Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual TAT
Manual TAT
Cuprins:
1. Teoria
2. Descrierea materialului testului şi a modului de administrare
3. Aplicarea T.A.T.
4. Analiza şi interpretarea povestirilor T.A.T.
- Formală
- De conţinut
5. Interpretarea scorurilor
H. Murray, medic şi biochimist a descoperit psihanaliza graţie lui Jung şi Alexander. Testul
său poartă amprenta acestei duble formaţii, căutând să realizeze o experimentare provocată a
inconştientului.
Testul de Apercepţie Tematică (T.A.T.) apare într-o primă formă în 1935, formă publicată de
Murray şi Christian Morgan care au utilizat imagini cu scene umane- pe baza cărora subiecţii
realizau povestiri- alături de alte tehnici şi procedee, ca instrument de studiu clinic şi
experimental al personalităţii umane. Abia în 1938 rezultatele preliminare sunt integrate teoriei
generale a personalităţii, dezvoltată de Murray în cadrul Clinicii psihologice Harvard, în cartea
„Explorări ale personalităţii”. Forma definitivă este publicată de Murray în 1943 împreună cu
manualul de aplicare utilizat şi astăzi.
Termenul de apercepţie este preferat de Murray celui de proiecţie. Termenul este preluat de
la Herbart şi este definit ca întărirea noului conţinut perceptiv de către conţinutul anterior. Este
procesul prin care experienţa nouă este asimilată şi transformată prin prisma experienţei trecute a
fiecăruia. Este o interpretare, ea dă un sens experienţei.
1. Teoria
Materialul testului constă din 30 de imagini în alb / negru şi o planşă complet albă. Imaginile
sunt constituite din desene, fotografii, reproduceri ale unor tablouri sau gravuri necunoscute.
Considerându-se că proiecţia se realizează mai complet atunci când personajul este de acelaşi sex
şi aparţine aceleiaşi perioade de vârstă ca şi subiectul, imaginile conţin personaje de diferite
vârste, de sex masculin şi feminin. Acţiunile în care sunt angajate personajele, expresiile feţelor
lor, sunt redate într-un mod ambiguu, astfel încât imaginile să poată fi interpretate prin prisma
trebuinţelor, intereselor, emoţiilor, conflictelor caracteristice perioadei de vârstă a subiectului şi
experienţei lui de viaţă.
Din cele 31 imagini 10 sunt valabile pentru toate categoriile de vârstă, iar celelalte au un
caracter specific. Astfel se alcătuiesc 4 seturi a câte 19 ilustraţii, plus planşa albă, care se
utilizează în examinarea fetelor, băieţilor ce au de la 4 ani după Murray, după alţi autori de la 7,8
sau 10 ani la 14 ani şi a subiecţilor de sex feminin / masculin care au mai mult de 14 ani.
Fiecare set este divizat în serii a câte 10 planşe; imaginile seriei a doua (9 + planşa albă) sunt
mai ambigue, confuze, mai dramatice decât cele din prima.
Imaginile sunt notate cu : 1, 2, 3 BM, 3 GF, 4, 5, 6 BM, 6 GF, 7 BM, 7 GF, 8 BM, 8 GF, 9
BM, 9 GF, 10, 11, 12 M, 12 F, 12 GB, 13 B, 13 G, 13 MF, 14, 15, 16 (albă), 17 BM, 17 GF, 18
BM, 18 GF, 19, 20.
Notaţie: B (boy) – băieţi sub 14 ani; G (girl) – fete sub 14 ani; M (male) – subiecţi de sex
masculin peste 14 ani; F (female) – subiecţi de sex feminin peste 14 ani. Imaginile fără litere
se dau tuturor categoriilor de vârstă.
Deşi aplicarea clasică include toate cele 20 de planşe, în practica curentă sunt utilizate 10, de
obicei asamblate în funcţie de imaginea pe care psihologul şi-o face despre problematica
subiectului. Diferiţi autori consideră semnificativă utilizarea doar a unora dintre planşe.
Imaginile T.A.T. nu au fost alese la întâmplare. Ele redau scene cu anumit grad de
ambiguitate şi cu un conţinut esenţial pentru problematica psihologică umană în general,
permiţând o gamă largă de proiecţii ale individului. Aşa cum remarca Vica Shentoub (1998)
aproape toate planşele prezintă scene impersonale sau „situaţii legate de conflicte universale, mai
ales de cel oedipian: aproape toate palnşele se referă la diferenţa dintre generaţii sau între sexe.”
Din acest punct de vedere, Shentoub consideră că fiecare planşă are un „conţinut latent” ,
care se mobilizează la contactul cu percepţia subiectului. Alţi autori (Rapaport & col, 1974,
Stein, 1955) vorbesc despre teme dominante sau comune ale fiecărei planşe care apar în
povestirile subiecţilor. Ei consideră important ca psihologul să cunoască aceste teme comune,
pentru că devierea narativă de la tematica indusă de regulă de o anumită planşă este relevantă
pentru particularităţile psihologice ale subiectului.
2. Descriere: Scenă câmpenească: în prim plan este o tânără care ţine nişte cărţi în mână, în
fundal un bărbat lucrează pe câmp şi o femeie îl priveşte.
Povestirile la această planşă relevă de regulă atitudinea subiectului faţă de mediul său, nivelul de
aspiraţie, atitudinea faţă de părinţi (Stein, 1955). După Shentoub (1998), conţinutul latent implică
un triunghi oedipian (tată-mamă-fiică), care poatre avea în centru un conflict între tânără şi
cuplu.
3BM. Descriere: Pe podea, lângă o canapea, se află un băiat ghemuit, cu capul pe braţul
drept. Lângă el se află un revorver.
Temele comune la acesată planşă se referă la depresia pe care o trăieşte personajul, la
sentimentul de a fi respins, la ideaţia suicidară: planşa ne dă informaţii despre situaţiile pe care
subiectul le consideră frustrante (Stein, 1955). După Shentoub (1998), conţinutul latent indică o
poziţie depresivă exprimată corporal.
3GF. Descriere: O tânără stă în picioare, cu capul plecat, faţa îi este acoperită cu mâna
dreaptă. Braţul stâng stă sprijinit de o uşă.
Temele comune implică situaţii de disperare şi de doliu (Stein, 1955).
4. Descriere: O femeie este agăţată de umerii unui bărbat, ale cărui faţă şi corp sunt întoarse,
ca şi cum ar încerca să se depărteze de ea.
Stein (1955) afirmă că tema dominantă a povestirilor la acestă planşă o constituie conflictul din
cadrul cuplului. În consecinţă, planşa ne poate da informaţii despre dificultăţile maritale ale
subiectului, ca şi despre atitudinea lui faţă de femei şi sexualitate (la bărbaţi). În ceea ce priveşte
femeile, ne dă informaţii despre adaptarea lor în cadrul cuplului. După Shentoub (1998),
conţinutul latent se referă la relaţiile de cuplu, cu cei doi poli: agresivitate-tandreţe.
5. Descriere : O femeie de vârstă mijlocie stă în pragul unei uşi pe jumătate deschise,
privind în cameră.
Naraţiunile la această planşă relevă adesea atitudinea faţă de mamă / soţie (la bărbaţi) sau faţă de
sine şi de rolurile feminine (la femei). De asemenea, ele mai pot indica situaţiile care incită
curiozitatea sau teama subiectului (Stein, 1955). După Shentoub (1998), conţinutul latent implică
personajul feminin (matern) care penetrează şi priveşte.
6BM. Descriere: O femeie scundă, în vârstă, stă cu spatele la un bărbat tânăr, înalt. Acesta
priveşte în jos cu o privire perplexă.
După Stein (1955) majoitatea povestirilor relevă atitudinea faţă de mamă, conflicte în cadrul
acestei relaţii. După Shentoub (1998), conţinutul latent implică relaţia mamă-fiu într-un context
de nefericire.
6GF. Descriere : O tânără stă pe marginea unei canapele şi priveşte în spate, peste umăr, la un
bărbat mai în vârstă, cu o pipă în gură şi care pare să o abordeze.
Planşa ne dă informaţii despre atitudine afaţă de bărbaţi, faţă de rolul feminin şi faţă de situaţiile
cu conotaţii sexuale (Stein, 1955). După Shentoub (1998), conţinutul latent implică o relaţie
heterosexuală în contextul unei dorinţe şi al luptei împotriva ei.
7BM. Descriere : Un bărbat cărunt priveşte către un bărbat mai tânăr care, îmbufnat, se uită în
gol.
Povestirile de la această planşă ne dau informaţii despre atitudinea faţă de tată şi despre
preocupările subiectului. Shentoub (1998) vorbeşte despre relaţia tată-fiu, cu cei doi poli
(tandreţe-opoziţie).
7GF. Descriere: O femeie în vârstă stă pe canapea lângă o fată, vorbindu-i sau
citindu-i. Fata, care ţine o păpuşă în poală, priveşte în gol.
Planşa suscită frecvent povestiri pe tema relaţiei mamă-fiică (Stein 1955). După Shentoub
(1998), conţinutul latent se referă la relaţia mamă-fiică într-un context de reticenţă a fiicei
(rivalitate-identificare).
8BM. Descriere : Un adolescent este în prim plan. Ţeava unei carabine se vede într-o parte, iar
în fundal apare o scenă neclară a unei operaţii chirurgicale, ca o imagine de reverie.
După Stein, este o planşă care suscită teme legate de ambiţie, agresivitate, culpabilitate şi despre
relaţia tată-fiu. După Shentoub (1998), conţinutul latent sugerează o scenă de agresivitate, în
contextul relaţiei dintre băiat şi pacientul din imagine.
9GF. Descriere: O tânără cu o revistă şi o poşetă în mână urmăreşte de după un copac o tânără
îmbrăcată într-o rochie de seară , care aleargă pe plajă.
După Stein, din această planşă putem afla ionformaţii despre atitudinea faţă de o altă femeie,
eventual faţă de o soră, atitudine marcată sau nu de rivalitate. De asemenea, putem afla date şi
despre atitudinea subiectului faţă de relaţia de cuplu (în cazul în care unul sau altul dintre
personajele feminine se află într-o asemenea relaţie). Shentoub afirmă că planşa are drept
conţinut latent rivalitatea feminină.
10. Descriere: Capul unei femei tinere, sprijinit de umărul unui bărbat.
După Stein, planşa declanşează povestiri legate de relaţia maritală tată-fiică. Shentoub vorbeşte
aici despre un conţinut latent referitor la expresia libidinală în cuplu.
11. Descriere: Un drum care înconjoară o prăpastie adâncă între două faleze. Pe drum, departe,
se văd nişte figuri obscure. Pe peretele de stâncă din lateral ies în relief capul şi gâtul unui
dragon.
Temele cele mai frecvente se referă la atacul dragoului sau la o expediţie. Din ele aflăm date
despre teama de agresivitate şi despre curiozitatea subiectului. După Shentoub, planşa implică o
temă pre-genitală.
12M. Descriere: Un bărbat tânăr stă întins pe o canapea cu ochii închişi. Un bărbat mai în
vârstă este aplecat deasupra lui, mâna lui fiind întinsă peste faţa celui adormit.
Temele cele mai frecvente sunt: somnul, hipnoza, boala. Din această planşă putem afla date
despre atitudinea faţă de figurile parentale, despre pasivitate sau eventualele tendinţe
homosexuale.
12F. Descriere: Portretul unei tinere. O bătrână cu un şal pe cap se strâmbă din fundal.
Motivul dublului ocupă aici locul central în povestirile subiecţilor. Temele pot aborda un conflict
sau o relaţie pozitivă mamă-fiică, între Eu şi conştiinţă, între trecut şi viitor.
13BG. Descriere: O barcă cu vâsle stă la marginea unui râu, într-un ţinut păduros. În planşă nu
apar figuri umane.
Temele mai frecvente sugerează dorinţa de retragere într-o lume paradisiacă, ca şi dorinţa sau
teama de însingurare şi abandon.
13MF. Descriere: Un bărbat tânăr stă cu capul plecat. În spatele lui se vede silueta unei femei
lungite în pat.
După Stein, este o planşă care pune în mişcare teme legate de sexualitate, vină şi agresivitate.
După aceea, putem afla informaţii dspre atitudinea faţă de sexul opus şi faţă se sexualitate.
Shentoub se referă la un conţinut latent similar: expresia sexualităţii şi agresivităţii în cuplu.
14. Descriere : Silueta unui bărbat sau a unei femei în faţa unei ferestre deschise. Restul
planşei este complet negru.
După Stein, temele narative la această planşă se referă al sinucidere sau curiozitate. Din aceste
povestiri putem afla informaţii despre preocupările, nevoia de reuşită sau eventuala ideaţie
suicidară a subiectului.
17BM. Descriere: Un bărbat gol se ţine de o frânghie. Acum este pe punctul de a se căţăra sau
coborî de pe frânghie.
După Stein, temele comune se referă la exhibiţionism atletic sau la evadare. Din povestirile
subiectului la această planşă aflăm informaţii despre dorinţa de recunoaştere, despre ambiţia sau
despre tendinţele lui exhibiţioniste.
17GF. Descriere: Un pod peste apă. Silueta unei femei se apleacă peste balustradă. În fundal
sunt clădiri înalte şi nişte siluete mici.
După Stein, temele comune sunt aşteptarea iubitului, meditaţia sau suicidul.
18BM. Descriere: Un bărbat este apucat de spate de trei mâini. Alte figuri nu se văd.
După Stein, temele mai frecvente de la această planşă implică un om beat sau accidentat care
primeşte ajutor sau este atacat. Din povestirile subiecţilor putem afla informaţii legate de alcool
şi despre anxietate.
18GF. Descriere: O femeie cu braţele încleştate de gâtul altei femei, pe care pare să o împingă
peste balustrada unei scări.
După Stein, temele comune se referă la o scenă de întrajutorare sau de ceartă.
19. Descriere: O imagine ciudată a unor nori deasupra unei case de ţară înzăpezite.
După Stein, asocierile mai frecvente ale subiecţilor se referă la iarnă şi la intimitate. Din aceste
povestii obţinem informaţii despre nevoia de securitate şi despre modul în care subiectul, face
faţă frustrărilor mediului. După Shentoub (1998), conţinutul latent implică o problematică pre-
genitală, evocând conţinuturi referitoare la proiecţia obiectului bun şi al celui rău.
20. Descriere: Silueta neclară a unui bărbat (sau femeie) în puterea nopţii, cu capul plecat, lângă
un felinar.
După Stein, temele mai frecvente dezvăluie preocupările personajelor, dar şi aşteptarea iubitei
(iubitului), pânda. Din aceste povestiri putem afla date despre problemele relaţionale şi despre
agresivitate.
3. Aplicarea T.A.T.
Planşele se prezintă succesiv, în ordine determinată, după vârstă şi sex. Intervalul dintre
şedinţe: una sau mai multe zile. Fiecare şedinţă (serie de 10 planşe) durează circa 1 oră.
Planşele sunt prezentate una după alta într-o ordine determinată, fiind alese în funcţie de
vârstă şi sex, iar instrucţiunea este diferenţiată şi ea în funcţie de vârstă, nivel intelectual şi de
şedinţă.
Interpretarea datelor este doar în mică măsură standardizată, judecata clinică şi experienţa
clinică şi psihanalitică a examinatorului jucând un rol deosebit de mare. Este necesar ca
examinatorul, prin practica îndelungată cu testul (cel puţin 50 de cazuri) să ajungă la o intuiţie
bogată, serios antrenată, la o intuiţie „critică” lipsită, pe cât posibil, de elemente personale.
Murray avertizează că istoriile T.A.T.-ului oferă ocazii nelimitate de proiectare a propiilor
complexe sau a teoriilor favorite ale interpretului, iar „psihanalistul amator” care nu ţine cont de
realitatea faptelor, nu face decât să se înşele pe el însuşi dacă în interpretarea T.A.T.-ului dă curs
liber imaginaţiei sale.
„Viitorul T.A.T.-ului, scrie Murray este legat de posibilitatea de perfecţionare a interpretului-
acest instrument uitat al psihologiei- mai mult decât de perfecţionarea materialului.”
a. Găsirea Eroului
Puterea nevoilor va fi indicată printr-o scală în 5 trepte (5 indicând forţa maximă). Criteriile
de apreciere a puterii nevoilor: intensitate, durată, frecvenţă, importanţă în poveste.
După scalarea nevoilor existente în toate cele 20 de povestiri, se face totalul punctelor pe
fiecare variabilă şi se compară cu scorul standard. Interpretarea se face în termenii stării
interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje. Se face o
ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute.
În afara acestor nevoi şi stări afective se cotează ( cu valori între –3 şi +3) şi factorii interni -
instanţe psihice descrise de psihanaliză care intervin, alături de trebuinţe, în declanşarea
comportamentului. Ei sunt:
- Idealul Eului, de împlinire proprie;
- Narcisismul (dragostea de propria fiinţă);
- Integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu în care Eul se poate
conforma acestuia);
- Supraeul în conflict (crize de conştiinţă, sentimente de culpabilitate, stări depresive).
Fiecare variabilă (trebuinţă, emoţie, sentiment), după ce va fi cotată pe o scala de la 1 la 5 va
trebui să fie completată cu indicarea persoanei sau obiectului acţiunii sau emoţiei eroului (de
acelaşi sex sau de sex opus, figură maternă sau paternă, copil, rival, etc.)
În interpretare se ţine seama nu numai de forţa şi frecvenţa variabilelor amintite, ci şi de
modul cum se combină ele, pe de o parte, iar pe de altă parte, de modul cum se combină cu o altă
categorie de variabile : „presiunile externe”.
c. Presiunile externe
Pentru fiecare povestire se compară puterea forţelor care emană din erou cu cele care emană
din mediu. Se observă dinamica celor două grupuri de forţe. Cum negociază eroul cu forţele
adverse (activ, pasiv). În ce condiţii învinge sau pierde. Este pedepsit după o crimă, se simte
vinovat sau mărturiseşte. Câtă energie are eroul împotriva sa.
Trecând în vedere, din punct de vedere al eroului fiecare interacţiune „presiuni externe –
trebuinţe”, interpretul trebuie să evalueze suma pedepselor şi frustrărilor suferite, gradul relativ
de succes sau eşec, proporţia deznodămintelor fericite şi a celor nefericite.
e. Analiza temelor
f. Interese şi sentimente
Murray arată că acestea apar nu numai atribuite de subiect eroilor, ci apar şi în alegerea
temelor, în maniera de ale trata.
Este importantă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de femeile mai în vârstă (imaginea
mamei), faţă de bărbaţii mai în vârstă (imaginea tatei) şi faţă persoanele de acelaşi sex cu
subiectul şi de sex opus.
5. Interpretarea scorurilor
2. Al doilea postulat: presiunile exterioare reprezintă forţe trecute, prezente sau viitoare
ale mediului, aşa cum sunt percepute de subiect.
Ele se raportează literar şi simbolic la:
- situaţii pe care subiectul le-a întâlnit efectiv;
- situaţii sperate sau de care se teme;
- situaţii pe care şi-a imaginat că le poate întâlni;
- situaţia momentană (presiunea exterioară fiind atunci examinatorul şi sarcina) aşa cum
e percepută de subiect;
- situaţiile pe care subiectul se aşteaptă să le întâlnească, ar dori să le întâlnească sau se
teme să le întâlnească.
În afara interpretării clasice conform lui Murray, diferiţi autori au studiat şi dezvoltat
modalităţi de analiză a povestirilor sau chiar de administrare şi interpretare a planşelor şi a
producţiilor subiectului. Dintre aceştia subliniem cadrele interpretative oferite de S.Tomkins, B.
Aron, Z. Piotrowschi, L. Bellak, D. Rapaport şi R. Schafer, R. Holt, A. Ombredane, J. Csirswka.
Una dintre cele mai elaborate este varianta psihanalitică variante propusă de Vica Shentoub.
Varianta pentru copii cea mai utilizată este Testul de Apercepţie Tematică pentru Copii
(C.A.T.), autori Leopold BELLAK şi Sonya Sorel BELLAK.
Bibliografie:
Întrebări de autoevaluare:
1. Ce se înţelege prin termenul de apercepţie?
2. Care este teoria care stă la baza T.A.T.?
3. În ce constă materialul testului T.A.T.?
4. Ce se înţelege prin conţinutul latent al planşei?
5. Cum se aplică T.A.T.?
6. Care sunt condiţiile unei interpretări valide a protocolului TA.T.?
7. În ce constă analiza formală a povestirilor T.A.T.?
8. Care sunt paşii analizei de conţinut?
9. Ce se înţelege prin temele povestirilor? De câte feluri pot fi?
10. Care sunt postulatele care stau la baza interpretării scorurilor la T.A.T.?
11. Care sunt informaţiile pe care le putem afla despre subiect în urma aplicării T.A.T.?