Perfectionismul si rolul discrepantei in anxietatea sociala

Conceptul de discrepanțe ale perfectionismului a fost introdus de Robert Slaney si colegii

sai.Discrepanța este o formă maladaptativa de perfectionism care permite evaluări ale
standardelor scazute si sentimentelor de insatisfactie asociate. În timpul in care nu a existat o
munca extinsa privind rolul discrepanțelor perfectionismului în anxietatea socială, testele
modelului auto-discrepanță propus de Higgins au demonstrat ca oamenii predispusi la anxietate
socială au într-adevăr o discrepanță între de sinele lor real și cel care ar trebui sa fie. Unele
dovezi cu privire la rolul discrepanțelor in perfectionism au fost furnizate de Shumaker și
Rodebaugh (2009), care au examinat corelațiile dintre “Scala aproape perfecta” - revizuita și
măsurata pe anxietate socială și conștiința de sine,printr-un eșantion de 383 de elevi. Discrepanța
a fost asociată cu anxietatea socială (r = 0.38) și conștiința de sine (r = 0.26).

Alta investigatie cu studentii de la Wu and Wei (2008) a găsit o corelatie comparabila

între subscala discrepanță și teama de evaluare negativă(r=.42).Aceste date sugerează că
sentimentul de a nu te ridica conform standardelor și așteptărilor este un element cheie al
anxietății sociale a perfectionistilor și, prin urmare, am optat să includem această componentă
într-un model mai extins de perfecționism și anxietate socială, care este descris mai târziu în
acest capitol.

Nivelurile perfectionismului –trasatura in fobia sociala diagnosticata clinic

O problemă cheie este dacă nivelurile generale de perfecționism sunt mai ridicate în
rândul persoanelor diagnosticate clinic cu fobie sociala. Creșterile ar trebui detectate, chiar si
pentru persoanele cu anxietate socială care nu sunt perfectioniste. Hewitt și Flett (1991) au
efectuat unul dintre primele studii cu privire la perfectionismul multidimensional și anxietatea
clinica si au constatat ca perfecționismul prescris social a fost mai ridicat in randul persoanelor
cu tulburari de anxietate. Cu toate acestea,în timp ce grupul tulburărilor de anxietate include
persoane cu fobie sociala, nu se distinge un grup cu fobie sociala.

In contradictoriu, Juste (1996) s-a concentrat în special pe pacientii cu fobie sociala si a

constatat ca, atunci cand acestia au fost comparati cu un grup non-clinic, grupul de fobie sociala
a avut scorurile medii semnificativ mai mari la trei dintre subscalele FMPS-îngrijorarea privind
eventualele greșeli, îndoieli cu privire la acțiuni, și critici cu privire la rolul de parinte.

Antony, Purdon, Huta, și Swindon (1998) au evaluat nivelurile de trasatura ale

perfecționismului la 175 de pacienți care au suferit de fobie sociala, fobia specifica,tulburare
obsesiv-compulsiva sau tulburare de panica.Atat FMPS cat și HFMPS au fost incluse. Scorurile
pacienților din diferitele grupuri clinice au fost comparate cu scorurile celor 49 de voluntari non-
clinici.Astfel,s-a distins grupul de 70 de pacienți cu fobie sociala, spre deosebire de pacienții din
alte grupuri clinice și non-clinice. Mai precis, pacienții cu fobie sociala au niveluri ridicate la
urmatoarele subscale: îngrijorare privind eventualele greșeli, critici cu privire la rolul de parinte,
și perfecționism prescris social. De asemenea, ei au avut un nivel mai ridicat la subscala “îndoieli
cu privire la acțiuni” decât toate celelalte grupuri, cu excepția grupului de pacienti cu tulburare
obsesiv-compulsiva și au avut un nivel mai ridicat la subscale “perfecționism prescris social”
decât toate celelalte grupuri,exceptand grupul cu tulburare de panica.

Un grup clinic de comparație mai recent a fost realizat de Wheeler, Blankstein si asociatii
acestora.Esantionul lor de 190 pacienti din ambulatoriu a cuprins participanti diagnosticati cu
anxietate socială, tulburăre de panică,tulburare obsesiv-compulsiva , sau tulburare depresivă
majoră. Încă o dată, un grup de participanti fara control psihiatric a fost de asemenea inclus. Prin
intermediul analizelor scorurilor FMPS s-au constatat diferențe semnificative de grup pentru
subscalele : îngrijorare privind eventualele greșeli, îndoieli cu privire la acțiuni și critici privind
rolul de parinte. Grupurile cu cele mai mari scoruri au tendinta de a fi participanții cu anxietate
sociala sau tulburare depresiva majora, urmati de participanții cu tulburare obsesiv-compulsiva.

Analizele răspunsurilor la HFMPS nu au gasit diferente de grup in alte niveluri de

perfectionism, dar au existat diferențe solide de grup în perfecționismul prescris social și
perfecționismul auto-orientat. Pacientii din grupurile cu anxietate socială și tulburare depresiva
majora au avut scoruri comparabile referitoare la perfectionismul prescris social,unde scorurile
medii au fost mult mai mari decât la celelalte trei grupuri. Scorurile medii au fost în raport cu
normele clinice si ale societatii. Participanții din grupurile cu anxietate socială, tulburare
depresiva majora, si tulburare obsesiv compulsiva au fost distinsi, de asemenea, de celelalte
doua grupuri,avand un nivel mai ridicat de perfecționism auto-orientat.
 O abordare mai complexă, centrată pe persoană, a fost elaborata de Lundh, Saboonchi, și
Wangby (2008) pentru a examina modul în care modelele de perfecționism, ca cele evaluate de
FMPS, sunt corelate cu diferite forme de tulburări clinice și funcționează la participanți non-
clinici. Diverse modele de perfecționism au fost explorate în ceea ce privește prevalența acestora
in randul pacientilor cu fobie socială și tulburare de panica. Analiza cluster-ului a oferit 10
solutii cu mai multe combinații care reflecta perfecționismul clinic semnificativ. Trei modele
care implică un nivel extrem de perfectionism ,mult peste subscalele FMPS, au fost in mod clar
supra-reprezentate in randul pacientilor cu fobie sociala și au fost sub-reprezentate printre
participanți non-clinici. Lundh (2008) a avertizat că este nepotrivita caracterizarea scorurilor
inalte cu privire la standardele personale,ca fiind adaptabile deoarece atunci când se pune accent
pe o persoană individuala, modelele care implică un nivel inalt de perfecționism reflectă de
multe ori combinații de:ingrijorare privind eventualele greșeli și mari îndoieli cu privire la
acțiuni, împreună cu standarde personale inalte. Concret, autorii au remarcat ca la pacientii cu
fobie sociala standardele personale inalte par a fi parte dintr-un “Gestalt” complet diferit,în care
acestea au fost însoțite de scoruri mari la ceilalti factori.

O alta constatare privind dezvoltarea acestei cercetari este faptul că aproximativ 1 din 4
persoane cu fobie sociala nu au arătat un model de perfecționism maladaptativ,iar autorii au
remarcat faptul ca acest lucru ar putea avea importante implicatii in ceea ce priveste tratamentul ;
datele pilot obtinute anterior indică faptul că pacienții cu standarde ridicate, îngrijorare privind
eventualele greșeli și îndoieli cu privire la acțiuni au avut tendinta de a avea răspunsuri sărace la
CBT.

Extinderea modelului Hewitt și Flett (1991);Auto-prezentare perfectionista

Cercetarea descrisa până acum s-a concentrat pe elementele trasatura clasice ale
perfecționismului. O temă centrală în acest capitol este necesitatea de a lua în considerare, de
asemenea, rolul auto-prezentarii perfectiniste în anxietatea socială. Hewitt, Flett si asociatii au
introdus constructul multi-fațetat al auto-prezentarii perfectioniste, ca o prelungire a concentrarii
pe perfecționismul- trasatura care a prevalat până la acel moment. Auto-prezentarea
perfectionista este o maniera maladaptativa de auto-prezentare compusa din 3 fatete: auto-
promovarea perfectionista(cu accent pe proclamarea și afișarea perfecțiunii cuiva); neafisarea
imperfecțiunii(concentrandu-se pe ascunderea si evitarea demonstratiilor comportamentale ale
imperfectiunii cuiva) și nedivulgarea imperfecțiunii (axandu-se pe sustragerea și evitarea
admiterilor verbale ale imperfecțiunii cuiva).

Auto-prezentarea perfectionista este ilustrată de către persoana care incearca public sa

proiecteze o imagine de a fi perfect și a avea o viață perfectă (auto-promovare perfectionista),în
timp ce, de asemenea, ascunde greselile (neafisare de imperfecțiuni) și neaga sau pur și simplu
refuza sa vorbeasca despre greseli (nedezvaluirea imperfectiunilor). Forme extreme de auto-
prezentare perfectionista afișate de cineva cu abilități sociale rezonabile poate semăna cu o
formă cameleonica a comportamentului, exprimata de cineva care încearcă să se potriveasca
perfect cu o situație socială sau i-ar placea sa para asemenea unui membru perfect a unui grup
sau a unei organizatii. Această auto-prezentare publica extrema este de multe ori o defensivă de
supra-compensare pentru un sentiment extrem de negativ și nesigur de sine.

Mai multe studii care implica diverse probe demonstrează că auto-prezentarea

perfectionista este un construct valid și fidel și un factor consistent în distresul psihologic
personal si interpersonal. Hewitt (2003) a susținut că necesitatea de a promova perfecțiunea
cuiva și dorința de a ascunde imperfectiunile pot fi urmărite la un mecanism de compensare
folosit pentru a apăra împotriva legii sau a unui sentiment fragil de auto-acceptare și un
sentiment de a nu aparține sau a nu fi acceptat de către alte persoane. Lucrarile recente indica
faptul ca aceasta metoda poate fi detectata la copii si adolescenti. Măsura dezvoltata pentru a
evalua acest construct - Scala auto-prezentare perfectionista - este o măsură de auto-raport, cu 27
de itemi cu trei fațete măsurand : auto-promovarea perfectionista, neafisarea imperfecțiunilor, și
nedivulgarea imperfecțiunilor. O versiunea comparabila a fost dezvoltata pentru copii și
adolescenți. Impreuna, aceste măsuri sunt acum utilizate într-o varietate de contexte și au
demonstrat o capacitate de a prezice variatia unica in distresul psihologic, dincolo de variatia
atribuita perfecționismului- trăsătură.

O modalitate de a conceptualiza diferențele dintre dimensiunile trasatura, cum ar fi

perfecționismul prescris social și îngrijorarea cu privire la eventualele greșelile versus auto-
prezentarea perfectionista, este analizarea unui subset de indivizi; acest subset răspunde presiunii
de fi perfect, iar ingrijorarile legate de posibilitatea de a fi imperfect se bazeaza pe adoptarea
unei masti publice ,axata pe incercarea de a parea perfect și pe evitarea situațiile în care
imperfecțiunile ar putea iesi la iveala. În schimb, alte persoane pot răspunde presiunilor si
cererilor de a fi perfect prin revoltă și prin refuzul de a trăi conform acestor așteptări.

Relevanta potentiala a auto-prezentarii perfectioniste, a dezvoltarii,mentinerii și

exprimarii anxietatii sociale ar trebui să fie destul de evidenta pentru persoanele familiare cu
natura anxietatii sociale. Într-adevăr, o preocupare privind posibilitatea de a face greșeli în public
este o temă centrală. Dar cat de relevanta este auto-prezentarea perfectionista în termenii
rezultatelor empirice actuale?

In momentul de fata,conducem patru studii publicate (cu cinci probe) pentru a examina
aceasta problematica.Datele initiale au fost obtinute prin intermediul a doua esantioane,avand un
numar de studenti participanti(Hewitt,2003).Mult mai recent datele au fost obtinute in cadrul
unui alt esantion pe care l-am mentionat mai devreme.(Nepon,2011).

Ca parte a unei investigatii mai largi, corelatia dintre fațetele auto-prezentarii

perfectioniste și anxietatea socială au fost examinate, de asemenea,printr-un eșantion heterogen
pe pacienti clinici .In cele din urma, și mult mai recent, am examinat gradul în care fațetele auto-
prezentarii perfectioniste sunt asociate cu anxietatea socială la adolescența timpurie.Toate cele
trei fațete ale auto-prezentarii perfectioniste au fost legate de indicii de anxietate socială pe
parcursul acestor studii, cele mai puternice corelații implicand legătura dintre anxietatea sociala
și necesitatea de a evita afișarea imperfecțiuni. Corelațiile aici au variat de la .33 la .59 .Cel mai
demn de remarcat este faptul că, atunci când masuratorile perfecționismului- trăsătură au fost
incluse, perfecționismul prescris social este legat de anxietatea socială, dar aceasta asociere, în
mod clar semnificativ, este comparața cu măsura în care auto-prezentarea perfectionista este
corelata cu anxietatea sociala. O întrebare cheie este dacă fatetele - Scalei auto-prezentare
perfectionista - prezic o variație unica în anxietatea socială, dincolo de variația atribuita
perfectionismului-trasatura.Are - Scala auto-prezentare perfectionista- o validitate progresiva?

Rezultatele pentru adolescenți ridica posibilitatea existentei anumitor perioade pe

parcursul dezvoltarii (de exemplu: adolescența), atunci când auto-prezentarea perfectionista
poate fi deosebit de proeminentă și centrală auto-definirii unei persoane. Analizele de regresie
similare au fost efectuate separat pentru cei trei factori care cuprind măsurarea anxietatii sociale
(de exemplu, evitarea social și a distresului în situații noi, evitarea social generala și a distresului
general, frica de evaluări negative).

O altă întrebare importantă este dacă auto-prezentarea perfectionista prezice nivelurile

zilnice de anxietate socială în conformitate cu o abordare dinamică, care să ia în cont
experientele de pe parcursul vietii. Această problemă a fost abordată în mod eficient într-un nou
studiu impresionant elaborat de Mackinnon, Battista, Sherry și Stewart , care au inclus
măsuratori zilnice de auto-prezentare perfectionista și anxietate socială. Acești autori au
descoperit ca "auto-prezentarea perfectionista a apărut ca un predictor robust al anxietatii sociale
de zi cu zi " și această concluzie a fost sprijinita atunci când autorii s-au axat pe variabilitatea
dintre participanți, în ceea ce privește fluctuațiile nivelurilor de anxietate social pe parcursul
zilei.

Se poate argumenta că, în ciuda acestor rezultate impresionante, rolul auto-prezentarii

perfectioniste în anxietatea socială este posibil să fi fost subestimat în acest nou studiu, din cauza
deciziei autorilor de a utiliza o masuratoare zilnica foarte abreviata a celor 3 termeni ai auto-
prezentarii perfectioniste care include itemi din cadrul unei subscale (de exemplu,Scala-
neafisarea imperfectiunii-) și nu din celelalte două subscale ale - Scalei auto-prezentare
perfectionista-. Potențiala relevanța a auto-prezentarii perfectioniste in cazurile diagnosticate
clinic cu anxietate socială nu a fost explorata pe larg, dar a fost demonstrata într-un studiu
efectuat în India, cu 30 de adulti diagnosticati cu fobie sociala si 30 voluntari din comunitate,
dintr-un grup de control non-psihiatric. Persoanele din grupul clinic au avut un nivel semnificativ
mai mare la subscalele: îngrijorare cu privire la eventualele greșeli, indoieli cu privire la acțiuni
și critici pentru rolul de parinte. Analizele cu factorii – Scalei auto-prezentare perfectionista - au
descoperit ca grupul clinic a avut, de asemenea, un nivel semnificativ mai mare la subscala -
neafisare a imperfecțiunilor- și niveluri mai ridicate de auto-promovare perfectionista (p <. 06).
Nivelurile generale medii de auto-prezentare perfectionista din grupul de pacienti clinic, au fost
substanțial mai mari decât normele clinice generale raportate de Hewitt.

Cercetarea in laboratoarele noastre , acum încearcă să stabilească antecedentele de

dezvoltare și factorii contribuabili care au ca rezultat un nivel ridicat de auto-prezentare
perfectionista. Cum poate cineva să aibă un nivel excepțional de ridicat de auto-prezentare
perfectionista într-un mod care poate sa conduca la anxietate socială? Factorii identificați până
acum includ o sensibilitate de anxietate sporita (Flett, Greene, si Hewitt, 2004) precum și un
model de atașament nesigur.

Lucrările conexe asupra motivelor care stau la baza diferențelor individuale în auto-
prezentarea perfectionista au subliniat tendința oamenilor,cu nivel ridicat de auto-prezentare
perfectionista, de a avea o mare nevoie de validare, ca și în cazul în care au nevoie ca simțul lor
de valoare să fie dovedit (Flett,Besser, si Hewitt, 2014).Într-adevăr, această cercetare a stabilit că
fateta subscalei -neafisarea imperfecțiunilor- a fost un predictor robust unic a acestor tendințe
dincolo de perfecționismul –trasatura evaluat cu HFMPS. Alte rezultate bazate pe răspunsurile
la evaluarea dimensională a patologiei personalitatii au stabilit că auto-prezentarea perfectionista
este asociata cu factori ca dereglare și inhibitie (r = 0.50). Factorul dereglarea consta in variatele
subscale DAPP, inclusiv probleme de identitate, instabilitate afectiva și atașament nesigur.
Factorul inhibitie se refera la exprimare restrictiva și probleme de intimitate. Mai multe dintre
aceste teme sunt detectabile în rândul persoanelor care suferă de niveluri profunde de anxietate
sociala.