INTRODUCERE

DESPRE IZVOARELE ŞI LITERATURA CHESTIUNII.

IMPORTANŢA ŞI UTILITATEA STUDIULUI.
 DESPRE IZVOARELE SI LITERATURA CHESTIUNII.
IMPORTANTA SI UTILITATEA STUDIULUI.

Unul dintre odoarele de nelipsit pentru aducerea jertfei celei

fără de sânge a Domnului nostru lisus Hristos este SEÂNB TUL
ANTIMIS, pentrucă fără el nu se poate săoârşi sfânta Liturghie.
Antimisul este cel mai de seamă dintre odoarele liturgice.
Aceasta m'a si făcut să cercetez acest subiect în deosebi. De altfel, am
băgat de seamă si lipsa de grijă pe care o arată unii preoţi, cu prioire
la sfântul antimis. Am oâzut aceasta, totdea* una când am luat parte
la sfinţirea oreunei biserici noui. In adeoâr, la biserica nouă, ce
trebuia sfinţită, de multe ori nu se găsea antimis, fie din neluarea
aminte a preotului respect tio, care aoea prea multe griji, fie din a
protopopului, care trebuia să aibă în grije si acest lucru. Atunci când
se oedea lipsa, vreun preot mai tânăr se repezea până în satul oecin
sul aducea în grabă.
Ce să mai spun de al(i preoţi cari lasă pe cântăreţ sau pe
paraclisier să cureţe biserica si altarul, sfânta Masă chiar, umblând
cu antimisul la ooia întâmplării} Iată atâtea motioe pentru care am
găsit trebuincios acest studiu, mai ales pentru unii preo(i, cari poate
nu au aout de unde afla aceste lucruri.
în al doilea rând, lipsa unei literaturi cu studii amănuna (tte
despre această chestiune, a fost un mare îndemn pentru alcătuirea
lucrării de fată, căci oricât am căutat la scriitorii ros mâni să mă
lămuresc despre antimis, n'am găsit mai nimic.
într'adeoăr, un studiu amănunţit despre antimis nu există Ia
Români; iar ceea ce s'a scris, ca simple note în unele mae nuale de
Liturgică, nu era de ajuns pentru a se lămuri cineoa,
6 7
afară încă de faptul că aceste note sunt foarte sumare şi pline de
contradicţii.
Am căutat izooare (a scriitorii străini, dar m'am lovit de aceeaşi
lipsă. Numai protoiereut bulgar Ivan Goşev, profesor la Facultatea
de Teologie din Sofia, a studiat de curând această chestiune, într'o
temeinică lucrare, apărută la Sofia în anul 1925. l Studiul mai oechi al
preotului rus, C. Nikolski, cu acelaşi sus biect,2 pe care se întemeiază
în mare parte Ioan Goşeo, este epuizat de mult; de altfel limba (rusă
şi bulgară), în care sunt scrise amândouă aceste studii, te face
aproape inaccesibile pus blicutui românesc.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre enciclopediile ca* totice
şi protestante, sau despre dicţionarele de Teologie occis dentale, în
care chestiunea antimisului este tratată foarte sumar şi adesea
superficial sau unilateral, accenfuândusse fie pune tul de oedere
istoric, fie cel polemic. Totuşi te^am citat şi pe acestea.
Este adeoărat că mulţi dintre autorii neortodocşi, deşi nu au
aout studii deosebite despre antimis, au dat, întâmplător, unele
informaţii despre acest odor sfânt.
Am aout apoi la îndemână câteoa lucrări auxiliare ortos doxe,
în special greceşti, ca: Liturgica Bisericii ortodoxe de Ra» sărit, a lui
Filip Papadopol (Atena, 1894); Altarul creştin şi cele ce se săvârşesc
în el, a tui Constantin Calinicul (Alexandria, 1921), sau Marea
Enciclopedie greacă, etc, dar şi în acestea ca şi în cele româneşti,
chestiunea era tratată numai parţial şi sus perficial, în mici capitole
sau paragrafe.
Atât pentru studiul antimiselor ruseşti cât şi pentru al celor
greceşti şi româneşti mai oechi, am folosit materialul inp formaţia
din studiul amintit al prototereului Goşeo; dealtfel, acest studiu este
de un nepreţuit folos chiar pentru antimisele româneşti, căci el
cuprinde informaţii şi inscripţii de pe cete mai oechi antimise de
prooenienţă românească, ce se păstrează azi în tot cuprinsul
peninsulei balcanice.
1. IVAN GOŞEV, AHTHMHHC bri.. JlHTypraHecKO u u;'bpKOBH0-apxeo.no-raieCK'O
n3CJieflBaHe, (Antimisul, studiu liturgic si bisericesc arheologic). So« fia 1925.
2. C. NiKOLSKl, 06T> aHTHMHHcax-b npaBocnaBHoft pyceKOH iţepKBH,
(Despre antimisele Bisericii ortodoxe ruseşti). St. Petersburg 1872.
Nu am aout nici izooare directe, adică antimise oechi păstrate,
prin a căror cercetare şt obseroafie aş fi putut îmbogăţi mult acest
studiu, cu informaţii şi date sigure. într'adeoăr, nu aoem ştiri decât
deta streini despre cel mai oechi antimis al Bisericii Ortodoxe (cel rus
deta 1148), iar (a noi, cele mai oechi antimise ce s'au păstrat până
azi, prooin abia de pe la înces putui sec. XVII (1604).
Există antimise mai oechi de oeacul XVII, la Muzeul Cos
misiunii Monumentelor Istorice, dar nu (esam putut cerceta, pentrucă
după cutremurul din 1940, a fost oprită intrarea în muzeu, iar acum
sunt împachetate şi puse ta adăpost din cauza războiului. în lipsa
acestora, am folosit câteoa adunate de mine de pe ta mănăstirile din
Tară, încercând să fac o colecţie pens tru studiul de fată. 8 Sunt
mulţumit că am găsit şi atât, deşi nici acestea nu au o prea mare
oechime.
Mare mirare şi nemulţumire am aout însă, când mi s'a spus că
în unele locuri se aflau până mai deunăzi antimise foarte oechi, dar
că au fost arse, pentru a nu fi atinse de mis reni şi pângărite,
Ce comori preţioase au pierit prin fapte atât de necuges tatei
Căci nu numai interesului liturgic ar fi putut seroi stus dtul unor
asemenea antimise, ci se putea urmări pe ele şi desoottarea ritualului
Bisericii Ortodoxe, din inscripţiile şi icos nografia lor. Mult material
de cercetare ar fi găsit în ele şi ars heologul şi istoricul şt filologul,
căci ele cuprind date si in= scriptii cu ajutorul cărora se poate
reconstitui în parte starea culturală şi religioasă a epocilor din care
prooin.
Dar antimisele constitue un izoor de mâna întâia şi „pens tru
istoria feluritelor biserici, pentru alcătuirea şi întregirea tiss telor
arhiereilor eparhiali, pentru delimitarea hotarelor epars hiilor, în
diferite oeacuri, cât şi pentru legăturile Bisericilor Ortodoxe între
ele".i
Si mai mare însemnătate au antimisele pentru rolul deos
3. Vezi fotografiile dela capitolul Iconografia ; toate sunt după antimise
originale, afară de fig. 1, 2, 3, 6, 7, 9 şi 28, care sunt reproduse din studiul lui Goşev
(cu consimţământul autorului) şi fig. 4 şi 40, reproduse primul din Rev, Bis. Ort.
Rom. an. 1935 nr. 9.10 p. 484, al doilea din ,Sf. Episcopie a Râmnicului Noului
Seoerin'. Buc. 1906 de MlRONESCU AT. (episcop).
3. i. GOŞEV, Op. cit., p. III,
8 9
sebit ce a Jucat Biserica Ortodoxă Română fată de alte Bisee rtct PARTEA Iha (Antimisul ca odor
Ortodoxe, in urma căderii statelor balcanice sub Turci, fiindcă în
afară de antimisele pe care Patriarhia ecumenică din Consfantinopol bisericesc si simbolismul lui) :
te dădea acestor ţări, cea mai mare parte din antimisele întrebuinţate 1. Materialul din care se fac antimisele.
la ortodocşii din peninsula balcanică, erau trimise din Ungro= 2. Culoarea pânzei antimiselor.
Vtahia $i Moldo* Vlahia.6 3. Forma antimiselor.
Dar, cu toate piedicile enumărate mai sus, care într'ade» oăr au 4. Dimensiunile antimiselor.
făcut destul de greu studiul de fată, seroindu»mă atât de ştirile si 5. Inscriptiunile de pe antimise.
descrierile feluritelor antimise, făcute mai ales de protoiereul Goseo, 6. Iconografia antimiselor.
cât si de datele si informaţiile proprii ce le=am putut culege din 7. Simboalele de pe antimise.
cercetarea amănunţită a antimiselor pe care le^am adunat singur, am
izbutit să fac acest modest studiu. Nu am, fireşte, nicidecum pretenţia
de a fi scris un studiu per» fect, sau a fi epuizat tot materialul ce s'ar
putea găsi în legăp tură cu subiectul de fată,
Mulţumirea mea deplină ar fi ca, măcar în urma acestei
încercări de studiu, să se găsească cineva în măsură a ne tăs muri si
mai bine unele chestiuni cu privire la antimîs, si anume: când a fost
introdus în slujbă, care este originea sau etimoloe gia denumirii lui,
ce scop a aout introducerea lui, etc.
Pentru ca acest studiu să fie mai clar, am socotit săst îms part
în mai multe capitole, unele aoând si subdioiziuni, după următorul
plan:

PARTEA ha (Studiul
istorico^ liturgic) :
1. Ce este si ce rost are astăzi an timişul.
2. Etimologia si sensul cuoântului „antimis". Alte denut
miri date antimisului.
3. Originea antimiselor.
4. Sfintele moaşte care se pun în antimise.
5. întrebuinţarea liturgica a antimisului.
6. întrebuinţarea în afară de Liturghie a antimisului.
7. Sfinţirea antimisului.

5. IDEM, Ibidem.
 P A R T E A Î N T Â I A

STUDIUL I S T O R I C ŞI L I T U R G I C
 1. CE ESTE ŞI CE ROST ARE ASTĂZI ANTIMISUL
Pentru ca cetitorul să înţeleagă dela început ce este şi ce rost are
un antimis, socot necesară următoarea lămurire: antimisul este o
pânză sfinţită, care stă pe sfânta Masă a altarului. De obi» ceiu se
zugrăveşte pe el punerea în mormânt a Domnului nostru lisus Hristos,
sau coborîrea de pe cruce. Este învelit în o altă pânză numită iliton,
iar la colţuri are chipurile celor patru evan* ghelişti. Pe partea din
spate are un buzunar în care se pun păr» ticele de sfinte moaşte de
mucenici, iar pe margini găsim scris, de jur împrejur, troparul: „Iosif
cel cu bun chip, de pre lemn luând prea curat Trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurânduJL şi cu miresme în mormânt nou îngropându=L
L»au pus". în partea de jos, obicinuit se scrie \ „antimis (sau
jertfelnic) pentru aducerea Jertfei celei fără de sânge...", apoi numele
arhiereului care l»a sfin» ţit şi biserica pentru care a fost dat, iar mai
jos data.
în bisericile noastre ortodoxe, este oprit a se sluji Liturghia fără
antimis, chiar acolo unde avem Prestol, adică sfânta Masă a altarului
cu sfintele moaşte.
Cu antimisul se poate săvârşi Liturghia şi afară din biserică, ca
de pildă pe câmpurile de războiu, sau în alte locuri şi împrejurări pe
care le vom vedea mai departe, din cuprinsul acestei lucrări.
După ce am dat, astfel, această definiţie generală şi cuprin*
zătoare, e necesar să înşirăm şi definiţiile diferite pe care le gă* sim la
unii cercetători.
Astfel, dl. prof. P. Trembelas, dela Facultatea de Teologie din
Atena, spune că, „Antimisul (este) un fel de altar transporta* bil, care
înlocueşte sfânta Masă consacrată şi face posibilă săvâr* şîrea sfintei
împărtăşanii, acolo unde lipseşte sfânta Masă", 1 sau:
1. 'Avu|v»jvoiov. Articol in B-fxuxXoTtaiBetxiv Xegeixov, ed. de ELEFTERUDACHI,
Atena 1927, voi. II, p. 204, col. II.
14 15
„antimisul este un fel de altar transportabil, care înlocueşte cu
desăvârşire sfânta Masă consacrată şi înlesneşte săvârşirea tainei şi în
locurile unde sfânta Masă lipseşte (în campanii militare, în câmp, ş.
a.) sau se găseşte dar n'a fost sfinţită (în naosuri sau mici biserici
niciodată sfinţite)".2
Fitip Papadopot, alt scriitor grec, în Liturgica sa, dă urmă»
toarea definiţie: „Antimisul este acea pânză pătrată, de in sau de
mătase, pe care se află zugrăvită înmormântarea Domnului. An»
timişul se numeşte aşa, fiindcă, <fiind > sfinţit de episcop, era
întrebuinţat la început în loc de sf. Masă, acolo unde n'a săvâr» şit
episcopul târnosirea bisericii, sau acolo unde nu era biserică, ca de
pildă pe câmpurile de luptă şi în corăbiile de războiu'V iar scopul
acestui obiect liturgic, îl defineşte Constantin Katinicu: „antimisul a
fost urzit numai ca să înlocuiască sfânta Masă, în cazul când lipseşte,
sau există, dar niciodată nu a fost sfinţită, după cum ne învaţă
experienţa sau cei vechi"."
Hrisantos, patriarhul Ierusalimului (veacul XVIII), spune că
antimisele au fost urzite cu scopul de a ţine locul sfintelor Mese,
acolo unde nu se găsesc, dând exemplu cazul cu „Arabii din de» şert,
cari neavând biserici în cari să slujească preoţii misionari ce vin la ei,
săvârşesc sfânta slujbă numai cu antimisul. La fel iubitorii de Hristos,
principii Valahiei şi Bogdaniei, găsindu*se în campanie de războiu,
având preoţi, cu antiminsiile săvârşesc sfânta Liturghie, sau în corturi
făcute pentru acest lucru, sau în drum, sau în orice loc se găsesc, fie
că se află în marş, ori stau pe loc".5
Un teolog romano»catolic, grec de origine, anume S. Patrie des,
defineşte antimisul astfel: „Antimisul, numit deasemenea une« ori
■ftpivoţ, xa6ispti><r.ţ şi chiar SÎXTJTOV, este o pânză sfinţită şi care
cuprinde moaşte, în uz în biserica greacă şi destinată la origine să
schimbe în altar o simplă masă pe care se aşează. în împre» jurările
când lipsea altarul obişnuit, fix, conţinător de sfinte moaşte şi uns cu
sfântul Mir, ca de ex. pe corăbii, în câmpii, în locuri
2. Msf<£X7] "EJ.Xvivm'))'EYKUxXonoiîeta, voi. IV, Atena, 1928, p. 880 şi 881, col.
III.
3. AeixoupŢixi) zrj( 'Op0o86£ou 'AvatoXwfiţ 'ExxXnjataţ. "IaTopix*) xal dpxaio-
XOYWMJ. Atena 1894, pp. 23.24.
4. 'O xpwtiavixij vai; xat x& xîXo6|ieva 4v aoi$. Alexandria 1921, p. 208.
5. Cf. CONSTANTIN KALINICU, Op. cit., pp. 208.216.
de rugăciune, respectul datorit sfintei Euharistii, făcu să se ima»
gineze altarul portativ".8
Scriitorul francez Pargoire, vorbind despre iconoclaşti, cari
dispreţuiau bisericile cinstitorilor de icoane, ne arată cum preoţii
ortodocşi au ieşit din această încurcătură, alergând la altarul por» tativ,
din scândură. „în grosimea acestei scânduri, împodobită cu o icoană
pioasă, închideau câteva mici părticele de sfinte moaşte şi prin aceasta
se avea tot ce trebuia pentru a înlocui masa sa* crificiului şi care
constituia ceea ce se numeşte antimis, cu care se putea face slujba
oriunde".'
Benedictinul, Dom Ptacide de Meester, ne vorbeşte despre
ileton, care este o piesă pătrată de in şi pe care sunt puse vasele sfinte,
în timpul sfintei jertfe, iar „când altarul n'a fost sfinţit, ile» tonul (este)
aşezat pe o ştofă de aceeaşi mărime, numită antimis, pe care este
reprezentată scena înmormântării Mântuitorului nos« tru şi pe care
sunt cusute câteva moaşte de mucenic. Cum şi numele îl arată,
antimisul, la origină, înlocuia altarul, sau servea când altarul nu era
sfinţit".8
Protoiereul bulgar Goseo, căutând să dea o definiţie mai precisă
antimisului, spune: „în vocabularul ortodox de ritual, azi sub antimis
se înţelege o bucată nu prea mare, dreptunghiulară, de ştofă de in sau
de mătase, sfinţită de arhiereu, în care sunt puse sau nu sfintele
moaşte, care bucată de ştofă stă împăturită pe sfânta Masă şi pe care,
după ce ea este despăturită, se săvâr» şeşte sfinţirea sfintelor Daruri,
în timpul sfintei Liturghii. Menirea antimisului este să servească drept
sfânta Masă mobilă, ca să spun aşa, de sfântă. Masă mobilă de
rezervă".9
Dintre Români, numai fostul mitropolit primat, Atanasie
Mironescu, se ocupă mai amănunţit cu studiul antimisului. El se
ocupă însă numai de antimisele din Oltenia, 10 descriind câteva modele
de antimise printre care se află şi unul dela Carloviţ, cât şi unul din
vremea lui Matei Vodă Basarab, asupra căruia vom reveni la capitolul
„Iconografia".
6. Antimension, Art. în Dict. de Thâotogie căthotique, tom. I, col. 1389.
7. L. R. PARGOIRE, l'eglise byzantine de 527 a 847, Paris 1923, p. 340.
8. DOM PLACIDE DE MEESTER, Za dioine titurgie denofre Pere S&int
Jean Chrgsostome, Paris 1925, p. XV.
9. I. GOŞEV, Op. cit., p. 1.
10. Episcopul ATANASIE MIRONESCU, Sf. Episcopie a eparhiei Râm'
nicutui Noului Seoerin. Bucureşti 1906, pp. 207=222.
16 17
 Din indicaţiile pe care le dă patriarhul Nichifor Mărturisii torul
(806>=815), scoatem următoarea definiţie-. „Antimisul este Jert.
felnicul portativ întrucât rostul său era să fie trimis acolo unde nevoile
religioase ale creştinilor cereau un Jertfelnic sfinţit; anti» misul putea
fi pus pe mesele, prestoalele şi locurile nesfinţite". ll
Scriitorii mai apropiaţi de vremurile noastre, ne«au lăsat scrise,
în cărţile lor, definiţii mai lămurite.
Astfel, preotul /. St. Popescu, spune: „Antimisul este o nă=
framă de in sau de mătase, pe care este închipuită punerea Mân»
tuitorului în mormânt şi pe care se pun Darurile spre a fi sfinţite.
Antimisul este sfinţit de un arhiereu şi are cusute, în partea de sus
într'o mică punguţă, sfintele moaşte",18
Fostul profesor de Liturgică, dela Facultatea de Teologie din
Bucureşti, Badea Cireşeanu, în Tezaurul său Liturgic, scrie: „An=
timişul se cheamă o bucată de ştofă de in, ori de mătase, în forma
unui pătrat a cărui latură are 50*60 cm. Antimisul se întinde pe Sf.
Masă în timpul Liturghiei, pentru a se săvârşi pe el Euharistia, Pe
acest odor liturgic se zugrăvesc patimile Domnului cu înmor»
mântarea Lui şi conţine relicve de ale sfinţilor (Xsupava), în memoria
mormintelor martirilor, d'asupra cărora se săvârşea Liturghia în timpul
persecuţiilor".13
După iconomul C. Popooicl, antimisul este o năframă pe care
episcopul săvârşeşte rânduiala sfinţirii mesei din altar, atunci când
acesta nu poate merge personal să sfinţească biserica (din multe
pricini ca! bătrâneţele, depărtarea locului, revărsarea apelor, ocupaţii
numeroase). Pe această năframă se zugrăveşte punerea Mântuitorului
în mormânt şi se trimite la biserica nouă, „care de acum se va putea
sfinţi şi de preoţi rânduiţi".14 După cum se vede, deşi cartea e apărută
în vremea noastră, totuşi nu ne dă o definiţie deplină şi lămurită.
într'adevăr, antimisul este o năframă sfinţită de episcop, dar nu se dă
ca o deslegare pentru
11. Citat la Pr. PAEASCHIV ANGELESCU, în rev. Bis. Ort. Rom., Bucu.
reştl 1934, nr. 3«4, p. 242.
12. Pr. I. ŞT. POPESCU, Noţiuni liturgice sau explicarea serviciului Bl»
sericii ortodoxe răsăritene. Iaşi 1922, p. 23.
13. Dr. BADEA CIREŞEANU, Tezaurul liturgic, tom. II, Bucureşti 1910, p.
443.
14. Ic. C. POPOVICI, Studii religioasesi liturgice. Chişinău 1934, p. 379.
sfinţirea de către preoţi rânduiţi a nouei biserici, ci se dă chiar şi când
merge episcopul să facă sfinţirea bisericii.
în liturgica de V. Mitrofanooici, găsim următoarea definiţie!
„Antimisul este năframa de in sau de mătase, desemnată cu icoana
punerii Domnului în mormânt, pe care se pun darurile şi se face
sacrificiul necrunt". 15
Reproducem şi definiţia dată de N. Iorga şi anume: „An»
timense sau antimise, sunt pânza de in sau şi de mătase, cuprin» zând
moaşte, care, aşezate pe sfânta Masă, sunt o condiţie nea» parată
pentru a se face serviciul divin".16
într'un articol publicat în revista „Mitropolia Moldovei", ie«
romonahul V. Vasilache, încearcă o definiţie în felul următor:
„Antimisul este de fapt un altar portativ, pe care se poale să= vârşi
sfânta Liturghie în timp de războiu sau în anume împreju» rări, în
afară de biserică. El se sfinţeşte de arhiereu şi se încre= dinţează
preotului fiecărui locaş de rugăciune nou sfinţit". 17
Pe lângă aceste definiţii, dintre care niciuna nu este com= pletă
şi satisfăcătoare, m'am străduit a găsi o definiţie mai completă şi
totodată mai lămurită, pe baza inscripţiilor ce se află pe însăşi
antimisele mai vechi, ieşite din uz. 1S
Cele mai lămurite inscripţii se găsesc pe antimisele greceşti.
Iată două definiţii ce se găsesc pe acest fel de antimise: „Altar sfânt şi
ritualistic, spre a se săvârşi prin el sfintele slujbe, sfinţit de către Prea
Sfinţitul Mitropolit, Domnul...". Sau: „Altar dum. nezeesc şi sfânt,
sfinţit şi binecuvântat de harul Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului
Duh, spre a avea puterea să se slujească prin el în orice loc, prin
puterea lui Hristos, Dumnezeul nostru; sfinţit de prea sfinţitul
arhiepiscop al insulei Proconisu, Domn Teoclit", 19
După cele mai vechi antimise ruseşti, care s'au păstrat, nu se
poate scoate o definiţie, fiindcă inscripţiile de pe ele sunt foarte
15. V. MiTROFANOVICI, Liturgica Bisericii ortodoxe. Cernăuţi 1929, pp.
222, 248.
16. Un antimis al mitropolitului luca, art. în rev. Bis. Ort. Rom., an. 1935, nr.
9-10, p. 484.
17. Reo. Mitropolia Moldooet, anul XII (1936) nr. 11 p. 416.
18. Aci dau numai câteva definiţii, iar restul se găsesc la capitolul „In=
scripţli".
19. Cf. Dictionnaire d'Archeologie chretienne et de Lifurgie, tom. I, col,
2325.2326.
Diac N. TUTĂ, Sf- Anlimis
18 19
scurte, cuprinzând numai numele persoanelor care au făcut sfin» ţirea
cât şi data. Iată cea mai veche inscripţie găsită pe un anti» mis rusesc,
păstrat, dela 1148: „Jertfelnicul Sf. Gheorghe, sfinţit de către Nifon,
arhiepiscop de Novgorod, după dispoziţiunile epic scopului de
Rostov, Nestor, în domnia cneazului Gheorghe". 20
Numai după antimisele ruseşti din veacul XVIII, se poate scoate
o definiţie mai lămurită, de exemplu: „Acest antimis, adică Masa
sfântă pentru săvârşirea jertfei celei fără de sânge a dumne» zeeştei
Liturghii, s'a sfinţit cu harul Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului
Duh, care are putere de a pătrunde în biserica". 21
După antimisele româneşti mai vechi, ca şi după cele ru» seşti,
nu se poate scoate o definiţie, totuşi cele de mai târziu sunt de mare
folos, căci pe ele găsim indicii precise despre rostul ce a avut
antimisul,
Pe un antimis din Muntenia, sfinţit de Mitropolitul Ştefan, la
anul 1650, sub domnia lui Matei Basarab, se găseşte următoa= rea
definiţie, sau mai degrabă lămurire: „Altar dumnezeesc pe care se
săvârşeşte dumnezeeasca, cea fără de sânge şi sfânta slujbă,
blagoslovit şi sfinţit de Prea Sfinţitul Mitropolit Ştefan". 22
Acest tip de inscripţie se păstrează-cu mici schimbări-până la
sfârşitul veacului XVIII, când găsim adevărate definiţii pe an» timise,
ca următoarea: „Acest sfânt şi dumnezeesc Jertfelnic, pen= tru slujba
fără de sânge (trupul şi sângele Domnului Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru lisus Hristos, după tradiţia sfintei Biserici de
Răsărit) s'a tipărit prin binecuvântarea fericitului Domn, Domn... şi
are puterea de slujbă bisericească în biserica Adormirii Maicii
Domnului, sfinţit şi eliberat de episcopul ortodox al Timişoarei,
Moisei".2S
Pe un antimis din Moldova, se găseşte următoarea definiţie;
„Acest antimis, care este masa sfinţită (trapeza) pentru aducerea
Jertfei celei fără de sânge în dumnezeeasca Liturghie, s'a sfinţit prin
graţia Duhului sfânt, pentru care i se dă puterea pentru slujbele din
biserica înălţarea Domnului; sfinţit prin binecuvântarea sfân*
20. La GOŞEV, Op. cit., p. 76,
20. Ibidem, vezi şi V. DRĂGHICEANU, Catalogul obiectelor bisericeşti din muzeul
comisiunii monumentelor istorice. Buc. 1911, p. 136.
21. I. GOŞEV, Op. cit., p. [01.
22. Vezi fig. 30.
tului şi îndreptătorului Sinod, de către Prea Sfinţitul Ambrosie, în de
Dumnezeu păzitul oraş Iaşi". 24
La drept vorbind, acestea nu sunt definiţii în adevăratul sens,
însă din această înşirare de definiţii, date în decursul vremii de unii
cercetători, sau inserate în inscripţiile de pe sfintele antimise, atât cât
a fost cu putinţă de găsit, se poate scoate o definiţie de« plină. Căci
luate separat, ies la iveală următoarele trei păreri, care se completează
între ele, despre fiinţa şi rostul antimisului:
1. Că anlimisul ţinea locul sfintei Mese, acolo unde lipsea
altarul cu Masa, pentru aducerea Jertfei celei fără de sânge;
2. Că antimisul s'a dat ca o încuviinţare, din partea epi=
scopului locului, de a se sluji cu el în anumite paraclise domneşti, sau
acolo unde nu se ştia dacă masa a' fost sau nu sfinţită;
3. Că antimisul-sfinţit de episcop-este considerat ca un act
chiriarhal, care îngădue preoţilor dea sfinţi ei înşişi biserici/când
episcopul nu putea merge să facă sfinţirea.
Luate separat, sau fiecare în parte, dintre aceste definiţii, nici
una nu oferă o explicaţie completă şi mulţumitoare. Desigur, fiecare
cuprinde o parte din adevăr, dar nici una nu cuprinde adevărul întreg,
adică nu ne lămureşte pe deplin ce rost a avut, are şi va avea sfântul
antimis.
Aceasta, pentrucă antimisul-după părerea celor mai mulţi-ţine
locul sfintei Mese, acolo unde nu se află aceasta, pentru aducerea
Jertfei celei fără de sânge, dar trebue adăogat şi faptul că se dă şi ca o
încuviinţare a se sluji acolo unde era masă, dar nu se ştia dacă a fost
sau nu sfinţită - cum susţin alţii -, şi mai mult chiar, se dădea şi ca o
încuviinţare din partea episcopului, de a sfinţi o biserică nouă.
Fără antimis nu se poate săvârşi sfânta Liturghie, nici chiar
acolo unde se află Prestol sfinţit şi cu sfinte moaşte, iar cu anti« misul
se poate săvârşi Liturghia şi afară de biserică, chiar dacă nu se găseşte
Prestol. De aci putem spune că: antimisul este o pânza de in sau de
mătase, care cuprinde sfinte moaşte, zugrăvit pe o singură fată cu
scene din oîafa Mântuitorului, având ca scenă principală punerea în
mormânt a Domnului si care este ab* sotut necesar liturghisitorului,
ca jertfelnic, pentru aducerea Jertfei celei fără de sânge, atât în
biserică, cât şi în afară de biserică, acolo unde şi când este nevoie,
fiind sfinţit, semnat şi dat de însuşi episcopul locului.
24. Vezi fig. 14.

2. ETIMOLOGIA ŞI SENSUL CUVÂNTULUI ANTIMIS.
ALTE DENUMIRI DATE ANTIMISULUI
Numele de antimis exprimă însăşi destinaţia pe care a avut=o şi
o are sfântul antimis, adică de a fi întrebuinţat în loc de Masa sfinţită
a altarului, pe care se aduce Jertfa cea fără de sânge.
După părerea generală, cuvântul - antimis - este format din
prepoziţia greacă &vâ - în loc de, şi cuvântul latinesc mensas masa.
Cuvântul grecesc corespunzător: avcifu'vai&v, care uneori se scrie
avn^vatov (cu ita) sau avuu,biov, aproape toţi cercetătorii orientali şi
occidentali spun că este format din awtl şi mensa, 25 lucru pe care îl
aprobă şi unii scriitori ruşi. 2e De aceeaşi părere sunt şi autorii români
ca: Arhim. Melhisedek,27 Badea Cireşeanu,28 Iconomul C. Popovici, 29
cât şi cei greci ca: Trembelas 30 şi Filip Papadopol.3l
Alţii, socotind că latinescul mensa s'a introdus în limba greacă
vorbită încă din antichitate, sub forma de JJÎVOOC, derivă acest cuvânt
din otvtl^pentru şi (JUVOTC r* masă, adică, pro mensa.32 Dintre autorii
români, singur Mitrofanovici adoptă această părere, derivând
cuvântul antimis, din avii şi [Mjvaiov - în toc de masă. Este de altfel
singurul autor care păstrează forma „antimins", 3S
25. Cf. I. GOŞEV, Op. cit., p. 2; Du CANGE C, Glossarium ad scrip* tores mediae et
infimae graecifafis, Lugdun 1688, cf. col 19 şi I. GOAR, Op. cit., p. 653.
25. Ca NlCOLSCHI, PETROVSCHI (La GOŞEV, ibidem).
26. Arhim. MELHISEDEC, Manual de liturgică, Bucureşti 1862, p. 23.
27. Op. cit., tom. II, p. 443.
28. Op. cit., p. 379.
29. Dicţionarul enciclopedic, ed. de ELEFTERUDAKI, voi. cit„p. 204.
30. Op. cit., p. 23.
26. De această părere este de ex. istoricul rus GOLUBINSCHI, Ist. Bis. ruseşti, p. 181
(citat la GOŞEV, op. cit., p. 2).
31. Vezi V. MITROFANOVICI, Op. cit., p. 2'22.
21
ceilalţi întrebuinţând pe cea comună de „antimis", conformându»se
astfel regulei fonetice că o nazală dispare înaintea unei siflante.
Dacă ţinem seama şi de indicaţia pe care nepo dă cea mai veche
mărturie documentară despre întrebuinţarea cuvântului an« timiş, se
va vedea că acest cuvânt este format din grecescul avti şi latinescul
mensa, aşa cum crede majoritatea cercetătorilor.
Cuvântul antimis se găseşte întrebuinţat prima dată într'un
panegiric ţinut despre sf. Marcian, care a fost episcop de Siracuza şi a
căzut mucenic în prigoana contra creştinilor din ordinul lui Valerian
sau Gallienus. u
In acest panegiric se spune că la intrarea unei peşteri dela
mormântul sfântului Marcian, se arătau duhuri necurate, ceeace a
făcut pe urmaşul la episcopat al lui Marcian, adică pe episcopul
Teodosie, să aşeze la intrarea acestei peşteri „o masă mistică ce se
numeşte antimis" şi să se slujească pe ea sfânta Liturghie, 35 după care
apoi însemna peştera de trei ori cu sfânta cruce, pentru ca să fugă
duhurile necurate dela mormânt.
Ţinând seamă, deci, de rostul antimisului, că se întrebuin= ţeazâ
în loc de masă, cât şi de faptul că acest cuvânt se iveşte întâia dată
într'un text provenit din ţinuturi latine, înclinăm spre părerea că
cuvântul antimis este format din grecescul ivtl şi la» tinescul mensa.
Este foarte probabil că, întrucât în acele ţinuturi, atât latina cât şi
greaca erau amândouă întrebuinţate ca limbi de cult, s'a format acest
cuvânt hibrid sau mixt, probabil pentrucă nu se găsea alt cuvânt
simplu care să exprime întocmai noţiunea acestui obiect liturgic, de
curând inventat, care era antimisul,
Pe lângă numele obişnuit de antimis, acest odor sfânt a mai
34. Acest panegiric (encomlu) a fost scris în greceşte şi se află în bi«
blioteca Vaticană greacă, sub nr. 688, iar in latineşte l»a tradus Iacob Sirmon»
dus, şi se găseşte reprodus în Acta Sanctorum Bollandlna, voi. III, (Paris»Roma,
1867) pe luna Iunie, p. 282.
Asupra datei când a fost copiat acest panegiric, BRAUN in Der Christ. Altar, voi. I, p.
92, şi PETRIDES in articolul citat (Dict. de Theologie catho= lique, t. I, col. 2320), susţin că
este copiat cel mai târziu în veacul VII sau VIU.
35. ''EJM)£S T*JV uoaxwr)v xpctrceţav, yjxiţ xaXstxai âvxintvoiov xax' 8tţ>iv, xoO
KDXOU aitYjXaCou xrjj &va6a8paţ, xal inoUi ^.eixo'jpytav... Acta Sanctorum Bollan»
dina, edttio nooissima (G. HENSCHENIUS et D. PAPEBROCHIUS), luna Iunie, voi.
III (Paris-Roma, 1867), p. 282. Citat după S. PETRIDES, art. Antimensium, în
Dict. d'arheologie chrâtienne et de Llturgle, t. I, col. 2320.
22 23
purtat şi alte denumiri pe care le găsim chiar în inscripţiile de pe
antimise. Aşa de pildă, găsim scris, pe unele antimise: jert" fetnic, pe
altele: trapeză (adică masă sfântă), iar pe altele: altar, după cum am
văzut din inscripţiile citate în capitolul precedent.
a) Pe cele mai vechi antimise se găseşte cuvântul jertfelnic,
cuvânt care se găseşte în Noul Testament (Apocalipsa, cap. VI<
versul 9), la Părinţii apostolici, la Părinţii şi scriitorii bisericeşti,
într'adevăr, prin jertfelnic, în sens creştin, se înţelege Masa sfinţită pe
care se aduce jertfa euharistică.
bj Prin trapeză, tpâjrsCa, cuvânt format din ts-rpâiisCa, adică
masă cu patru picioare, şi care la păgâni însemna masa din templu,
pe care se puneau jertfele nesângeroase, înţelegem tot masa altarului,
numai că acest cuvânt nu indică în chip necesar jertfelnicul propriu
zis, ci se poate referi şi la o simplă masă ne» cesară în altar. De altfel
se vede acest lucru şi din faptul că Sfinţii Părinţi, pe lângă cuvântul
tpâjceCa mâi adaugă câte un adjectiv pentru a»i da înţelesul adevărat,
de jertfelnic. Astfel, Sf. Grigore de Nazianz o numeşte ipâjteCa
jiofftixYJ, Sf. Vasite cel Mare &tla %a\ ispi xal XSITODPTUOÎ TpârceCa, iar
Sf. Ioan Gurăsde»Aur, ispdt, irvsofjLatnt^, dsta, ĂQâvaro; Tpâ7C££a. 36
c) Prin cuvântul altar (Matei cap. V, vers. 23), can. 5 al Sin. din
Ancira (341), care la păgâni însemna locul unde se an» deau
sacrificiile şi care este întrebuinţat numai pe antimisele sla= voneşti,
înţelegem tot masa altarului.
Cea mai potrivită şi generalizată denumire a acestui odor
liturgic rămâne însă cea de antimis. Vechea denumire de jertfelnic,
care se găseşte foarte des întrebuinţată pe antimisele vechi, ne arată
adevărata menire a sfântului antimis. Căci întrucât antimisul se
întrebuinţează în locul mesei sfinte din altar, însemnează că este
acelaş lucru cu adevăratul jertfelnic, pe care se săvârşeşte jertfa cea
fără de sânge.
3. ORIGINEA ANTIMISELOR
Cu privire la timpul când au fost introduse antimisele în
serviciul liturgic, cei mai mulţi din scriitorii bisericeşti apropiaţi de
vremea noastră stabilesc ca dată neîndoielnică, pentru originea
36. Vezi B. ClKEŞEANU, Op. cit., tom. II, p. 137.
antimisului, vremea Sinodului Trulan (692), sau a Sinodului VII
ecumenic (787), adică vremea în care se ducea lupta împotriva
sfintelor icoane.
Astfel, Filip Papadopol, 37 vorbind despre introducerea an=
timişului în slujbă, zice că deşi se întrebuinţa „la început" în loc de
sfânta masă - unde aceasta nu se găsea - „mai târziu probabil,
începând după Sinodul Trulan, s'a introdus antimisul ca lucru tre»
buincios, de unde fără acesta până astăzi nu este permis a sluji
Liturghie în Biserica ortodoxă".
Alt teolog grec, anume dl. Trembelas, spune că „nu se poate
hotărî exact timpul introducerii antimisului în întrebuinţarea liturgică.
în orice caz, nu se poate admite întrebuinţarea antimi» sului din cele
mai vechi timpuri, pentrucă abia între secolul VIII* IX se pomeneşte
de ea în chip lămurit...
Din mărturiile istorice sigur este că, dacă nu este cu totul
necunoscut până în veacul IV, ori cum, nu s'a întrebuinţat în Liturghie
cum se întrebuinţează, ca să fie socotit, ca astăzi, nea» parat
trebuincios pentru săvârşirea sfintei Euharistii". Iar mai de» parte,
căutând să precizeze vremea introducerii antimisului, spune:
„întrebuinţarea antimisului se pare că s'a răspândit în anii icono»
manilor, când ortodocşii ferindu=se de orice legătură cu ereticii şi
neintrând în bisericile pe care le stăpâneau cu sila, erau nevoiţi să se
adune în case particulare şi acolo pe altar sfinţit în pânză sau
scândură, să aducă jertfă".3S
S. Petrides,39 crede că antimisul datează din a doua perioadă a
iconoclasmului, adică din secolul VIII»IX şi că, dacă această perioadă
n'a văzut născându»se întrebuinţarea antimisului, apoi cel puţin a
răspândit»o. Petrides, invoacâ în sprijinul părerii sale, între altele, şi
acuzaţia lui Mihail II, care scria la anul 824 lui Ludovic cel Pios: „iar
unii dispreţuind biserica, foloseau în case comune, mese ale icoanelor
în loc de altare şi pe acestea săvâr» şeau slujba". 10
Dar un scriitor cu mare vază, care a tâlcuit canoanele Sfin»
37. Op. cit., p. 23.
38. TREMBELAS, MrjctXv) 'EJ.Ar;vi"/iv] 'EYiioxXoMiîsia, articolul şi voi. cit., p.
881, col. I.
39. Articolul ,Antimenslon°, în Dlct. d'Archeologie chretienne et de liturgie, tom. I, col.
2320.
40. Ibldem, col. 2320.
24 25
ţilor Părinţi şi pe baza căruia s'a afirmat, pe nedrept, că introdu« cerea
antimisului s'a făcut oficial la Sinodul Trulan, este Teodor Balsamon.
Comentând canonul 31 al Sinodului Trulan, care interzice clericilor să
slujească în case de rugăciuni fără încuviinţarea epi» scopului respectiv,
Balsamon zice între altele: „Căci pentru aceasta după cum se pare, au fost
inventate (create, născocite) şi antimU sele şi se fac de către arhiereii locului
când săvârşesc sfinţirea unei biserici: ca să fie depuse pe sfintele mese ale
caselor de ru= găciuni (paraclise) şi nu numai să înlocuiască sfântul jertfelnic
şi aşa numitele minse ale sfintei mese, adică slujba de sfinţire, de deschidere
sau de redeschidere (înoire), dar şi să arate că slujba se face într'o astfel de
casă de rugăciune cu încuviinţarea epi« scopală". 41
Din cele citate se vede că Balsamon nu afirmă că antimisul ar fi fost
introdus oficial la Sinodul Trulan. Cei care susţin această părere n'au făcut
decât să tâlcuiască greşit spusele lui Balsamon. Căci dacă ar fi aşa, oare n'am
fi găsit noi nimic scris despre aceasta în hotărîrile Sinodului Trulan ? Şi apoi
chiar Balsamon nu ar fi trecut cu vederea acest lucru, fără să ne spună ce
sinod şi prin ce canon a fost introdus antimisul dacă nu ştia o veche tra= diţie
despre sfântul antimis. Tot Balsamon spune că antimisele au fost date de
episcopi ca o deslegare, preoţilor, de a sluji în unele case particulare sau
paraclise, pe care creştinii le^au ridicat în vremea iconomahilor. Aceasta însă
nu se poate susţine, fiindcă biserici ridicate fără voia episcopului găsim cu
multe veacuri îna* inte şi char în canonul 31 apostolic se prevede caterisirea
celor ce se depărtau dela dreapta credinţă, astfel: „Dacă vreun pres= viter,
defăimând pe episcopul său, va aduna în deosebi şi va în= fiinţa altă biserică,
neştiind nicio vină la buna credinţă şi la drep= tatea episcopului său, să se
caterisească, ca un iubitor de stăpânire,
41. Aiă xooxo yâp, &ţ eoixsv, sTtsvo^07)aav xal x& 4vct(iivoia, xal Y'V0Vxa Ttapa xtbv
xaxâ yjhţin âp^iepsuiv, *a6' ov xaipov rcoioOotv âv8povia|iiv 4îtxXir]a£aţ, Isp* & xtGsoOai
aox& elg xotj fc-ftag xparclţaj xffiv euxxif]p£a)V. Kal apxstv oO |j.ovov &vxl xffiv
xaxapxiţovxcuv xo S-ţ-tov fl-uaiaax^piov, *al Xofiţoiievov (itvctov xîjj &f(aţ xpa7tsg7)£, rjyouv
xoB lv9poviap.ou xrâv cfcvolfjsiov Mal xffiv âYKalvfa)v> &X\ă xal sij xo &vaq>aCvea8ai x6 xax'
âmxponY)V &ntoxomx4]V ftveaxat 4v x65 euxxrjpltp xrjv Eepoup-Y'av. P. G„ tom. 137, col.
613 B-616 A. Cp. şl G. RALLI şi M. POTLI, Op. cit., tom. II, p. 572.
că este tiran", sau după cum scrie canonul 5 al Sinodului din An= tiohia
(341): „Orice presviter sau diacon, defăimând pe episcopul său, s'a despărţit
pe sine de biserică şi osebit a făcut adunare ri= dicând altar şi chemându»l
episcopul, nu s'ar supune,., sase cate» risească definitiv şi să nu mai
dobândească vindecare".42
Tot Balsamon aminteşte şi de novelele 4 şi 15 ale impara* tului Leon
înţeleptul (896=911), prin care se dădea voe preoţilor să slujească sfânta
Liturghie şi să boteze în orice casă de rugă» ciune, dacă preotul era chemat
de stăpânul casei aceleia, nu numai în biserici şi paraclise. Numai în cazul
când episcopul a oprit în chip anumit cuiva să facă acest lucru, cel care ar
face împotrivă, să se caterisească fără a fi apărat de novele. „Iar dacă nu»i
este oprit în chip deosebit - zice Balsamon-mi se pare că face aceasta cu
încuviinţarea tacită a episcopului. Căci probabil de aceea au fost înfiinţate
antimisele şi se sfinţesc de către arhiereii locali, când se face sfinţirea unei
biserici, ca să se depună pe sfintele Mese ale caselor de rugăciuni
(paracliselor) şi nu numai să înlocuiască sfântul jertfelnic şi aşa numitele
minse ale sfintei Mese, adică slujba de sfinţire, de deschidere sau de
redeschidere (înoire), ci şi să arate că slujba se face într'o astfel de casă de
rugăciune cu în= cuviinţarea episcopului local".48
întemeiaţi pe Balsamon, unii învăţaţi ruşi afirmă pe nedrept că
antimisele ar fi fost introduse de părinţii Sinodului Trulan şi citând cuvintele
lui Balsamon, adaugă cuvântul rcatips? (= părinţi), după cuvântul
s7tevoilj8Y]<3av (= s'au inventat). Cităm astfel pe pro» fesorul V. I.
Dolofchi, pe care îl aprobă întocmai şiBarşoo: „Cu dreptate se susţine că
părinţii Sinodului din Trul, au înfiinţat an= timisele şi că origina lor nu se
ridică mai departe de epoca Si» nodului Trulan". 44
Dar scriitorii ruşi fac o greşală când adaogă cuvântul natsps?, numai
ca să tragă concluzia pe care o voesc ei, că adică părinţii Sinodului Trulan au
introdus antimisul. Intr'adevâr, se vede clar că antimisul nu s'a introdus la
Sinodul Trulan, căci Balsamon, ca cel mai mare comentator de canoane, ar fi
scris comentarii mai ample şi mai precise despre sfântul antimis, şi ne«ar fi
menţionat cu precizie atât canonul prin care s'ar fi introdus antimisul, cât
42. Pidationul, ed. de Neamţu, Iaşi 1844, can. 3J, p. 26.
43. Vezi loc. cit. la nota 41. Cp. şi GOŞEV, op. cit., p. 17.
44. Citat la I. GOŞEV, Op. cit., p. 6, 8, 18.
26 27
şi feluritele păreri ale părinţilor sinodali, cu privire la acest lucru.
Dacă Balsamon nu ne.a lăsat despre originea antimisului nimic precis
şi limpede, ceva mai preţioasă în această privinţă este in= dicaţia din
răspunsul pe care un contemporan al lui Balsamon, anume episcopul
Ioan din Citru, îl dă lui Constantin Cabasila, când zice că „antimisele,
ca şi mirul, se sfinţeau după tradiţia aşe= zată de părinţi, despre
acestea".45
Aşa dar, exista o tradiţie şi poate destul de veche, despre
sfinţirea antimisului, în vremea lui Balsamon şi a lui Ioan de Citru,
contimporanul său, adică în secolul al XI. Deci antimisul nu era ceva
nou ci era cunoscut de toţi şi avea o veche întrebuinţare canonică,
lucru pe care îl vom vedea şi din alte dovezi. Aşa dar, Balsamon nu ne
procură nici o dată precisă despre originea anti» miselor, ci ne dă
numai unele explicaţiuni de caracter foarte vag în această privinţă.
Altă părere, cu privire la originea antimisului, este cea sus=
ţinută de P. Pargoire46 şi S. Salavitte.47
Aceştia, sprijiniţi pe faptul că în vremea iconomahilor s'a vorbit
mai mult despre un altar portativ din ştofă, sau plecând dela nevoia
întrebuinţării antimisului în această vreme, sau dela datele pe care le
avem din această vreme despre întrebuinţarea antimisului, au fixat
originea antimisului în vremea persecuţiei iconoclaste, susţinând că
din această vreme am avea antimisul în forma sa de astăzi, adică din
pânză.
Astfel Pargoire, descriind vremea iconoclasmului, zice: „Ico»
noclasmul interzise celei mai mari părţi din Biserică, cultul orto=
dox; unele biserici zidite de partizanii lui Copronim, au primit în
temelia lor Trupul şi Sângele lui Hristos, în locul moaştelor ; 48 al» tele,
ridicate de iconofili, aşteptau un târnositor apusean aproape un sfert
de veac; altele însfârşit, şi cele mai multe, au fost pân»
45. G. RALLI şi M. POTLI, Op. cit., voi. V, p. 414 şi P. G., tom. 119, col.
976.
46. L'Sgttse Bizantine de 527 ă 847, ed. III, Paris 1923, p. 340.
47. S. SALAVILLE, Liturgies orientales. - Notions generales. Eilements
principaux. Paris 1923, p. 147.
48. Iconoclaştii au luptat împotriva icoanelor şi chiar împotriva sfintelor
moaşte ale martirilor, scoţându-le din bisericile în care se găseau puse după vechea
tradiţie, căci iconoclaştii îşi ridicau biserici noui, în care nu primiau nici icoane, nici
sfintele moaşte.
gărite de instalarea în ele a slujitorilor devotaţi ereziei sau în lep
gătură cu ea. Cum puteau ieşi din încurcătură preoţii binecre»
dincioşi ? Recurgând la altarul portativ. în grosimea acestei planşe,
deja împodobită cu o imagine pioasă, în cutele acestei bucăţi de in
sau de mătase istorică, închideţi câteva părticele de moaşte. Iată tot ce
trebuie pentru a înlocui masa jertfei şi a întocmi ceea ce se va numi în
curând antimis, tot ceea ce trebuie pentru a se îngădui să se slujească
oriunde".49
Tot pe nevoia întrebuinţării antimiselor, în vremea icono»
manilor, se întemeiază şi Salaoitte pentru a pune originea anti»
miselor în acea vreme.5C
Credem însă că antimisele au fiinţat cu mult înainte de veacul
IX şi chiar de veacul VIII, căci avem dovezi despre existenţa lor o
tradiţie cu mult mai veche. Astfel, precum am mai spus, găsim pentru
întâia dată întrebuinţat cuvântul avxtuivaiov într'un encomiu, scris în
veacul VII de un episcop Teodosie, în cinstea sfântului Marcian de
Siracuza.
Deşi în text nu se vorbeşte prea mult despre antimis, decât că
aşa se numea masa pe care s'a făcut Liturghia la uşa peşterii în care a
fost îngropat sfântul Marcian,51 totuşi informaţia ne lă» mureşte destul
de bine cu privirea la originea antimisului. După părerea
specialiştilor, textul acestui panegiric se găseşte într'un manuscris care
este o copie ce provine din veacul VII - cel mai târziu-, aşa că
originalul poate fi cu mult mai vechiu. Pe lângă aceasta, faptul istoric
relatat aici (dacă admitem veracitatea lui) se referă la o epocă destul
de veche (sec. III), în care se întrebuinţa antimisul pe care se slujea
Liturghia, specificându»se chiar că se numea antimis (TJU? xocXsttai
âvcifuv(uov),
Altă mărturie găsim la Nichifor Mărturisitorul,6'2 care dă cu
privire la antimise câteva reguli, sau canoane, a căror auten» ticitate a
fost uneori pusă la îndoială. 53 Cea dintâiu regulă, în le» gătură cu
antimisul, este următoarea: „Dacă antimisul va fi din neştiinţă spălat,
el nu»şi pierde sfinţenia şi nici nu este pângărit...)
49. PARGOIRE, Op. cit., p. 340.
50. SALAVILLE, Op. cit., p. 147.
51. Vezi acest text citat în urmă, nota 35.
52. Patriarh al Constantinopolulul între 806=815.
53. Editate la DOM PlTRA, Sptcllegiam sotesmense, Paris 1858, tom. IV, p.
385 şi 464 şi în MlGNE, P. G„ tom. 100, col. 856, 857 şi 861.
28 29
 dacă va fi spălat într'un loc folosit de trecători, este păcat". 94
Mai interesantă este informaţia pe care o găsim tot la Ni» chifor
Mărturisitorul, în altă regulă a lui, în care spune: „ Antimisele se
trimit fără nici o piedică, acolo unde este nevoie de ele şi nu sunt
mărginite la o eparhie, ci se trimit şi în alte părţi, ca şi sfântul Mir. Se
numesc astfel (antimise), pentrucă sunt avuirpoffiorca şi âvutoira, a
multor acelor minse, cari alcătuiesc sfânta Masă a Domnului. Ele se
pun în definitiv la acele sfinte Mese, a căror sfinţire nu s'a făcut". 5B
Acelaşi lucru se înţelege şi din răspunsul pe care=l dă Teodor
Studitul (t 826) la întrebarea pusă de egumenul Teofil, dacă preotul
ortodox „având jertfelnic sfinţit, de pânză sau de scândură, pu»
nându4 îhtr'o biserică eretică",56 poate sluji liturghia, la care Teodor
Studitul îi răspunde: „Nu se poate; ci mai de grabă la nevoie (preotul
ortodox să slujească pe acesta) într'o casă obişnuită ale* gândusse un
loc mai curat". 67
Atât dela Teodor Studitul, cât şi dela Nichifor Mărturisitorul, se
vede nevoia întrebuinţării antimisului, care se punea pe o masă
nesfinţită şi care ţinea locul altarului. De asemenea se vede ne» voia
de a fi sfinţit acest antimis, care se întrebuinţa din loc în loc. Ceea ce
aduce nou Teodor Studitul, este faptul că antimisele erau mobile şi că
se mai făceau şi din lemn.
Altă mărturie din aceeaşi vreme, avem la Teofan Mârtuo
nsitorul, în Cronografia sa, scrisă între anii 811P815, în care se
cuprind evenimente petrecute între anii 284*813. între altele, Teofan
istoriseşte despre împăratul Leon al IVslea (775*780) că, vrând să
încoroneze pe fiul său Constantin al Vl.lea, la anul 776, a ieşit cu
Patriarhul Ni chita I (765=780) la Hipodromia: 58 „şi aducân» dupse
antimisul, patriarhul a înălţat în faţa întregului popor rugă» ciune şi
împăratul şi»a încoronat fiul". 6 8 După aceea, împăratul
54. DOM PITKA, Op. cit, tom. IV, p. 385; RAIXI şi POILI, Op. cit., voi, IV,
p. 427 şi MlGNE, P. G., t. C, col. 853 A şi 856 A.
55. LEUNCLAVIUS, JUS graecoaromanum..., I. Frankfurt 1596, citat după
GOŞEV, Op. cit., p. 12.
56. Adică biserică luată dela iconomahi şi care nu are sfintele moaşte.
57. MlGNE, P. G., t. 99, col. 1056 B.
58. Hipodromia era piaţa publică, unde aveau loc serbările naţionale.
59. Kal âvex84vcoj &vtt(iivo£ou, jtavTiţ XaofJ Spffivcsţ, iTiobjasv 6 jtatpioipxiic
TY]V eâxi5v, xal iots^sv 6 BaoiXeoţ tiv utov aoxoS. Vezi CAROLUS DE BOOR, Theoe
phants Chronographia, Voi. I, Leipzig 18834885, p. 450.
împreună cu cei doi Cezari şi cu trei mari nobili, s'au dus în bi* serica
(Sfânta Sofia)...
Din toate aceste dovezi, se vede cât de cunoscut era anti» misul
în această vreme, adică în veacul VIII şi IX. Nu era ceva nou sau de
curând apărut, ci întrebuinţarea prea deasă şi la tot felul de prilejuri,
chiar şi la încoronarea împăraţilor, ne arată că el era încetăţenit mai de
mult în uz.
Oare, când Nichifor Mărturisitorul ne spune că dacă se spală
din neştiinţă, nu este păcat, nu trebue să presupunem că el vor» beşte
de antimise care se învechiseră atât încât trebuiau spălate?
Deci antimisul a fost introdus în uzul liturgic cu mult îna= inte
de vremea iconoclastă, iar menţiunile documentare despre existenţa
lui, din această vreme, nu prezintă antimisul ca ceva nou, ci
formulează anumite regule practice despre un lucru care se învechise
şi care deci, trebue să fi avut ca temeiu o îndelun» gata practică
rituală. Sprijiniţi pe aceste dovezi, trebue să căutăm originea
antimisului cu mult mai înainte de vremea persecuţiei iconoclaste.
în forma şi sub denumirea sa de astăzi, într'adevăr antimisul
poate să provină din vremea iconoclasmului (sec. VIII»lX), de când
avem dovezi documentare sigure despre existenţa şi între* buinţarea
lui. Ca ideie şi ca întrebuinţare însă, antimisul este cu mult mai
vechiu, căci el nu este decât o continuare a vechiului altar portatio
sau mobil, sau, mai bine zis o formă evoluată şi mai practică, mai
uşor de întrebuinţat, a aceluia. Originea anti» misului trebue căutată
deci în altarul mobil sau portativ, despre a cărui întrebuinţare găsim
dovezi cu mult mai vechi decât vre» mea iconoclaştilor, unele
provenind chiar din sec. III.
Astfel, în epistolele II şi IV, Sf. Clpriap. sfătueşte pe preoţii cari
mergeau la închisori să ducă sfânta Euharistie, sau să slu« jească
pentru creştinii din închisori, să se înconjure cu toată atenţia, ca să nu
poată fi zăriţi de păgâni.60 Evident, Ciprian nu pome» neşte nimic
despre altare mobile, însă din cele spuse de el trebue să presupunem
existenţa aceslora, căci altfel, pe ce ar fi slujit preoţii cari mergeau la
cei din închisori ?
Istoricul Sozomen (sec. V), referă lucruri şi mai interesante în
această privinţă. Astfel, după ce ne spune că împăratul Con»
60. Cf. MlGNE, P. L, Tom. IV, col. 231,235.236.
30 31
stantin cel Mare, în urma biruinţelor avute mai ales asupra lui
Licinius, a dat anumite privilegii Bisericii creştine şi clerului, „făcu
să se zidească un oratoriu în palatul său, şi când mergea la răz« boiu,
purta cu sine un cort cu înfăţişare de paraclis, unde putea să laude pe
Dumnezeu, să facă rugăciuni şi să ia parte la Sfintele Taine. Erau
preoţi şi diaconi, cari urmau trupele spre a»şi înde» plini slujba lor.
Din acel timp, fiecare legiune a avut cortul său, cu o capelă, preoţi şi
diaconi".61
Ceva mai târzie, dar cu mai multă autoritate, este mărturia pe
care ne»o dă ieromonahul Beda Venerabilul (născut la 647), care ne
spune că în anul 632, doi preoţi englezi, misionari la Saxoni, duceau
cu ei vasele sfinte şi piatra de altar, săvârşind zilnic sfânta Liturghie.
62
Iată deci, destule dovezi despre întrebuinţarea altarului por»
lativ, în cele dintâiu veacuri ale creştinismului.
Tot în vremea persecuţiilor pune originea antimisului şi Badea
Cireşeanu, în Tezaurul său liturgic, sprijinit pe epistola IV a lui
Ciprian.
Iată cum vorbeşte Badea Cireşeanu despre acest lucru: „Gri»
ginea antimisului se poate găsi pe timpul persecuţiilor în contra
creştinilor. Atunci sfinţiţii servitori, fiind prigoniţi de tirani, du» ceau
cu ei sfinte mese în peşteri, în închisori, muriţi şi văi, şi acolo
săvârşeau pe ele liturghia".63 Şi pentrucă aceste mese pur» tate din loc
în loc „erau' din lemn, piatră, metal şi prin urmare greu de purtat, s'a
înlocuit cu timpul acest material, cu o pânză sfinţită de in ori de
mătase în chipul antimisului nostru, pe care se poate săvârşi liturghia
în corturi de războaie şi în case partip culare, la întâmplări grele şi în
cazuri de persecuţiuni". M
V. Mitrofanooici, pune de asemenea originea antimisului tot în
vremea prigoanelor. El zice că creştinii, ca să ferească Sfintele Taine
de pângărirea prigonitorilor, întrebuinţau o bucată de pânză
61. SOZOMEN, Istoria Bisericească, cartea 1, 8. P. G, tom. 67, col. 880, cf.
şi traducerea românească de Mitropolitul IOSIF GHEORGHIAN, Bucureşti 1897, p.
16.
62. „...Quotldie sacrlficium Deo victimae salutarls offerebant, habentes
Sfccum vascula sacra et tabutam ăltaris vice dedicatam..." BEDA, Istoria Bis
sericească, cartea V, cap. X. (P. L. tom. XCV, col. 244 B).
61. Op. cit., col. II, p. 4.44.
62. IDEM, Ibidem.
sfinţită, în locul sfintei mese, cu care puteau acoperi Sfintele Taine şi
erau uşor de scos din biserică. 6*
Dacă ar fi aşa cum susţine Mitrofanovici, atunci ar însemna că
antimisul s'a întrebuinţat încă din secolul MII, sub forma de azi. Dar
Mitrofanovici nu aduce şi nici nu poate aduce nici o dovadă
documentară sigură în sprijinul părerii sale, ci se referă numai la
liturgistul romano»catolic Eusebiu Renaudotius din se» colul XVII.
In studiul său pomenit, despre antimis, protoiereul bulgar loan
Goseo coboară originea antimisului cu probabilitate, în veacul VI şi V.
„Am spus că existenţa lor (a antimiselor) în sensul de înlocuitoare ale
meselor mobile, este probabil din veacul V şi VI, căci le găsim
păstrate până azi şi la Bisericile răsăritene eterodoxe, iar mărturii dela
începutul veacului VI ne şi vorbesc despre sfin» ţirea acestora, ca de
ceva obişnuit. Această probabilitate creşte şi mai mult dacă se ia în
vedere că şi în veacul IV, în vremea lui Constantin cel Mare, existau
altare mutabile".66 După cum se vede, Goşev aduce în sprijinul
vechimii antimisului şi existenţa aces» tuia în Bisericile eterodoxe
răsăritene, căci la toate găsim între» buinţată o scândură, căreia i se dă
aceeaşi însemnătate pe care o dăm noi antimisului. 67 Astfel, Biserica
monofizită»coptă, care s'a despărţit definitiv de Biserica ortodoxă la
anul 536, întrebuin» ţează ca altar, două plăci, una de piatră şi alta de
lemn, care se pun pe o ridicătură de zid şi ţin loc de jertfelnic, pentru
slujirea sfintei Liturghii. Placa de lemn se întrebuinţează şi ca
jertfelnic portativ. 68
Iacobiţii sirieni, cari dela anul 578 alcătuiesc o Biserică se»
parată, au deasemenea o scândură de lemn, îngustă, insă lungă, pe
care o sfinţeşte episcopul. Aceasta se numeşte Tablitha şi se
întrebuinţează şi azi ca un jertfelnic mobil. Pe ea găsim desem» nate
patru cruci şi se aşează pe un loc mai înalt al altarului aco» perită cu
cămaşa şi indita. Tot pe această scândură găsim şi for» mula de
sfinţire: „Treimea a sfinţit această masă de altar... prin
65. V. MlTBOFANOVICI, Op. cit, p. 247,
66- GOŞEV, Op. cit., p. 23.
67. Vezi şl RAHMANI, Ies Uturgies orientales et occidentates, pp. 47=48.
68. RENAUDOT EUSEBIU, Liturgiarum orientalium collectio. Ed. II. Voi.
I(Frankfurt 1847), pp. 310«312.
32 33
mâinile episcopului..." Scândura este iscălită de episcopul care a
slinţiUo, care»i pune şi data. 69
Tot despre această scândură vorbeşte în canoanele sale epi»
scopul Ioan din Telia (mort la 538). Uneori se putea întrebuinţa în
locul acestor scânduri, Evanghelia sau o singură foaie din Evanghelie.
70
Sirienii din Răsărit, pe lângă această scândură pe care o în»
trebuinfează ca antimis, întrebuinţau în locul ei o bucată de piele,
lucru pe care îl opri Patriarhul iacobit Ioan, în veacul VII. Ca şi la
Iacobiţi, această scândură are săpate pe ea patru cruci. 7l
Lucrarea lui Goşev este preţioasă şi prin aceea că ne dă şi
părerea unor cercetători ruşi, cu privire la antimis. Astfel zice el: „în
vechimea clasică sau în timpul persecuţiilor (înainte de Con» stantin
cel Mare) pun apariţia antimiselor (ca masă transportabilă) următorii
cercetători des citaţi de noi: N. V. Pocrooschi, NikoU schi, Io.
Dimitrieoschi şi lebedeo". 7i
Din aceste dovezi reiese limpede că antimisul se întrebuinţa în
veacul V şi VI, însă sub forma de altar portativ, din lemn sau piatră,
căci după ce bisericile eterodoxe s'au despărţit de Biserica ortodoxă,
fără îndoială că n'ar mai fi împrumutat nimic dela o Biserică de care
ei s'au despărţit. Fapt neîndoielnic este deci că eterodoxii întrebuinţau
acele Tablitha dinainte de a se despărţi de Biserica ortodoxă, eretică
pentru ei, adică dinainte de sec. VI. Această părere este confirmată şi
de faptul că despre aceste Ta. blitha vorbeşte episcopul Ioan de Telia,
care a murit la anul 538, deci la doi ani după ce s'a făcut despărţirea
între Biserica mono» fizită şi cea ortodoxă. Nimeni nu mai poate
tăgădui acest lucru şi nici scrierile acestui episcop.
înainte de a încheia capitolul despre originea sfântului an»
timiş, socotim necesară următoarea lămurire: antimisul, în forma în
care îl avem noi azi, ţine locul întocmai jertfelnicului pe care
69. RAHMANI, Op. şi loc cit., pp. 47.4S.
70. RENAUDOT, Op- cit., voi. I, p. 165.
71. RAHMANI, Op. cit,, p. 48.
72. GOŞEV, Op, cit, p. 23, nota 3.
s'a adus Jertfa cea fără de sânge, chiar dela instituirea acestei Jertfe,
adică dela Cina cea de Taină. De aceea, pe unele antimise găsim chiar
scris % „jertfelnic pentru aducerea Jertfei celei fără de sânge", fiindcă
cu antimisul se poate sluji sfânta Liturghie şi în afară de biserică, în
câmp unde nu avem biserică şi nici altar cu sfânta Masă, cum avem
cazul războaielor, când preotul trebue să slujească.
Desigur că, în asemenea cazuri, liturghisitorul nu va aşterne
antimisul pe pământ, ci va improviza o masă dintr'o scândură şi chiar
dintr'o ladă de campanie, peste care se aşterne întâiu o bu» cată de
pânză curată sau un prosop şi apoi antimisul, care este învelit cu
ilitonul.
Revenind acum la originea antimisului, am văzut că, spriji» niţi
pe documentele mai sus arătate, ea se poate pune în vremea celor
dintâiu prigoane. Şi fiindcă aceste prigoane se pogoară până în a doua
jumătate a veacului I, putem spune că încă din această vreme se
întrebuinţa ceva în locul jertfelnicului, şi că acest ceva, după cum vom
vedea mai departe, a luat mai întâiu numele de altar mobil sau
portatio, iar mai târziu numele de antimis. Deci era tot un înlocuitor al
jertfelnicului sau altarului creştin, evident însă cu alt nume şi altă
înfăţişare, care mai apoi s'a generalizat sub numele de antimis,
De asemenea trebue însemnat şi faptul că originea jertfei»
nicului, sub care sunt puse sfinte moaşte, o găsim chiar în veacul I al
erei creştine; chiar în Noul Testament, sfântul Ioan Eoana ghelistul
face legătura între jertfelnic şi sfintele moaşte de muce» nici, când
spune-. „Am văzut sub jertfelnic, sufletele celor înjun» ghiaţi pentru
Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturisirea ce o avem". 7s
Ce erau acele „martiria", decât locaşurile de închinăciune pe
care creştinii din primele veacuri le făceau pe mormintele mucenicilor
?
De asemenea sfinţii Părinţi numesc bisericile morminte ale
martirilor, 74 iar îndemnurile pe care papa Fetix (mort la 274) le dădea
pentru a se sluji sfânta Liturghie pe mormintele mucenicilor,
73. Apocalipsa, cap. VI, 9; Ebrei XIII, 10.
73. BlNGHAMUS JOSEPH, Ortginum sioe antiquUatum ecclesiasticarum,
libri I«IX, traduse din englezeşte In latineşte de HENRICUS GEISCHOVIUS. Voi.
III, ed. II, Halae Magdeburgicae 1751, p. 125.
Diac. N. ÎUŢĂ, Sf. Antimis 3
34 35
confirmă şi mai mult întrebuinţarea jertfelnicelor mobile, după cum
ne spune Braun,75 care deasemenea subliniază că aşezarea sfintelor
moaşte în sfânta Masă, este mai veche de veacul IV şi că în acest veac
se face numai legiferarea unui vechiu obiceiu.
în adevăr, în acest veac întrebuinţarea moaştelor de muce* nici,
la sfinţirea bisericilor, ajunge uz general. Fiecare episcop caută
moaşte de mucenici ca să le pună în sfânta masă a altarului. 7e
Astfel, episcopul Ărcadie a cerut sfântului Vasile cel Mare să=i
trimită sfinte moaşte, pentru acest lucru. Iar sf Efrem Şirul zice despre
sfintele moaşte: „Ele înveselesc Biserica lui Hristos şi împodobesc
frumuseţea ei", " iar canonul 83 al sinodului din Cartagina (401)
hotărăşte să se dărâme bisericile zidite în cinstea mucenicilor, dar care
în realitate nu aveau trup sau oase de mu» cenic. 7S în unele cripte din
catacombe se afla o firidă boltită, fă* cută în perete şi numită
arcosolium. în arcosoliile criptelor, se îngropau numai moaşte de
mucenic şi numai într'un arcosolium ce cuprindea asemenea moaşte,
se putea săvârşi sfânta Liturghie. Obiceiul acesta, născut în fundul
catacombelor, se respectă şi mai târziu şi deveni lege prin Sfinţii
Părinţi, cari au hotărît ca sf. Li= turghie să se săvârşească numai
deasupra relicviilor unui mucenic. De aceea vedem până azi că atât
antimisele cât şi sfânta masă trebue să cuprindă câte o părticică de
sfinte moaşte.
Nu mai există nici o îndoială despre existenţa jertfelnicelor
pentru aducerea sacrificiului euharistie şi mai ales despre întrebu»
inţarea lor chiar dela Cina cea de Taină. Căci dacă se poate jus» tifica
întrebuinţarea antimisului în veacul VI şi chiar V, numai cu
documente ale Bisericii eterodoxe, oare nu putem presupune, că
antimisul, în forma sa originală, de altar transportabil," se între»
buinţa în Biserică chiar din primele veacuri? Căci, cum au putut
creştinii să jertfească în vremea prigoanelor din primele veacuri,
decât întrebuinţând o placă de lemn sau de piatră, o bucată de pânză,
cărora li s'au adăugat părţi din sfintele moaşte şi pe care noi azi le
numim antimise ?
55, BRAUN JOSEPH, Der Christliche Altar in seiner geschtchtllchen
Entroicklung, Munchen 1924, p. 528.
76. I. GOAR, EuxoXofiov, sioe Rituale Graecorum... Paris 1647, p. 329.
77. Citat dupâ GOŞEV, Op. cit., p. 27.
76. Cf. N. MlLAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, trad. în româneşte de N.
POPOVICI şi U. KOVINCICI, voi. I, part. II, p. 504.
Ştim că până la anul 70 d. Hristos, 79 creştinii luau parte la
serviciul divin dela templu, însă pe lângă acesta, mai aveau cultul
specific creştin, numit frângerea pâinii sau săvârşirea sfintei Euharistii.
Sigur că ei erau prea mult legaţi de jertfelnicul Noului Tess
tament, ca să nu mai ţină seama de el, iar jertfa sfântă a Mân.
tuitorului era prea proaspătă în ochii lor, ca s'o poată uita. Şi atunci,
dacă nu puteau lua cu ei, când se ascundeau, însuşi jertfelnicul lor
sfinţit sau propriu zis, în catacombe oare nu întrebuinţau ei altceva în
locul acelui jertfelnic ? Acest altceva nu poate fi desigur decât acel
„altare portative", pe care noi acum îl numim antimis, numai că în
vremea persecuţiilor era făcut din alte materiale, ca: lemn, piele,
piatră, sfânta Evanghelie, etc.
Ţinând seamă că până prin veacul III nu existau biserici creştine
propriu zise şi deci nici altare sau jertfelnice fixe, sau dacă existau
erau extrem de rare, atunci trebue să presupunem că cre« ştinii
primelor veacuri întrebuinţau într'o măsură destul de largă altarele
portative, pe care ei le vor fi cunoscut chiar sub numele de antimise,
dar din alt material şi cu altă formă decât cele de azi. Aşa dar, putem
spune că numai numele de antimis s'a dat mai târziu unui obiect care
exista de fapt chiar dela instituirea Jertfei Euharistice, de când deci
există şi jertfelnicul pentru adu. cerea acestei jertfe.
După cum am spus, în veacul VII apare în documente în» saşi
denumirea de „antimis", în encomiul pe care episcopul Teo« dosie l sa
ţinut în cinstea predecesorului său, Marcian de Siracuza, însă nimic
nu ne opreşte să presupunem că întrebuinţarea acestei denumiri este
de fapt cu mult mai veche.
Că antimisul, pe care îl avem astăzi are acelaşi rost pe care îl
aveau vechile altare mobile, nu mai este nici o îndoială. însă în ce
priveşte forma lui de azi, el se deosebeşte mult de acelea; altarele fixe
şi cele mobile erau de piatră, lemn sau metal, pe când antimisul de azi
este din pânză. De altfel, originea antimisului de pânză pare să fie în
legătură cu o altă pânză a sfintei mese, de origină mult mai veche,
numită „iliton". 80 încă din vechime avem dovezi că sfinţirea darurilor
nu se făcea deadreptul pe sf. Masă, ci pe o pânză subţire, care azi
poartă numele de iliton,
79. La anul 70 a fost dărâmat templul iudeu.
80. Cuvântul iliton vine dela sUsuu) şi latinescul //!Do/oo»înfăşor, înve« lese.
Vezi şi GOŞEV, Op. cit., p. 6,
36 37
 Rostul acestei pânze subţiri era de a fi aşezată pe sf. Masă, suh
disc şi sub potir, iar uneori îndeplinea slujba pe care o în* deplineşte
sfântul aer, adică se acopereau cu ea sfintele daruri la proscomidie şt
pe sf. Masă. în ea se păstrau şi Sfintele Taine când se duceau
creştinilor din închisori, sau la bolnavi.
în privinţa aceasta avem multe dovezi şi destul de vechi, căci
Optat din Miteoe (veacul IV) întreba : „Cine nu ştie că sfânta masă se
acoperă cu pânză de in, în timpul sfintei slujbe?" 8l iar Isidor
Petusiotut (mort la 440) scrie-. „Giulgiul acela curat, care se aşterne
pentru aducerea dumnezeeştilor daruri, simbolizează slujba lui Iosif
din Arimateia. Căci aşa cum el, învelind Trupul Domnului cu giulgiu,
L=a aşezat în mormântul din care a venit învierea pentru neamul
omenesc, aşa şi noi, sfinţind pe giulgiu pâinea punerii înainte, fără
îndoială căpătăm Trupul Lui Hristos, care ne dă nouă ca un izvor acea
nemurire, pe care Iisus Mânp tuitorul, îngropat de Iosif, a dăruitpo
după învierea Sa". 82
în acelaşi fel scrie şi Ioan Pustnicul (mort la 595); „Uitonul care
se întinde pe dumnezeeasca masă, este după chipul giulgiului cu care
a fost înfăşurat Trupul Domnului de către Iosef şi Nicodim".88
Altă dovadă despre existenţa ilitonului şi antimisului avem căr*
ţile greceşti de slujbă din veacul VIII şi IX încoace, căci în toate gă«
sim că cea dintâi rugăciune din Liturghia credincioşilor, se numeşte
„Rugăciunea credincioşilor, întâia după întinderea ilitonului". 84
După Sf. Simeon al Tesalonicului, ilitonul simbolizează giul»
giul cu care a fost înfăşurat Trupul Mântuitorului, când a fost pus în
mormânt de Iosef şi Nicodim,85 numai că s1a găsit la o parte de
celelalte veşminte. 8e
81. „Quis fidelium nescit, in peragendis mysteriis ipsa ligna linteamine cooperiri?" De
schismate Donatistarum, cart. VI, cap, I (P. L, tom. XI, col. 1067=1068).
82. Epistolarum, liber I, 123. MlGNE, P. G„ voi. 78, col. 264.265.
83. DOM PlTRA, Spicilegium solesmense, tom, IV, Paris 1858, pp. 441 «442.
84. Cf. GOŞEV, Op. cit., pp. 45»46i E&xlj itioTfiv a' [isxâ TO âreXoS^xai T6
SUTJTOV.
în liturghierele româneşti, această rugăciune se numeşte: „Rugăciunea credincioşilor cea
dintâi după ce se Întinde antimisul". Vezi de ex.: IAtur* ghierut tipărit cu binecuvântarea
episcopului- Chesarie al Buzăului. Buc. 1833„ p. 97.
85. Matei XXVII, 59; Marcu XV, 46-, Luca XXIII, 53.
86. Ioan XX, 7. Cf. MlGNE, P. G., t. 155, col. 3.(7.
Astfel, noi credem că antimisul este înlocuitorul mesei de jertfă
dela Cina cea de Taină. Această masă de jertfit se numea jertfelnic,
atunci când era fixă, dar fiindcă în vremea prigoanelor nu se mai putea
aduce jertfa euharistică în biserică cu prestoluri fixe, creştinii
refugiindu«se prin peşteri, munţi şi catacombe, au înlocuit acest
jertfelnic fix cu o placă de piatră sau de lemn, pe care au numit«o
altar portativ. Cu vremea însă, şi probabil, în= ■cepând tot din
vremea persecuţiilor, creştinii au luat bucata de pânză numită iliton,
căreia după ce i*au adăugat sfinte moaşte, i=au dat întrebuinţarea pe
care o avea atunci altarul portativ, iar acum antimisul. Trebue să ştim
că era mai practică această bu» cată de pânză, cu care la nevoe
slujitorii sfinţiţi se puteau încinge ca să nu o vadă păgânii, decât acea
scândură sau piatră, care nu se putea ascunde şi în care nu se puteau
acoperi Sfintele Taine, când trebuiau să fugă din locul unde erau prinşi
în timpul sfin» tei slujbe.
Ca înlocuitor al sfintei Mese, putem pune ilitonul în vremea
prigoanelor din primele veacuri. Căci ce este ilitonul decât o veche
pânză care simboliza giulgiul şi pe care se puneau sfintele vase în
timpul jertfei? Cu vremea însă şi=a schimbat însemnătatea, de acum
înainte întrebuinţându=se ca o pânză păstrătoare a Sfintelor Taine, fie
pentru a nu se pierde vreo părticică în timpul jertfei, fie pentru a se
păstra Sfintele Taine şi a se muta cu uşurinţă din loc în loc pentru
bolnavi, prin închisori, sau în caz de cutremur, foc, năvăliri, când
preotul trebuia ori să stea pe loc, ori să fugă luând şi Sfintele Taine.
Mai târziu, în vremea prigonirilor, acea simplă pânză numită
iliton îşi păstră şi mai departe întrebuinţarea pe care o avusese, dar îşi
schimbă cu totul însemnătatea ei liturgică. Creştinii acum, ne mai
putând aduce jertfa lor pe mormintele mucenicilor, sunt nevoiţi să ia
părţi din moaştele acestora şi să le ducă în locuri ascunse de vederea
prigonitorilor, unde se putea aduce jertfa în linişte.
Aceste moaşte, ei le=au adăogat ilitonului, care astfel va ţine
loc atât de mormânt al mucenicilor, cât şi de Masa pentru aducerea
jertfei, de unde şi introducerea denumirei de antimis.
De altfel şi acum un antimis, nesfinţit şi fără de moaşte, se
numeşte iliton.
D»l Trembelas în studiul său, publicat în Marea Enciclopedie
38 39
Greacă, scrie; „Cu toate că sfinţirea ilitonului şi a antimisului este
aceeaşi şi cu toate că antimisul se întinde sub Sfintele Daruri la fel cu
ilitonul, iar ca formă nu se deosebeşte aproape cu nimic, dacă nu se
vor coase pe iliton moaşte muceniceşti, acesta nu se face antimis, ci
rămâne iliton, vestmânt trebuincios pentru săvâr» şirea tainei pe
sfintele mese, dar fără să aibă putere de a ţine locul întocmai sfintei
mese". 87
Astfel, originea antimisului trebue căutată atât în vechiul iliton,
cât şi în altarele mobile întrebuinţate pe vremea prigoanelor, ca „o
urmare a nevoii", dacă ţinem seamă de mărturia destul de preţioasă a
istoricului Sozomen, că pe vremea lui Constantin cel Mare s'a săvârşit
sfânta Liturghie pentru soldaţi, sub un cort, şi dacă avem în vedere
cuvintele Sf. Ciprian, că se săvârşea Litur= ghia în peşteri, pe munţi,
deci în locuri ferite de prigonitori.
Timpul în care altarele mobile au luat înfăţişarea şi denu* mirea
de antimise, aşa cum le avem azi, nu se poate preciza cu exactitate,
căci lipsesc documentele scrise, dar un lucru este ade^ vărat: că
creştinii odată cu începerea prigoanelor, au folosit acest odor pentru
cult, sub alt nume şi înfăţişare, mai ales că întrebu* inţarea lui era nu
numai de a jertfi pe el, ci şi de a fi păstrător şi apărător al Sfintelor
Taine, în acest timp.
4. SFINTELE MOAŞTE CARE SE PUN ÎN ANTIMISE
Punerea moaştelor în antimise este un uz destul de vechiu, care
continuă o veche tradiţie creştină. Pe vremea persecuţiilor, pentru
săvârşirea sfintei Liturghii, se afla în catacombe în loc de masă, o
firidă boltită, făcută în perete şi numită în deobşte, ar* cosolium. în
arcosoliile criptelor, se îngropau numai moaşte de martir şi numai
într'un arcosoliu, ce conţinea asemenea moaşte, se putea săvârşi sfânta
Liturghie. Uzul acesta, născut în penumbra catacombelor, se păstră şi
mai târziu şi deveni lege prin Sfinţii Părinţi, cari au hotărît ca sfânta
Liturghie să se săvârşească numai deasupra sfintelor moaşte ale unui
martir. De aceea vedem până azi, că atât antimisele cât şi sfânta Masă
trebue să conţină câte o părticică din sfintele moaşte. Astăzi se pun
moaşte şi la sfânta Masă a altarului şi în antimis. Cu privire la acest
lucru, Proto*
87. Marea Enciclopedie Greacă, voi. II, p. 881.
iereut Goşeo,88 zice că se pun moaşte numai în antimisul ce se pune
pe mese nesfinţite: „Azi antimisele cu sfintele moaşte se depun pe
masa din altar, care nu este sfinţită de arhiereu şi în care, deci, nu sunt
sfinte moaşte. Pe masa din altar, care este sfinţită de arhiereu (deci are
sfinte moaşte) se pune antimisul fără sfintele moaşte".
Acelaşi uz afirmă Goşev că există şi în Biserica Rusă.
Dr. Sebastian Stanca,ss ne lămureşte în felul următor, despre
felul cum s'au introdus moaştele la sfintele antimise: „Sporind în
măsură considerabilă comunităţile creştine şi neavând pretutin» deni
martiri sau moaşte ale martirilor, Sinoadele Ecumenice au dispus ca
Biserica să caute s㻺i câştige cel puţin o părticică din moaştele unui
martir, pe care să o aşeze în temelia altarului".
„Altarul simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat Mân»
tuitorul Iisus Hristos, când a fost pus în mormânt. Având să în-
locuiască sau să completeze Prestolul altarului, Sfinţii Părinţi au
hotărît că antimisul trebue prevăzut cu părticele din moaştele unui
martir al creştinătăţii şi să fie sfinţit de arhiereu, aşa cum se sfin= ţese
şi bisericile, indicându«i=se biserica şi hramul pentru care este
destinat". 90
5. ÎNTREBUINŢAREA LITURGICĂ A ANTIMISULUI
Dovezi despre întrebuinţarea, din cele dintâiu veacuri ale
creştinismului, a unei pânze care se aşternea pe sfânta masă şi pe care
se punea discul şi potirul pentru aducerea jertfei celei fără de sânge,
avem, după cum am văzut în cap. precedent, încă din sec. IV şi chiar
III.
Este adevărat că dovezi despre întrebuinţarea antimisului, mai
ales a celui din pânză, nu găsim până la începutul veacului IX, dar
avem destule dovezi mai vechi din care să înţelegem întrec buinţarea
unei pânze subţiri, făcută din in, şi care se numeşte iliton. Am văzut
cum Optat din Miteoe se întreba: „Cine dintre cre>=
88. Op. cit., p. 2ţ vezi şi nota 2.
89. Dr. SEBASTIAN STANCA, Graiul antimiselor, în voi. Omagiu I. P. S.
Mitropolit Nicotae Bălan, Sibiu 1940, p. 719, unde citează canonul 31 al Sinodului
VI Ecumenic şi can. 7 al Sinodului VII Ecumenic.
90. IDEM, Ibidem.
40 41
dincioşi nu ştie că sfânta masă se acopere cu pânză de in", 01 şi cum
Isidor Pelusiotul, la începutul veacului al V=lea, scria! „Giul* giul
curat care se aşterne pentru aducerea dumnezeeştilor Daruri,
simbolizează slujba lui Iosif din Arimateea". 9a
La fel se rosteşte şi sf. Ioan Pustnicul (mort la 595), despre
această pânză i „Ilitonul care se întinde pe dumnezeeasca masă este
după chipul giulgiului cu care a fost înfăşurat Trupul Dom» nului de
către Iosif şi Nicodim". 9S
Nevoie de sfintele antimise însă, s'a simţit atunci când ere»
ştinii nu mai aveau jertfelnice adevărate şi sfinţite, cum era în vremea
prigoanelor, când creştinii nu mai aveau voie să facă nici sfintele
slujbe, sau când biserica s'ar fi dărâmat de vreun cutre» mur, ori a fost
cotropită de năvălitori, ori ar fi luat foc, sau şi cu prilejul unei
călătorii; se mai întrebuinţau la vreme de războaie, unde se făcea
sfânta Liturghie pentru împăraţi, căci cu ajutorul sfântului antimis, se
putea continua sfânta Liturghie într'alt loc.
Cu privire la întrebuinţarea antimisului, scriitorii mai vechi se
deosebesc în păreri şi anume, dacă dela început antimisul s'a dat şi la
biserici sfinţite cu toată rânduiala, sau numai acelor bi» serici care nu
aveau prestoluri sfinţite.
Dovezi despre întrebuinţarea antimiselor şi în biserici sfinţite,
avem dela Ruşi, din veacul XII. Astfel, istoricul rus Gotubinschi,
afirmă că Mitropolitul Nifon al Novgorodului, la 1148, a sfinţit un
antimis pe care l»a dat bisericii din Suzdal, fapt din care Go«
lubinschi trage concluzia că „în prima jumătate a veacului XII la noi
(la Ruşi adică) era obiceiul să se depună antimise şi pe prestoluri
sfinţite de arhiereu". 94
în veacul XI şi XII, patriarhia din Constantinopol, hotărăşte că
nu este nevoie de antimise în biserici sfinţite, la care dispo» ziţie
clerul nesupunându=se, patriarhul Matei I al Constantino* polului
(1397=1410), dă poruncă să se ia antimisele dela cei ce nu ascultai
„...Acolo unde este altar (jertfelnic) zidit, ar fi o ne» bunie şi o etalare
deşartă, ca nesocotind altarul imobil, să se pue pe el antimis şi să se
slujească Liturghie... Dacă preotul care are
91. Vezi înapoi p. 36 nota 81.
92. P. G„ tom. 78, col. 264 (vezi înapoi p. 36 nota 82).
93. Cf DOM PITRA, Splcllegium solesmense, voi. IV, pp. 441.442.
94. Citat după GOŞEV, Op. cit., p. 47, notă.
antimis îl ţine din neştiinţă şi pentru fast, încât se slujeşte de el
oriunde vrea, şi când trebue şi când nu trebue, unul ca acesta, sau să
fie oprit, sau să i se ia antimisul... Dacă însă îl ţine pentru vreo nevoie
neprevăzută şi se serveşte de el numai la nevoie absolută sau în loc
unde nu există jertfelnic imobil (sau dacă există, este nesfinţit), să»i
fie lăsat căci e permis şi nu păcâtueşte cu nimic." 96
De asemenea patriarhul Nil Kerameus (1380=1388) caută să
încredinţeze pe preoţi, că în biserici sfinţite nu mai este nevoie de
antimis, ci acesta se dă numai când este nevoie, şi anume acolo unde
nu se găseşte jertfelnic sfinţit. El spune că s'a hotărît de dumnezeeştii
Părinţi şi de sfintele Sinoade, ca să se dea ge« neralilor şt împăraţilor,
când sunt în războiu sau în călătorii, acolo unde nu există biserici. Şi
celor ce se retrăgeau în viaţa singu» ratecă, în locuri pustii, având
nevoie să se împărtăşească cu Sfhii tele Taine, li se dădea sfânta Masă
sfinţită, de lemn sau de scân» dură, care trebuia să fie cinstită ca şi
jertfelnicul bisericilor sfinţite.96
De asemenea, canonistul grec, Matei Vlăstare, spune că s
„Antimisele se pun pe acele mese care n'au fost sfinţite". 97
în ciuda dispoziţiunilor patriarhale de mai sus însă, cu timpul s'a
întins obiceiul de a se întrebuinţa antimisul şi acolo unde erau biserici
sfinţite în toată regula.
Aşa se face că în veacul XV se fac încercări de a se le» gifera
tocmai contrariul celor de mai înainte. Astfel, unii copişti de
manuscrise, scriu pe liturghiere că: „Dacă preotul slujeşte sfânta
Liturghie fără antimis, să se caterisească", 98 în veacul XVII însă, se
pare că întrebuinţarea antimisului pe altarul sfinţit nu consti» tuia încă
o obligaţie generală şi oficială în uzul liturgic ortodox. Cel puţin aşa
ne lasă să înţelegem Mărturisirea Ortodoxă, a lui Petru Movilă, care
ne spune că preotul, pentru a putea săvârşi
95. Patriarhul MATEI I al Constantlnopolului, Despre antimise, către
mitropolitul Heracleei. Vezi textul grec Ia MANUEL GHEDEON, Kavovmal Aia-
Tc£=eiţ... Otinopol 1889, tom. II, pp. 61.62 şi la FR. MlKLOSICH et J. MULLER, Acta
Patrlarchatus Constantinopotitanl, tom. II (Viena 1862) pp. 340«341.
96. Patriarhul NIL KERAMEUS, Despre antimise. Textul grec la MA« NUEL
GHEDEON, Op. cit., tom. II, pp. 57.58 şi la G. RALLI şi M. POTLI, Sini tagma sfintelor
si dumnezeeştilor canoane, tom. V, pp. 141=142.
97. MlGNE, P. G., tom. 144, col. 1060 C.
98. Cf. GOŞEV, Op. cit-, p. 47.
42 43
sfânta Euharistie, „trebuie să îngrijească ca să fie altar acolo unde
voieşte să slujească, sau cel puţin antimis, fără de care nici într'un
chip nu poate să aducă jertfa cea fără de sânge". "
Astăzi însă, sfântul antimis se găseşte în permanenţă pe orice
Masă de altar, chiar dacă este sfinţită şi are sfinte moaşte.
Din punct de vedere teoretic, autorii romano=catolici şi uniţi,
susţin că antimisul nu mai este de trebuinţă acolo unde în sfântul
prestol sunt puse sfinte moaşte. 10° Dar ei nu au nici un temei, fiindcă
antimisul este trebuincios din pricina multor întâmplări ne» aşteptate,
prin care a trecut şi ţara noastră, ca: năvălirea rusească asupra
Basarabiei şi Bucovinei, în ziua de 29 Iunie 1940; cutre= murul cel
mare care s'a întâmplat în Noembrie 1940, etc. Dea= semenea la caz
de foc, este trebuincios sfântul antimis, căci dacă se întâmplă vreuna
din aceste nenorociri, iar preotul este în timpul sfintei Liturghii, poate
lua Sfintele Taine înfăşurate în antimis şi să meargă în alt loc, unde să
continue slujba până la sfârşit. Toate acestea sunt întâmplări, care se
pot petrece şi dacă preotul nu are sfântul antimis, nu poate feri
Sfintele Taine şi nu ar putea isprăvi sfânta Liturghie. Acest lucru îl
prevăd şi povăţuirile din liturghiere: „De va fi preotul slujind la sfânta
Liturghie şi se va aprinde bi= serica, ori va începe să se dărâme din
cauză de furtună, să ia preotul, cu pază, cele sfinte împreună cu
antimisul şi să iasă din biserică şi în alt loc de cinste, pe acelaşi
antimis, să termine slujba, începând de unde a lăsat când a ieşit". l01
Locul sfântului antimis este pe sfânta masă din altar, unde stă
împăturit în felul următor: se îndoaie partea de deasupra, unde sunt
sfintele moaşte, apoi partea de jos, acoperind pe cea de sus, după care
se îndoaie partea din dreapta, apoi cea din stânga.
Se despăturează la ectenia pentru cei chemaţi, pentru a se putea
pune pe el cinstitele daruri după vohodul cel mare. Stă aşa până în
timpul ecteniei dela sfârşitul Liturghiei: „Drepţi, primind
dumnezeeştile Taine", după ce Sfintele au fost duse la proscomu
99. Mărturisirea Ortodoxă, Partea I, întreb. 107 (Ed. La a Sf. Sinod.
Bucureşti 1899, p. 97).
100. Vezi de ex. S. PETRIDES, L'antimension, in rev. Echos d'Orient, t. III,
(1899-1900), p. 202 şi S. SALAVILLE, Op. cit., pp. 148=149.
101. Dumnezeeştile Liturghii, ed. 1937, p. 382.
diar, în care timp se strânge iară în modul arătat mai înainte şi se pune
peste el sfânta Evanghelie. 102
Mitropolitul Andrei Şaguna, vorbind despre sfântul antimis,
spune că: „se ţine pe masa din altar şi fără de care nu se poate săvârşi
sfânta Liturghie. Antimisul trebue păstrat în curăţenie şi dacă se
mânjeşte, are a se pune în afară de întrebuinţare şi se pune cu celelalte
lucruri vechi bisericeşti în ladă".103
întotdeauna antimisul trebue să fie pe iliton, sau să fie du= blat
de o căptuşeală, care să«l apere de murdărie şi de roaderea prea
repede.
Nu se mai poate face slujbă-chiar cu sfântul antimis-într'o
biserică necurată, în care a murit un om, s'a vărsat sânge, a in» trat
vreun animal, decât atunci când a fost sfinţită din nou.
Deasemenea este oprit a se sluji pe un antimis prea uzat şi
învechit pe care nu se mai cunosc literele scrise, sau dacă anti» misul
va fi pe hârtie. Iar cel ce nu se supune cade în greu pă= cat de moarte.
104
6. ÎNTREBUINŢAREA ÎN AFARĂ DE LITURGHIE A
ANTIMISULUI
Chiar din cele scrise până acum, am putut vedea că sfântul
antimis, pe lângă întrebuinţarea liturgică obişnuită pe care o are, se
mai întrebuinţa şi în alte împrejurări decât la sfânta Liturghie. Astfel
de întrebuinţări cunoaştem din mărturiile pe care le avem din veacul
VIII şi IX:
1. Pentru împărtăşirea credincioşilor, existau aşa numitele
antimisele credincioşilor ;
2. Antimisele împărăteşti, pe care se împărtăşeau membrii
familiei împăratului;
3. Antimisele pentru încoronarea împăraţilor, care se între»
buinţau şi la conferirea distincţiunilor acordate marilor demnitari *
4. Antimisele cari se întrebuinţau odinioară la înmormân» tarea
preoţilor, despre care obiceiu nu avem dovezi sigure şi care de altfel
nu se mai practică.
a) Fără îndoială că cele mai des întrebuinţate, erau antimie
102. Dumnezeeştile Liturghii, ed. 1895, p. 411.
103. Elementele dreptului canonic, ed. II, Sibiu 1855, p. 136.
104. Dumnezeeştile Liturghii, ed. 1895, p. 422.
44 45
sele pentru împărtăşirea credincioşilor, din pricina numărului mare al
celor ce veneau la împărtăşire regulat. Aceasta se făcea şi din pricina
că preoţii nu puteau ţine potirul în mână până se termina şirul prea
mare de credincioşi, sau fiindcă preoţilor le era greu să aducă pentru
fiecare creştin împărtăşania dela sfânta Masă, căci Sfintele Taine se
ţineau numai pe antimis. Pentru aceste mo. tive, preoţii puneau o
masă în faţa sfântului altar, aşterneau pe masă antimisul, iar pe
antimis puneau Sfintele Taine. Deşi aceste antimise erau ca şi cele pe
care se săvârşia Liturghia, totuşi fiindcă nu se putea lua cel de pe sf.
Masă, care trebue să rămână acolo în permanenţă şi mai ales din
marele respect ce aveau pentru Sf. Taine, care totdeauna trebue să stea
pe antimis, se întrebuinţau aceste antimise, numite ale credincioşilor.
La patriarhia din Constantinopol găsim chiar o persoană ofie
cială cu această însărcinare, persoană numită ctpxwv TWV avnjuvaiwv,
care mai avea în grijă şi rânduirea creştinilor care veneau la îm»
părtăşanie. 105
b) Antimisele împărăteşti, erau ca şi cele ale credincioşilor,
numai că împăraţii se îngrijeau de înfrumuseţarea lor. împăraţii
aveau un loc numit mutatoria, în partea de Răsărit a tâmplei,
unde ei puteau sta în timpul sfintei Liturghii; aceasta din vremea
împăratului Teodosie, care se conformă observaţiei sfântului Am=
brozie, de a nu mai sta în altar în timpul sfintei Liturghii. în altar
împăratul intra numai atunci când aducea daruri. 106
Numai la încoronare, împăratul se putea împărtăşi în altar, însă
nu la sfânta Masă, ci la o măsuţă pusă alături şi pe care se găsea
antimisul,
c) Despre antimisele care slujeau la încoronarea împăratu»
lui, găsim ştiri la Constantin Porfirogenitul, care ne descrie
încoronarea lui Constantin al VMea de către tatăl său Leon IVMea,
la anul 776: „se aşternea-pe o masă-sfântul antimis, în mijlocul
bisericii şi pe antimis se puneau hainele împăratului: hlamida,
coroana şi fibula. împăratul venea în faţa sfântului antimis ~ fără
acestea-şi după ce patriarhul citea rugăciunile anumite pentru
încoronare, dădea pe rând hainele unor oameni numiţi vestitori şi
aceştia îmbrăcau pe împărat, iar coroana o lua patriarhul, cu
amândouă mâinile, şi«l încorona, zicând: „în numele Tatălui, al Fiului
şi al Sfântului Duh, te încoronez..." 107
d) Despre antimisele care se puneau pe faţa preoţilor mor(i,
protoiereul Goşev, 108 ne dă unele informaţii pe care leca găsit în
manuscrisul unui Molitfelnic cu nr. 124, ce se găseşte în muzeul din
Sofia.
La noi nu s'a practicat acest obiceiu, căci preotul mort este
acoperit pe faţă cu un procovăţ, sau cu o pânză, pe care se coase o
cruce cu iniţialele obişnuite: îs. Hs. Ni. Ka., şi pe care se mai coseau
(desemnau) uneltele dela patimile Mântuitorului, ca: su* liţa, trestia
cu buretele şi piroanele.
Este drept că această pânză se numea „antimis", dar în chip
impropriu, căci deşi avea uneori forma unui antimis, nu avea moaşte
şi nici nu era sfinţită. Această pânză era mai degrabă un echivalent al
paramanului pe care îl poartă monahii toată viaţa, ca un jug al
monahismului.
7. SFINŢIREA ANTIMISELOR
Fără îndoială că sfinţirea antimiselor a avut loc încă dela
începutul întrebuinţării lor, căci, după cum nu se putea aduce slujba
jertfei celei fără de sânge pe un jertfelnic nesfinţit sau într'o biserică
nesfinţită, tot aşa nu se putea sluji cu altarul (jertfei» nicul) portativ,
fără să fie sfinţit.
Este însă greu să facem precizări asupra vremii în care a început
a se face sfinţirea antimiselor după o rânduială anumită, căci numai
din veacul VI găsim ştiri documentare despre sfin= ţirea acestora. 109
La Iacobiţi, am văzut că încă din veacul V se sfinţea scân= dura
pe care ei o întrebuinţau ca jertfelnic transportabil; dovadă este însăşi
formula de sfinţire ce se găseşte pe aceste tablitha. uo
 105. Vezi G. CODINUS CUROPALATA, De officiis Magnae Ecctesiae, ed, 107. De cerimoniis autae byzantinae, cartea I, cap, 38 şi 41 (P. G., t. 112,
de I. GOAR, Veneţia 1729, p. 3. col. 441 şi 460).
106. Vezi canon. 69 Trulan, la N. MlLAŞ, Canoanele Bis. Ort., voi. L partea 108. Op. cit., p. 65.
II, p. 444. 109. Cp. BRAUN, Op. cit., voi. I, p. 732.
110. Vezi în urmă p. 30*31, nota 69.
46 47
 Desigur, nu găsim nimic scris despre rânduială sfinţirii an-
miselor şi chiar a bisericii, până în veacul VIII. Dar noi ştim că aceste
lucruri s'au păstrat în practica bisericească pe calea ne« scrisă a
tradiţiei şi numai întâmplător s'a găsit uneori câte cineva care să le
noteze în scris. De altfel, ca o dovadă despre existenţa unei rânduieli,
cât de sumare, a sfinţirii acestor antimise, avem, după cum văzurăm,
însăşi formula de inscripţie obişnuită pe an« timisele întrebuinţate la
Iacobiţi şi care trebuie să fie foarte veche: „Sfânta Treime a sfinţit
această masă de altar... prin mâinile epi» scopului..." U1
în tot cazul, la început, sfinţirea antimiselor n'a constituit o
slujbă sau o rânduială deosebită, independentă sau de sine stată»
toare, ci avea loc în cadrul slujbei pentru sfinţirea bisericilor. Numai
din veacul VIII putem urmări o rânduială scrisă a sfinţirii anti.
miselor, pe baza unor vechi manuscrise, care cuprind între altele şi
vechile rânduieli ale sfinţirii bisericilor şi deci a antimiselor.
O mare parte din aceste manuscrise greceşti au fost editate de
savantul rus A. Dimitrievschi. m Unele din ele, provin din veacul VIII
şi IX, ca de pildă celebrul codice Barberini (azi în biblioteca Vaticană
din Roma).
Astfel, în manuscrisul cu numărul 959 din biblioteca mână»
ştirii Sf. Ecaterina din Sinai, copiat în veacul XI, figurează, între
altele, două rânduieli consecutive, dintre care cea dintâiu se în.
titulează: „Rugăciune la sfinţirea altarului (bisericii) şi a sfintei mese
din el",113 iar a doua: „rânduială ce se face la redeschiderea al»
tarului, care a fost deja sfinţit". m
Iată pe scurt, cuprinsul acestor rânduieli. llfS în cea dintâiu se
descrie cum Patriarhul spală sfânta Masă la sfinţirea bisericii, cu apă
caldă sfinţită şi cu cârpe albe (vfe-epa Xeoxâ). Patriarhului i se dau
cârpe albe, şi el le aruncă pe sfânta Masă în formă de cruce, vărsând
pe sfânta Masă din apa caldă sfinţită. Patriarhul
şterge sfânta Masă şi stâlpii sfintei Mese, cu apa caldă şi vinul care se
turna pe Masă. Apoi unge Masa cu sfântul mir, după care îmbracă
Masa cu inditionul.
Ce erau aceste pânze din care se confecţionau antimisele şi
despre faptul că ele se sfinţeau odată cu sfinţirea bisericii, sau sfintei
mese, ne confirmă şi întrebarea pusă de episcopul Beltas precum şi
răspunsul pe care i.l dă Patriarhul de Constantinopol Manuil II
(1243=1255): „Ştim că antimisele se fac în timpul când însuşi
arhiereul face sfinţirea şi (se fac) din acea pânză care se aşterne şi
acopere sfânta masă, care, tăiată în bucăţi, după ce este scrisă, se dă
iereilor şi fără ele nu se pot sluji. Acolo deci, unde acelea lipsesc, ce
trebuie să fac ca să nu rămână iereii fără slujbe?" întrebă episcopul
Bellas. La această întrebare, Patriarhul răspunde: „Nu este nevoe ca
antimisul să se depună pe toate sfintele mese, ci numai pe acelea
despre care nu se ştie dacă sunt sau nu sfin» ţite. Căci antimisele
înlocuiesc sfintele Mese sfinţite, iar despre care Mese (jertfelnice) se
ştie că sunt sfinţite, acolo nu este ne» voe de antimise". 116
La scriitorii de mai târziu, care s'au ocupat de sfântul an» timiş,
aproape la toţi găsim că sfinţirea antimiselor se făcea odată cu
sfinţirea bisericilor. Astfel, am văzut cum Teodor Balsamon spune că
antimisele se sfinţesc de episcopul locului atunci când el face sfinţirea
bisericilor, m iar Ioan, episcop de Citru, nu încu» viinţează sfinţirea
antimisului decât odată cu sfinţirea bisericii, când spune: „Pregătirea
antimisului nu se face niciodată decât numai la sfinţirea unei biserici
noui". 118 De aceeaşi părere este şi Matei Vlăstare, cu privire la
sfinţirea antimiselor, în Sintagma sa alfabetică. U9
Totuşi, cu timpul începem să constatăm şi excepţii dela această
regulă, adică unele cazuri când antimisele se sfinţesc şi indepen» dent
de slujba sfinţirii bisericii. Aşa de exemplu, Sf. Simeon al
Tesalonicului (1410=1429) ne informează că Patriarhul Constanţi»
 111. RAHMANI, Op. cit, pp. 47=48.
112. în opera sa Onucanie nHTyprBiecKHXt pyKonncen, xpaHam,nxc$i Eb
6H6nioTeKaxi> npaBOCjiaBHaro BocTOKa. (Descrierea manuscriselor liturgice păstrate în
răsăritul ortodox) tom. III (MfoX6-(\.a) Kiev, 1901.
113. teux*l 4TCI xa8iepc&aeti)ţ vaoO xal xf)ţ Iv aoxip &f£a£ tpani^ţ. La Dl«
MITRIEVSCHI, Op. şl tom. cit., pp. 6C-62.
114. Tctgie, YIVO|J.4VY] iitt xffiv âfviaivlwv TO3 TJSYJ xaGieptoSivcoj vaoO. Ibldem.
115. Vezi şi GOŞEV, Op. cit., pp. 30=31.
116. Vezi textul grec la G. RALLI şl M. POTLI, S6vxa-fna xfflv S-etcuv xocl Espffiv
xavovcov, tom. V, Atena 1855, pp. 114-116 şi la MANUEL GHEDEON, Ka-vovixat itoraEStiţ,
tom. II, Constantinopol 1889, pp. 38»4C.
117. Tâlcuirea la canonul 31 al Sinodului Trulan, P. G., tom. 137, col. 613.61b.
118. Ouy. ex*' 8s x«>pav SXcoţ xaS'Stepov xpomov, fivsu jcaOiepciaetoc, vsou vacS
io f tvsaGai âvujitvoia. P. G., tom. 119, col. 976 D.
119. MlGNE, P. G., t. C1V, col. 1C5C.
48 49
nopolului nu ţinea seamă de regula de mai sus, ceeace îl face pe el să
spună că, dacă este trebuinţă de antimise, la nevoie se poate face
sfinţirea şi deosebit de sfinţirea mesei. n0
Această rânduială se practică şi în ţara noastră, căci dacă
episcopul nu poate lua parte la orice sfinţire de biserică, din di« ferite
pricini ca: drumul lung, bătrâneţea, lipsa mijloacelor de transport şi
altele, trimite sfântul antimis prin protopop, dându«i deslegare să facă
şi sfinţirea bisericii. în acest caz, sfinţirea bise* ricii, prin depunerea
solemnă a antimisului, mai dinainte sfinţit, pe prestolul nouei biserici,
se face după o rânduială care este aproape identică cu rânduială
sfinţirii bisericii făcută de arhiereu, doar cu câteva mici diferenţe de
amănunt. Reproducem în prima anexă dela sfârşitul lucrării noastre,
textul românesc al unei ase» menea rânduieli, aşa cum se făcea în
Basarabia dinainte de Răzp boiul cel mare, rânduială care reprezintă
desigur o traducere după cărţile ruseşti de pe cărţile de atunci (Vezi
anexa nr. 1).
Un lucru este ştiut: nimeni afară de arhiereu, nu poate face
sfinţirea antimisului, m deşi sfântul Simeon al Tesalonicului (locul
citat), crede că, la caz de nevoie, chiar şi preotul face acest lucru. cu
încuviinţarea episcopului.
O veche şi completă rânduială a sfinţirii bisericii şi antimi*
sului, găsim în veacul XV şi XVI, în toate evhologiile slavone,
tradusă probabil după evhologii greceşti din biblioteca mânăslirii
Grottaferrata, care datează din veacul X sau XI. Textul rânduielii din
unul din aceste evhologii, a fost editat de I. Goar (Op. cit., pp.
664*666) şi de Dimitrievschi sub titlul de tâStţ fivouivY] eitl x«-
6icp<j>3£i vaoii xai laponei rfjţ sv a.bz<$ t^as tparcăC»)?...122
Rânduială sfinţirii bisericii şi antimisului, o găsim descrisă şi
mai pe larg la NicoUe Cabasila în secolul XIV, 123 iar în secolul XV la
Sf. Simeon al Tesalonicului, care ne dă şi amănuntul că antimisele se
făceau din bucăţile de pânză cu care se ştergea masa
120. TIspl xoo âfiou vaou nai Tîjg xo6too »al na8tepâ>osa);, eta, cap. 127,
MIGNE, P. G., t. 155, col. 333 C şi traducerea românească tipărită de TOMA
TEODORESCU la Buc. 1865, pp. 119*120.
121. Vezi V. MlTROFANOVICI, liturgica Bisericii ortodoxe, de Răsărit,
Cernăuţi 1929, pp. 875.876
122. Op. cit., tom. II (E5x°*oY'«). PP- 1054.1056, de unde l«a reprodus şl
GOŞEV, op. cit., p. 35.
123. MIGNE, P. G„ t. 150, col. 309.332.
de apă şi că antimisele se fac la sfinţirea bisericii. Cât priveşte sfinţirea
antimiselor, odată cu cea a bisericilor, Sf. Simeon ne spune: «Deci
asemenea şi acestea puindu=se pre singură Sfânta Masă, priimesc
toate rugăciunile, şi Arhiereul face pomenire de Antimise, când zice
rugăciunile Sfintei Mese, şi asemenea se roagă ca să sfinţească cu
venirea Dumnezeescului Duh, şi asemenea le spală, le stropeşte şi le
unge cu Mir, făcând cu Mirul pe fiecare Antimis câte trei cruci ca şi
pre Sfânta Masă, cântând:-Aliluia-...", iar când vor» beşte despre
sfinţirea antimiselor deosebit de cea a bisericilor, Sf. Simeon al
Tesalonicului zice: „Psalmii cari arată acestea se zic ca şi la
Dumnezeeasca Masă, căci nefăcându=se târnosire şi fiind tre» buinţă
de Antimise, se ridică sfintele veşminte după Sfânta Masă şi
întinzândusse Antimisele pre Masa aceea se sfinţesc, care sfinţire a
Antimiselor se cuvine mai ales a se face de Arhiereu... Deci apoi şi
părticele din Sfinte Moaşte unse cu Mir le pune în pânzişoare de in şi
le coase în Antimise în faţă d'asupra, şi toate se fac de» plin la
Antimise ca şi la Dumnezeeasca Masă..." 124
De altfel, încă din sec. XIV, adică un veac mai înainte de Sf.
Simeon al Tesalonicului, unele manuscrise liturgice cuprind fie o
simplă rugăciune specială sau independentă pentru sfinţirea
antimiselor,125 fie o rânduială a antimiselor,126 sau chiar o slujbă
completă si desooltată pentru sfinţirea antimisului. m Cu timpul,
această rânduială a şi fost tipărită în ediţiile greceşti ale evholo» giilor
de Veneţia, începând chiar din veacul XVI. Ea a fost pă» strată şi în
ediţiile evhologiului roman, tipărite de scaunul papal pentru uzul
uniţilor de rit bizantin (Roma 1754 şi 1873).ia8
Cât priveşte pe ortodocşi, mai ales la Români, slujba sfinţirii
124. IDEM, Ibidem, t. 155, col. 313, 332»333, şi trad. rom., cap. 127, pp.
119.120.
125. Eâx^l T«W 4vtt|iivaIo>v, la DlMITRIEVSKI, Op. cit., p. 379.
126. Tagiţ xffiv dcvxiuivatwv, în mss. din sec. XIV, altele din sec. XV şl XVI,
la DlMITRIEVSKI, Op. cit., pp. 348, 378, 616, 642, 702, şi la I. GOAR, Op. cit., pp.
518.521.
127. 'AxoXooSta st; x6 jtaOiepfflaai &vxi|iîvaia usxdt &Y(COV Xs«|>eiva>v «tţ xi
Eepoupfeîv elţ §>«>.T)oCaţ xaXaauivac **l &f'aS tpatsSTJS XeC^ava [ifj Jxo^aaţ... în
Eohotoghiul Patr. Alex, (Cairo) nr. 371 (anul 1407) şi în Cod. Sinaitlc nr.993 (sec.
XVI). La DlMITRIEVSKI, Op. cit., pp. 379, 898.901.
128. O descriere italiană a ritului unit, după Evhologhlul roman, vezi la DOM
PLACIDE DE MEESTER, Rituate*Benediziona(e blzantino, Roma 1930, pp. 235.237.
Diac. N. TUTĂ, St- 4
Antimis
 50

antimisului a început din secolul trecut să fie scoasă din evho« logii
sau molitfelnice şi tipărită, împreună cu alte slujbe arhiereşti, ca de
pildă sfinţirea bisericii, într'o carte aparte, adică fie arhiee raticon, fie
în cartea intitulată Slujba sfinţirii bisericii.
Cele mai noui ediţii şi versiuni ale rânduielii sfinţirii antimi<=
selor, aşa cum se săvârşeşte azi în toate Bisericile ortodoxe de rit
bizantin, seamănă întocmai unele cu altele, fiindcă au la bază acelaşi
izvor după care au fost traduse.
Ruşii le=au tradus după izvoarele greceşti dela Constantino»
pol, iar celelalte popoare slave, ca: Sârbii, Bulgarii, chiar dacă nu
le>=au tradus după acelaşi izvor, lesau primit dela Ruşi.
La noi, Românii, textele cu rânduiala sfinţirii bisericii şi an»
timişului, au venit pe două căi şi anume s I. în Ardeal, s'au adus texte
Sârbeşti dela Mitropolia din Carloviţj II. în Vechiul Regat, s'au tradus
deadreptul din greceşte, cum este de exemplu slujba sfinţirii bisericii PA RT E A DOUA
din ediţia de Buzău dela 1835, cu binecuvântarea episcopului
Chesarie, retipărită de Ieromonahul Filaret la Bucu» reşti, în 1862.
Cea mai veche şi totodată cea mai desvoltată versiune ro» ANTIMISUL CA ODOR BISERICESC
mânească a unei rânduieli speciale a sfinţirii antimiselor, o găsim în ŞI SIMBOLISMUL LUI
cartea „Sfinţirea bisericii", publicată în Moldova la 1863, de
Chesarie Răsmerită, episcop şi locotenent de Mitropolit al Mol=
dovei şi Sucevei. Această rânduiala, după cum ne arată alcătuip torul
în prefaţă, are la bază rânduielile altor Prea Sfinţiţi Arhi» erei, cât şi
Mitropoliţi din Ierusalim şi din Rusia. m Ea a fost retipărită cu
binecuvântarea Sf. Sinod, la anul 1897, în cartea in» titulată „Slujba
sRntirii bisericii adunată din diferite cârti de rână duieli
bisericeşti'.130 în aceeaşi carte s'a tipărit însă pentru prima dată o altă
„Rânduiala ce se face la sfinţirea antimiselor", mult mai scurtă decât
cea dinainte, m şi totuşi rânduiala publicată de Chesarie Răsmerită, la
1863, pentru „Sfinţirea Dumnezeeştilor Antimise în deosebi" este
îndeobşte urmată astăzi de P. P. S. S. Arhierei ai Bisericii Ortodoxe
Române, cu toate că această rân= duială este mai veche. Textul ei îl
reproducem în anexa nr. 2 dela sfârşitul studiului nostru.

129. Cf. Sfinţirea bisericii, ed. Sf. Sinod. Buc. 1897, pp. 125-126.
130. Bucureşti (Tip. Cărţilor Bisericeşti) 1897, pp. 125»U5.
131. Vezi Sfinţirea bisericii, Bucureşti 1897, pp. 120.124.
w

ANTIMISUL CA ODOR BISERICESC ŞI

SIMBOLISMUL LUI

MATERIALUL DIN CARE SE FAC ANTIMISELE

Cu privire la materialul din care s'au făcut antimisele, dovezile

cele mai vechi ne arată că chiar dela începutul întrebuinţării lor se
făceau mai mult din lemn şi pânză. Cât despre antimise din piatră nu
avem dovezi sigure, deşi bănuim că au existat.
La Romano»catolici s'au întrebuinţat la început antimise din
lemn şi numai prin veacul IX încep să se introducă antimisele de
piatră, material din care se fac şi azi în biserica papală.
Fără îndoială că întrebuinţarea antimisului din lemn sau pânză
se datoreşte şi faptului că asemenea antimise erau mai uşor de purtat
dintr'un loc într'altul, mai ales când e vorba de antimisele din pânză.
Totuşi, mărturii documentare precise despre întrebuinţarea
antimiselor din lemn şi din pânză, nu avem decât din veacul IX dela
Teodor Studitul,13"3 iar Nichifor Mărturisitorul vorbeşte cam în
aceeaşi vreme numai despre antimise din pânză. 1S3 Ţinând seamă însă
de evoluţia antimisului, pe care am arătat«o mai înainte, şi anume că
antimisul nu este decât ilitonul sau bucata de pânză care, din cele mai
vechi timpuri se aşterne pe jertfelnic, dar că« ruia mai târziu i s'au
adăugat moaşte de mucenici şi mult mai târziu scene din viaţa
Mântuitorului, înclinăm a crede că cele mai multe antimise se făceau
din pânză, chiar din vremea când s'au ivit ele. Faptul că pânza este
mai puţin durabilă, explică în mare parte pentruce nu ni s'au păstrat
antimise prea vechi.
132. Vezi în urmă, p. 28.
133. Vezi in urmă, p. 27.28,
54 55
 In veacul XV, Şf. Simeon al Tesalonicului ne spune că
„antimisul nu este făcut din pietre (ca sf. masă), ci din ţesături, mai
ales de in",1U explicând că „inul este din pământ, după cum pe pământ
a fost mormântul Mântuitorului".ls5 Aşa dar, după Sf. Simeon, motivul
pentru care inul era materialul preferat din care se ţeseau antimisele,
era că inul este un produs vegetal, iar nu unul animal, cum este lâna şi
simboliza astfel mai bine giulgiul din mormântul Domnului. Şi astăzi,
ca şi în vremea Sf. Simeon, antimisele se fac din pânză de in dar şi de
mătase.
CULOAREA PÂNZEI DIN CARE SE FAC ANTIMISELE
în ce priveşte culoarea pânzei din care se făceau antimisele, nu
găsim nimic scris, dar din antimisele cele mai vechi pe care le avem,
observăm că de obiceiu nu se schimba culoarea firească a inului.
Pânza lor este de culoare albă sau puţin gălbue.
Mai târziu s'a schimbat şi această tradiţie, căci la începutul
veacului XIX se găsesc şi alte culorii galben, cafeniu, verzui, iar cel
mai des întrebuinţat, roşul, care fără îndoială simboliza sân» gele pe
care Mântuitorul l»a vărsat pentru păcatele noastre.
Se înţelege însă că scenele de pe antimisele vopsite nu sunt aşa
de vizibile şi lămurite ca pe antimisele care au culoarea fi» rească a
inului, fie din pricina culorii care îmbâcseşte inul şi nu mai prinde
cerneala bine, fie că culoarea închisă a antimisului micşo« rează
vizibilitatea cernelei negre cu care se imprimă antimisele. Din punct
de vedere practic însă, antimisele din pânză colorată, sunt,
preferabile, pentru motivul că în timpul slujbei, după împăr» tăşire, la
turnarea sfântului trup şi a miridelor în potir, mîridele care eventual ar
cădea de pe sfântul disc, sunt mai vizibile pe asemenea antimise şi pot
fi deci strânse mai cu uşurinţă.
FORMA ANTIMISELOR
Nici despre forma antimiselor nu găsim nimic scris, dar an»
timisele cele mai vechi ce ni se păstrează, fie în fotografii, fie în
original, sunt de obiceiu patrulatere, după forma cea mai răspân»
134. Vezi SF. SIMEON al Tesalonicului, cap. 127, trad. românească Bucu«
reştl 1866, p. 119. MlGNE, P. G., t. 155, col. 333 A.
135. SF. SIMEON al Tesalonicului, Op. cit., cap. 127.
dită pe care a avut«o sfânta masă, încă din cele mai vechi tim» puri,
simbolizând cele patru laturi ale lumii.
Cea mai veche dovadă despre forma patrulateră a antimi» sului
o găsim la Bisericile eterodoxe, care încă din veacul VI, în locul
antimisului întrebuinţau o scândură lungă dar îngustă, deci de forma
unui dreptunghiu. Antimise cu alte forme nu se găsesc 136 şi nici
menţiuni scrise despre acest lucru n'avem până acum.
Tot la sfântul Simeon al Tesalonicului găsim mărturii despre
forma antimisului. El ne spune că în colţurile antimisului se pun
chipurile celor patru evanghelişti, cu simboalele lor •, 137 deducem de
aici că şi pe vremea lui, antimisele aveau aceeaşi formă pa» trulateră
ca şi azi.
După cum ne informează Goşev, 188 Ruşii coseau pe colţu» rile
antimisului patru bucăţi simple de pânză, de formă pătrată. Unii spun
că acestea ajutau la cusutul antimisului de catasarcă (o învelitoare a
sfintei Mese) iar alţii spun că în lipsa chipurilor celor patru
Evanghelişti, se coseau aceste bucăţi de pânză numite ifasme,
DIMENSIUNILE ANTIMISELOR
Nici despre acest lucru nu avem ştiri scrise.
Antimisul rusesc, ce s'a păstrat dela 1148 cel mai vechiu, are
dimensiunile următoare: 31 cm. lungime şi 26,6 cm. lăţime, dimen»
siuni care se apropie de dimensiunile antimiselor din veacul XVII.
Tot Goşev ne spune că s'au găsit în Rusia şi antimise scrise de
mână ale căror dimensiuni sunt între 15=25 şi 24 cm. sau cel mult 26
cm., pe când cele tipărite sunt mult mai mari. Astfel, un antimis dela
1627, are dimensiunile de 35,5 cm. cu 26,6 cm.j altul dela 1646, are
39 cm, cu 29 cm.; iar începând dela anul 1690, până în veacul XIX,
sunt antimise cu 57 cm. şi 51 cm.lss
Şi unele din antimisele româneşti mai vechi ce se păstrează, au
cam aceleaşi dimensiuni, însă uneori sunt mai mari, alteori mai mici.
Astfel printre antimisele din Transilvania, din veacul XVIII, am găsit
unul lat de 60 cm. şi lung de 70 cm., uo pe când altul
136. Cf. GOŞEV, Op. cit., p. 67.
137. P. G., tom. 155, col. 333.
138. GOŞEV, Op. cit., p. 7o.
139. IDEM, Ibidem.
140. Vezi figura 31,
56 57
tot din Transilvania, are dimensiunile de 35/40 cm. U1 An ti misele
întrebuinţate astăzi au, în regulă generală, dimensiunile următoare:
lungimea 60 cm. iar lăţimea de 50 cm.
INSCRIPŢIUNILE DE PE ANTIMISE
Este cu neputinţă să ne facem o idee precisă despre inscrip»
ţiunile de pe antimisele dinainte de veacul XII, căci nu s'a pă= strat
nici un fel de antimis din această vreme, Şi este cu atât mai greu, cu
cât nu găsim nici măcar descrieri de antimise mai vechi de veacul
XII. Abia de atunci avem cel mai vechiu antimis ru» sesc ce se
păstrează şi după care ne putem face o idee sumară despre antimisele
din această vreme.
în Bisericile eterodoxe, şi cu deosebire la Iacobiţii Sirieni, care
întrebuinţau încă din vechime o scândură în locul sfintei Mese, găsim
pe ea patru cruci şi chiar o formulă de sfinţire: „Sfânta Treime a
sfinţit această Masă de altar... prin mâinile epi» scopului..." 142
Am putea deduce prin analogie că cele dintâi antimise, afară de
una sau mai multe cruci desemnate, nu aveau nici scene din viaţa
Mântuitorului şi niciun fel de inscripţiune, în sprijinul acestei păreri,
vin unele antimise ruseşti, care după înfăţişarea lor par a fi foarte
vechi. Aceste antimise n'au nici un fel de inscrip» ţiune, nici măcar
numele episcopului care le=a sfinţit, nici biserica pentru care au fost
date şi nici data când au fost făcute. Nu aveau pe ele decât una sau
mai multe cruci desemnate cu peniţă şi cerneală. 14a
De altfel, inscripţia nu constituia ceva absolut necesar, în»
trucat antimisele - după cum ne spune Nichifor Mărturisitorul,
(veacul IX) şi Ioan de Citru, (veacul XI)-puteau fi întrebuinţate
dintr'o eparhie într'alta şi erau duse la depărtări mari, aşa că nu era
nevoie să se arate hramul bisericii în care au fost folosite la început,
iar în ce priveşte data şi numele episcopului sfinţitor, poate că nu
aveau însemnătate pentru altă eparhie.
Cel mai vechiu antimis (dela 1148) care se păstrează în Rusia,
are următoarea inscripţie: „Jertfelnicul sfântului mucenic Gheorghe,
141. Vezi figura 32.
142. RAHMANI, Op. cit,, pp. 4".48.
143. GOŞEV, Op. Cit., p. 74.
sfinţit de către Nifon, arhiepiscop de Novgorod, după dispoziţiu. nile
episcopului de Rostov, Nestor, în timpul domniei cneazului
Gheorghe. Septembrie 1, anul . , . " . 1 1 4
Acelaşi tip de inscripţie, cu mici schimbări, îl găsim pe an»
timisele ruseşti până în veacul XVII. Pe antimisele din acest timp
aflăm numele bisericii pentru care au fost date, numele impara» tului
din acea vreme, al arhiereului care a făcut sfinţirea şi chiar data când
s'a făcut sfinţirea. Pe cel mai vechiu antimis românesc din colecţia
proprie, dela 1695, găsim: „S'a sfinţit acest dumne» zeesc antimis al
Domnului nostru Iisus Hristos, prin punerea mâi» nilor şi
binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu, Kir Mitrofan, epi» scopul
Buzăului şi s'a aşezat în biserica sfintei înălţări a Crucii, în zilele
binecredinciosului (blagocestivului) Domnului Io Constantin Voevod,
în anul 1695, Octombrie 12" (leato 7203). 14S
Pe un antimis românesc şi mai vechiu, ce se găseşte la schitul
Brădetul din judeţul Argeş şi care datează dela 1604, găsim urmă»
toarea inscripţie scrisă în limba slavonă: „Sfinţitu»s'a acest giulgiu
(antimis), de către preaosfinţitul mitropolit chir Luca a toată Ţara
Românească, în zilele binecinstitorului Io Radu Voevod, în anul
(1604)". în afară de aceasta, se mai găsesc scrise şi cunoscutele
iniţiale: îs. Hs. Ni. Ka., apoi M. L. P. B., adică iniţialele cuvin» telor
slavoneşti: Mibcro jiofjHoe pafi fjbiCTi>, ceeace însemnează: locul
Căpăţânii a devenit rai. Cu privire la acest lucru, iată ce spune
scriitorul rus Nicolski: „Unii sfinţi Părinţi admit că Adam a fost
îngropat pe actualul locul Căpăţânii unde a fost răstignit
Mântuitorul".146
Brehier, tot cu privire la acest lucru, spune: „în răstig» nirea din
mozaicul dela Daphne (secolul XI»XH) sângele din ră» nile de pe
picioarele Mântuitorului curge deasupra căpăţânii (ţe» stei) lui Adam.
Momente de acest fel al răstignirii sunt multe. Cu» prinsul dogmatic
în legătură cu punerea Crucii deasupra ţestei lui Adam este că jertfa
de pe Golgota a eliberat omenirea de păcatul originar făcut de Adam".
14V
Sub pedestalul crucii se află scris: „iviaBa A«aMa" (capul lui
144. La GOŞEV, Op. cit., p. 76.
145. Vezi figura 7.
146. Op. cit., p. 141, cf. I. GOŞEV, Op. cit, p. 80, nota 2.
147. LOUIS BREHIER, L'art chreUen, Paris 1918, p. 139, fig. 50, cf. I. GOŞEV,
Op. cit., p. 80, nota 2-
58 59
Adam). în cele patru colţuri se găsesc iniţialele celor patru evan»
ghelişti. u8
Pe unele antimise, inscripţiunea începe cu anul în care a fost
sfinţită biserica, de pildăi „în anul... a fost sfinţită bise» rica... de
către preotul...".149
în veacurile XVIII şi XIX, inscripţiunile de pe antimise de* vin
cu mult mai desvoltate şi deci mai lămurite, ca de exemplu i „ Acest
antimis, adică Masa sfântă pentru săvârşirea Jertfei celei fără de sânge
a dumnezeeştei Liturghii, s'a sfinţit cu harul Prea Sfân» tului şi de
viaţă făcătorului Duh, care are putere de a pătrunde în biserică.
Aceasta s'a făcut sub domnia prea bunului împărat... de către Prea
Sfinţitul Episcop...", sau ca în următoarea inscripţie şi mai desvoltată
de pe un antimis dela 1810 •. „în zilele blago» slovitului marelui
nostru Domn împărat Alexandru Pavlovici, a toată Rusia, s'au sfinţit
acest antimis, adică Masa sfinţită, spre adu» cerea Jertfei celei fără de
sânge a dumnezeeştei Liturghii, cu darul întru tot Sfântului şi de viaţă
dătătorului Duh, cu blagoslovenia sfântului şi îndreptătorului Sinod,
de Prea Sfinţitul... şi s'au dat la hramul... de Prea Sfinţitul Mitropolit
şi Exarh Gavriil; carele mai jos a iscălit. în anul dela facerea lumii
7316, iar dela Naşterea lui Hristos 1810, luna lui... în zilele..." 16°
Şi pe antimisele întrebuinţate în cuprinsul patriarhatului Alexan»
driei se scria aceeaşi inscripţie ca şi pe cele din patriarhatul Constanţi»
nopolului, căci în evhologiul nr. 371, al patriarhiei Alexandriei, care
se află în biblioteca din Cairo, găsim transcrisă o inscripţie de antimis
asemănătoare cu cele ruseşti, m care au ca model pe cele greceşti.
Pe antimisele greceşti, care se mai numesc unele âoawtijfi/jpiov,
iar altele Imtiţiov, găsim următoarele tipuri de inscripţiuni: „Altar
dumnezeesc şi sfinţit, spre a se săvârşi prin el sfintele ierurgii, sfinţit
de către Prea Sfinţitul Mitropolit Domnul... în anul mântu» irii... în
luna... în ziua...";1B2 sau: „Altar dumnezeesc şi sfânt, sfinţit
148. Vezi figura 4.
149. GOŞEV, Op. cit., p. 76.
150. Ci. V. DR&.GHICEANU, Catalogat obiectelor bisericeşti din muzeul
Comisiunii Monumentelor Istorice. Bucureşti 1911, p. 136.
151. Cp. GOŞEV, Op. cit., p. 75.
152. Sooiaaxiîpiov 3-stov xal EepoupyriOsv xou xsXsîoBai 81'aoxou râs S-eEaj
Eepoupfla;, xa6iepa>84v icapa xoS itaviepwxdxou MY]xpo7ioXExou xuptou... kw Itet OIOXY)-
p£(p.. (iv)vl tvSixxtfflvoj... Vezi S. PETRIDES, art. Antimensium, în Dtctionnatre
d'Archeologie chretienne et de liturgie, t. I, col. 2325<2326.
şi binecuvântat de harul a Prea Sfântului şi de viaţă făcătorul Duh,
spre a avea puterea să se slujească prin el în orice loc, prin pu« terea
lui Hristos Dumnezeului nostru, sfinţit de Prea Sfinţitul ar» hiepiscop
al insulei Procomea, Domn Teoclit. Anul mântuirii 1729, Februarie
li".163
Iată în traducere şi inscripţiunile ce se găsesc pe două an»
timise greceşti, care au fost folosite şi în Transilvania, aduse dela
sfântul mormânt: „Epitaf sfânt, ornat cu exactitate şi tipărit cu grija şi
cheltuiala lui Gheorghe din Trapezunt şi l=a dăruit prea sfântului şi
dătătorului de viaţă Mormânt cu însuşi tiparul halco» grafic, spre
aducerea aminte a lui însuşi şi a părinţilor lui. în timpul patriarhatului
Prea Fericitului D. D, Meletie (de) Ierusalim, prin îndemnul lui
Paisie, proegumenul dela sfântul Mormânt. Se dă ca dar (schimb)
pentru ortodocşi, 1733, Martie. Şi acum K... în jert» felnic sfânt, spre
a se săvârşi prin el sfânta şi dumnezeeasca Eu» haristie, de către...".
Inscripţiunea este scrisă în limba greacă cu suprascrieri de jur
împrejur, începând din partea stângă şi termi» nându»se în partea de
jos a antimisului. 154
Afară de inscripţia de mai sus, avem scris pe acest antimis şi
troparul: „Iosif cel cu bun chip..." Aceasta în partea de jos, căci în
partea de sus, deasupra scenei principale, cu înfăţişare de boltă se
găsesc următoarele stihuri: „Heruvimii cei cu ochi mulţi, prea slăvesc
cu cântări neîncetate cântând şi Serafimii cu câte şase aripi, prea
slăvesc cu glasuri neîncetate". Deasemenea se mai gă» sesc pe
antimis câteva cuvinte greceşti, iar jos un K singur, pe care nu l»am
mai găsit până acum pe antimise, dar care cred că este iniţiala
cuvântului H,a6iepw6Ev, adică consfinţit.
Aceeaşi inscripţiune cu mici deosebiri, găsim şi pe alt antimis
grecesc dela anul 1751, care are acelaşi format şi pe care este
schimbat numai numele donatorului: „Epitaf dumnezeesc şi sfânt,
ornat cu exactitate şi tipărit cu ajutorul şi grija Domnului Simeon
arhimandrit al Sfântului Mormânt, cu cheltuiala prea stimaţilor domni
Dimitrie Mişu din oraşul Cojani şi Gheorghe Puliu din
153. 8uaiaox>5ptov Seîov xal Espov &-ftaa9ev, xal euXopiGev 6710 xvfe x°<P'xoţ xou
Ttavaf tou xal £u)apxutou 7tvsup.aioţ xou £xEt ££ouotaj Eepoup-fstv St'auiofl âv rcavxl xirccp
xfjs SsartoxsEaţ Xpiaxou xou 8eou ^[iffiv, â"ptaiVLaa0£v Ss raxpa xofl Ttavispwxcî-xou
apxiejuonâicou npoioxovijoou xuptou SsoyiXrjzou. "Exog x6 awx^piov 1729. <Se6pou-apEou
11. Citat după S. PETRIDES, ibidem.
154. Vezi figura 23.
60 61
oraşul Saclsta, donat de ei sfântului Mormânt, cu tiparul halco»
grafic, în memoria părinţilor lor şi în cinstea compatrioţilor lor, în
timpul patriarhului înalt Prea Fericitului Domn, Partenie. Şi acum
sfinţit în altar (jertfelnic) sfânt, spre a se săvârşi prin el sfânta şi
dumnezeeasca Liturghie de către...".185
Amândouă aceste antimise s'au folosit în Transilvania.
După cum se vede, ele au fost la început epitafe, iar apoi s'au
sfinţit în altare sau jertfelnice. Şi pe cel din urmă găsim ca şi pe cel de
mai sus aceleaşi cuvinte greceşti ca şi următoarele stihuri: „Heruvimii
cei cu ochi mulţi, preaslăvesc cu cântări ne» încetate cântând şi
Serafimii cei cu câte şase aripi, răspund cu gla» suri înalte cântând
imnul de laudă pentru victorie" 5 iar jos tro» parul: „Iosif cel cu bun
chip...".
Iată inscripţia, scrisă în limba greacă, pe un antimis dat de
patriarhia ecumenică la anul 1830. Inscripţia începe din partea stângă
şi este scrisă de jur împrejurul antimisului: „Constantios, din; mila lui
Dumnezeu Arhiepiscop Constantinopolului, Noua Romă şi patriarh
ecumenic (dăruit) dela patriarhie în anul 1830, luna Octombrie". în
afară de această inscripţie se mai află scris pe antimis şi următoarele
expresii puse deasupra scenelor respec» tive: „Ceata îngerească s'a
mirat văzându»Te pus în sicriu" (tron), precum se vede în figura 26.
156
De mare însemnătate este şi următoarea inscripţie de pe alt
antimis grecesc din 1747: „Altar dumnezeesc şi sfânt, sfinţit prin
harul prea sfântului şi de viaţă dătătorului Duh, pentru slujirea pe el a
celor sfinte şi sfânta slujbă, în orice loc al puterii"; această inscripţie
se află în partea de sus a antimisului, iar în partea de jos se găseşte:
„în timpul patriarhatului a Prea Sfinţitului şi pa» triarh ecumenic
Domn, Domn Paisie, şi a toate bineocârmuito» rului (8ioix6o(TV]ţ xâ.
irâvxa naXâ?) al sfântului Sinod, în anul 1747, Ianuarie 1, care şi s'a
sfinţit din partea...". Sub chenarul acestui
antimis se găseşte scris: ........cu cheltuiala arhimandritului Filaret
dela Mănăstirea Ivir, al oraşului Tesalonic, prin osteneala şi ţipă»
ritura lui Alexie, a cărui pomenire împreună cu tot neamul lui dela
Domnul (Dumnezeu)". Este primul antimis pe care- deasupra
155. Vezi figura 24.
156. Kcovoxdvuog kXitp 8eo0 'Apx'sirtoKorcoţ KtovaxavxivourcoXsws Niaj 'Po&tiirjţ
xal Olxot)(isvix6ţ naxpidpXTjţ. 'Arco xffiv IlaxptapxeEfflV, iv ixsi ,acoX', xdx& |if)va
'Oxxd>6ptov. Tffiv a"ff£X(ov * 8%°ţ> xaxsitXdYY) ipffiv os, dvioae iv 8p6v(p,
crucii -> se găseşte cu caractere iudaice, Iehova (DiiT)» după cum se
vede în figura 25.1B7
Tot aşa de importantă este următoarea inscripţie scrisă, de jur
împrejurul antimisului dela 1839, în limba greacă, dar care a fost
folosit în Ierusalim şi în toată Palestina după cum se vede şi din
inscripţia de pe el: „Altar dumnezeesc şi sfânt pentru să» vârşirea
dumnezeeştei Liturghii, sfinţit prin dumnezeescul Har, de prea
sfinţitul şi de viaţă dătător Duhul. Având puterea de slujire în orice
loc cu puterea lui lisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dăruit din partea
înalt Prea Fericitului şi Prea Sfinţitul Părintelui nostru şi Patriarh al
sfântului oraş Ierusalim şi a toată Palestina, Domn, Domn
Atanasiu".1BS
în partea dreaptă, jos, se vede scris anul 1839, iar la mijlocul
antimisului, tot în partea de jos, se vede scris tot în limba greacă:
„Prea fericita Biserica-interioară-a sfântului stăpânescului Mormânt",
după cum se vede în figura 27.
Cu privire la antimisele româneşti, găsim categorii sau tipuri
deosebite unele de altele, atât ca inscripţie cât şi ca iconografie. Una
din caracteristicile vechilor antimise româneşti este scurtimea
inscripţiilor, spre deosebire de cele ruseşti, şi apropierea lor de cele
greceşti.1S9
Se poate observa între diferitele antimise şi o deosebire ca
material, formă, inscripţie, după provinciile din care provin. Astfel,
antimisele din Moldova şi cele din Transilvania, folosesc mai mult
numele de „altariu", pe când cele din Muntenia pe cel de „jertfei»
157. f Quaiaanjpiov S-eîov xal Espiv &"fiao9sv xţ) xdpixi toO HavaYlou xal Zioap-
Xixou nvs6^axoţ, xeXsîaBai iV aox(ji xâţ ftetaj xal avai|idxxooţ 9-uoEaţ, iv jtavxl
torttp xîjj SeoitoxeEaţ auxou.
t Ilaxpcapxa&ovxoţ xo5 Rot.va.yuovi.zoQ xal Olxoo|asvixou Ilaxpiapxou Kopîou
Kuptou HaVotou, xal Sioixofianjţ xâ rcdvxa xaXffij xrjţ o\ywzAvri{ Suviîou, iv ixsi, X<|>|i£'.
'Iavooapioo a', Sitep xal xaOtspioflrj napa xou . . .
, . . 8iâ BaTtoEvy); *iXapsxou apxip.avSp£xou, ix xfjj |iov^£ x(3v 'Kvjpiov, 4x
niXetflţ ©eoaaXovixrjţ, Konoţ 9e xou X6JIOU, 'AXeSiou, o5xivoţ (ivqaSitT) K6ptog 8 8s6j
[isxa xal xffiv foviiuv auxoO.
158. 8uaiaax^piov fteîov xal Eepiv xott xs.Xeto8ai iv aoxŞ aylav 9*Cav EepoupYCav,
&Yiaa8iv &::& xrj; 9-staţ x°<P'*0£ toD Ua.va.fioo «al ZeoapxwoO nvs6(iaxoţ Ixeiv (i)
igouoEav xoS EepoopYsîv iv rcavxi xojttjj xfjţ Bsonoxstaţ XptoxoS xoO 6eo(J •fjfifiiv
xa8i6p<o9£v Si rcapa xotf Maxaptwxâxou xal 'AY«OXOXOO Ttaxpog Yjjiffiv xal Uaxpidp-
Xou xij£ aY'«€ itoXsw; 'IepouoaM)(i xal jcdoyjj IIaXaccjx[VY)£ KupEou KopEou *A6avaa(ou,
159. V. DRĂGHICEANU, Op. cit., pp. 133.139, unde descrie multe antimise.
62 63
nic" sau „antimis". Toate cele ruseşti însă poartă numele de „antimis".
Pe un vechiu antimis cunoscut din Muntenia, sfinţit sub domnia lui
Matei Basarab, de către mitropolitul Ştefan la anul 1650, găsim
denumirea de „altar", având următoarea inscripţie în limba slavonă-.
„Altar dumnezeesc pe care se săvârşeşte dum» nezeeasca cea fără de
sânge şi sfânta slujbă, blagoslovit şi sfinţit de Prea Sfinţitul Mitropolit
Ştefan, în zilele lui Io Matei Voevod, a toată ţara Ungro»Vlahiei. Luna
Ianuarie 21, leat... (anul 1550)". 160 Şi cu cât ne apropiem de vremea
noastră găsim inscripţii mai lă= murite. Acest model de inscripţie s'a
perpetuat, cu mici schimbări, până în zilele noastre. Pe cel mai vechiu
antimis, din colecţia pro» prie, semnat de Episcopul Buzăului
Mitrofan la anul 1695, găsesc următoarea inscripţie, în partea de sus:
„S'a sfinţit altarul Dom-nului şi Mântuitorului Iisus Hristos", iar în
partea de jos, în con. tinuarei „S'a sfinţit acest dumnezeesc antimis al
Domnului nostru Iisus Hristos prin punerea mâinilor şi binecuvântarea
a de Dum» nezeu iubitorului Kir Mitrofan, Episcopul Buzăului şi s'a
aşezat în biserica Sfintei înălţări a Crucii în zilele binecredinclosului
Dom» nului Io Constantin Voevod, leatul... Octombrie...", adică în
anul 1695. în afară de această inscripţie se mai află scris cuvintele: îs.
Hs. Ni. Ka., apoi numele Maicii Domnului şi al sfântului Ioan, iar în
colţuri se află numele sfinţilor evanghelişti, deasupra chipului
fiecăruia (Vezi figura nr. 7).
Pe alt antimis, din aceeaşi colecţie, semnat de Mitropolitul
Ştefan la anul 1730, se găseşte inscripţia următoare în partea de sus:
„Acest dumnezeesc jertfelnic pre carele se săvârşeşte dum» nezeeasca
cea fără de sânge şi sfinţita slujbă", iar în partea de jos: „S'au
blagoslovit şi s'au sfinţit cu mâna Prea Sfinţitului Mitropolit Kir
Ştefan...". Antimisul este datat din anul 1730, deşi în această vreme
nu se găsea nici un mitropolit cu numele de Ştefan în Ţara
Românească. Probabil este al vreunui episcop dela Râmnic cu nu»
mele Ştefan, întrucât episcopii dela Râmnic în această vreme, se
intitulau şi mitropoliţi. Deasemenea antimisul mai are şi obi. şnuita
inscripţie: îs. Hs. Ni. Ka., de o parte şi de alta a crucii, iar pe placa de
deasupra crucii I. N. R. I. (Vezi figura 10).
Pe un antimis iscălit de Mitropolitul Grigorie al UngrcVlahiei
la 1773 găsim: „Acest dumnezeesc jertfelnic pe carele se săvârşeşte
160. După GOŞEV, Op. cit., p, 101.
dumnezeeasca cea fără de sânge şi sfinţita slujbă, s'au blagoslovit şi
s'au sfinţit cu mâna Prea Sfinţitului Mitropolit al Ungro»Vlahiei
Domn Grigorie. Leat 1773".161 Inscripţia este simplă şi nu arată nici
biserica pentru care s'a dat şi nici numele domnitorului, cum găsim pe
alt antimis dela 1809: „Acest dumnezeesc jertfelnic, pe care se
săvârşeşte dumnezeeasca cea fără de sânge şi sfânta slujbă, s'a sfinţit
în zilele blagoslovitului singur stăpânitorului ma« relui Domnului
nostru şi împărat a toată Rusia Alexandru Pavlo» viei. S'au sfinţit
acest antimis de Prea Sfinţitul Mitropolit a toată Valahia Domn, Domn
Dositei, şi s'au dat la biserica din ţinutul... anul 1809 Iunie", l62 sau
cum găsim pe un antimis din 1819: „...sfinţit cu mâna Prea Sfinţitului
şi de Dumnezeu alesului arhi» episcop şi Mitropolit a toată
Ungro.Vlahia Domn, Domn Dionisie".163
Această inscripţie o găsim pe toate antimisele din Muntenia,
date în ultimii ani ai veacului trecut şi în primii ani ai veacului XX, de
Mitropoliţii: Nifon, Iosif Gheorghian, Ghenadie Petrescu, Atanasie
Mironescu şi Konon.
Mai interesantă este următoarea inscripţie, găsită pe un an»
timiş tipărit de Dimitrie Mihail, în Tipografia Râmnicului şi semnat
de Mitropolitul Ungro»Vlahiei, Nectarie. în formă octogonală, în»
conjurând scena principală de pe antimis, care este punerea în
mormânt, se află scris: „Luaţi mâncaţi acesta este Trupul Meu care se
frânge pentru voi întru iertarea păcatelor, Beţi dintru acesta toţi că
acesta este sângele meu al legii celei nouă care pentru voi şi pentru
mulţi se varsă întru iertarea păcatelor". în afară de obiş» nuitele
inscripţii îs. Hs. Ni. Ka., de inscripţia de pe cruce I. N. R. I. şi de
numele persoanelor care au luat parte la punerea în mor» mânt, pe
piatra tronului în care a fost pus Mântuitorului se află următoarea
inscripţie: „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul,
pre scaun împreună cu tatăl şezi". Deasemenea, în formă de cruce, se
mai găseşte scris şi imnul de biruinţă: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul
Savaot, în felul următor: în partea de sus, deci formând capătul de sus
al crucii, se află scris: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Plin e
cerul şi pământul de slava Ta"5 la mijloc, pentru a forma braţul crucii,
începând din stânga şi ter»
161. Din colecţia proprie.
162. Idem.
163. Idem.
64 65
minându«se în dreapta, se află scris i „Osana celui din înălţime.
Blagoslovit e cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei din
înălţime". La colţuri se află cei patru evanghelişti cu numele lor, iar în
partea de jos se găseşte scris: „S'au blagoslovit şi s'au sfinţit de
smeritul mitropolit al Ungro=Vlahiei Kiriu Kir Nectarie, luna lui...
1813. S'au tipărit de Dimitrie Mihailo... Tipografia Râm« nicului".
(Vezi figura 12).
Pe antimisul iscălit de Patriarhul Miron, inscripţia aduce unele
Fecioara Măria. Şi s'au sfinţit de mâna Prea Sfinţitului Klr Ni» chifor,
Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldavia: în zilele Mă» riei Sale Io
Constantin Nicolae Voevod", iar mai jos scrie că s'a făcut, acest
antimis, cu cheltuiala Domniei Sale. Vleat... (1742). Afară de această
inscripţie antimisul mai are următoarele li» tere mari: T. K. II. I\ A. II.
M. £., care sunt iniţialele urmă» toarelor cuvinte greceşti: T6itoţ
xpavîoo «apâSewoţ y eyove 'A8â(i, Ttsrrtwx&ţ [xszâaz-q fftaup(jj,
ceeace pe limba românească se traduce

11
deosebiri faţă de cele de până aci şi anume: la scena principală, care
este punerea în mormânt, se vede mormântul, iar pe mar» ginea lui se
află scris troparul: „Iosif cel cu bun chip...". Mai jos se găseşte
următoarea inscripţie: „Anul Domnului... Sfinţitu»s'a acest antimis
prin rugăciunile înalt Prea Sfinţitului Domn, Domn Dr. Miron Cristea,
Arhiepiscop al Eparhiei Bucureştilor, Mitro» polit al Ungro»Vlahiei
şi Patriarh al României, locţiitor al scau» nului din Cezareea Toiro; Kpovtou
Capadociei, înalt Regent, etc, spre a se sluji pe el sfintele Liturghii, şi (locul) (Opăţânii)
riapoiSsiooţ Tâfove
s'a dat bisericii... din jud... cu hramul... m
(rai) (s'a făcut)
Dar o schimbare totală a antimisului, atât ca inscripţie cât şi ca <£>G)£ XpiotoS
iconografie, s'a introdus cu antimisul dat de înalt Prea Sfinţitul
(lumina) (lui Hristos)
Nicodim, Patriarhul României, pe când era Mitropolit al Moldovei. $a(V8i Dâoi
Astfel, de jur împrejurul acestui antimis găsim următorul text (luminează) i! (tuturor)
scripturistic: „Zis»a Domnul: Eu sunt pâinea cea vie, care s'a pos •A84|i IlNrtux&ţ
gorît din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, în veci va fi viu. (Adam) (cel căzut)
Această pâine este Trupul Meu, pe care=L voi da pentru viaţa lumii... MSTiOTY) Sxaypqj
Cel ce mănâncă Trupul Meu, şi bea Sângele Meu, are viaţă veşnică şi (a înviat) (prin cruce)
Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan VI, 41, 54) j iar în partea de
jos se află scris: „Acest antimis sau Masă sfinţită pentru aducerea astfel: „Locul Căpăţânii rai s'a făcut; Adam cel căzut a înviat prin
jertfei celei fără de sânge la sfânta şi dumnezeeasca Liturghie, s'a cruce". Deasemenea se mai găsesc şi următoarele litere mari: $. X.
sfinţit cu darul şi cu puterea Prea Sfântului Duh, de smeritul Arhiereu <$. IT., ca iniţiale ale cuvintelor greceşti: <pwe, XpictoB cpaCvsi «iot,
Nicodim, Arhiepiscop şi Mi» tropotit Moldovei şi Sucevei şi s'a dat adică: „lumina lui Hristos luminează tuturor", 166 după cum se vede în
voie şi împuternicire a se săvârşi cele sfinte pe dânsa, în biserica din... figura de mai sus.
unde este hramul... în anul,.."165 Un alt model de antimis este cel sfinţit de Mitropolitul Mol»
Mult mai lămurite sunt antimisele din Moldova, iar în ce dovei Iacob, la 1753. Mai întâi scena principală, punerea în mor.
priveşte inscripţia mai precise. Iată inscripţia scrisă în culori pe un mânt, este înconjurată în formă octogonală, cu citatele din Sf.
antimis din anul 1742. „Oltariu Domnului nostru Iisus Hristos, care Evanghelie „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge
s'au rădicat întru cinstea şi lauda Adormirei Prea Curatei pentru voi întru iertarea păcatelor; beţi dintru acesta toţi, că acesta
164. Vezi figura 13.
165. Vezi figura 39. 166. Vezi figura 8.

Diac. N. TUŢÂ. Sf. Antimis S

 66
este Sângele Meu, al legii celei nouă, care pentru voi şi pentru mulţi
se varsă pentru iertarea păcatelor", iar în formă de crace găsim scris:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de
slava Ta; Osana întru cei din înălţime; binecuvântat este cel ce vine
întru numele Domnului; Osana întru cei din înăl» time". Adevărata
inscripţie însă este foarte scurtă: „Acest antimis s'au sfinţit şi s'au
blagoslovit cu mâna Preaosfinţitului Mitropolit al Moldovei Kir
Iacob, văleat 1753". 167
Aceeaşi inscripţie o are şi antimisul iscălit de Mitropolitul Leon
al Moldovei la anul 1786.
Şi mai târziu, găsim acelaşi tip de antimis iscălit de Mitro»
politul Veniamin Costachi, însă numai la începutul arhipăstoriei sale,
căci mai târziu el iscăleşte şi alte două tipuri, aşa că sub păstoria
Mitropolitului Veniamin Costachi găsim mai multe mo» deluri
deosebite de antimise, atât ca inscripţie cât şi ca iconografie după cum
se va vedea mai Jos.
Cel dintâiu antimis iscălit de acest Mitropolit, este după cum am
spus întocmai ca cel iscălit de Mitropolitul Iacob, la anul 1753, afară
de inscripţia următoare, pe care o găsim în plus la Mitro» politul
Veniamin Costachi: „Antimis, adică sfinţita Masă, spre aducerea
Jertfei celei fără de sânge la sfânta şi dumnezeeasca Li» turghie, S'au
sfinţit cu darul şi puterea a Prea Sfântului Duh de Prea Sfinţitul Domn
Domn Veniamin arhiepiscop şi mitropolit al Moldovei. Pentru aceea
s'au dat voie şi putere a se săvârşi pre dânsul cele sfinte în biserica din
satul... unde este hramul Buna» Vestire, la anul 1803, luna Septembrie
30". 168
A doua edi{ie, iscălită de Mitropolitul Veniamin Costachi la
1807, are următoarea inscripţie': „Jertfelnic dumnezeesc şi sfânt, ca să
se săvârşească pe dânsul jertfa cea dumnezeeasca şi fără de sânge,
sfinţit de smeritul Veniamin, Mitropolitul Moldovei, la anul dela
Hristos 1807". 169
A treia ediţie a aceluiaşi mitropolit este cu totul schimbată, căci
nu mai are nimic la fel cu ediţiile de până acum, atât ca in» scripţie
cât şi ca iconografie. Astfel, găsim, în partea de sus, ur= mătoarea
inscripţie: „Acest antimis, adică sfinţita Masă pentru adu» cerea
Jertfei celei fără de sânge, întru dumnezeeasca Liturghie, s'au
167. Vezi figura 17.
168. Vezi figura 17, cu care se aseamănă întocmai,
169. Vezi figura 16.
sfinţit cu darul Prea Sfântului Duh 5 pentru aceasta se dă stăpânire ca
să se lucreze pe dânsa tainele cele sfinţite în hramul,...". Afară de
aceasta se mai află scris numele ierodiaconului Nazarie din Sfânta
Mănăstire Neamţ, cu data de 1821. 17°
Aceeaşi inscripţie găsim şi pe antimisele date de Mitropolitul
Sofronie al Moldovei şi Sucevei la 1853 şi de Mitropolitul Calinic
Miclescu, arhiepiscop al Sucevei, Mitropolit Moldovei şi exarh pla»
iurilor, la anul 1872. Cu mici prefaceri ea a fost adoptată şi pe
antimisele Mitropolitului Iosif Naniescu din anul 1876: „Acest an»
timiş ce neapărat se pune pe sfinţita Masă, spre aducerea Jertfei celei
fără de sânge la sfânta şi dumnezeeasca Liturghie, s'a sfinţit cu darul
şi puterea Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului Duh, de Prea Sfinţitul
arhiepiscop şi Mitropolit Moldovei şi Sucevei şi exarh plaiurilor D.
D. Iosif Naniescu şi s'a dat bisericii cu hramul...".
Pe un antimis dela 1867 folosit tot în Moldova se găseşte
următoarea inscripţie, în partea de sus: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Dom» nul
Savaot, plin e cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana celui dintru
înălţime, bine e cuvântat cel ce vine întru numele Dom» nului. Osana
întru cei de sus" ; în partea de jos: „Acest sfânt an» timiş s'a tipărit şi
s'a sfinţit de Prea Sfinţitul Melhisedec Episcopul Dunării de Jos, la
anul 1867"; în partea stângă: „Iosif cel cu bun chip de pre lemn luând
prea curat Trupul Tău, cu pânză curată înfă» şurândusL şi cu miresme
în mormânt nou îngropându»L L»au pus".171
Pe alt antimis dela 1873 se găseşte, în partea de jos, urmă»
toarea inscripţie: „ Antimis, adică sfinţita Masă spre aducerea Jertfei
celei fără de sânge la sfânta şi dumnezeeasca Liturghie, s'au sfinţit cu
darul şi puterea Prea Sfântului Duh, de Prea Sfinţitul Iosif Epi» scopul
Huşilor, pentru aceea s'au dat voe şi putere a se săvârşi cele sfinte pe
dânsa în biserica cu patronul Sf. Mai Marilor Vo» evozi din
comuna..."j urmează semnătura „Iosif, Huşiu, anul 1873", în afară de
această inscripţie mai are scris şi numele persoanelor care au luat
parte la punerea în mormânt a Mântuitorului. 172
Un tip nou de inscripţiune găsim pe antimisul dat de Par» tenie,
Mitropolitul Moldovei şi Sucevei la 1902 şi anume: „Harul Sfântului
şi de viaţă făcătorului Duh sfinţit»a prin smeritul arhiereu
170. Vezi figura 15.
171. Vezi figura 37.
172. Vezi figura 38.
68 69
Partenie S. Clinceni, Mitropolit Moldovei şi Sucevei, Exarh plaiurilor,
acest antimis pentru aducerea Jertfei celei fără de sânge a Domnului
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la sfânta şi dum<=
nezeeasca Liturghie, pentru iertarea păcatelor credincioşilor, bi=
sericii cu patronul... din parohia... Comuna... Plasa... Judeţul...".
în Moldova găsim un antimis la 1789, care are o inscrip» ţiune
deosebită de celelalte antimise, având multă influenţă ru« sească:
„Acest antimis care este Masa sfinţită (trapeza) pentru aducerea
Jertfei fără de sânge în dumnezeeasca Liturghie s'a sfinţit prin graţia
Duhului Sfânt, pentru care i se dă puterea pentru sluj» bele din
biserica înălţarea Domnului". Acest lucru este scris pe partea de sus a
antimisului, iar în partea de jos se află scris: „din ordinul fericitei
(blagocestivei) de sine stătătoarei marei noastre doamne împărătese
Ecaterina Alexeevna, a toată Rusia şi cu bi« necuvântarea a Sfântului
şi îndreptătorului Sinod, astăzi s'a sfinţit de către Prea Sfinţitul
Ambrozie, Arhiepiscopul Ecaterinoslavului, în de Dumnezeu păzitul
oraş Iaşi, anul 1789, Decembrie 16". Sub chenarul antimisului se
găseşte scris „smeritul Ambrozie, Arhiepi» scop al Ecaterinoslavului,
al Hersonului, Tavrodului şi Exarh al Moldovlahiei". "3
în Basarabia până la războiul mondial, din 1914=1918, s'au
folosit numai antimise ruseşti, a căror inscripţie era uniformă la toate,
modificându=se numai numele bisericii pentru care se dădea
antimisul respectiv, numele mitropolitului care=l sfinţea şi numele
împăratului în vremea căruia se făcea sfinţirea.
Iată inscripţia de pe cel mai vechi antimis rusesc (dela 1818),
aflat astăzi în colecţia proprie: „Acest antimis care este sfânta Trapeză
pentru aducerea Jertfei celei fără de sânge în dumnezeeasca Liturghie
s'a sfinţit cu graţia Prea Sfântului Duh. Drept aceea se dă ca putere de
a săvârşi cele sfinte pe el, în biserica Sfinţilor Ar» hangheli pentru
populaţia comunei Horilkini, ţinutul Orheiului". Această inscripţie se
găseşte în partea de sus a antimisului, iar în partea de jos se găseşte
următoarea: „Din ordinul Prea blagoce* stivului şi a singur
stăpânitorului, marelui nostru Domn împărat Alexandru Pavlovici, a
toată Rusia şi cu binecuvântarea prea sfântului şi îndreptătorului
Sinod s'a sfinţit de către Prea Sfinţitul Gavriil, în de Dumnezeu
păzitul oraş Chişinău în anul dela fa*
173. Vezi figura 14.
cerea lumii 7326". Dedesubtul chenarului se mai află scris cu mâna,
următoarele: „Smeritul Gavriil exarh Mitropolii Chişinău» lui şi
Hotinului".174
Aceeaşi inscripţie o găsim şi pe un antimis dela 1827 şi pe altul
dela 1829, dintre care cel dintâiu provine din comuna Sfeţ» câni, iar
al doilea din comuna Berestna, ambele în ţinutul Or» heiului, date „în
timpul şi din ordinul prea binecredinciosului şi singur stăpânitorului a
toată Rusia, Nicolae Pavlovici, sfinţite de smeritul Episcop Dimitrie
al Chişinăului şi Hotinului". m Pe un alt antimis rusesc dela 1875
găsim, în partea de sus, următoarea inscripţie: „Prin graţia Prea
Sfântului şi de viaţă dătătorului Duh s'a sfinţit acest antimis care este
trapeza sfântă pentru aducerea pe el a dumnezeeştei Jertfe a Trupului
şi Sângelui Domnului în sfânta Liturghie", iar în partea de jos: „în
timpul stăpânirii prea blagocestivului şi singur stăpânitorului marelui
Domn împăratului Alexandru Nicolaevici a toată Rusia, după
binecuvântarea a Prea Sfântului şi îndreptătorului Sinod s'a sfinţit de
către Prea Sfinţitul Pavel Episcopul Chişinăului şi Hotinului la anul
dela facerea lumii 7385 şi dela Naşterea lui Hristos 1875 luna Aprilie
29. S'a dat pentru săvârşirea celor sfinte în biserica Sfântului
Arhistrateg Mi» hail, comuna Percoveţ judeţul Hotin". Deasupra
chenarului, în partea de sus, se găseşte scris; „Din mila lui
Dumnezeu", iar în partea de jos, sub chenar „smeritul Pavel Episcopul
Chişinăului şi Hotinului".176
Pe alt antimis dela 1871 se găseşte aceeaşi inscripţie, cu mici
modificări şi anume: „antimisul s'a sfinţit cu darurile Prea Sfân» tului
şi de viaţă făcătorului Duh şi are puterea pentru aducerea celor sfinte
în biserica cu hramul Sfintei învieri a Domnului în capela Metohului
Mănăstirii Vatoped din oraşul Chişinău".177
Cel dintâi antimis basarabean care are inscripţia în româneşte şi
care a fost folosit de înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Gurie, cu= prinde
următoarea inscripţie, în partea de sus: „Cu harul Prea Sfântului şi de
viaţă făcătorului Duh s'a sfinţit acest antimis care e Masa sfinţită,
pentru aducerea Jertfei Dumnezeeşti a Trupului
174. Vezi figura 18, cu care se aseamănă şi ca iconografie.
175. Vezi figura 18.
176. Vezi figura 19.
177. Vezi figura 20.
70 71
şi Sângelui Domnului nostru lisus Hristos la sfânta Liturghie", iar în
partea de jos, în continuare! „în zilele Prea înălţatului şi de Hristos
iubitorului Regelui Ferdinand I al României, de către I. P. S. Gurie
arhiepiscopul Chişinăului şi Hotinului, în anul mân* tuirii 1927,
pentru biserica cu hramul Sfintei Treimi, din comuna Schitul Rugi,
judeţul Soroca". întocmai ca şi pe cele ruseşti se găseşte scris şi pe
acest an timiş, deasupra chenarului: „Cu mila Lui Dumnezeu", iar
dedesubtul chenarului, în partea de jos ,,sme» ritul Gurie
arhiepiscopul Chişinăului şi Hotinului".178
Pe un antimis desemnat de mână cu peniţa, a cărui in» scripţie
este scrisă tot de mână şi care are o mare însemnătate prin faptul că a
fost folosit în Rusia sub regimul bolşevic, adică în anul 1928, găsim
scris următoarea inscripţie: „Prin graţia Prea Stan» tului şi de viaţă
făcătorului Duh s'a sfinţit acest antimis care este trapeza sfântă pentru
aducerea pe el a sfintei Jertfe a Trupului şi Sângelui Domnului în
sfânta Liturghie, în timpul locotenentei a scaunului Patriarhal de către
Mitropolitul Petru, cu binecuvântarea exarhului a toată Ucraina
Mitropolitul Mihail, s'a sfinţit de către Prea Sfinţitul Onufrie, episcop
Elisabetgradului şi a Odesei în anul dela facerea lumii... dela Naşterea
lui Hristos 1926 luna Aprilie în 11. S'a dat pentru săvârşirea celor
sfinte în biserica Arhanghel Mihail în suburbia Moldovanca a
oraşului Odesa". Ca şi pe ce» lelalte antimise ruseşti, sau cu influenţă
rusească, se găseşte scris în partea de sus, deasupra chenarului: „Cu
mila Lui Dumnezeu", iar în partea de jos, sub chenar „Smeritul
Onufrie, episcopul Eli» sabetgradului conducătorul eparhiei Odesa",
având scrise şi ur» mătoarele date: „11/27 Iunie 1928". "9
Acest antimis are o mare însemnătate pentru întrebuinţarea lui
Liturgică, întrucât din faptul că este desemnat cu mâna se poate
înţelege că erau oprite slujbele sub regimul bolşevic care nu mai
îngăduia procurarea obiectelor de cult, interzise ca şi cultul şi tot»
odată se înţelege că fără sfântul antimis în Biserica rusă nu se fă» cea
Liturghia şi cum tipărirea lui era oprită, desigur vreun evlavios
călugăr sau preot de mir şi l=a desemnat singur, apoi l»a dat epi»
scopului spre a»l sfinţi.
De mare interes sunt şi inscripţiile care s'au întrebuinţat pe
178. Vezi figura 21.
179. Vezi figura 22.
antimisele din Transilvania, întrucât aci s'au folosit şi s'au sfinţit chiar
antimise cu inscripţii în limba slavonă. Dăm aci inscripţia care se
găseşte pe un astfel de antimis: „Acest sfânt şi dumnezeesc Jertfelnic,
pentru slujba fără de sânge (Trupul şi sângele Domnului Dumnezeului
şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, după tradiţia Bisericii de
Răsărit) s'a tipărit prin binecuvântarea prea fericitului Domn Domn
Arsenie al IV»lea, din mila lui Dumnezeu arhiepi» scop de Pexc
(rieKCKarw), al tuturor Sârbilor, Bulgarilor, al ţărmurilor mării, al
Bosniei, al unei părţi din jumătatea Dunării şi întregului Patriarhat al
Iliricului, în anul 1743, în Viena. Are puterea de slujbă bisericească în
biserica Adormirea Maicii Domnului, în co» muna... Sfinţit: Sfinţit şi
eliberat de episcopul ortodox al Timi« şoarei Moisei... Taina (sfinţirei)
s'a făcut în Timişoara, August 31, anul 1759". 180
Din această inscripţie se vede că deşi este dat de Patriarhul
Iliricului, sfinţirea s'a făcut de către episcopul ortodox al Timişoarei.
Aproape aceeaşi inscripţie găsim şi pe un antimis din Pa»
triarhatul ortodox de Carloviţ şi anume: „Acest sfânt şi dumne» zeesc
Jertfelnic, spre slujba fără de sânge, Trupul şi Sângele Dom» nului şi
Mântuitorului nostru lisus Hristos, după tradiţia sfintelor Soboare a
Bisericilor Apostolice de Răsărit, s'a tipărit prin bine» cuvântarea şi
eliberarea de către Prea Sfinţitul Domn Ioan I, arhie» piscop ortodox
de Carloviţ şi a toate în următoarele stăpâniri, a poporului slavo»sârb
şi valah, mitropolit în anul 1750. Are pu« terea de slujbă în biserica
Adormirii Maicii Domnului în comuna Broşteni. Este sfinţit prin
mâna Prea Sfinţitului Episcop Iosif Ioa» novici din Şaclesit, luna
Aprilie... anul 1792. în ziua Sfintei şi Marei Joi". 181 Afară de această
inscripţie, antimisul mai are scris, de jur împrejur, troparul: „Iosif cel
cu bun chip..." iar în colţuri are chipurile celor patru evanghelişti.
Pe antimisele mai noui, folosite în Transilvania, inscripţiu» nile
sunt mult mai scurte: „Cu darul Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului
Duh s'au sfinţit acest antimis, prin sfinţirea Prea Sfin» ţitului Domn
Andrei, Episcopul Bisericii dreptmâritoare în Ardeal, spre
întrebuinţarea la slujba dumnezeească în sfânta biserică din...
hramul...",182 sau cum găsim pe un antimis întrebuinţat în timpul
180. Vezi figura 30.
181. Vezi figura 29.
182. Vezi figura 31.
72 73
fostului Episcop de Caransebeş Dr. Elie Miron Cristea s „Sfinţitu»s'a
acest antimis prin rugăciunile Prea Sfinţitului Domn Dr. Elie Miron
Cristea, dreptcredinciosul episcop român al eparhiei Caransebeş şului
şi s'a dat spre a se îndeplini pe el dumnezeeştile Liturghii, bisericii
din Caransebeş, cu hramul sfântului mucenic George, 1919, anul
Domnului".1S3
Cu privire la antimisele mai vechi, folosite în Bucovina, despre
care avem ştiri numai din lucrarea=atlas a lui O. Tafrali, putem spune
că nu se deosebesc cu nimic de antimisele folosite în aceeaşi vreme în
Principatele Române. Astfel, pe un antimis folosit la Puma şi care
datează dela 1481, sunt aceleaşi scene ca şi pe antimisele folosite în
Moldova, adică scena principală este cea cu Mântui* torul întins pe o
piatră, având la căpătâi pe Sfânta Fecioară Măria, iar la picioare pe
Sfântul Ioan Evanghelistul, care se apleacă spre picioarele
Mântuitorului.184
Dealtfel, până la 1775 Biserica Bucovinei nu se deosebia cu
nimic de Biserica din Principatul Moldovei, având aceeaşi situaţie
administrativă, politică şi bisericească. Dela această dată însă se
schimbă situaţia Bucovinei, căci căzând sub Austrieci, stat catolic,
Biserica Bucovinei a avut de suferit, de acum înainte fiind admis
nistrată, atât politiceşte cât şi bisericeşte, de un nou fel de guver»
nământ numit „absolutismul luminat", până la 1783 când Biserica
Bucovinei a fost supusă mitropoliei sârbeşti dela Carloviţ şi astfel
slavismul introducându»se şi prinzând rădăcini, cu toate influen» ţele
lui, în sânul Bisericii din Bucovina. 185
Acest lucru ne face să credem că şi antimisele s'au adus dela
Carloviţ.
Cel mai vechiu antimis din Bucovina pe care l=am cercetat şi pe
care îl am în colecţia mea, este semnat de Mitropolitul Silvestru Mo»
rariu (1880» 1895) pe care găsim următoarea inscripţie scrisă în limba
românească cu litere cirilice: „Dumnezeescul Jertfelnic, sfinţit cu
Darul Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh, prin osârdia şi bi»
necuvântarea dreptcredinciosului din Mila lui Dumnezeu arhiepi»
183. Vezi figura 32.
183. Vezi Le trasor bgzantin et roumain du monastâre de Poutna, Pa= ris
1925, planşa XLIII, Nr. 85. Vezi şi I. D, ŞTEFÂNESCU, L'eootution de la pelnture
rettgieuse en Bucooine et en Motdaoie, Paris 1928, p. 196.
184. Vezi şi DR. S. RELI, Ist. Bis. Rom., curs litografiat. Cernăuţi 1932, pp.
317.323.
scop şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei Silvestru, ca să se să»
vârşească pre dânsul Jertfa a preasfântului Trup şi Sânge a Dom»
nului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru lisus Hristos. S'au dat pentru
biserica cu hramul: Sfântului Ierarh Nicolae, din sat: Stăneşti de sus,
la 20 Octombrie, 1880", după cum se vede în figura Nr. 41.
Alt antimis, folosit în Bucovina este cel semnat de înalt Prea»
sfinţitul Visarion al Bucovinei, pe care se găseşte următoarea in»
scripţie: „Visarion din graţia lui Dumnezeu arhiepiscop şi mitro» polit
al Bucovinei a sfinţit acest Antimis, ca să se săvârşească pe dânsul
Jertfa preasfântului Trup şi Sânge al Domnului Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru lisus Hristos, şi l»a dat sf. biserici cu hra»
mul..." (Vezi figura Nr. 42).
Antimisul care este în uz, acum în Bucovina, este cel semnat de
înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Tit, care nu se deosebeşte cu nimic de
cel dela figura 13, folosit de Patriarhul Miron.
ICONOGRAFIA ANTIMISELOR
Cu privire la iconografia celor dintâi antimise, întâlnim aceeaşi
lipsă de izvoare ca şi la inscripţiuni, căci dacă nu s'au păstrat an»
timisele vechi, de pe care să putem face observaţii întemeiate, nu ne
rămâne decât să construim unele ipoteze îndoelnice, interne» iate pe
simple deducţii.
Fără îndoială, nu se poate spune că antimisele au fost, dela
ivirea lor, împodobite cu iconografia complicată şi evoluată pe care o
au astăzi. Mai de grabă trebue să credem că antimisele erau simple
pânze sau şi scânduri, care se aşterneau sub sfântul potir şi disc şi
poate că abia din timpul lui Constantin cel Mare a început să se
desemneze sau să se sculpteze pe ele sfânta cruce.
Din antimisele pe care le avem, se observă că pe cele mai vechi
este desemnată numai o cruce, după cum remarcă şi Goşev în lucrarea
sa: „în antichitate, pe antimise s'a zugrăvit probabil, cu cerneală şi
peniţe, numai semnul crucii, căci antimisul în ve» chime înlocuia Sf.
Masă, iar pe Sf. Masă în vechime se făcea crucea, la început aşa zisul
monogramul lui Hristos". 186
O mărturie preţioasă în acest sens avem în scândurile de altar
ale Iacobiţilor, care se întrebuinţau în locul Sf. Mese şi pe care era
desemnată sau zugrăvită Sf. Cruce. Am putea deduce
186. GOŞEV, Op. cit., p. 74, nota 1,
74 75
de aci că pe antimise s'a desemnat crucea de pe sfintele Mese ale
altarului, chiar dela ivirea lor. Fără îndoială că din lipsa de timp şi
materiale trebuincioase pentru iconografie, creştinii erau mul= ţumiţi
să aibă la început o cruce cât de simplă, dar cu timpul s'au făcut şi
chipuri sau variante mai complicate de cruci, la care s'au adăogat mai
târziu şi uneltele pătimirii de pe Golgota.187
Pe baza celui mai vechi antimis ce se păstrează (rusesc din
1148), se poate afirma cu siguranţă că, în veacurile XHeXV, pe
în faţă o scenă din viaţa Mântuitorului, cea mai frecventă fiind
punerea în mormânt sau plângerea peste mormânt (6 iititâcpioţ 6pîjvo?).
Urmărind evoluţia iconografiei de pe sf. antimis, am putea
stabili cinci perioade şi anume:188
Prima perioadă, în care trecem cele mai vechi antimise până în
veacul XV, când pe antimis se desenează numai crucea în fep lurite
forme ţ
A doua perioadă, în care trecem antimisele din veacul XVI
 * x y Tti NU ux ţ T>0 vi nţA r< w pr H* «* Hl" w "J^-!

"i\
HO
»r
«
t*
■ Jttc

V'
Tto
B( A
* N
H

in»

Mzţ-yilt-t&x ^_ ou<Ţ4
fiit'
■ra

&t>;

6.' Pyckk■aţ^TMMmc-b #n»' XII a. Fig. 2. - Antimis din veacul XVI din Vraţa (reprodus
după I. Goşeo, Op. cit., pi. III, fig. 8)

Fig. 1. - Antimis rusesc din veacul XII (reprodus şi XVII când alături de cruce se mai adaogă simboalele celor patru
după I. Goşeo, Op. cit, pi H, fig. 6) evanghelişti şi uneltele de tortură de pe Golgota, ca: suliţa, buretele,
piroanele;
antimise găsim numai Sf. Cruce, iar cu veacul XVI încep să se A treia perioadă, în care trecem antimisele din veacul XVII
adauge sfintei Cruci, unele scene din viaţa Mântuitorului, sau chiar să
îi ia locul. Astfel, vom găsi pe antimise până mai târziu, pe planul al
doilea, o cruce mare - aproape cât Sf. Antimis -, iar
187. GOŞEV, Op. cit., p. 78. 188. Cp. GOŞEV, Op. cit., p. 78 Scq.
76 77
când crucea rămâne pe planul al doilea, iar pe planul întâiu avem pe
Mântuitorul stând viu în mormânt sau în potir;
A patra perioadă, care cuprinde parte din antimisele vea= cului
XVII şi pe cele din veacul XVIII, pe care crucea rămâne tot pe planul
al doilea, iar pe primul plan se introduce scena pu= nerii în mormânt
sau a plângerii femeilor mironosiţe peste mormânt;
A cincea perioadă, în care se cuprind antimisele veacului
XVIII«XIX şi XX, când deşi se păstrează şi antimise din perioada lV=a,
Acelaşi proces de lentă şi nesimţită întrepătrundere se va fi petrecut şi
în celelalte perioade, căci deşi se introduc unele modele noui, to= tuşi
un timp se păstrează şi cele vechi, după aceea. Aşa s'a întâmplat cu
antimisele din Moldova şi Muntenia, pe care sf, cruce nu se mai
găseşte, sau este trecută cu celelalte instrumente de tortură, Să vorbim
acum mai pe larg despre fiecare perioadă, în parte, a) în prima
perioadă, care începe cu vremea introducerii antimisului în cult şi se
întinde până în secolul XV, este şi firesc

Fig. 3. - Antimis din anul 1698 (reprodus
după I. Goşeo, Op. cit., pi. IV, fig. 9)
pe unele locuri, totuşi sf. cruce este trecută în chenar cu celelalte
instrumente de tortură sau scoase din iconografia antimisului şi locul
ei, ca scenă principală, îl ia punerea în mormânt, coborîrea de pe
cruce, plângerea mironosiţelor peste mormânt, iar ca por doabă se
adaogă scene din viaţa Mântuitorului ca: Naşterea, în= vierea,
Răstignirea sau Cina cea de Taină.
Desigur că nu se poate preciza cu ani data la care începe sau
sfârşeşte fiecare perioadă. Antimisele din perioada L=a se vor fi
întrebuinţat şi în a doua perioadă, până când, înceUîncet, acest model
dispare cu totul, locul lui luându=l cel din a doua perioadă.
Fig. 4. - Antimis românesc dela 1604 (reprodus din Rev.
Bis. Ort. Rom., anul LIII, 1935, Nr. 9«10, p. 486-487)
să găsim cea mai simplă iconografie şi anume sf. cruce făcută din
două linii subţiri, având în părţi prescurtat numele Mântui* torului, IS.
HS., iar mai jos NI. KA. Aceasta este tema iconogra» fică a celui mai
vechi antimis păstrat, şi anume antimisul rusesc din anul 1148 (vezi
fig. 1), dealtfel singurul exemplar cunoscut până acum în toată
Biserica Ortodoxă, din această perioadă.
b) în a doua perioadă găsim antimise cu o iconografie ceva mai
complicată, căci temei simple din prima perioadă i s'au adăogat
uneltele patimilor de pe Golgota, ca: trestia cu buretele în capătul de
sus, lancea şi simboalele celor patru evanghelişti, după cum se vede
pe antimisul bulgăresc din Vraţa, din secolul XVI=XVII (vezi fig. 2).
Un antimis de felul acesta se află şi la noi în Ţară, la mâ=
năstirea Putna.189 Este făcut din atlas roşu şi are pe el tipărită cu
189. Descris de DAN DlMITEIE, Mănăstirea şi corn. Putna, Buc. 1905, p. 108.
7& 79
aur o cruce cu trei braţe, o lance, o trestie cu buretele şi numai doi
evanghelişti: Matei şi Marcu. Din aceeaşi grupă fac parte multe
antimise bulgăreşti şi sârbeşti care se păstrează în Vraţa şi Pelagonia.
Ele se deosebesc de cele din grupa I«a, nu numai prin crucea care
începe să fie făcută mai îngrijit, ci şi prin obiectele care li se mai
adaugă. Astfel, antimisul din Vraţa, pomenit mai sus (fig. Nr. 2) este
un început de cizelare: crucea este făcuta din două scânduri şi este
aşezată pe un pedestal, sub care se găseşte
Uneori pe pedestalul pe care este aşezată crucea sunt iniţialele
slavone: M.Jl. P. B., =AUI>CTO .rofiHoe pa8 dbiCTb adică: locui Capă*
ţânii s'a făcut rai, iar sub pedestal găsim iniţialele: I\ A.=iviaBa AjţaMa,
adică: capul lui Adam, după cum se vede pe antimisul dela figura Nr.
2 şi 4. Pe alte antimise găsim iniţialele greceşti: cp. X. cp. rc. = cp(&ţ
Xpifftou <pa£vei 7E$OTI, adică: lumina lui Hristos luminează tuturor,
după cum se vede pe antimisul dela figura Nr. 8.
c) în perioadă a treia, avem începutul desăvârşirii icono»
Fig. 6 - Antimis românesc din veacul XVII
(reprodus după I. Goseo, pi. VI, flg. li)
F p încrucişate şi un grafiei, cu
l ă craniu, re» introducerea
g scenelor în care
prezentând
. I Mântuitorul stă
. osemintele lui
5 Adam care, viu în mormânt
. G conform unei sau în potir.
o Vechi tradiţii Astfel pe un
- s
creştine, se găseau antimis bulgăresc
e din anul 1590, dela
A o îngropate pe
n , Dealul Căpăţânii, Scoplie (vezi fig.
t sub piciorul crucii, 5) şi pe unul
l p românesc din
m i secolul XVII (fig.
i . 6) vedem scene cu
s
accentuat caracter
V
d , simbolic şi mistic,
e reprezentând atât
l f învierea din
a i mormântul în care
g a fost pus
1 .
5
Mântuitorul, cât şi
9 1 Sf. Euharistie, în
0 0 care noi primim
) adevăratul Trup şi
d Sânge al Său.
i o ridicătură de
n
Pe primul
pământ, din aceste două
S desemnată din antimise, crucea
c două linii ondulate este făcută din
o şi care reprezintă două scânduri şi se
p Golgota. în cele prelungeşte în jos
H
e patru colţuri ale până în mormântul
antimisului se află din care se înalţă
( simboalele Sf. viu, cu mâinile
r Evanghelişti şi încrucişate,
e semnele pânzelor Mântuitorul nostru
p
r numite ifasme. Iisus
o Pe un alt
d antimis din veacul
u XVII, dela Ohrida
s (fig. 3), sub
d piciorul crucii se
u observă două oase
80 SI
Hristos. La capătul de sus al crucii sunt iniţialele: îs. Hs. (fără Ni,
Ka.), iar în jurul capului Mântuitorului: o esî (Cel ce este). în cele
patru colţuri sunt simboatele celor patru cvangheliştli Matei şi Marcu,
în partea de sus, Luca şi loan, în partea de jos.
După cum remarcă Goşev, 1!ll> antimisele româneşti din această
perioadă se caracterizează prlnlr'un subiect iconografic care este
inspirat din Liturghie: Hristos este înfăţişat stând în picioare în potir,
în loc de mormânt (cum este pe antimiscîe bulgăreşti), spre
bisericilor. Este adevărat că această scenă nu se găseşte pe pereţii
bisericilor bulgăreşti pe care le«a văzut Goşev, dar nu e mai puţin
adevărat că o găsim aidoma zugrăvită pe pereţii proscomidiarului în
multe biserici româneşti, mai ales în Ardeal şi în nordul Ol= teniei,
unde ea este destul de frecventă.191
Se găseşte deasemenea pe multe icoane vechi de sticlă din
Ardealm cu singura deosebire că, pe pereţii bisericilor şi pe icoa» nele
de sticlă, tema este totdeauna amplificată cu adausul coardei
 Fig. 7. - Antimis din Muntenia dela 1695
(reprodus după original)
a se jertfi pentru mântuirea noastră, este adică Paharul Mântuirii, iar
uneltele de tortură sunt puse în potir, după cum se vede în potirul
dela fig. 6.
După părerea lui Goşev, această temă iconografică, caracte»
ristică antimiselor româneşti din veacul XVII, s'ar găsi numai pe
antimise şi nu ar fi trecut în iconografia murală, adică pe pereţii
190. Op. cit., p. 85,
Fig. 8 « Antimis din Moldova dela 1743
(reprodus după original)
de viţă, amănunt care lipseşte de pe unele antimise.
191. Vezi Diac. C. SĂNDU1ESCU"VERNA, Sf. împărtăşanie in iconografie,
articol în voi. .închinare I. P. S, Patriarh Miron cu prilejul împlinirii vârstei de 70
ani, Bucureşti 1938, pp. 176.181.
192. Vezi N. CARTOJAN, Iconografie populară românească, articol în Arta
şi technica grafică, caetul întâi (1937) pp. 13-16.
Diac, N. TUŢÂ, Sf. Antimis 6
82 83
 Un asemenea antimis, în care scena principală apare ampli*
ficată cu amănuntul vitei de vie, ca pe zidurile bisericilor, este
antimisul din vremea lui Constantin Brâncoveanu, sfinţit de epi»
scopul Mitrofan al Buzăului, la 12 Octombrie 1695, pentru o bi»
serică cu hramul Sf. înălţări, după cum se vede în fig. Nr. 7. De= spre
un astfel de antimis ne vorbeşte şi diac, C, SăndulescueVerna, în felul
următor: „întregul desen este imprimat pe pânza de in a antimisului
cu un clişeu de lemn. La colţuri sunt cei patru evan»
trestia cu buretele. Sub mâna dreaptă a Mântuitorului se vede un disc,
iar deoparte şi de alta a mormântului stă Maica Domnului şi Sf.
Evanghelist Ioan, amândoi având mâinile încrucişate pe piept, în
semn de durere. O coardă de viţă, care creşte din coasta dreaptă a
Trupului Mântuitorului şi anume din locul în care a fost împuns cu
suliţa, se urcă pe capătul de sus al crucii, apoi se coboară, prin braţul
stâng, în jos, oprindu=se deasupra unui potir. în cele patru colţuri sunt
cei patru evanghelişti.
 Fig. 9, ^ Antimis rusesc dela 1646
(reprodus după I. Goseo, pi. VII, fig. 12)
ghelişti, iar la mijloc este partea care ne interesează, având de o parte
pe Maica Domnului şi de alta pe Sf. Apostol Ioan, ca în icoana
răstignirii după tipicul bizantin".193 După cum se vede din figura Nr.
7, scena principală pe acest antimis este următoarea: Mântuitorul ese
din mormânt (ca pe antimisele bulgăreşti) cu mâi» nile întinse. în
spate se vede crucea, de care se vede rezemată suliţa cu care a fost
împuns Mântuitorul, în dreapta; în stânga,
193. Diacon C. SĂNDULESCU.VERNA, articolul şi locul cit., p. 177. *
Fig. 10. - Antimis românesc dela 1730
(reprodus după original)
d) în perioada patra, locul potirului îl ia scena, coborîrii de pe
cruce, punerea în mormânt sau plângerea mironosiţelor. în toate
aceste scene figurează mironosiţele femei: Măria Magdalena şi Măria
lui Iacov, afară de Maica Domnului. Pe unele antimise, ca pe cel
rusesc din 1646, mironosiţele sunt înlocuite cu patru îngeri care ţin cu
mâinile o pânză mare, pe care este Trupul Mâna tuitorului, după cum
se vede în figura Nr. 9. Pe alte antimise din această categorie se vede
şi bătrânul Iosif cu Ni codim cobos
84 85
rând de pe cruce Trupul Mântuitorului. Printre ei figurează şi cel mai
tânăr dintre evanghelişti, Ioan, în grija căruia a fost lăsată Maica
Domnului, după înălţarea la cer.
Iată pe antimisul mitropolitului Ştefan dela 1732 un model de
iconografie a antimiselor din această categorie: scena princi» pală
este punerea în mormânt, la care iau parte Iosif şi Nicodim cari ţin
giulgiul, Maica Domnului, SL Ioan evanghelistul şi o altă mironosiţă
care stă în genunchi. Toţi plâng. în părţi sunt
uneltele cu care a fost torturat Mântuitorul, după cum se vede în
figura 11. Deasupra se vede Sf. Mahramă cu chipul Mântui» torului,
iar jos, ligheanul şi cana cu apă, de care s 1a servit Pilat, când s'a spălat
pe mâini ca semn al nevinovăţiei Mântuitorului. Pe antimisul
mitropolitului Nectarie, semnat la 1813, se vede aceeaşi scenă
principală, adică punerea în mormânt, pe primul plan, crucea cu suliţa
şi trestia, pe al doilea plan. Deoparte a crucii se vede soarele şi un
serafim cu două ripide, iar de cea*
 Fig. 11. - Antlmis din Muntenia dela 1793
(reprodus după original)
Fig. 12. - Antimis din Muntenia dela 1813
(reprodus după original)
doi îngeri cu câte o lumânare aprinsă. Pe planul al doilea se vede
crucea, de care stă rezemată trestia cu buretele şi suliţa, iar agă» ţaţe laltă parte soarele, care şi»a ascuns razele şi un alt serafim, cu două
de braţul crucii cnutul şi un mănunchi de nuele. în cruce se văd ripide. în partea de sus se vede Sf. Treime: Dumnezeu» Tatăl,
bătute câteva piroane. La colţuri antimisul are pe cei patru
binecuvântând, Fiul, ţinând pământul în mână şi Sf. Duh, în chip de
evanghelişti, iar chenarul este format din instrumentele de tortură. Pe
porumb. în partea dreaptă a antimisului, se vede mormântul
alte antimise figurează şi îngeri cu căţui în mână. La coli furi sunt
Domnului, lângă care stau cele trei mironosiţe şi un înger şezând pe
cei patru evanghelişti cu simboalele lor, iar chenarul unui asemenea
piatră. în partea stângă se vede stâlpul, dea» supra căruia stă
antimis muntenesc dela 1809 este făcut numai din
cocoşul şi instrumentele de tortură puse în»
86 87
tr'un coş. La colţuri surit Sfinţii Evanghelist! cu simboalele lor.
Abia în vremea Patriarhului Miron vom regăsi acest tip de
antimise căci în a doua jumătate a veacului XIX în Muntenia se
ivesc antimisele pe care găsim scene din viaţa Mântuitorului şi care
se încadrează în grupa V=a, după cum se vede în fig. 13.
Şi în Moldova găsim acest fel de antimise, însă cu altă corn»
poziţie. Ele sunt nu numai confecţionate din cel mai bun mate* rial,
dar sunt şi mai artistic lucrate. în plus, remarcăm că, pe ele,
iscălite şi la 1821, de mitropolitul Veniamin Costachi, ca figura 15,
Dealtfel, mitropolitul Veniamin Costachi iscăleşte trei feluri de
antimise: două modele care intră în această categorie (fig. 14 şi 15)
iar altul care intră în categoria V, adică antimisul dela fig. 16. Şi după
acest mitropolit, găsim antimise din această categorie, la mitropoliţii
Moldovei şi Sucevei: Sofronie la 1853, Calinic Miclescu la 1871,
Iosif Naniescu 1886; numai că ele nu mai au influenţa ru= sească, ci
prezintă aceeaşi compoziţie iconografică pe care am vă»
 Fig. 13. - Antimis din Muntenia 1927 şi Bucovina 1941 (reprodus după original)

chipurile evangheliştilor nu mai sunt aşezate, ca deobiceiu, în cele 4 colţuri, ci toate sunt jos, în jurul inscripţiunii după cum se vede pe antimisul dela fig. 14. Cel mai vechi
antimis de acest fel este din anul 1789 şi este sfinţit în oraşul Iaşi de mitropolitul Ambrozie, arhiepiscopul Ecaterinoslavului, din porunca de sine stătătoarei împărătese
Ecaterina Alexeevna, a toată Rusia.
Fără îndoială că aceasta este o influenţă rusească, adusă în Ţă= rile Româneşti, dar ea prinde rădăcini, căci asemenea antimise găsim
 Fig. 14. - Antimis din Moldova dela 1787 (reprodus după original)

zut=o pe antimisul dela fig. 16, al mitropolitului Veniamin Costachi, Tot în această grupă se pot trece şi antimisele care au ca scenă principală punerea în mormânt, dar care,
pe lângă că în chenar au uneltele de tortură a Mântuitorului, mai cuprind şi alte scene, ca în fig. 17.
Astfel, pe un antimis moldovenesc din 1753 (fig. 17) se văd două scene, dintre care cea din dreapta, este scena batjocorirei Mântuitorului, după judecată, de către
soldaţii romani s Mântuitorul
88 89
este legat cu spatele de un stâlp, la picioare şi la mâini, în aşa fel că
mâinile sunt încrucişate pe piept. Deasupra stâlpului stă un cocoş care
cântă, iar în părţile stâlpului sunt doi oameni care lo« vesc pe rând în
faţa Mântuitorului. Unul loveşte cu biciul cu no« duri, iar celălalt
loveşte tot cu un biciu dar cu mai multe noduri. în stânga antimisului
se găseşte scena învierii Domnului, tocmai în clipa când Mântuitorul
iese din mormânt şi când soldaţii care păzeau mormântul cad la
pământ, speriaţi, deşi erau înarmaţi cu
Cel mai vechi din antimisele de acest fel este unul din 1753,
semnat de mitropolitul Moldovei, Iacob. Acest fel de antimis îl găsim
semnat şi de mitropoliţii Moldovei: Leon 1786 şi Veniap min
Costachi, la 1803,
Ca iconografie, toate antimisele folosite în Basarabia şi deci cu
influenţă rusească şi chiar cele de provenienţă rusească, sunt la fel.
Astfel, pe un antimis dela 1849, semnat de mitropolitul Dimi» trie în
vremea împăratului Nicolae Pavlovici (fig. 18), vedem ur«
Fig. 15. - Antimis din Moldova dela 1821 (reprodus după original)
Fig. 16. - Antimis din Moldova dela 1807 (reprodus după original)
lănci şi săbii. în partea de sus a antimisului este înfăţişată Sf. Treime:
Tatăl, în dreapta; Fiul, în stânga; Sfântul Duh, în mijloc, în chip de
porumbel, puţin mai sus, aşa că sub Sfântul Duh, între Tatăl şi Fiul, se
află o cruce formată din simboalele celor patru evanghelist!: îngerul
sus, leul jos; în dreapta vulturul, iar în stânga boul. Deadreapta şi
deastânga crucii străjuesc doi serafimi cu căţui în mâini, iar deasupra
acestora soarele şi luna.
mătoarele scene iconografice: în mijloc se află scena punerii în
mormânt, adică Mântuitorul e întins pe un giulgiu ţinut de Iosif şi
Nicodim; alături se află Sf. Ioan evanghelistul, la capul Mâne
tuitorului, având mâinile la piept şi fiind plecat spre Mântuitorul, pare
că face o rugăciune. în afară de Maica Domnului şi de alte .trei
Mironosiţe se mai află doi îngeri cu mâinile la piept şi cu aripile
întinse; unul stă la capul Mântuitorului iar celălalt la picioare.
90 01
Pe planul al doilea se vede crucea, cu literele I. N. R. I. în partea
dreaptă a antimisului se află un stâlp pe care stă un cocoş, gata de
cântare, iar pe stâlp sunt legate, în formă de cruce, următoa* rele
instrumente de tortură: ciocanul, cleştele, cnutul, lanţul cu care a fost
legat şi piroanele. Jos, lângă acest stâlp, se găseşte un felinar şi o
secură, în partea stângă a antimisului, atârnate de scară în formă de
cruce, se vede coroana de spini, trestia şi suliţa, iar mai jos se vede
agăţată punga cu cei treizeci de arginţi, străpunsă
de „smeritul Pavel, arhiepiscopul Chişinăului şiHotinului", precum se
vede în figura 19, şi anume: ca scenă principală are punerea în
mormânt a Mântuitorului, de faţă fiind losif şi Nicodim, cari ţin
giulgiul în mâini, sfântul Ioan Evanghelistul, sfânta Fecioară Măria cu
cele trei mironosiţe: Măria Magdalena, Măria lui Cleopa şi Măria lui
Iacob, Toate privesc spre Mântuitorul şi sunt triste. Pe planul al doilea
se vede crucea cu iniţialele I. N. R. I., umbrită de câteva raze. în
partea de sus, de o parte şi de alta, câte trei
Fig. 18. - Antimis rusesc dela 1829, folosit in Basarabia
(reprodus după original)
Flg. 17. i îngeri - sburând ^
- g privesc la
i Mântuitorul. în
A n partea dreaptă, a
n a an= timişului, se
t /
i ) vede un stâlp pe
m care se află
i de o secură. Jos, coroana de spini şi
s o funie, iar în
lângă scară, se
vede ligheanul, partea stângă
d
i vasul cu apă din trestia şi suliţa
n care s'a spălat formează o cruce,
Pilat şi zarurile cu pe care stă
M hlamida; jos se
o
care au tras la
sorţi cămaşa găseşte ciocanul,
l
d Mântuitorului. în piroanele şi un
o cele patru colţuri, vas. Anfimisul are
v ale antimisului, se la colţuri chipurile
a află chU purile celor patru
celor patru evanghelist!,
d
e evanghelist! cu Pe un alt
l simboalele lor, antimis dela 1871,
a Acest model semnat de acelaş
de antims îl mai Pavel, epu scopul
1
7
găsim şi în anul Chişinăului şi
5 1863, semnat de Hotinului, în
3 arhiepiscopul vremea
Antonie; la anul împăratului
( 1882, semnat de Alexandru
r
episcopul Pavel. Nicolaevici
e
p Ceva (figura 20), scena
r deosebit principală este tot
o observăm pe punerea în
d un antimis mormânt, dar aci
u dela 1875,
s
se vede un
semnat mormânt care este
d deasupra
u pământului, şi
p tocmai în
ă
momentul în care
o îl pun în mormânt
r pe Mântuitorul.
92 93
De faţă se află Maica Domnului, care ţine în mâinile sale mâna stângă
a Mântuitorului, iar Măria lui Iacob, care se află la picioa= rele
Mântuitorului, are în mâini un vas ce seamănă cu o cădel« niţă. Pe
planul al doilea se vede stâlpul crucii, căci în locul bra= ţelor crucii se
vede Dumnezeu Tatăl înconjurat de nori. în partea dreaptă se află un
stâlp pe care sunt legate următoarele: mâna, cu care a primit loviri
peste obraz, iar mai jos se vede un potir, vasul cu apă, ciocanul,
piroanele şi punga cu arginţi. în partea
cişate pe piept. De faţă se văd aceleaşi persoane de până acum j pe
planul al doilea crucea cu inscripţia obişnuită şi şase îngeri,
Deasemenea se mai vede, în partea dreaptă, stâlpul pe care se află
coroana de spini şi o funie, iar în stânga, trestia, suliţa, hlamida,
ciocanul şi piroanele. în colţuri antimisul are pe cei patru evanghe<=
lişti. Cu nimic nu se deosebeşte nici antimisul lucrat din peniţă în anul
1928, care s'a întrebuinţat în Rusia şi anume cel dela figura 22. Cu
privire la antimisele care s'au întrebuinţat în Transilvania
 Fig. 19. - Antimis rusesc dela 1875, folosit în Basarabia (reprodus după original)

stângă se află trestia, suliţa, scara, iar mai jos hlamida şi zarurile. Ca şi pe toate celelalte antimise, şi aici sunt cei patru evanghe. lişti la colţuri.
Chiar şi cel dintâiu antimis românesc, întrebuinţat în Basa= rabia şi care este semnat de I. P. S. mitropolit Gurie în 1927, are încă multă influenţă rusească,
nedeosebindu.se cu nimic de cele de până acum, decât că are inscripţia în româneşte, după cum se vede în figura 21. Şi pe acest antimis se vede un mormânt dea« supra
pământului, în care este pus Mântuitorul, cu mâinile încru»
 Fig. 20. - Antimis rusesc, dela 1871, folosit în Basarabia (reprodus după originat)

le putem grupa în trei categorii şi anume: a) antimisele care au inscripţiile în greceşte, cum sunt cele două antîmise din veacul al XVIIMea dela figurile 23 şi 24 ; b)
antimisele care au inscripţia în slavoneşte, având unele particularităţi faţă de celelalte, în ce priveşte iconografia, cum sunt cele două exemplare sârbeşti din veacul al
XVIIIplea, dela figurile 29»305 c) antimisele mai noui, curat ardeleneşti, care se deosebesc şi de cele greceşti şi de cele slavoneşti, totuşi având câte ceva împrumutat şi dela
unele şi dela celelalte, cum sunt antimisele dela figurile 31 şi 32. Leeam trecut tot în această grupă fiindcă au acelaşi fond, cu unele mici deo.
94 95
sebiri şi anume: pe toate găsim, în dreapta antimisului, scena cu
mormântul Domnului, iar alături pe piatra de pe mormânt un înger Î
în stânga sunt cele trei mironosiţe care au venit la mor» mânt după ce
înviase Domnul.
Din grupul persoanelor, care au luat parte la punerea în
mormânt, figurează pe aceste antimise Iosif şi Nicodim, care ţin cu
mâinile giulgiul în care a fost înfăşurat Domnul, Maica Dom» nului,
Măria Magdalena, Salomi şi Ioan Evanghelistul.
Dăm aci şi iconografia de pe un antimis semnat de patriarhul
ecumenic Paisie, în anul 1747, făcut cu cheltuiala arhimandritului
Filaret din Mănăstirea Ivir a Oraşului Tesalonic, după cum se vede în
(figura 25). Scena principală a acestui antimis o formează punerea
Domnului în mormânt şi anume: Mântuitorul, având mâinile
încrucişate pe piept, stă întins pe o pânză ţinută, deasupra unui
mormânt (tron), de către Iosif şi Nicodim, de faţă fiind Maica
Domnului, Sf. Ioan Evanghelistul care se prosternează spre Mân»
Fig. 21. - Antimis din Basarabia, dela 1927 (reprodus după original)
Fig. 22. - Antimis rusesc, dela 1928 (reprodus după original)
 Dintre antimisele cu inscripţie grecească, pe care le=am putut
cerceta amănunţit, cel mai vechi este unul dela anul 1733 (figura 23),
altul din 1747 (fig. 25) şi altul dela 1751 (fig. 24). Pe cel dintâiu grupa
cu scena punerii în mormânt este alcătuită din aceleaşi persoane ca
pe antimisele slavoneşti, iar între mironosiţe vedem şi pe Marta, sora
lui Lazâr, cel a patra zi înviat din morţi. Afară de punerea în
mormânt, pe aceste antimise se mai află: în dreapta mormântul
Domnului, deasupra o vedere a Ierusalimului cu grădina Ghetsi»
mani, în primul plan$ in stânga dealul Golgotei, pe care se află
piroanele, cleştele şi ciocanul cu care a fost torturat Mântuitorul.
tuitorul, Măria lui Cleopa, Măria Magdalena, Măria lui Iacob şi doi
îngeri j unul la capul Mântuitorului, iar altul la picioare. Pe planul al
doilea se vede o cruce, iar deasupra crucii se vede cu« vântul ebraic
Iehova (nW)i înconjurat de nori. în partea dreaptă a antimisului se văd
rezemate, în formă de cruce, scara, trestia cu buretele şi suliţa, iar
peste ele se vede agăţată o pânză. Jos, lângă acestea, se vede un coş în
care sunt puse instrumentele de tortură, vasul în care a fost oţetul
amestecat cu fiere, zarurile şi câteva piroane. în partea stângă, a
antimisului, se află un stâlp deasupra căruia se vede cocoşul cântând,
iar pe stâlp sunt legate
96 97
următoarele instrumente de tortură: mâna, cu care a fost lovit, biciul,
cu care a fost bătut şl un mănunchi de nuelej jos, lângă stâlp, se văd
următoarele: punga cu arginti, un felinar, un potir, o secură şi a!(e
două vase de care s'a servit Pilat pentru spălarea mâinilor, ca semn al
nevinovăţiei Mântuitorului. în colţurile an» timişului sunt cei patru
evanghelist! cu simboaleie lor.
O interesantă iconografie se vede pe antimisut semnat la anul
1830 de patriarhul ecumenic Constantios, arhiepiscopul Constan»
antimisului, la mijloc, se vede Sf. Treime: Tatăl, care ţine cu mâna
dreaptă globul pământesc, Fiul, care ţine cu mâna stângă o cruce, iar
pe cruce se vede Sf. Duh, în chip de porumb. Scena aceasta este
înconjurată de nori, prin care se văd Heruvimii cei cu ochii mulţi şi
Serafimii cei cu câte şase aripi, iar deoparte şi de alta au câte un grup
de îngeri. în partea de jos, a antimisului, se vede Cina cea de Taină,
având în dreapta şi în stânga instrus mentele de tortură. în partea
dreaptă se află scena pogorîrii Mân»
Fig. 23. - Antlmls grecesc, dela 1733 (reprodus după original)
Fig. 24. - Antimis grecesc, dela 1733 (reprodus după original)
tinopolului sau Roma nouă, (figura 26). Scena principală a acestui
antimis, ca pe toate cele greceşti de altfel, este tot punerea în
mormânt a Mântuitorului; Maica Domnului ţine cu mâna dreaptă
capul Mântuitorului, pe care vrea par'că să=l sărute, iar Ioan Evan<°
ghelistul ţine în mâinile sale mâna stângă a Mântuitorului. De faţă
sunt cele patru mironosiţe, Iosif cu Nicodim şi doi îngeri. Pe planul al
doilea se vede crucea pe care se află coroana de spini şi pe care sunt
rezemate suliţa şi trestia cu buretele. în partea de sus a
tuitorului de pe cruce, tocmai în momentul când se scot piroanele cu
care picioarele Mântuitorului au fost prinse de cruce. în partea stângă
se vede scena învierii Mântuitorului, care iese biruitor din mormânt,
având un steag în mână. La colţuri, antimisul are pe cei patru
evanghelişti.
Cu mici modificări, găsim aceeaşi iconografie şi pe un an«
timiş grecesc semnat la 1839, de patriarhul Atanasie al Ierusali»
Diac. N. TUTĂ, Sf. Antlmls t
98 99
mului şi a toată Palestina, după cum se vede în figura 27. Scena
principală este punerea în mormânt, de faţă fiind aceleaşi persoane ca
şi pe celelalte antimise. Pe planul al doilea se vede crucea, iar
deasupra ei se vede Dumnezeu»Tată1, înconjurat de nori, şi Sf. Duh
care se coboară dela Tatăl spre Fiul, în stânga şi în dreapta an»
timişului se văd instrumentele de tortura, iar în partea de jos se vede o
biserică deasupra căreia o inscripţie ne spune că este fe= ricita
biserică interioară a Sf. Mormânt. în cele patru colţuri ale
Dăm aci şi fotografia unui antimis grecesc din veacul XVIII,
reprodus după studiul protopopului Goşev şi anume figura Nr. 28, din
acest studiu.
Antimisele slavoneşti din categoria a IV*a se deosebesc de cele
greceşti prin aceea că au pe ele în locul Martei pe Salomi, dar mai
ales prin felul inscripţiunii. Dintre acestea un antimis sâr» besc dela
1750 (figura 29), are la colţuri pe cei patru evanghelişti cu simboalele
lor, iar un altul dela 1759 (figura 30), are numai
Fig. 26. - Antimis dela Patriarhia Ecumenică din Constantinopol dela 1830
(reprodus după original)
F o simboalele
i r
g i
evangheliştilor.
. g Toate au acelaşi
i chenar artistic
2 n Jucrat şi alcătuit
5 a din uneltele cu
. l
) care a fost torturat
* Mântuitorul.
antimisului se văd Antimisul
A sârbesc dela 1750
n cei patru
evanghelişti, cu (fig. 29), după
t
i simboalele lor, cum arată in=
m Antimisul scripţiunea de pe
i
este făcut pe el, s'a tipărit după
s tradiţia şi Sfintele
o pânză de
soboare ale
g in foarte
r Bisericii
bună, de cu»
e Apostolice de
Joare
c Răsărit, prin
e albă=gălbuie.
binecuvântarea şi
s Scenele sunt
c îngăduinţa Prea
artistic lucrate şi
, Sfinţitului Domn
fiecare scenă
loan I, arhiepiscop
d iconografică este de Carloviţ, în
e înconjurată anul 1750, iar
l cu un sfinţirea a fost
a chenar de făcută de Prea
1 flori, artistic Sfinţitul Ioanovici
7 lucrat, Iosif, din Şan
5 Printre clesit, în anul
3 persoanele 1792. Cel din
(
care au luat 1743 (fig. 30),
r parte la este sfinţit de către
e punerea în episcopul
p mormânt
r
Timişoarei,
o
se văd şi doi Moisei, în anul
d îngeri. 1759, în
u Timişoara, prin
s bi«
d
u
p
ă
100 101
necuvântarea dată de Arsem'e al PvMea, arhiepiscop de Pexc
(fleKCKarw), în Viena la 1743.
Şi antimisele de mai târziu din Transilvania au acelaşi ca» racter
iconografic în ce priveşte scena principală, iar chenarul cu= prinde
instrumentele de tortură. în figura 31 dăm un model de asemenea
antimise, în care găsim printre femei pe Marta şi îngerul care sade pe
piatra de pe mormânt. Lipsesc de pe acestea cele trei mironosiţe, dar
în schimb avem, deasupra antimisului acestuia, în=
dela episcopul Elie Miron Cristea, din 1919, pe când era episcop al
Caransebeşului (fig. 32). Iconografia lui este mult simplificată şi de
un caracter mai mult apusean: toate personagiile înfăţişate aci sunt de
o frumuseţe şi perfecţiune artistică demnă de cei mai buni meşteri ai
Renaşterii. Are ca scene principale punerea în mormânt, în colţuri pe
cei patru evanghelişti cu simboalele lor, în partea dreaptă un înger cu
o ramură de măslin, în partea stângă un înger cu crucea în mână. Sus,
în partea stângă, se vede mă»
Fig, 28. - Antimis grecesc dela sfârşitul veacului XVII
(reprodus după Goşeo, pi. VIII, fig. 14)
 gura Că păţanii, în
Flg. 27. ~ Antimis desigur mitropo»
del care sunt înfipte
litul Andrei
a cele trei cruci. Se
Şaguna.
Sf. mai vede coroana
M Un antimis
de spini, trestia,
or frumos
un ciocan, un
mâ lucrat şi pe
nt
cleşte şi câteva
un material
(Ie piroane. Unele
foarte bun,
rus lămuriri cu privire
avem
ali la originea
m) antimisetor din
del
Trane sUoania ne
a
18 dă protopopul
39 Sebastian Stanca
m
(re ; „Preoţii care se
pr hirotoniseau în
od vechiul Regat sau
us
du
la Buda şi Viena,
pă aduceau cu ei
ori antimise de acolo
gi pe care le păstrau
na cu un respect
l) excep» ţional,
legate fiind şi de
făţişată Sf.
sufletul lor.
Treime: sus,
Deaceea şi
înconjurat de nori,
dispoziţiunea epi»
Tatăl; Sf. Duh, în
chip de porumb, 194. Articolul
se observă .Graiul Antimisetor",
coborînd în jos in voi. Omagiu L P.
către Domnul, S. Dr. N. BĂLAN
care este gata pus mitropolitul
în mormânt. Nici Ardealului. Sibiu,
1940, pp. 721=723.
de pe acest
antimis nu lipseşte
soa. rele.
Antimisul are data
şi semnătura
episcopului
„Andrei al
Bisericii
dreptmăritoare din
Ardeal", care este
102 103
scopală, de a schimba pe cele vechi cu altele, s'a împiedecat de
rezistenţa pasivă a preoţilor şi de stăruinţa în păstrarea celor vechi".
Autorul ne mai descrie câteva antimise ardeleneşti, dintre care unul
dela mitropolitul Teofil (1692) şi altul dela Atanasie (1700).
Amândouă „sunt rudimentare, şi păstrând acelaşi tip mai vechiu, cu
singura prefacere a textului, care pomeneşte numele chiriar» hului şi
al domnitorului. Mormântul este încadrat numai de cei patru
evanghelişti, fără vreun alt decor. Toate celelalte sunt mai
e) în categoria V«a am grupat antimisele a căror iconografie,
afară de scena principală uneori punerea în mormânt, alteori po«
gorîrea de pe cruce, cuprinde şi scene din viaţa Mântuitorului. Acestea
se ivesc în a doua jumătate a veacului XIX şi se menţin până în
vremea noastră.
Astfel, pe un antimis dela anul 1883, semnat de mitropolitul
losif Gheorghian (fig. 33) găsim următoarea iconografie: în mijloc
scena punerii în mormânt, de faţă fiind losif şi Nicodim, cari ţin
Pig. 29. - Antimis sârbesc (Carloviţ) dela 1750 (reprodus după original)
Fig. 30. - Antimis sârbesc dela 1743 (reprodus după original)
decorative, având mormântul Domnului înconjurat de scene legate de
jertfa Lui pe cruce şi cu chenare mai artistice. Atât episcopul Vasile
Moga, cât şi mitropolitul Andrei Şaguna şi Miron Romanul, au
păstrat modelele episcopilor sârbi. Mitropolitul Ion Meţianu face o
modificare radicală, eliminând toate scenele legate de moartea lui
Iisus pe cruce şi înlocuindu4e numai cu cei doi arhangheli, iar în cele
patru colţuri, evangheliştii". 195
195. IDEM, Ibidem.
giulgiul pe care se găseşte Trupul Mântuitorului, alături Sf. Ioan
Evanghelistul şi Maica Domnului, Măria Magdalena, Măria lui
Cleopa, Marta şi Măria lui Iacob. Doi îngeri se prosternează în faţa
Mântuitorului; sus, în stânga, se află Golgota cu trei cruci, iar
deasupra Dumnezeu=Tatăl, înconjurat de cetele îngerilor.
Caracteristice acestei grupe de antimise sunt scenele din viaţa
Mântuitorului. Astfel, pe antimisul de mai jos (fig. 33), în partea
dreaptă se găseşte scena Naşterii Domnului, în care se vede Pruncul
104 105
culcat în iesle, alături Maica Domnului cu bătrânul losif şi cei trei
magi, care au venit să i se închine, aducând daruri. în partea stângă se
vede scena învierii, tocmai în momentul când Mântuit torul iese din
mormânt şi când soldaţii, cari păzeau mormântul, de frică au căzut
jos. Dedesupt, la mijloc, se găseşte Cina cea de Taină, iar de o parte şi
de alta găsim uneltele de tortură.
Din această grupă fac parte unele antimise date de mitropo* liţii
losif Gheorghian (în ambele arhipăstoriri 1886*1893, 18964909),
răstignit. Sf. Ioan Evanghelistul pare a fi cel mai îndurerat. El stă
plecat şi a luat mâna Mântuitorului să o sărute. Doi îngeri se pron
sternă cu mâinile încrucişate pe piept. Pe planul al doilea străju» este
o cruce mare, de care stau rezemate lancea şi trestia cu bu« reţele, iar
pe cruce este pusă coroana de spini. Deasupra crucii se vede Sf.
Treime, încadrată de nimbul norilor -. în dreapta Tatăl, în stânga Fiul
cu o cruce mare în mână, iar în mijloc Sf. Duh. Pe marginea din
dreapta antimisului, se află scena Naşterii Dome
Fig. 31. - Antimis din Transilvania dela 1855 (reprodus după original)
Fig. 32. - Antimis din Transilvania (Banat) dela 1919 (reprodus după original)
Ghenadie Petrescu (18934896), Atanasie Mironescu (19094911),
Conon (19124918).
Dăm aci şi fotografia unui antimis dela 1855, semnat de epie
scopul Calinic al Râmnicului Noului Severin (fig. 34), a cărui ico»
nografie poate fi luată ca model. Execuţia artistică a iconografiei
acestui antimis este de o măestrie care nu se poate descrie prin
cuvinte. Pe primul plan se află punerea în mormânt ţ Mântuitorul este
întins pe un giulgiu, ţinut de bătrânul losif şi de Nicodim, iar alături
mironosiţele femei contemplă, îndurerate, Trupul celui
nului, iar în stânga învierea Domnului. în colţurile antimisului sunt
chipurile celor patru evanghelişti.
Iată şi iconografia altui model de antimis, semnat totdeepi»
scopul Calinic al Râmnicului la 1851 (fig. 35). La scena principală,
plângerea peste mormânt, ia parte Maica Domnului care ţine cu mâna
capul Mântuitorului şui sărută plângând; Sf. Ioan care ţine în mâinile
sale mâna stângă a Mântuitorului pe care o sărută, losif cu Nicodim
cari plâng lângă Mântuitorul, cele patru mironosiţe
106 107
şi Arhanghelul Rafael. Pe planul al doilea se vede crucea, pe care se
află coroana de spini şi suliţa cu trestia rezemate, iar în partea dreaptă
a crucii se vede Dealul Căpăţânii cu cele trei cruci. Che« narul este
făcut din instrumentele de tortură, complectat la coI= ţuri cu chipurile
celor patru evanghelişti.
în colecţia proprie am şi un antimis pe care nu găsim nici un fel
de dată şi nici locul de unde provine, nici numele arhie» reului care
hă dat, după cum se vede în figura 36. Acest antimis,
în partea de sus, Mântuitorul, având crucea în spate urcă pe dealul
Golgotei, înconjurat de soldaţi j a doua scenă este cu Mântuitorul
răstignit pe cruce, având în dreapta pe Sf. Fecioară Măria, iar în
stânga pe Sf. Ioan Evanghelistul; a treia scenă este cu Cina cea de
Taină. în partea de jos, a antimisului, sunt alte trei scene şi anume:
aducerea Lui Hristos, legat la mâini, înaintea lui Irod ; a doua este
aducerea Lui Hristos la Caiafa şi a treia sărutarea lui Iuda. în partea
stângă se vede scena batjocoririi Lui Hristos, şi
Fig. 33. - Antimis din Muntenia, dela 1903 (reprodus după original)
Fig. 34. - Antimis din Oltenia, dela 1855 (reprodus după original)
pe cât se pare, a fost întrebuinţat dar acum este spălat şi are patru
sfori cusute la cele patru colţuri, ceeace m'a făcut să cred că a fost
întrebuinţat ca epitaf (aer). După felul tiparului şi al inscripţiei
antimisul nu poate fi mai vechi de veacul XVIII. Mai întâi, ca scenă
principală are aceeaşi scenă pe care o găsim pe antimisul mitro»
politului Ştefan, dela 1747 şi până la mitropolitul Nifon (1852).
Ceeace dă importanţă iconografiei acestui antimis sunt unele scene
din viaţa Mântuitorului, care complectează chenarul, şi anume;
Pilat judecând pe Hristos. în partea dreaptă se află spălarea pis
cioarelor şi rugăciunea Lui Hristos în grădina Ghetsimani.
Un alt antimis, din această categorie, folosit în Basarabia şi
anume la Ismail, a fost semnat de episcopul Melhisedec al Isma»
ilului la 1867 (fig. 37). Este imprimat pe o pânză galbenă de in, foarte
fină, în cât scenele de pe el se disting cât se poate de clar. Ca
iconografie observăm ca scenă principală punerea în mormânt
108 109
a Domnului, complectată cu mironosiţele femei care stau în faţă,
dimpreună cu Sf. Ioan Evanghelistul. Tot în partea de mijloc a
antimisului, dar pe planul al doilea, se află crucea pe care a fost
răstignit Mântuitorul şi pe care se află coroana de spini. Mai în fund
se vede, în partea stângă, locul Căpâţânii cu cele trei cruci, în partea
dreaptă o vedere a Ierusalimului. In partea de sus se vede icoana cu
Dumezeu=Tatăl, având în faţă pe Sf. Duh în chip de porumb. Scena
aceasta este înconjurată de Heruvimii cei cu câte
pe care se află cocoşul, deasupra, iar mai jos biciul cu care a pri« mit
loviri. Jos de tot, lângă scară, se află palmele cu care a fost lovit peste
obraz, un ciocan, zarurile cu care au aruncat şorţ pe clamase şi punga
cu cei 30 de arginţi, din care se văd ieşind câteva monede. în partea de
jos, ca chenar al unei foarte scurte inscripţii, se află doi îngeri cu
dicheroctricherele, iar în faţa lor jos o mitră arhierească, Sf.
Evanghelie, crucea, o cârjă arhierească şi un omofor. în partea stângă
se află Sf. Mahramă şi o cădelniţă.
 Fig. 35. - Antimis din Oltenia, dela 1851
(reprodus după original)
Fig. 36. - Antimis românesc din veacul XIX
(reprodus după original)
şase aripi şi de Serafimii cei cu ochi mulţi şi încadrată de cântarea de
biruinţă a îngerilor „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot". în partea în cele patru colţuri ale antimisului se află cei patru evanghelist! cu
stângă, a antimisului, se vede o cruce îmbrăcată cu cămaşa pentru simboalele lor.
care s'a tras şorţ; de cruce se văd rezemate suliţa şi trestia cu buretele,
Pe un antimis semnat de episcopul Huşilor, Iosif la 1873 (fig.
iar în partea de jos se văd câteva piroane, cleştele, cio= canul şi
38) tipărit pe o pânză foarte subţire, găsim următoarele scene ico»
ligheanul cu vasul din care s'a spălat Pilat ca semn pentru nevinovăţia
nografice: ca scenă principală are punerea în mormânt; Mântui» torul
Mântuitorului. în parte dreaptă, se vede stâlpul de care Mântuitorul a
întins pe un giulgiu, pe care îl ţine Iosif şi Nicodim, alături de cari se
fost legat, iar de stâlp se vede rezemată scara
află Sf. Evanghelist Ioan care stă plecat spre Trupul
110 111
Mântuitorului rezemându°se pe mâna stângă j Maica Domnului stă cu
mâinile pe piept, vărsând lacrimi, având în dreapta pe Măria lui
Cleopa, iar în stânga pe Măria Magdalena şi Măria lui Iacob. într'o
parte şi în alta stau doi îngeri cu mâinile la piept şi privesc. Pe planul
al doilea se vede Sf. Cruce cu iniţialele I. N. R. I., având în dreapta
soarele cu razele ascunse. în partea de sus stă Dum» nezeu-Tatăl,
înconjurat de nori; în partea de jos se găseşte urmă» toarea inscripţie :
„Antimisul, adică sfinţita Masă spre aducerea
ciocan, câteva piroane, o lopată şi zarurile cu care au tras sorţ. în cele
patru colţuri se află cei patru evanghelişti, cu simboalele lor. Chenarul
acestui antimis este frumos împodobit, iar în colţu» rile chenarului se
află câte un înger.
Şi în categoria V»a putem face o nouă subdiviziune: în cea
dintâi avem antimisele pe care, pe lângă cruce care trece pe planul al
doilea, avem ca scenă principală pogorîrea de pe cruce, sau punerea
în mormânt, iar în a doua subdiviziune, începând din

Fig. 37. - Antimis din Basarabia, dela 1867
(reprodus după original)
Jertfei celei fără de sânge la Sfânta şi Dumnezeeasca Liturghie, s'a
sfinţit cu darul şi puterea Prea Sfântului Duh, de Prea Sfinţitul Iosif,
Episcopul Huşilor, pentru aceea s'au dat voie şi putere a se săvârşi
cele sfinte pe dânsa în biserica cu hramul Sfinţilor Mai Marilor
Voevozi din comuna Tamar. Anul 1873 Iulie în 5 zile". în partea
dreaptă a antimisului se află un stâlp, deasupra căruia stă cocoşul şi pe
care sunt legate următoarele: mâna cu care a fost lovit, cnutul cu care
a fost bătut, iar lângă stâlp se află potirul şi un chivot •, în partea
stângă, scara stă rezemată de suliţă şi de trestia cu buretele. Pe scară
se află hlamida, iar jos vasul cu apă, un
Fig. 38. - Antimis din Moldova, dela 1873
(reprodus după original)
vremea patriarhului Miron, avem o nouă compoziţie iconografică, în
care crucea ori trece între uneltele de tortură din chenar, ca în
antimisul dela figura 13, ori este cu totul absentă ca în anti» misul
dela figura 14, sau figurează discret numai în scena secun» dară a
Răstignirii situată dedesubtul scenei principale a punerii în mormânt,
ca în ultima ediţie românească a antimisului sfinţit şi iscălit de înalt
Prea Sfinţitul Patriarh Nicodim, pe când era Mi = tropolit al Moldovei,
după cum se vede în figura 39.
După cum am mai spus, acest antimis se deosebeşte de toate
antimisele de până acum, atât ca inscripţie cât şl ca iconografie.
Astfel, scena principală pe acest antimis o alcătueşte un baldachin
112 113
sprijinit pe patru stâlpi, acoperit de un fel de boltă cerească. Sub
această boltă, pe o simplă scândură sau piatră de mormânt, stă culcat
Mântuitorul, înfăşurat într'o banta lungă de pânză dela gât până la
picioare, în cât i se vede numai faţa. Doi îngeri cu câte o ripidă în
mână strejuesc Sf. Trup, unul la cap iar altul la pi. cioare. Dedesubtul
scenei principale, la mijloc, se găseşte scena Răstignirii pe cruce în
care Mântuitorul are în partea dreaptă pe Sf. Fecioară, iar în stânga pe
Sf. Ioan Evanghelistul. Deasupra bal.
pe care.l am în colecţie proprie. Iconografia acestui antimis, după cum
se vede în fig. 41, nu se deosebeşte cu nimic de antimisele de până
acum. Scena principală este punerea în mormânt a Mântuitorului, care
este întins pe o pânză ţinută de Iosif şi Nicodim, de faţă fiind
Născătoarea de Dumnezeu, Măria Magdalena, Salomi şi Sf. Ioan
Evanghelistul. Pe planul al doilea se vede crucea pe care se vede
coroana de spini, iar rezemate de ea se văd trestia cu bu> reţele şi
suliţa. în colţuri sunt cei patru evanghelişti cu simboalele lor.
 Fig. 39. - Antimis din Moldova şi Muntenia, folosit acum
(reprodus după original)
dachinului se află scena învierii morţilor, pe care Mântuitorul îi ridică
din morminte. Pe acelaşi plan cu scena principală, în dreapta, se află
scena împărtăşirii Sf. Apostoli de către Mântuitorul, iar în stânga se
găseşte scena cu jertfa lui Avraam care a fost în Ve. chiul Testament
simbolul Jertfei de pe Golgota.
Reproducem aci şi andimisul dela 1636, care deşi poartă acest
nume, totuşi nu a fost folosit ca antimis, întrucât crucea şi in= scripţia
sunt cusute, în relief, cu fir de aur (fig. 40).
Iată şi cel mai vechiu model de antimis bucovinean dela 1880,
Fig. 40. - Andimis din Muntenia, dela 1636 (reprodus din
Eparhia Râmnicului, de episcopul At. Mironescu)
întocmai acelaşi model de iconografie are şi antimisul semnat de
mitropolitul Visarion, după cum se vede în fig. 42.
Chenarul, acestor două antimise, este format din împletitura
unor crăci. Lipsesc de pe aceste antimise scenele din viaţa Mântuita.
rului, care se găseau pe celelalte antimise, cât şi uneltele de tortură.
Dăm aci şi fotografia unui antimis pe care îl găsim folosit în
Biserica Unită, cel dela figura 43. Ca iconografie, precum se vede
după copia acestui antimis, se aseamănă cu antimisele orto. doxe de
până acum, cu simpla deosebire că inscripţia cu numele arhiereului
sfinţitor cuprinde şi menţiunea numelui Papii sub a
Diac. N. TUŢÂ, Sf. Antimis 8
114 115
căruia păstorire se da antimisul şi pe lângă aceasta se dă şi nu= mărul
anilor dela unirea cu Roma, pe care ei greşit o numesc sfântă, după
cum se poate vedea pe antimis,
SIMBOALELE DE PE SFINTELE ANTIMISE
Ca simboale ale sf. antimis, putem socoti tot ceeace se gă« seşte
pe antimis, pentrucă tot ceeace se găseşte pe el îşi are un rost
simbolic.
păgâni, a ajuns a fi izvorul mântuirii oamenilor, după cum vedem din
cântările dela Triodt „Răscumpăratuene=ai pre noi din bleste» mul
legii, cu scump sângele Tău; pe cruce pironindu»Te, nemu» rire ai
izvorit oamenilor, Mântuitorul nostru slavă Ţie". 196 De
aceea......Chipul crucii, odinioară uneltă de tortură şi ruşine, pre»
făcută în simbol al creştinătăţii, prin patima şi moartea pe cruce a
Mântuitorului, a ajuns a ne fi obiect de veneraţiune, instrument
indispensabil la săvârşirea actelor liturgice". 197

Fig. 41. - Antimis din Bucovina, dela 1880
(reprodus după original)
Antimisul însuşi simbolizează mormântul Domnului nostru Ii»
sus Hristos sau giulgiul în care a fost înfăşurat la punerea în mormânt.
Am văzut că pe antimisele din perioada I»a se desenează Sf.
Cruce, pe care a fost răstignit Mântuitorul. De unde la pă» gâni
moartea prin răstignirea pe cruce era cel mai josnic mijloc de tortură
pentru toţi nelegiuiţii, ucigaşii, hoţii şi răsvrătitorii po= porului, în
creştinism crucea ajunge semn al mântuirii, al biruinţei asupra morţii
pentru toţi cei ce cred în Hristos. Crucea, care- după spusele
apostolului Pavel-era scandal pentru Iudei şi nebunie pentru
Fig. 42. - Antimis din Bucovina, dela 1935
(reprodus după original)
Deasemenea „sub picioarele crucii se zugrăveşte un craniu şi
două oase, care simbolizează pe Adam cel căzut prin păcatul
neascultării şi ridicat prin Jertfa pre cruce a Mântuitorului". 198
Am spus că cele mai vechi antimise cunoscute au o icono»
grafie destul de simplă, formată numai din crucea făcută din două
linii. Cu vremea, această cruce este înfrumuseţată, adăogânduâese
196. Triodul, ed.Tip. Cărţilor Bis. Bucureşti, 1922. p. 618, Troparul glas IV.
197. ZUGRAVU, Pr. Dr. I., Sfânta Cruce ca obiect liturgic. Cernăuţi 1937, p.
3.
198. IDEM, Ibidem, p. 10.
116 117
şi obiectele de tortură, ca: trestia, cu care lisus a fost lovit peste cap,iaa Ce să mai spunem de coroana de spini, pe care i=au pus»o în
suliţa, cu care a fost împunsă Sf. coastă din care a ieşit sânge şi apă, batjocură, când noi ştim că „fiecare parte a sfântului Trup a răbdat
M0
mâna, cu care a primit loviri peste obraz, SB1 le» gaturile dela ocară pentru noi: capul, spini; faţa, scuipiri; obrajii, loviri cu palme;
mâini,20S ligheanul, de care s'a servit Filat când s'a spălat pe mâini, ca gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere. Ure* chile, hulele
dovadă pentru nevinovăţia Mântuitorului, *0ii etc. Dar buretele, în care păgâneşti; spatele, biciuiri şi mâna, trestia; întinso* rile a tot trupul pe
i s'a dat sa" bea oţet amestecat cu fiere, îM zarurile, cu care au tras sorţ cruce ; încheeturile, cuie şi coasta, suliţa; cel ce a pătimit pentru noi şi
pentru cămaşa Mântuitorului,205 şi sigiliul, care a fost pus la ne=a scos din patimi; carele s'a smerit pentru noi, ca să ne înalţe". 207
mormânt,206 care este simbolizat prin Pe unele antimise se mai găsesc: piroanele, cleştele, ciocanul şi
biciul, adică uneltele de care s'au folosit Iudeii pentru a răstigni pe
Mântuitorul. Dar cel mai însemnat dintre obiectele de tortură, a fost
punga cu arginţi a lui Iuda, dela care a pornit Răstignirea şi
înmormântarea. Această pungă figurează pe anti* misele mai noui,
după cum se vede pe antimisul dela figura 33. Acestea sunt
simboalele care se găsesc pe antimisele din a doua grupă, în vremea
când antimisul începe a fi făcut cu mai multă grije.
In perioada III»a avem cele mai frumoase simboale pe sf.
antimis, şi anume: Hristos stă viu, în picioare, în mormânt sau în
potir. Ideia principală este că Trupul lui Hristos a fost jertfit şi a înviat
pentru a da viaţa, pe care o primim prin Sf. Euharistie, săvârşită pe Sf.
Masă.
Deosebit de însemnată este şi scena cu Hristos în potir şi care,
după cum am mai spus, a trecut şi în iconografia murală bisericească.
Nu numai că toate bisericile au zugrăvită la prosco» midiar această
scenă pe pereţi sau chiar pe geamul dela prosco* midiar, dar am mai
găsiko şi pe un chivot lucrat din argint, la anul 1762, şi care se găseşte
azi pe Sf. Masă a Altarului Cate= dralei patriarhale. Nu se putea ca
această scenă, care înfăţişează Jertfa de bună voie a Mântuitorului, ce
se săvârşeşte pentru noi în Sf. Liturghie, să lipsească din iconografia
Fig. 43. - Antirais al Bisericii Unite din Transilvania, dela 1927 bisericească. Toate uneltele de tortură sunt puse în potir, iar
(reprodus după original)
Mântuitorul stă în pi» cioare în potir, spre a se jertfi de bună voie
pecetea pusă de episcopul locului pe antimise, se putea oare să pentru a noastră mântuire. Doi îngeri sprijină braţele Mântuitorului,
lipsească de pe antimis ? Maica Dom» nului în dreapta priveşte marea taină; Sf. Ioan
Evanghelistul arată Jertfa dumnezeească, vrând par'că să spună: „Iată
199. Matei XXVII, 30.
200. Ioan XIX, 34. Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii". 208 Sub Golgota,
201. Matei XXVI, 67. devenită
202. Matei XXVII, 2.
203. Matei XXVII, 24. 2C7. TRIODUL, ed. cit., p. 616.
204. Matei XXVII, 40. 208. Ioan I, 29,
205. Matei XXVII, 35.
206. Matei XXVII, 64.
118 119
raiu, se află capul lui Adam. împrejurul piciorului potirului sunt ÎNCHEIERE
literele! M. JI. P. B., care înseamnă „locul Câpăţânii s'a făcut rai", Nu
lipsesc nici simboalele celor patru evanghelişti: vulturul, leul, îngerul Ca încheiere a acestui studiu, putem spune că antimisul a fost
şi boul. întrebuinţat în Biserica creştină din cele mai vechi timpuri, din nevoia
Acest model de antimis pe care l»am descris după proto» popul practică de a se săvârşi Sf. Liturghie şi acolo unde nu erau zidite
Goşev,209 este românesc, sfinţit de mitropolitul Ungro»Vla» hiei, biserici cu altare sfinţite.
Varlaam, sub domnia lui Duca Vodă. Sprijiniţi pe documentele mai sus arătate, se poate pune ori»
Trecem acum la simboalele care s'au adăogat mai târziu, pe ginea antimisului - ca înlocuitor al Jertfelnicului din Noul Testa» ment
antimisele din categoria patra. Cea mai însemnată şi mai frec» ventă (Apocalipsa VI, 9)-chiar din veacul I al erei creştine.
scenă este punerea în mormânt, pe care o întâlnim din veacul X pe Masa pe care s'a instituit Sf. Euharistie, la Cina cea de Taină, se
numea jertfelnic atunci când era fixă, dar pentrucă în vremea
epitafe.810
prigoanelor nu se mai putea aduce jertfa euharistică în biserici cu
Deosebit de însemnată este, pentru iconografia antimiselor din
prestoluri fixe, creştinii refugiindu.se prin peşteri, munţi şi cată»
această categorie, scena care ne înfăţişează pe Mântuitorul legat de un
combe, au înlocuit acest jertfelnic fix cu o placă de piatră sau de lemn,
stâlp, deasupra căruia se vede un cocoş, iar în pâr« ţile stâlpului se
pe care au numiUo altar portatio. Cu vremea însă, şi probabil
văd doi oameni care lovesc pe rând faţa Mântui» torului, ca pe
începând tot din vremea persecuţiilor, creştinii au luat bucata de pânză
antimisul dela figura 17.
numită iliton, căreia după ce i»au adăugat sfinte moaşte, i»au dat
Deoarece, pe iconografia antimiselor, în curgerea vremii s'au
întrebuinţarea pe care o avea atunci altarul por» tativ, iar acum
făcut unele adăogiri nu însemnează că vechile teme ar fi fost lă» sate
antimisul. Trebue să ştim că era mai practică această bucată de pânză,
la o parte, ci se tot adăogau altele, aşa că găsim toate sim» •boalele de
cu care la nevoe slujitorii sfinţiţi se puteau încinge ca să nu o vadă
până acum şi pe antimisele din categoria cincea.
păgânii, decât acea scândură sau piatră, care nu se putea ascunde şi în
Tocmai în vremea noastră s'au făcut adăogiri şi schimbări
care nu se puteau acoperi Sfintele Taine, când trebuiau să fugă din
fundamentale şi complecte în iconografia antimisului, căci crucea pe
locul unde erau prinşi în timpul sfintei slujbe.
care a fost răstignit Mântuitorul nu se mai vede pe antimis ca îr.
Ca înlocuitor al sfintei Mese, putem pune ilitonul în vremea
figura 13, 14 şi 38.
prigoanelor din primele veacuri. Căci ce este ilitonul decât o veche
UJI element nou pe antimisul cel mai nou, ultim, dat de înalt
pânză care simboliza giulgiul şi pe care se puneau sfintele vase în
Prea Sfinţitul Patriarh al României Nicodim (fig. 39) este scena cu
timpul jertfei? Cu vremea însă şi»a schimbat însemnătatea, de acum
Jertfa lui Abraam, ca simbol pentru Jertfa Euharistică a Mântui»
înainte întrebuinţându«se ca o pânză păstrătoare a Sfintelor Taine, fie
torului precum şi scena principală în care Mântuitorul este pus pe o
pentru a nu se pierde vreo părticică în timpul jertfei, fie pentru a se
scândură sau pe o piatră de mormânt, sub un baldachin.
păstra Sfintele Taine şi a se muta cu uşurinţă din loc în loc pentru
Se găseşte deasemenea pe unele antimise şi semnul suliţei cu
bolnavi, prin închisori, sau în caz de cutremur, foc, năvăliri, când
care Mântuitorul a fost împuns în coastă, lucru care se vede mai mult
preotul trebuia ori să stea pe loc, ori să fugă luând şi Sfintele Taine.
sau mai puţin distinct, totdeauna însă în partea dreaptă a pieptului
Mai târziu, în vremea prigonirilor, acea simplă pânză numită
Celui răstignit, aşa cum scrie prof. Zugravu s „Ce priveşte
iliton îşi păstră şi mai departe întrebuinţarea pe care o avusese, dar îşi
împunsătura de suliţă în coastă se înfăţişează atât în bi» sericile din
schimbă cu totul însemnătatea ei liturgică. Creştinii acum, ne mai
Orient, cât şi în cele din Occident, consecvent în partea dreaptă". 2U
putând aduce jertfa lor pe mormintele mucenicilor, sunt nevoiţi să ia
209. Op. cit., pp. 101-103. părţi din moaştele acestora şi să le ducă în locuri ascunse de vederea
2io. Cf. GOŞEV, Op. cit., p. 86. prigonitorilor, unde se putea aduce jertfa în linişte.
211. Op. c«„ p. 11. Aceste moaşte, eile»au adăogat ilitonului, care astfel va ţine
120 121
loc atât de mormânt al mucenicilor, cât şi de Masa pentru adu» cerea
jertfei, de unde şi introducerea denumirei de antimis.
Ţinând seamă că până prin veacul III nu existau biserici creştine
propriu zise şi deci nici altare sau jertfelnice fixe, sau dacă existau
erau extrem de rare, atunci trebue să presupunem că crep ştinii
primelor veacuri întrebuinţau într'o măsură destul de largă altarele
portative, pe care ei le vor fi cunoscut chiar sub numele de antimise,
dar din alt material şi cu altă formă decât cele de azi. Aşa dar, putem
spune că numai numele de antimis s'a dat mai târziu unui obiect care
exista de fapt chiar dela instituirea Jertfei Euharistice, de când deci
există şi jertfelnicul pentru adu» cerea acestei jertfe.
După cum am spus, în veacul VII apare în documente în« saşi
denumirea de „antimis", în encomiul pe care episcopul Teo« dosie l=a
ţinut în cinstea predecesorului său, Marcian de Siracuza, însă nimic
nu ne opreşte să presupunem că întrebuinţarea acestei denumiri este
de fapt cu mult mai veche,
Că antimisul, pe care îl avem astăzi are acelaşi rost pe care îl
aveau vechile altare mobile, nu mai este nici o îndoială. Insă în ce
priveşte forma lui de azi, el se deosebeşte mult de acelea; altarele fixe
şi cele mobile erau de piatră, lemn sau metal, pe când antimisul de azi
este din pânză, De altfel, originea antimisului de pânză pare să fie în
legătură cu o altă pânză a sfintei mese, de origină mult mai veche,
numită „iliton". încă din vechime avem dovezi că sfinţirea darurilor
nu se făcea deadreptul pe sf. Masă, ci pe o pânză subţire, care azi
poartă numele de iliton.
In timpul iconoclasmului, după mărturiile pe care le«am citat,
folosirea lui a ajuns din ce în ce mai deasă, devenind chiar necesară
din pricina împrejurărilor vitrege prin care trecea ortodoxia pe atunci.
Până la generalizarea şi oficializarea întrebuinţării antimisului
în practica bisericească, prin veacul VUIdX, când începe a se face
menţiune documentară în scrierile Părinţilor bisericeşti despre exi»
stenţa şi folosirea lui, a fost nevoie fără îndoială de un timp de
împământenire a acestui uz în practica bisericească din primele
veacuri creştine.
Oficializarea târzie n'a fost decât întărirea vechiului obiceiu
împământenit prin tradiţie.
Poate că la început antimisul a fost folosit numai ca o pânză
simplă, atât pentru a înfăşură Sf. Taine, când creştinii surprinşi de
prigonitori în timpul slujbei trebuiau să fugă cât şi pentru a în locui
Sf. Masă în cazurile când aceasta lipsea,
Astfel, originea antimisului trebue căutată atât în vechiul iliton,
cât şi în altarele mobile întrebuinţate pe vremea prigoanelor, ca „o
urmare a nevoii", dacă ţinem seamă de mărturia destul de preţioasă a
istoricului Sozomen, că pe vremea lui Constantin cel Mare s'a săvârşit
sfânta Liturghie pentru soldaţi, sub un cort, şi dacă avem în vedere
cuvintele Sf. Ciprian, că se săvârşea Litur» ghia în peşteri, pe munţi,
deci în locuri ferite de prigonitori.
Timpul în care altarele mobile au luat înfăţişarea şi denu= mirea
de antimise, aşa cum le avem azi, nu se poate preciza cu exactitate,
căci lipsesc documentele scrise, dar un lucru este ade« vărat s că
creştinii odată cu începerea prigoanelor, au folosit acest odor pentru
cult, sub alt nume şi înfăţişare, mai ales că întrebup inţarea lui era nu
numai de a jertfi pe el, ci şi de a fi păstrător şi apărător al Sfintelor
Taine, în acest timp,
Gândindu»ne la rostul sublim al sf. antimis cât şi la Unitatea
Bisericii, facem următoarea propunere •. Sf. Antimis, în ce priveşte
iconografia şi inscripţia, să se uniformizeze, dându«se numai de către
Sf. Sinod în aşa fel, ca cel puţin în întreaga Biserică Orto= doxă
Română (dacă în toată Ortodoxia ar fi mai greu), să fie în uz un
singur fel de antimis, iar Chiriarhul respectiv, pentru documen= tare
istorică, să»l iscălească şi să=i pună data. Altfel găsim atâtea feluri de
antimise, câte chiriarhii (episcopii) avem. Facem această propunere
ştiind că Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos, Care S'a jertfit,
Unul este şi o singură jertfă a adus, odată şi pen» tru totdeauna.
 ANEXE;

1. RANDUIALA, CUM SĂ CADE SĂ SE PUE LA BISERICA

CEA DIN NOU ZIDITĂ SFÂNTUL ANTIMIS

2. RANDUIALA A SFINŢIRII DUMNEZEEŞTILOR ANTIMISE,

DUPĂ EDIŢIA DIN MOLDOVA 1863
 „RÂNDUIALA,
CUM SE CADE SĂ SE PUE LA BISERICA CEA DIN NOU ZIDITĂ
SFÂNTUL ANTIMIS,
ce s'au dat deta arhiereu arhimandritului, sau igumenului, sau
protopresoiterulut, sau presoiterutui, celui rânduit pentru
aceasta si iscusit. 2l1

„Săvârşindu=se biserica, bine trimisul, căruia va porunci ar=

hiereul, şi pune sfinţitul antimis pre analoghion, din dreapta parte,
înaintea icoanei Mântuitorului; înpodobit pre discos, şi aşează deap
supra lui sfânta steluţă (sshs^h), şui acoperă cu un pocroveţ, şi aprinde
lumânare înaintea lui. Şi porunceşte să se aducă masa nouă curată, şi
o pune în mijlocul bisericii, şi o acopere cu o pânză albă curată, şi
deasupra ei cu o faţă de masă de materie, şi pune deasupra sfânta
Evanghelie, şi cinstita Cruce, şi cămaşa prestolului, atâta de lungă
fiind, ca să acopere prestolul până la pământ, şi inditie, şi aţa, cu care
se leagă pe deasupra cămăşii sfinţitului prestol, şi vasele cele sfinte şi
procoveţile, şi celelalte lucrurile trebuincioase ale bisericii, şi pune
patru sfeaşnice, cu fă» clii aprinse în patru colţuri a mesii. Şi se cântă
Vecernie cea mică. Iară după vreme să cântă Vdenia cea de toată
noaptea, după tis picul (OITCT^KSA) înoirii şi a hramului. Iară după
utrene să face sfinţirea (wc$Hi|i<iHi/ft) aşa: Să pune masa, şi pre
dânsa vasul şi«l
211. Reprodusă din cârteai TpeâHHK Chişinău. Tipografia Eparhială, 1908,
pp. 1082-1095. Această rânduială este o traducere exactă a rânduelii re-spectlve din
cărţile ruseşti de slujbă. Textul rusesc al ei, paralel cu traducerea germană, a fost
publicat şi de AL. VON MALTZEW, Begrâbuis-Ritus und einige spezlelle und
alterthumliche Gottesdlenste der Orthodox-Kath. Kirche des Mor» genlandes, Berlin
1898, part. II, pp. 143«155. După acest text a publicat o descriere a ritului in limba
italiană, liturglstul Dom Placide de Meester, Rituale-Benedlzlonale bizantino, Roma
1930, pp. 210-213.
126 127
umplem cu apă, şi se pune pe cană (d,flnjţ) cinstita Cruce cu bu«
suioc. Şi se înbracă cel mai mare cu toate obicinuitele veşminte
preoţeşti: cum şi ceilalţi preoţi şi diaconi câţi se află. Şi se îm« part
tuturor preoţilor şi diaconilor lumânări. Şi cel mai mare în» cepe a
cânta canonul (Paraclisul), şi sfinţirea, care se săvârşaşte la zi întâiu a
lui Avgust. Şi după săvârşirea sinţirei, luând preoţii sfânta apă, carea
este în blid, şi cinstita Cruce, aşijderea şi masa, pre carea sânt puse
lucrurile cele de trebuinţă, şi le duc în olta» riul, şi să închide oltariul,
şi nu îndrăzneşte nimeni din mireni a sta acolo, numai preoţii şi
diaconii înbrâcaţi cu sfintele veşminte. Apoi rădică preoţii masa
prestolului. Iară cel mai mare stropeşte cu aghiazmă cei patru stâlpi,
sau un stâlp, unde adecă este numai unul, ne zicând nimica. Şi să
întăreşte masa prestolului precum să cuvine, şi să spală cu apă caldă
şi să şterge, şi iarăşi să stro< peşte cu sfânta apă. Iară când să aşazâ
masa, şi să spală, să zice psalmul 144 (PA\A) : înălţate=voi
Dumnezeul meu.,. Şi psalmul 22 (KB) I Domnul mă paşte, şi nimica
nu*mi va lipsi.,. Şi psalmul 83 (nr); Câtus de iubite lăcaşurile Tale,
Doamne al puterilor...
Deci stropindusse cămaşa cu aghiazmă, să îmbracă sfântul
prestol cu dânsa, şi să înfăşură slab (npocr) cu aţa, ce este gătită
pentru aceasta, şi stropită cu apa sfântă.
Apoi să stropeşte şi inditia, şi să înbracă cu dânsa sfântul
prestol, zicând psalmul 92 (MK) : Domnul s'au împărăţit...
Şi să pune sfânta Evanghelie, şi cinstita Cruce, şi să acopere cu
o faţă de materie, stropinducsâ toate acestea cu aghiazmă. Şi să pune
luminare nouă, carea n'au mai fost aprinsă, înaintea pre» stolului.
Apoi să împodobeşte proscomidia cu stropirea aghiazmei. Şi să pun
vasele şi pocroveţele, şi să acopăr cu o faţă de mac terie. Apoi
stropeşte oltariul şi toată biserica cu sfânta apă. Şi că» deşte oltariul şi
toată biserica. Şi zice cel mai maret Cu pace să eşim. Şi luăm
Evanghelia, şi Crucea, şi apa sfântă, şi celelalte icoane, după cum se
face la eşire cu cinstitele lemne a Crucii. Deci cel mai mare cădeşte
sfinţitul antimis, şi rădicându«l îl pune pre cap cu discosul fiind
acoperit cu pocroveţul deasupra steluţii (3Kid3AHiyH), şi înconjurăm
biserica înprejur, începând din partea cea despre amiază zi, diaconii
cădind sfântul antimis, pre carele cel mai mare îl poartă pre cap. Şi tot
aceştia diaconi, cei ce că» dese antimisul, întru carele sânt sfintele
moaşte, cădesc şi biserica, când ajung în dreptul uşilor, partea cea
despre amiaza zi, cea
despre răsărit, cea despre miază»noapte şi cea despre apus. Iară
preotul al doilea mergând în urma celui ce poartă antimisul, stro»
peşte biserica cu sfânta apă. Iară mergând înprejurul bisericii se cântă
troparul, pe glas 3 (r): Cela ce pe piatra credinţii ai zidit biserica Ta...
Şi alte tropare.
Şi viind la uşa cea mare despre apus, stăm cu faţa cătră răsărit,
şi să pune sfântul antimis pe analoghionul gătit, şi zice cel mai mare!
Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, totdeauna,
acum, şi pururea şi în vecii vecilor.
Iară cântăreţii fiind înlăuntrul bisericii răspund: Amin. Şi
cel mai mare zice:
Rădicaţi boeri porţile voastre... şi va intra împăratul măririi,
Iară cântăreţii înlăuntrul bisericii răspund cântând : Cine este
acesta împăratul măririi?
Apoi diaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne,
milueşte.
Cel mai mare rugăciunea:
Dumnezeule şi Părintele al Domnului nostru Iisus Hristos,...
Şi îndată zice această molitvă a vâhodului: Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru,,,.
Apoi zice: Domnul puterilor, Acesta este împăratul măririi.
Şi cântăreţii cântă tot acelaş. Şi iarăş cel mai mare zice: Domnul
puterilor, acesta este împăratul măririi. Şi însemnează uşa bisericii cu
antimisul, întru care sânt sfintele moaşte, în chipul Crucii. Şi întră toţi
în biserică. Iară cântăreţii cântă troparul, glas 4 (A):
Ca bună podoaba tăriei cei de sus,...
Şi cel mai mare pune sfântul antimis pre sfânta Masă şi dea»
supra lui sfânta Evanghelie şi cădindu»l, zice rugăciunea înaintea
stântului prestol. Diaconul zice: Iară şi iară plecând genunchile,
Domnului să ne rugăm.
Şi cel mai mare îngenunchind, (aşijderea şi norodul, carele stă
în biserică, pleacă genunchile sale) ceteşte molitva aceasta în auzul
tuturor:
Doamne Dumnezeul nostru, carele cu un cuvânt ai zidit
făptura,...
Şi după molitvă să scoală cel mai mare şi ceilalţi. Iară dia*
conul zice: Apără, mântueşte, rădică şi ne păzeşte pre noi, Dum»
nezeule, cu Darul Tău. Şi altele, (H np«>i),
128
 Preotul, vozglas: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru,... Apoi strana:
Amin.
Şi ia proestosul cinstita cruce, şi stând în mijlocul bisericii
blagosloveşte cu crucea în patru părţi: spre răsărit, spre apus, spre
amiaza zi, şi spre amiaza noapte, la fieşte carea parte câte de trei ori.
Iară diaconul cădeşte cinstita Cruce după obiceiu, precum la eşirea cu
icoanele, zicând mainainte de blagoslovenia la fieştecarea parte:
Domnului să ne rugăm. Şi clirosul cântă (iară norodul întru sineşi
zice:) Doamne milueşte, de trei ori, când blagosloveşte cel mai mare
fieştecarea parte.
După aceea cel mai mare sărută cinstita cruce, (şi după dânsul şi
ceilalţi împreună slujitori) şi«i stropeşte cu apa sfântă. Apoi şi
norodul sărută cinstita Cruce, ce o ţine în mână cel mai mare, şi
stropeşte pre norod cu aghiazmă şi să încep ceasurile. Şi intrând în
oltariu, face preotul proscomidie după obiceiu : şi să săvârşeşte sfânta
Liturghie. Iară altă lucrare arhierească niciuna să nu se săvârşească,
nici să se zică alte rugăciuni: pentru că toate s'au săvârşit dela
arhiereu asupra sfântului antimis. Şi aşa biserica aceea se face sfinţită,
şi desăvârşit, prin Antimisul, care de arhiereu s'au sfinţit, şi s'au trimis
la dânsa.
Ştiut să fie, pentru ce în acest Evhologhion nu s'au pus
rânduiala şi urmarea sfinţirii cei mari a bisericilor. Pentru aceasta: că
lucrarea aceasta nu este preoţească: ci a însuşi arhiereului".
„ALTĂ RÂNDUIALA A SFINŢIRII DUMNEZEEŞTILOR
ANTIMISE
DUPĂ EDIŢIA DIN MOLDOVA 1863
CHESARIE RESMIRIŢĂ
EPISCOP SYNADON LOCOTENENT DE MITROPOLIT MOLDOVEI
ŞI SUCEVEI!IS
La Liturgle, Arhiereul $1 cu cel împreună, liturglsltoti se îmbracă în toată
Ărhierattcaua. $1 pe toc, poruncesce să ridice (oale de pre sfânta Masă, afară de
îmbrăcăminte st să întindă toate Antlmlsele pe faţa sfintei Mese, când atunci
Arhiereul se îmbracă cu giulgiul preste sfintele vestminte si până acestea se oor face,
clericii cetesc înaintea uşilor frumoase.
Psalmul 144
înălţate»voiu Dumnezeul meu împăratul meu, şi bine voiu
cuvânta numele tău în veac...
Psalmul 22
Domnul mă pasce şi nimic nu«mi va lipsi... Deci,
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Arhiereul zice
rugăciunea înaintea sfintei Mese:
Doamne Dumnezeul Mântuitorul nostru, cela ce toate le ku
crezi şi porţi grijă spre mântuirea neamului omenesc, primesce
rugăciunile noastre a nevrednicilor robilor tăi şi ne învrednicesce pre
noi întru acest ceas, ca fără de osândă să săvârşim sfinţirea
Antimiselor tale acestora, care s'au făcut spre mântuirea noastră, întru
Slava măririi tale, căreia învrednicesce«ne pre noi.
Ecfonis:
Că ţie se cuvine toată Slava, cinstea şi închinăciunea, Ta« tălui
şi Fiului şi sfântului Duh: Acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 212. Reprodusă, întocmai, din cârteai .Slujba Sfinţirii Bisericii, adw nată din
dlferlre cârti de rândueli bisericeşti, atingatoare de sfinţirea bise ricii'. Ed. Sf. Sinod.
Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti 1897, pp. 125-145,
D 9 1
i
 Si după Amin: Diaconul in mijtocut Bisericii stând Zice:
Binecuvintează Stăpâne sfinte,
Arhiereul: Bine este cuvântat Dumnezeul
nostru totdeauna acum şi pu» rurea şi în vecii vecilor.
Diaconul:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre,
Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea şi pentru bună starea sfintelor lui
Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă Biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă şi cu
bună smerenie şi cu frica lui Dumnezeu intră într'însa, Domnului să
ne rugăm,
Pentru toţi drept»slăvitorii creştini, Domnului să ne rugăm,
Pentru Arhiepiscopul nostru (N) şi pentru cinstita Preoţie şi
întru Christos Diaconie şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să
ne rugăm.
Pentru prea înălţatul şi de Christos iubitorul Domnul nostru (N)
Regele României, pentru toată augusta lui familie şi pentru toată
curtea şi drept slăvitorii supuşii lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru lucrurile mâinilor noastre, şi a fraţilor celor împreună cu
noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să sfinţească Antimisele acestea, cu pogorîrea şi
puterea şi lucrarea sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce înnoată şi călătoresc şi pentru cei bolnavi, pentru
cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca să ne isbăvim noi de tot necazul, mânia şi ne» voia,
Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuesce, miluesce şi ne păzesce pre noi Dumne»
zeule, cu Darul tău,
Pre prea Sfânta, Curata, pre bine cuvântată, slăvită Stăpâna
noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea fecioara Măria, cu toţi
sfinţii pomeninduso, pre noi înşine şi unul pre altul şi toată vieaţa
noastră lui Christos Dumnezeu să o dăm.
Ecfonis :
Că ţie se cuvine toată Slava, cinstea şi închinăciunea Tatălui şi
Fiului şi sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul:
Iară şi iară plecând genunchile, Domnului să ne rugăm.
Arhiereul estnd înaintea doeritor împărătesei si îngenunchind cu fata ta
Răsărit, zice cu glas mare rugăciunea,
Dumnezeule cel fără de început şi vecinie, carele toate le»a; adus
dintru nefiinţă întru fiinţă, cel ce locuesci întru lumina cea neapropiată,
cel ce ai cerul scaun şi aşternut picioarelor pământul, carele ai dat lui
Moisi poruncă şi pildă, cela ce ai pus Duhul tău în Veseleil, meşterul
cel mare şi Tai îndestulat pre dânsul de în» ţelepciune, spre întregimea
şi ridicarea Cortului Mărturiei, întru care era îndreptări de închinare
cele mai 'nainte închipuiri şi for» mele adevărului, cela ce ai dăruit lui
Solomon lăţimea şi vărsarea inimii şi printr'însul ai ridicat Biserica ta
cea veche şi sfinţilor tăi Apostoli ai înnoit darul închinăciunii celei
întru Duhul şi a Cor» tului celui adevărat şi printr'înşii în tot pământul
ai sădit sfintele tale Biserici, ca să se aducă întru dânsele prea sfintele
şi cele fără de sânge jertfe. însuţi şi acum cel fără de moarte şi mare
dată» torule împărate, adulţi aminte de îndurările şi milele tale că din
veac sunt. Şi nu te scârbi de noi cei întunecaţi cu mulţimea pă= catelor.
Şi nu strica aşezământul tău pentru necurăţia noastră. Ci treci şi acum
cu vederea greşalele noastre şi ne întăresce şi ne umple pre noi cu
darul şi cu pogorîrea prea sfântului şi de vieaţă făcătorului Duhului
tău, fără de osândă a săvârşi înnoirea şi sfin» ţirea Antimiselor
acestora; aşa Stăpâne Doamne Dumnezeule Mân» tuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului, auzi»ne pre noi păcătoşii
rugămuene ţie şi trimite pre sfântul Duh, cel în» chinat şi a
tot«puternic şi sfinţesce Antimisele acestea, umple»le pre dânsele de
lumina cea vecinică, facle pre dânsele să fie spre plăcerea locuinţei
tale, fă»le locaşuri măririi tale, împodobesce»le pre dânsele cu
Dumnezeescile tale daruri cele mai presus de lume, cât Dumnezeescile
jertfe ce se vor săvârşi preste dânsele să ajungă la sfântul cel preste
ceruri şi tăinuitorul jertfelnicul tău şi ne dă nouă darul prea curatei
umbrei tale, că nu nădăjduim întru facerea nevredniciei mâinilor
noastre, ci întru a ta necuprinsă bunătate.
Diaconul: Apără, mântuesce, miluesce,
ridică»ne şi ne păzesce pre noi Dumnezeule cu Darul tău.
Pre prea sfânta Curata, pre bine cuvântată, slăvită Stăpâna
noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea fecioara Măria, cu
132 133
toţi sfinţii pomeninduoo, pre noi înşine şi unul pre altul şi toată vieaţa
noastră lui Christos Dumnezeu să o dăm, Arhiereul Ecfonis: In Altar. Că
sfânt eşti Dumnezeul nostru şi pre Sfinţii şi pre cinstiţii Mucenici,
carii pentru tine s'au nevoit, te odihnesci şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi sfântului Duh, Acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Aicea să se sfinţească apa de Trandafir binecaoântând'o de trei ori.
Si îndată, Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Arhiereul plecândusşi capul, zice rugăciunea apei.
Doamne Dumnezeule, cela ce cu arătarea ta cea mântuitoare ai
sfinţit repejunile Iordanului. însuţi şi acum trimite Darul prea
sfântului tău Duh, preste Jertfelnicul tău acesta şi ne binecuvin» tează
pre noi şi apa aceasta, ca să fie sfinţenia şi săvârşirea sfân» tului tău
Altar.
Deci se stropesc Anlimisele cu apă sfinţită, uşor, să nu se ude
zicând:
Se sfinţesc Antimisele acestea prin stropirea Sfintei ape şi prin
ungerea cu sfântul Mir, în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. $i îndată si cu apă de
Trandafir, zicând :
Stropipmă»vei cu Isop şi mă voiu curaţi. Spălasmă»vei şi mai
vârtos decât zăpada mă voiu albi. Auzului meu vei da bucurie şi
veselie, bucura=secvor oasele cele smerite.
Aceasta de trei ori, Si diaconul oa zice) toată partea Psalmului până la
sfârşit.
întoarce faţa ta de către păcatele mele şi toate fără de legile mele
şterge«le. Inimă curată zidesce întru mine Dumnezeule. Şi Duh drept
înnoesce întru cele din lăuntru ale mele. Nu mă le» păda dela faţa ta şi
Duhul tău cel sfânt nu«l lua dela mine. Dă*mi mie bucuria mântuirii
tale, şi cu Duh stăpânitor mă întăresce. Invăţasvoiu pre cei fără de
lege căile tale şi cei necredincioşi la tine se vor întoarce.
Isbăvesce«md de sângiuri Dumnezeule Dum= nezeul mântuirii mele.
Bucura»se«va limba mea de dreptatea ta. Doamne buzele mele vei
deschide şi gura mea va vesti lauda ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi=aşi fi
dat. Arderile de tot nu le vei bi« nevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul
umilit. Inima înfrântă şi sme< rită Dumnezeu nu o va urgisi, Fă bine
Doamne întru bună voirea ta Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atuncea bine
vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atuncea vor pune
pre Altarul tău viţei.
Apoi Arhiereul Măresce zicând: Slavă Tatălui şi Fiului şi
sfântului Duh s Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin,
Deci începe a mirui Antimisele, făcând ta fiecare trei cruci. Una sus, unde se
pun Moaştele, una la capul Mântuitorului şi una la picioare, zi" când: Diaconul, ta
fiecare Anlimis. Să luăm aminte. St Arhiereul: Aliluia. Puindwle în mijlocul mesei
unul preste altul, din care la trei dacă nu la toate singur Arhiereul, însemnând
sfintele Moaşte cu sfântul Mir, să le coasă: Si până acestea se nor face, clericii să
citească, afară înaintea uşilor frumoase cu glas.
Psalmul 132.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui
fraţii împreună...
Apoi mai adaoge şi psalmul 83. Cât sunt de iubite
locaşurile tale Doamne al puterilor)
Să mai adauge şi Psalmul 131. Adu=ţi aminte
Doamne de David şi de toate blândeţile lui.
Mal adaoge şi psalmul 92. Domnul s'a
împărăţit, întru poddabă s'a îmbrăcat...
Mai adaoge şi psalmul 23. Judecă>=mă Doamne: Că eu
întru nerâutatea mea am umblat şi spre Domnul nădăjduind nu voiu
slăbi.
Sfârşindwse dar toate de mirult şi de cusut, cântă troparele acestea,
glas al lelea.
Sfinţilor Mucenici, carii bine v'aţi nevoit şi v'aţi încununat,
rugaţiavă Domnului să se milueascâ sufletele noastre,
Slavă ţie Christoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi bucuria
Mucenicilor. A cărora propoveduire este Treimea cea de o fiinţă.
St după acestea, Arhiereul, cântă sau cetesce Troparul, glas al 2'lea,
puind Antimisut Bisericii d'asupia acestora.
Iosif cel cu bun chip, de pre Lemn luând prea curat Trupul tău,
cu giulgiu curat înfăşurându=l şi cu miresme, în mormânt nou,
îngropânduel, l'a pus,
Apoi măresce Arhiereul:
Mărire Dumnezeului nostru în veci,
Slavă ţie Dumnezeul nostru în veci. Amin.
134 135
 Diaconul: Domnului să ne rugăm. Arhiereul: Doamne Dumnezeul
nostru, carele şi această slavă ai dăruit sfinţilor tăi Mucenici, celor ce
pentru tine s'au muncit, ca în tot pământul prin sfintele tale locaşuri,
să se semene sfintele lor Moaşte şi să răsară şi să odrâslească rodurile
tămăduirilor; Insu.ţi Stă-pane, cela ce eşti dătătorul bunătăţilor
tuturor, pentru rugăciunile sfinţilor, cărora bine ai voit, a se pune
moaştele lor, intru aceste sfinte Antimise, învrednicesce-ne pre noi
fără de osândă a.ţi aduce ţie preste dânsele jertfa cea fără de sânge. Şi
ne dăruesce nouă tuturor, toate cererile cele către mântuire. Dăruind şi
cu aceasta celor ce s'au nevoit pentru Numele tău a se mântui
printr'înşii, pentru sfânt Numele tău, spre a noastră mântuire.
Ecfonis: Că a ta este împărăţia şi puterea şi
slava, a Tatălui şi Fiului şi a sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Arhiereul, miresce: Slavă Sfintei şi a tot puternicei şi de
vieaţă făcătoarei Tre. imi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin. Diaconul: Domnului să ne rugam. Arhieteul: Doamne
Dumnezeul nostru, făcătorule al cerului şi al păi mântului, cel ce ai
întemeeat cu negrăită înţelepciune Biserica ta şi ai aşezat pre pământ
ceata preoţiei, care este închipuire slujirii îngeresci celei din cer; Tu
Stăpâne, cela ce eşti mare dăruitor, primesce.ne şi pre noi acum
rugându.ne, că nu doară suntem vrednici de a cere de aceste lucruri
mari, ci ca să se arate co« vârşirea bunătăţii tale. Căci n'ai încetat în
tot felul bine a face neamului omenesc. Iar începătură de binefacerile
tale ai dăruit cea cu trup arătare a unuia născut fiului tău, carele pre
pământ ară. tându»se şi strălucind celor dintru întuneric lumină de
mântuire, sau adus pre sine.şi pentru noi jertfă şi s'a făcut curăţitor a
toată lumea; făcându«ne pre noi părtaşi învierii sale şi suindu»se în
ce. ruri, a îmbrăcat pre Ucenicii săi şi Apostoli, precum s'a făgăduit,
cu puterea de sus, care este Duhul cel Sfânt, cel închinat şi a tot
puternic, carele dela tine Dumnezeul şi Tatăl purcede. Făcându.se
putincioşi cu fapta şi cu cuvântul, au dat Botez al punerii de fii, au
ridicat Biserici, au întemeeat Jertfelnice, au pus canoane şi legi de
preoţie, a cărora noi păcătoşii având învăţătură, cădem către tine
Dumnezeul nostru cel vecinie şi ne rugăm ţie îndurate, pre sfintele
acestea Antimise, făcute spre lauda ta, umple.le de dum.
nezeească slava ta şi le arată sfintele sfintelor. Că noi cei ce stăm
lângă dânsele, ca la înfricoşatul scaun al împărăţiei tale, fără de
osândă să slujim ţie, rugăciuni trimiţând pentru noi şi pentru tot
poporul tău şi pre jertfa cea fără de sânge, aducând bunătăţii tale, spre
ertarea păcatelor, celor de voie şi fără de voie, spre săvâr» şirea bunei
petreceri, spre plinirea a toată dreptatea.
Ecfonis:
Că binecuvântat este Numele tău, al Tatălui şi al Fiului şi al
sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Arhiereul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele noastre Domnului sâ le
plecăm. Arhiereul, cu glas.
Mulţămim ţie Doamne Dumnezeul nostru, că darul carele ai
vărsat preste sfinţii tăi Apostoli şi cuvioşii părinţii noştri, ai în.
vrednicit pentru multă a ta iubire de oameni şi până la noi pă. câtoşii
şi nevrednicii robii tăi să se întindă. Drept aceea ne rugăm ţie Stăpâne
mult milostive, umple de slavă şi de sfinţenie şi de dar Antimisele
acestea, că să se prefacă jertfele cele fără de sânge, ce ţi se aduc
preste dânsele, în prea curatul Trup şi cinstit Sân. gele, al Marelui
Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Christos, a unuia născut fiului
tău, spre mântuirea a tot poporului şi a ne» vredniciei noastre.
Ecfonis: Că tu eşti Dumnezeul nostru şi ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Prochimenul Apostolului, glas al 4elea. Casei tale se cuvine sfinţenie
Doamne.
Stih: Domnul s'a împărăţit
întru podoabă s'a îmbrăcat.
Din cartea cea către Eorei a sfântului Apostol Paoet cetire. Fraţilor sfinţi, carii
sunteţi părtaşi chiemării ceresci, socotiţi pre Apostolul şi Arhiereul
mărturisirii noastre pre Iisus Christos. Carele este credincios celui ce
l.a făcut pre elţ precum şi Moisi întru toată casa lui. Pentru că de mai
multă mărire decât Moisi acesta s'a învrednicit, cu cât mai multă
cinste are decât casa, cel ce o a zidit pre ea. Că toată casa se zidesce
de cineva; iar cel ce toate a făcut, Dumnezeu este.
Si îndată, Diaconul:
Cu înţelepciune, drepţi, să ascultăm sfânta Evangelie.
136 137
 • Arhiereul: Pace tuturor. însuşi Arhiereul ceteşce din sfânta Eoangetie a $i Apolisut cel mic.
lut foan cetire,
Christos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile prea
In vremea aceea, fost'a când se făcea înnoirile în Ierusalim şi era curatei Maicei sale, ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu pur» tătorilor
iarnă. Şi umbla Iisus în Biserică, în pridvorul lui Solomon. Deci l'au Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluească şi să ne
împresurat pre El Iudeii şi i=au grăit lui: Până când vei lua sufletele mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor de oameni. Si aşa se începe
noastre ? De eşti tu Christos spune nouă fără de sfiială. Răspuns'a lor sfânta Liturgic
Christos s Am zis vouă şi nu credeţi. Lucrurile care Eu fac întru După aceasta, Antimisele sfinţite se lasă pe sfânta Masă, asupra că* rora să
Numele Tatălui meu, acelea mărturisesc pentru mine. Ci voi nu se liturgisească, şapte zile. După care apoi iscălindu^se de Chiriarh, Si punândupse
credeţi, că nu sunteţi din oile mele, precum am zis vouă. Oile mele într'însele (de către Preoţi cucernici) sfintele Moaşte, să dau împărtinduese unde
glasul meu ascultă şi eu le cunosc pre dânsele şi vin după mine. Şi eu cere trebuinţă,
însă după învăţătura sfântului Simeon Tesaloniceanul urmează, ca sfintele
le dau lor vieaţâ vecinică şi nu vor peri in veac şi nimenea nu le va Moaşte care n'au mai fost în Antimise, să se însemneze cu sfântul Mir şi să se coasă.
răpi pre ele din mâna mea. Tatăl meu, carele Ie*a dat mie, mai mare
decât toţi este. Şi nimenea nu poate să te răpească pre ele din mâna
Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem.
Aicea Arhiereul se dezbracă de giulgiu ; Iar diaconul zice Edenta
afară,
Miluesce»ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta, ru>=
gămu»ne ţie, auzi=ne şi ne miluesce.
Stranas Doamne miluesce. De trei ori.
încă ne rugăm pentru prea înălţatul şi de Christos iubitorul
Regele nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui. Strana: Doamne
miluesce. De trei ori.
încă ne rugăm pentru PreasSfinţitul Arhiepiscopul şi Mitro»
politul (sau Episcopul nostru N) pentru sănătatea şi mântuirea lui.
Strana: Doamne miluesce. De trei ori.
încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi drepte
slăvitori creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor. Strana: Doamne
miluesce. De trei ori.
Ecfonts:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie slavă
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh: Acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Strana: Amin,
Preotul: Slavă ţie Christoase Dumnezeule, nădejdea noastră
Slavă ţie.
Strana-. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Si acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Doamne miluesce (de trei ori). Binecuvintează.
 BIBLIOGRAFIE'
ACTA SANCTORUM BOLLANDINA, adunate de G. HENSCHENIUS şi D. PAPEBRO-
HIUS. Editio nooisslma. Iunie, ool. III. PariS'Roma, 1867, citat
după PETRIDES, Diclionnaire d'Arhchiotogle chretienne et de
Liturgie, publie par DOM. F. CABROL et DOM. H. LECHERQ. '
AIGRAIN R. L'ABBE, Liturgia. Enciclopedie populalre des connaissances li'
turglques. Paris, 1930. ' AMANIEU A., Antimense, articol în
Diclionnaire de Droit canonique, publie
par R. Naz. ool. I, col. 386=589. Paris, 1933. ANDREI ŞAGUNA,
episcop, Elementele dreptului canonic. Sibiu, 1833. BEDA VENERABILUL, Ist.
Bis., cartea V, citat din MIGNE, tom. XCV, cot. 244 B. BINGHAMUS JOSEPH,
Origines sioe antiquitates ecctesiasticae, ex lingua an*
gticana in latinam convertit, H. GRISCHOVIUS. Editio secunda
10 ool. Halae Magdeburgicae, 1751=1761. BIS. ORT. ROM., reo. Sf.
Sinod, anul 1874 si următoarele. BRAUN JOSEPH, Der christtiche Altar in seiner
geschichtlichen Entwicklung,
ool. 1. Miinchen 1924. BREHIER LOUIS, L'art chretien, Paris, 1918.
CARTOJAN N., Iconografia populară româneascâ^articol tn „Arta şt technica
grafică'. Caetut I. Bucureşti, 1937. CIREŞEANU Dr. BADEA,
Tezaurul Liturgic al sfintei Biserici creştine ortodoxe
de Răsărit, trei ootume. Bucureşti, 1910=1912. ' CLUGMET LEO,
Dictionnaire grecfrancais des noms liturgiques. Paris, 1893. ' CODEX JURIS
CANONICI, editat de GASPARI. Vatican, 1930. CODINUS GEORGE
CUROPOLATA, De officiis Magnae Ecclesiae et Aulae Con=
stantinopotitanae, editat de I. GOAR. Veneţia, 1729. CONSTANTIN
PORFIROGENITUL, De cerimoniis aulae bgzantine, cartea I, citat
după MIGNE P. G., tom. 112, col. 441=460. DAN DIMITRIE,
Mănăstirea si comuna Putna. Bucureşti, 1905. DIMITRIEVSKI, Prof. ALEXEI
ATANAS., OnHCaHHe JIHTjrpni'ieCKHX'b pyKOnucefi,
xpaHflmaxcH BT> CaS-iiOTeRaxi. npasocraBHaro Bocroica. T. III, E&xoXo-YLa.
KieBT» 1S01, citat după I. GOŞEV, Op. cit. DRĂGHICEANU V., Catalogul
obiectelor bisericeşti din Muzeul Comislunii Monumentelor istorice. Bucureşti,
1911.
' Lucrările precedate de ' nu sunt citate In cursul studiului nostru.
140 141
DU CANGE (CAROLUS DU FRESNE), Glossarium ad scriptores mediae et inftmae
graecitatis. lugdunum, 1688. ' DUCHESNE L., Origines du
culte chrâtien, ed. V=a. Paris, 1925. DUMNEZEEŞTILE LITURGHII,
Bucureşti, 1927.
* EISENHOFER L., articol Antimension, în Lexikon fur Theologie und Kirche,
herausgegeben von Dr. M. BUCHBERGER, DOI. I. Freiburg, 1930
(cot. 488). GHEDEON I. MANUEL, Kxvovixod Siaxdgsig xffiv âfico-câioav
matptapxoJV Koovaxavcl-
vouTtoXsto; 2 oolume. Consfantinopol, 1888. GHENADIE
ARHIEREUL, liturgica sau explicarea seroiclului dioin. Bucureşti,
1877. GOAR IACOB, SOXOXOŢIOV sioe Rituale Graecorum... Paris,
1647. GOŞEV I., AHTHMHHC-bTb. JlHTypnmecKO H i;rbpKOBH:o-apxeojiorn4ecKO
H3cnefl-
BaHe, (Antimisut, studiu liturgic si bisericesc arheologic). Sofia,
1925. ' GRECU V,, Sfântul Antimts, articol în reo. Candela. Cernăuţi,
1935, p. 299. IORGA N., Un Antimis al Mitropolitului Luca (1604), în reo. Bis. Ort.
Rom.,
anul LIII, Nr. 9=10 (Sept.=Oct). Bucureşti, 1935. ISIDOR
PELUSIOTUL, „Epistotatum" cartea I, în MIGNE P. G., oot, 78, col.
264^265. KALLINICU CONSTANTIN, '0 xpioxiavittoţ Nadj *al xa
xeXo6(ieva iv aotfji. Alexan=
dria, 1921.
* KRAUS F. X., articolul Antimensium, în Reat=Encyclopădie der christtlchen
Alterthiimer. Unter Mitwirkung mehrerer Fachgenossen, bear=
beitet und herausgegeben von F. X. Kraus, Freiburg im Breis=
gau 1880, art. Antimensium de Kraus, în t. I, pp. 57=58, ' LEBEDEV
P., liturgica sau explicarea serviciuiui dioin, trad. de N. FILIP.
Bucureşti, 1899. LEUNCLAVIUS, Jus graeco=romanum, Frankfurt,
1596, citat după GOŞEV, op.
cit, p. 12. ' LUP AŞ, Prof. L, Carte de istorie bisericească, ilustrată.
Bucureşti, 1933. ' MACRI DOMINICI, Hierolexlcon sioe Sacrum Dictionarium,
Venetiis 1712 (ta
cuvântul Altar). MATEI I, Patriarh al Constantinopolului, „Despre
Antimise, către Mitropolitul
Heracleei". Textul la MANUEL GHEDEON, Kavovocal Aiaxctgsig, tom.
II, Constantinopot, 1889.
* MEESTER, DOM PLACIDE DE, Rituale benedizionate bizantino. Roma, 1930.
„ „ „ la dîoine titurgie de nofre pere S. J. Hrgsos=
fome, Paris, 1925. MELHISEDEK ARHIM., Manual de liturgică.
Bucureşti, 1862. MARTIGNY M. L'ABBE, Dictionnaire des Antiquites
chretiennes. Paris, 1877.
* MEURSIUS L, Glossarium Graecoebarbarum, lugdunum, 1614.
MIGNE J. P., Patrotogtae cursus comptetus. Serles graeca. Paris, 1856=1866, tom.
I, XX, XXV, XXVI, LXII, IXXVIII, C, CXII.
MILAŞ N,, Canoanele Bisericii Ortodoxe, trad. de KOVINCICI şi N, POPOVICI,
Arad (oot. 1, partea II). 1931.
MILAŞ N., Dreptul Bisericesc, trad. de D. CORNILESCU şi I, MIHĂLCESCU.
Bucureşti, 1913. MITROFANOVICI Dr. V., Liturgica Bisericii
Ortodoxe. Cursuri unioersitare
complectate si editate de Dr. NECTARIE NICOLAE COTLARCIUC,
Mitropolit al Bucovinei. Cernăuţi, 1929. MIRONESCU ATANASIE
(episcop), Sf. Episcopie a eparhiei Râmnicului Noului
Severln. Bucureşti 1906. ' MULLER NIKOLAUS, articolul „Altar" în
Realencyklopadie fiir profestantische
Theologie und Kirche, ed. III, tom. I, herausgegeben von AL<
BERT HAUCK, (Leipzig, 1896), pp. 391=404. NIKOLSKI CONST., 06l.
aHTHMBHCaXT, npaBOCJiaBHOH pyCCKOH IiepKBH, (Dea
spre anlimisete Bisericii ortodoxe ruseşti). St. Petersburg, 1872,
citat după I. GOŞEV, Op. cit. NIL KERAMEUS, „Despre Antimise'.
Textul la MANUEL GHEDEON, op. cit., şi
ta G. RALLI şi M. POTLI, Sintagma sf. si dumnezeestilor canoane,
tom. V, Atena, 1852»1859. NOUL TESTAMENT, ed. Sf. Sinod, 1922.
OPTAT DIN MILEVE, De schismate Donatistarum, în MIGNE P. L„ (om. XI,
cot. 1067=1068. PAPADOPOL FILIP, AsixoDpytxvi xrjg 'OpGoSojou
'AvorcoXoa/o 'ExxXrjoia;. loTopixi]
nat apxaioXo-fix.^. Atena, 1894. ' PETRIDES S., I'Antimension,
articol în Echos d'Orienf, tom. UI, Aprilie
1900 pp. 193=202.
„ Antimension, articol în Dict. de Theologie catholique, tom. I,
col. 1389=1391. Parts, 1923.
„ Antimensium, articol în Dict. d'Archeotogte chretienne et de
liturgle, pubtie par F. Cabrot et Dom H. leclerg, oot. I, cot.
2319=2326. Paris, 1924. PARGOIRE I, L'Eglise Byzantine
de 527 a 847, ed. III, Paris, 1923. PIDALIONUL, ed. de Neamţ 1844.
PITRA I. B. DOM, Spictlegium Sotesmense, tom. IV. Paris, 1858. POPOVICI
Iconom mitrofor C, Studii religioase, morale si liturgice. Chisi"
nău, 1934. ' POPOVICI EUSEBIU, Istoria Bisericească Universală, trad. de
ATANASIE MIRONESCU, Bucureşti, 1925. POPESCU Pr. I. St., Noţiuni liturgice
sau explicarea pe scurt a serviciului Bi=
sericii Ortodoxe Răsăritene. Iaşi, 1929. RAHMANI IGNACE,
EPHREM, Ies Liturgies orientates et occidentates. Bey=
routh, 1929. RĂŞCANU Ierom G., Liturgica sau serviciul dioin al
Bisericii Ortodoxe. Bucu=
reşti, 1876. RELI Dr. S., Istoria Bisericii Române, curs litografiat.
Cernăuţi, 1932. RENAUDOTIUS EUSEBIUS, liturgiarum orienfatium collecfio, ed.
II, 2 oolume.
Frankfurt, 1847. * RIETSCHEL G., articolul„ Antimensium'', în
Realencyklopadie fiir protestant
tische Theologie und Kirche, herausgegeben von ALBERT HAUCK,
ed. III, tom. I. leipzig, 1896=1913, p. 585.
 142

SALAVILLE S., liturgies orientates. Nofions generales. Elements principaux.

Paris 1932. SĂNDULESCU-VERNA Diac, C, Sfânta împărtăşanie în
iconografie, în ool. .Ine
chinare I. P. S. Patriarh Miron cu prilejul împlinirii oirstei de
70 ani". Bucureşti, 1938. Ren. Bis. Ort. Rom. an. L VI, Nr. 11=12
(Noo.'Dec), 1938. ' SCRIBAN Prof. AUGUST, Dicţionarul limbii
romaneşti. Iaşi, 1940. Cuo. Antimis. SFINTELE ŞI DUMNEZEEŞTILE
LITURGHII. Buzău, 1893. SIMEON al TESALONICULUI Sf., Tractat asupra
tuturor Dogmelor Credinţei
noastre Ortodoxe... tipărit de T. TEODORESCU. Bucureşti, 1863.
SLUJBA SFINŢIRII BISERICII, Ed. Sf. Sinod, Bucureşti, 1897. ' SLUIBA SFINŢIRII
BISERICII. Ed. Sf. Sinod. Bucureşti, 1913. ' SLUJBA SFINŢIRII BISERICII. Ed.
PRESCURTĂRI
Sf. Sinod. Bucureşti, 1927. SOZOMEN, Istoria Bisericească, cartea 1, trad. în
româneşte de Mitropolitul Op. cit, = opera citată
IOSIF GHEORGHIAN. Bucureşti, 1897. S6vraYna tffiv 9s[(ov *al Op. şi loc. cit. = opera şi locul citat
Espffiv xavovwv, G. RALLI şi M. POTLI. Atena, 1832=1839. STANCA SEBASTIAN, M. P. G. = \ Patrologia greacă
Migne \ _ L , . , L. „
Prot. Dr., Graiul Anttmiselor, în ool. .Omagiu I.P. S. S. ( Fatrologia latina
M. P. L. =
Mitropolit Dr. Nicolae Bălan al Ardealului", la douăzeci de ani
de arhipăstorie. Sibiu, 1940. ŞTEFÂNESCU I. D., L'eoolution de la Rev. Bis. Ort. Rom. = Revista Biserica Ortodoxă Română
petnture religleuse en Bucovine et en Artic. = articolul
Moldaoie. Paris, 1928. TAFRALLI O., Le tresar byzantin et roumain Dicţ, = dicţionarul
du Monasfere de Poutna. Bucw =s
P. pagina
resti, 1923. TEOFAN MĂRTURISITORUL, Cronografia, ediţia
CAROLUS DE BOOR, 2 ool. Leip= pp. =: paginile
Zig, 1883=1883. TSEMBELA P., articolul 'AvTi[iiijvai,ov în MeYâXv] tom. (t). = tomul
V. = volumul
'EXXTQVIK*) 'E"fx.u>cXonat8s(a. ool.
IV, Atena, 1928. iig — figura
„ articolul Avii^vaiov în 'EfuuxXonaifiixov Xegixov. Atena, 1927. cap. = capitolul
TPBSHHK, Chişinău, 1908.
TRIODUL, carte de ritual, ed. Tip. Cărţilor Bisericeşti. Bucureşti, 1923.
sec. = secolul
VINTILESCU Pr. Prof. P., încercări de Istoria Liturghiei în primele trei oeacuri. ed. — editat (ediţia)
Bucureşti, 1930. ZUGRAVU Pr. Prof. Dr. I., Sfânta Cruce ca obiect part. := partea
liturgic. Cernăuţi, 1937. Buc. = Bucureşti
S3
Sin, Sinodul
 GREŞELI DE T I P A R INDICELE FIGURILOR „ 19
„ 178
Cum este scris: Cum trebue scis:
Schema cu inscripţia antimisului dela Fig. Nr, 8 „ 182
13 i ■ândul 1 din nota 1 :
Pa£ Fig. 1 Antimis rusesc din veacul XII . . .. „ 18
E"pcoxXoitat§six6v Xe£ecxov 'E"fxonXojra'.§sa&v Xs£ix6v „ 2 „ bulgăresc din veacul XVI .
Pag. 15 rândul 1 din nota 8: Pere Pere 3 „ „ „ anul 1698 . . rusesc
17 t, 3 de sus: liturgica Liturgica 4 „ românesc din anul 1604 .
20 „ 1 din nota 25 : Du CANGE DU CANGE „ 17
5 „ bulgăresc din anul 1590 .
22 ,, 22 : Sin. din Ancira Sin. din Antiohia 6 „ românesc din veacul XVII » 18
24 1 din nota 41 : ftvovta YÎvovTau 7 „ „ „ anul 1695 . . „ 187
24 „ 5 din nota 41 : rpoursiYjţ Tpaniţ-qt; „ 1742 ................................. romanesc
25 ,, 15 : arhiereii locali arhiereii locului 9 rusesc
10 românesc rusesc
25 j, 21 : încuviinţarea
11 grecesc
episcopului local încuviinţare episcopală
12 „ 192
26 ,, 2 din nota 47: 1923 1932
13 „ 19
28 ,. 3 din nota 59: ...p. 450 şiGoşev,op.cit.,p.l5nota2
14 „ 173
32 ,, 1 din nota 72 ; op. cit, Op. cit., ...........
36 ,, 1 din nota 84: lnKkoB^zca ajtXwâ^Tai 15
H51....
42 ,, 1 din nota 100 : Echos Echos 16
...........
46 ,, 1 şi 2 an-miselor antimiselor 17
175
63 „ 30 tatăl Tatăl. 18
dela
68 ,, 18 se găseşte scris se găseşte scris: 19
Patri
20
82 ,, 13 ese iese arh.
21
92 i, 12 semnat semnat Ecu
22
108 ,, 12 şorţ sorţ m.
23
112 ,, 14 andimisul ,, andimisul" dela
115 ,, 1 din nota 126: Triodul Triodul, carte de ritual 24
Con
25
142 ,, 22 Monastere Monastere stant
26
inop
27
ol
28
183
„ 1646 .................................
0
„1730
dela Ie
..................................................
1839...
„ 1793
.................................................. grecesc
„ 1813 veacul
..................................................
Pagina

65
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
10
0
10
1
 146

Fig. 29Antimis sârbesc din anul 1750. . 102

„ 30„ .............................. 1743. . 103
C U P R I N S U L
„31 „ românesc din anul 1855 . 104 Pagina
u 32„ .............................1919 . 105
Introducerea: despre izvoarele şi literatura chestiunii. Im
„ 33„ .............................1903 . 106
portanţa şi utilitatea studiului............................................. 1— 10
„ 34„ .............................1855 . 107
108 PARTEA ÎNTÂIA STUDIU
„ 35„ ..............................1851 .
ISTORIC ŞI LITURGIC
„ 36 „ „ „ veacul XIX 109
ţ 37 „ „ „ anul 1867 , 110 Ce este şi ce rost are astăzi antimisul............................................ li— 19
38 ., „ „ anul 1873. 111 Etimologia şi sensul cuvântului antimis. Alte denumiri date
tt

„ 39 „ „ „ anul 1938. 112 antimisului '....................................................................... 20— 22

„ 40 „ „ „ anul 1636, 113 Originea antimiselor..................................................................... 22— 38
114 Sfintele moaşte care se pun in antimise ....... 22— 38
„ 41 „ „ „ anul 1880.
întrebuinţarea liturgică a antimisului............................................ 39— 43
„ 42 „ „ „ anul 1935. 115
întrebuinţarea în afară de Liturghie a antimisului . , . , 43— 45
„ 43 „ „ .. anul 1927. 116
Sfinţirea antimiselor..................................................................... 45— 50
PARTEA DOUA
ANTIMISUL CA ODOR BISERICESC ŞI SIMBOLISMUL LUI

Materialul din care se fac antimisele............................................ 51— 54

Culoarea pânzei din care se fac antimisele................................... — 54
Forma antimiselor......................................................................... 54— 55
Dimensiunile antimisului.............................................................. 55— 56
Inscripţiunile de de antimise......................................................... 56—73
Iconografia antimiselor................................................................. 73—113
Simboalele de pe sfintele antimise............................................... 114—118
încheiere........................................................................................ 119—122
ANEXE
.Rânduiala cum să cade să se pue la Biserica cea nouă
Sfântul Antimis................................................................... 123—128
Rânduială a sfinţirii dumnezeeştilor antimise, după ediţia din
Moldova dela 1863............................................................. 129—137
Bibliografie.................................................................................... 139—142
Prescurtări..................................................................................... —143
Greşeli de tipar.............................................................................. —144
Indicele figurilor........................................................................... 145—146
Cuprinsul....................................................................................... —147