valoarea ei este cu atit mai mare, cu cit se apropie in timp $i in modul
de gindire de lucrarile Sfintilor Parinti.
5. TRADUCEREA MARTURISIRII DE CREDINTA
A PATRIARHULUI BCUMENIC GHENADIE II SCHOLARIOS
Scurti expunere a credintei cre~tine • nt un singur Dumnezeu.
Aceasta, a doua, a fost data in limba turco-araba celor ce au cerut-o
ceva mai pe scurt $i mai Iamurit cu privire la capitolele pentru care s-a
tinut convorbirea, adica credinta noastra. Si a fost compusa intr-un chip
iamurit $i U$or de primit de cei neinitiati.
1. Credem ca exista un Dumnezeu, creaitornl tuturor cite sint, din
nefiinta. Ca nu este trup, n~ci nu are trup, ci traie$te in chip spiritual
~i este mintea cea mai buna, cea mai desavir$ita $i cea mai inteleapta.
Este necompus, tara inceput, tara sfir~it ; este in lume $i mai presus de
lume ; nu este in nici un loc $i este in tot locul. Acestea sint insu$irile
lui Dumnezeu, prin care se deosebe$te de creaturile Sale $i celelalte
asemenea ; este intelept, bun $i adevarat ~i insu$i adevarul. Oricite de-
savir$iri au creaturile Sale in parte, El singur le are in modul eel mai
inalt. Desavir$irile acestea le au $i fapturile Sale, pentru ca El lnsu$i le
daruie$te fapturilor Sale. Fiindca El este bun $i tapturile Sale sint bune ;
fiindca este intelept, intelepte ; fiindca este adevarat, adevarate '5i cele-
~alte asemenea. Numai ca Dumnezeu le are pe acesitea in chip desavir$it,
rnr creaturile Sale prin parta$ie.
2. Credem ca sint in Dumnezeu alte trei inSU$iri, care sint ca ni$te
inceputuri $i izvoare ale tuturor celorlalte inSU$iri ale Sale. Si prin aceste
trei insu$iri Dumnezeu traie$te din ve$nicie in Sine lnsu$i mai inainte de .
a crea lumea, prin acestea a creat lumea -$i prin ele o conduce. Aceste
trei insu$iri le numim ipostasuri ; $i fiindca aceste ipostasuri nu impart
unica $i necompusa fiinta a lui Dumnezeu, pentru aceasta este Dumnezeu
$i cu aceste inSU$iri un singur Dumnezeu, $i nu sint trei Dumnezei.
3. Credem ca din fiinta lui Dumnezeu rasar Cuvintul !;ii Duhul, dupa
cum din foe (iese) lumina $i caldura. Si precum focul, cu foate ca nu are
c~va care sa fie luminat !;ii incalzit de el, caci insu$i are totdeauna lumina
$1 caldura $i raspinde$te lumina !;ii caldura, tot astfel mai inairute de
crearea lumii, existau Cuvintul $i Duhul, puterile fire$ti ale lui Dumne-
zeu, pentru ca Dumnezeu este Minte, cum s-a spus mai inainte. Si acestea
trei, Mintea, Cuvintul $i Duhul sint un singur Dumnezeu, precum in su-
fletul omului este mintea, cuvintul rational $i vointa rationaia $i totu$i
acestea trei sint un singur suflet, dupa fiinta. De asemenea, ~umim pe
Cuvintul lui Dumnezeu intelepciunea $i puterea lui Dumnezeu $i Fiul
Sau, fiindca este nascut din fiinta Sa, precum pe eel nascut din firea
omului ii numim fiul omului :$i dupa cum gindirea omului este nascuta
din sufletul lui.
* TH!ul este dat dupa ms. Parisinus 1294, f. 61-64, copia autografa a Iui Ghe·
naidie Scholarios. Traducerea de fata este facuta dupa textul grec al edltiei Petit-Side·
rides-Jugie, op. cit., t. .J.11, p. 453-458.
497
Iara$i, numim vointa lui Dumnezeu-Duhul $i iubirea lui Dumnezeu;
intea insa$i o numim Tata, pentru ca Insu$i este nenascut $i fara cauza,
ar este cauza Fiului $i a Duhului. A$adar, pentru ca Dumnezeu nu gin-
e$1e numai tapturile Sale, ci mai ales ginde$te $i se cunoa$te pe Sine
U$i $i pentru aceasta are Cuvint $i lntelepciune, tot a$a Dumnezeu nu
oie$te $i .iube$te numai tapturile Sale, ci voie$te $i se iube$te cu mull
ai mult p.e Sine, pentru aceasta din ve$nide· ies din Dumnezeu Cuvintul
Duhul Sau $i sint ¥e$nic in El, $i acestea doua, impreuna cu Dumnezeu,
4. Credem ca Dumnezeu prin Cuvintul $i prin intelepciunea $i puterea
i a creat lumea, $i prin Duhul, prin vointa Sa cea buna $i iubirea Sa, o
g.rije!;)te $i o conduce, $i indreapta intreaga fire in unive!s catre. c~ea
este bine, dupa rinduiala fiecarei firi. De aceea credem ca, atunc1 cmd
voit Dumnezeu numai prin milostivirea Sa, ca sa i1;1.toarca oamenii de la
ltacirea demonilor $i de la idololatr,ie, pentru c~, in afara de tara ce~
'ca a iudeilor, in care era inchinat $i crezut un smgur Dumnezeu, dupa
egea lui Moisi, toata lumea cealal,t a cinstea cr~a~ur_ile lui D~mnezeu,. i1:
ocul lui Dumnezeu !;>i zeii cei multi, care nu ex1sta, m locul smgll:~ul1:1 $1
evaratului Dumnezeu, $i traiau fiecare dupa faptele lor propn~ ~l ?-U
upa vreo lege a lui Dumnezeu, atunci a fa.cut Dumn7zeu aceasta rem-
ire a oamenilor prin Cuvintul $i pr.in Duhul Sau eel Sf~nt. P,e ntru ac:asta
imbracart Cuvintul lui Dumnezeu firea cea omeneasca, spre a vorb1 oa-
enilor ca om iar ca Cuvint $i intelepciune a lui Dumnezeu sa invete pe
meni sa creada intr-unul $i adevaratul Dumnezeu ~i sa ":'.ietuias~a d.upa
gea pe ca.re ·insu;;i a ~a!-o. Si iara~i ~a 01!1•. p:~tru ca sa. dea v~etmrea
ui ca pilda pentru invatatura Sa. Cac1,_ma1.mt11, El 1nsu~1 a paz1t lege~
e care a· dat-o oamenilor. Jar ca Cuvmt $1 putere a Im Dumnezeu sa
oata sa restabileasca fericirea universala pe care a voit-o, fiindca era
neputinta ca p.rin puterea un~i om sa se in~oarc~ lum~a catre Dum-
ezeu. S'i astfel, prin Cuvintul Sau, atotputermcul $1 nevazutul .Dum~e­
u a semanat adevarul in Ierusalim, iar prin Duhul Sau a lummat $1 a
tarit pe apostolii Sai, ca ei sa semene adevarul 1i: 1u~e8: int~e~g~ $i .sa
runte moartea din iubirea de Dumnezeu, Cel ce 1-a tnm1s, $1 dm mbue
ntru mintuire~ lumii, dupa exemplul lui lisus, care a murit de buna
voie, in ceea ce prive$te firea omeneasca, pentru mintuirea lumii. Astfel
bedem noi intr-un singur Dumnezeu in Treime, Tatal, Fiul $i Duhul
Sfint, precum ne-a invatat Domnul nostru Iisus. Si fiindca este adevarait
~i insu!;)i adevarul, credem ca $i acest (lucru) este adevarat, precum
ne-au invatat, mai pe larg, $i discipolii Lui. Tot a~a intelegem $i prin
puterea intelepciunii.
5. Credem ca Cuvintul lui Dumnezeu ~i omul in care s-a intrupat
Cuvintul lui Dumnezeu este Hristos ; viata lui Hristos in trupul Sau, insa,
era viata unui om preasfint, iar puterea intelepciunii $i a faptelor Lui era
puterea lui Dumnezeu.
6. Credem ca, dupa cum sufletul $i trupul unui om alc~tuiesc un. om:
tot a$a Cuvintul lui Dumnezeu pe de o parte, $i sufletul ·$1 trupul Fmlm
Prea Sfintei Maria, pe de alta parte, formau o singura persoana, Hristos.
Dar precum sufletul $i trupul sint totdeauna doua firi cu desavin<?ire deo-
sebite intr-un om, tot a~a umanitatea $i dumnezeirea sint deosebite cu
 498 ORTODOXIA
desavir!?ire in unul Hristos; incit nici Cuvintul lui Dwnnezeu nu s-a
schimbart in trupul sau sufletul lui Hristos, nici trupul lui Hristos sau su-
fletul Lui nu s-a schimbat in Cuvintul lui Dumnezeu, ci totdeauna a fost
$i este in Hristos, Cuvintul lui Dumnezeu, Cuvint al lui Dumnezeu, iar
umanitatea, umanitate, caci nu umanitatea lui Hristos a luat dumnezeirea
ci dumnezeirea Cuvintului lui Dumnezeu a luat firea omeneasca in Sine'
Cel Care a primit-o spre unire. Tot ceea ce este in Dumnezeu $i in chip
firesc din Dumnezeu, este Dumnezeu, pentru ca nu este in Dumnezeu
ceva intimplator. De aceea, Il numim .si-L credem Dumnezeu pe Cuvintul
eel rational al lui Dumnezeu. Si pentru ca acest Cuvint al lui Dumnezeu
era in Hristos, pentru aceasta marturisim pe Hristos Dumnezeu $i om :
om pentru suflet '$i trup, iar Dumnezeu pentru Cuvintul lui Dumnezeu
din El.
7. Credem ca Cuvintul lui Dumnezeu era in HriSrtos !?i in lume $i in
cer $i in Dumnezeu $i Tatal, pentru ca Cuvintul lui Dumnezeu este ne-
marginit, precum Si Dumnezeu Cel ce L-a nascut pe El, gindindu-L, este
nemarginit !?i are putere nemarginita. Numai ca in Dumnezeu era intr-un
fel, in Hristos intr-altul, ')i in lume in alitul.
8. Credem ca, atunci cind Dumnezeu imparta$e$te din bunatatea si
harul Sau vreunei fapturi, nicidecum nu se miq;oreaza, ci mai mult este
marit, pentru ca din desavirsirea tapturilor se arata maretia lui Dum-
?ezeu. vs~ cu .cit mai mult se. imbun.atate~te faptura printr-o mai l;:>ogata
1rnparta?ire dm bunatatea Lm, cu a!1t ma1 mult se arata bunatatea si pu-
terea lm Dumnezeu. De aceea, bunatatea lui Dumnezeu si iubirea Lui de
oarneni s-a marit ma:i mult atunci cind Dumnezeu a trimis pe Cuvintul
Sau ~i Durnnezeu cu toata puterea Lui, in Iisus, decit atunci cind a trimis
profetilor un har al Sau sau doua, unui profet mai putin, iar altuia mai
mult.
9. Cred~m ca Domnul nostru Iisus Hristos s-a rastignit !?i .a murH de
buna Sa vo1e pentru multe si mari foloase care au nevoie de multe Ia-
muriri, dar toate acestea nurnai dupa firea Sa omeneasca, caci Cuvintul
lui Dumnezeu nici nu se rastigne$te, nici nu moare, nici nu inviaza ci
1
mai ales El inviaza pe cei morti, precum .si-a inviat si trupul pe care l-a
purtat.
10. Credem ca Hristos inviind s-a inaltat la ceruri si iara$i Va sa
vina cu rnarire ca sa judece lumea.
11. Credem ca sufletele oamenilor sint nemuritoare ; ca trupurile ce-
l~r sfinti vi;>r ~nv~a .nestricacioase, nepatimitoare, luminoase, U$oare, nea-
vmd trebumta mc1 de mincare, nici de bautura nici de imbracaminte
nici de vreo alta placere trupeasca. Sufletele $i trupurile celor binecre~
di?ciO$i $i ale celor ce vietuiesc in virtute vor merge in rai, iar ale celor
ra1, care nu se pocaiesc, in iad. Si fericirea sfintilor este in cer (caci
a~esta este acurn raiul), iar pedeapsa celor rai, sub pamint: Jar fericirea
sfmtilor nu este nimic altceva decit ca astfel de suflete se vor desavirsi
in cuno$tinta .si atunci vor vedea tainele Jui Dumnezeu pe care acum
k cunosc numai prin credinta.
12. De c;e a fost, insa, nevoie sa se intrupeze Cuvintul lui Dumnezeu si
Durnnezeu, sint necesare multe dovezi. Si daca este de folos sintem gata
499
a le da~. de$i in parte le-am dat. in afara de acele dovezi, ne incre-
inteaza despre adevarul credintei noastre acestea $apte.
Mai intii ~e~tru cav prof:tii iud~il?r, .Pe care s.i r:oi i~ iubim,,: au p:oo-
cit pe lisus $1 cite a facut !?ls-au savrn~1t de El, $1 cite . m.urma, au fac~t
cenicii Sai prin puterea Lui; de asemenea, au profet1t s~. orac~lele ~h:
Hor, prin ingi:iduinta lui Dumnezeu, pre5um si ast;onom~1 per-"?1lor !?l a}
recilo.r, $i toate acestea, cu mare lauda pent:u hsus. s~ a!Il arata.t c~
ate aceste profetii 'sint de neinlaturat, fiindca toate ~cnenle cred1fl:te1
astre se potrivesc in toate, pentru ca cei ce le-au ~cr!s au avut un sn~,­
r invatator, harul lui Dumnezeu. Altf~l, ar. trebu1. s~ se deo~ebeasca:
Al treilea fiindca oamenii de pretutmdem au pnm1t aceasta noua $1
·nunata credinta cu rivna si multe chinuri $i nu numai cei ~iJ?P~i ci _?i
vatatii $i inteleptii. Si din aceasta cauza s-a distrus cu desavirsire ra-
cirea elinilor.
Al patrulea, fiindca credinta aceast~ nu c~p;inde nii:iic cu neputinta,
au nepotrivit, sau material, ci toa~e (sm9 spmtuale, ~1 est.e ~.ale_<: care
onduce sufletele oamenilor la iub1rea Jui Dumnezeu $1 a v1et11 v11toare.
Al cincilea, fiindca toti citi au primit aceasta credinta si au ~ietui!
virtute dupa legea lui Iisus, au primit d~ la Dumnezeu darur~ man
i au savirsit multe minuni in numele lui hsus. Ceea ce nu ar fl fost,
aca credinta aceasta ar fi fost potrivnica adevarului.
Al saselea, fiindca toate cite le spun unii impotriva credintei aces-
eia le putem combate U$Or si cu temei.
Al $aptelea, fiindca imparatii de atunci -"?i conducatorii l~or in_ Iume
-au razboit impotriva credintei cu multe_ chinuri $i o~or~m! ·tre_1 sut.e
optsprezece ani, fiind polite~sti ,!?iv idololatn . si n-~u reU1$1t rum1c, c1 a b1-
ruit credinta si se pastreaza pma acum. $1, vemnd Domnul, o va afla:
Jar daca n-ar fi foSrt credinta aceasta din vointa lui Dumnezeu, s-ar h
distrus atunci U$0T. Lui Dumnezeu !nSU$i marire. Amin.
De $tiUt ca, la inceput, trebuie sa Se dea celor neinitiati m~n~uatele
lnvataturi ale cr~dintei noastre, mai mult P':,ntru ~ ~e ~ute~ P!1m1 _U$Or,
decit cu prea mare precizare, a-"?a cum s-a facut a1c1, $1 ma1 .lamunt, ca
sa se poata traduce mai U$Or, cum bine s-au tradus acestea m arabeste
(adica in limba turca).
Traducere de Pr. Prof. I. RAMUR1EANU
GLOSSOLALiA CA DAR AL DUHULUI SFiNT
Prat. dr. GHEORGHE LITIU
Ne aflam in fata unei probleme care suscita destul ii:it7res; n;~i puti~
la noi !?i mai mult in Apus, unde numeroase, curente rellg1?~se 1$1 cauta
temeiuri biblice pentru invatatura $i mai ales pentru prachc1le lor «Se_n~
zationale» cu care-$i imbraca aparente ispititoare in fata unor cre$tn~r
nu indestul de avizati sau, dimpotriva, dornici de o re~nn~ire d~ho':'m­
ceasca. Este vorba de glossolalie, adica de vorbirea in hmb1 sub mspira-
tia, rei').la sau pretinsa, a Duhului Sfint.